MANAGEMENTUL

RISCULUI
Evaluarea riscului – examinarea atentă a
anumitor evenimente care pe durata unor
operaţiuni pot conduce către pericol, în aşa fel
încât deciziile luate să poată oferii suficiente
precauţii sau chiar mai mult, să înlăture
pericolul. (International Labour Organization)

Scopul acestei acţiuni este de minimizare a

riscurilor (accidente, îmbolnăviri).

2
Evaluarea trebuie să identifice pericolele
existente la un anumit loc de muncă şi apoi să
identifice riscurile semnificative aferente
activităţii desfăşurate.

Evaluarea realizată trebuie să includă

precauţiile deja existente pentru controlul
riscului (permisul de lucru, restricţionarea
accesului, utilizarea semnelor de avertizare).

3
 Evaluarea riscului – este proactivă, o abordare
anticipată ce analizează potenţialele ameninţări la
adresa vieţii umane, proprietăţii şi mediului
înconjurător într-o manieră structurată şi
cuprinzătoare. (U.S. Coast Guard)
Principalele întrebări adresate în astfel de situaţii
sunt:

 Ce se poate să fi fost greşit?

 Cât de serioase sunt consecinţele evenimentelor
nedorite?
 Ce se poate face pentru îmbunătăţirea situaţiei?

4
Activităţile principale în procesul de evaluare:

Pasul 1 – Definirea obiectivelor evaluării.

Pasul doi – Realizarea unei evaluări

fundamentale a riscului (comparativă sau
absolută)

Pasul trei – Realizarea unei evaluări detaliate a

riscului (comparativă sau absolută)

5
 Evaluare în etape oferă o serie de avantaje, cum ar
fi:

 Evaluare flexibilă

 Posibilitatea aplicării mai multor tipuri de situaţii

 Oportunitatea determinării nivelului adecvat de

analiză

 Determinarea criteriilor acceptabile pentru

judecare

6
 Definirea obiectivelor evaluării

Este o etapă critică deoarece obiectivele vor dicta tipul

metodologiei de risc utilizate şi efortul necesar realizării.

În această etapă următoarele aspecte trebuie definite şi

documentate:
 schiţarea specificaţiilor proiectului propus
 raţiunile proiectului propus
 descrierea unui proiect similar, compatibil
 identificarea regulamentelor aplicabile
 definirea obiectivelor şi scopurilor cerinţelor din
regulamentele identificare
 Selecţia preliminară a metodei de evaluare

7
 Evaluarea comparativă şi absolută a riscurilor

Evaluarea comparativă este recomandată pentru proiecte ce

includ sensuri alternative de realizare a cerinţelor
regulamentelor existente.

Evaluarea absolută se aplică proiectelor puternic inovatoare,

când compararea cu proiecte existente convenţionale,
utilizând metoda comparativă nu este aplicabilă.

8
 Evaluarea fundamentală a riscului

Scopul acestei etape (pasul doi) este de evaluare a

proiectului utilizând o metodă simplă de evaluare a riscului,
de regulă cantitativă, incluzând Analiza Schimbării,
Identificarea Pericolelor (HAZID), Pericol şi Operabilitate
(HAZOP) şi Analiza Efectelor (FMEA).

Elemente de bază:
 dezvoltarea unui plan fundamental de evaluare a riscului
 efectuarea evaluării fundamentale a riscului
 evaluarea rezultatelor obţinute
 documentarea evaluării fundamentale a riscului

9
Evaluarea riscurilor trebuie să fie “adecvată şi suficientă”.

Procesul de evaluare nu trebuie să fie unul foarte complicat.

În acest sens efortul depus pentru evaluare trebuie să

depindă de nivelul riscurilor identificate şi dacă aceste
riscuri deja sunt controlate prin instrucţiuni sau proceduri
satisfăcătoare să se asigure că acestea există la un nivel
rezonabil de mic.

10
 Printre elementele de bază ale procesului de evaluare a
riscului se mai numără şi:

 clasificarea activităţilor lucrative

 identificarea pericolelor şi a persoanelor expuse riscului

 determinarea riscului

 decizia dacă riscul este tolerabil

 reviziile necesare planului de acţiune

11