DIFERENȚELE CULTURALE

Diferenţele culturale reprezintă

fundamentul comunicării şi
implică dezvoltarea de abilităţi
de înţelegere între diferite
naţionalităţi.

Diferenţele culturale devin

vizibile în momentul în care
intrăm în contact cu persoane
de alte naţionalităţi, fapt întâlnit
frecvent la bordul navelor cu
echipaje multinaţionale.

Ceea ce se consideră
corespunzător într-o cultură
poate fi, de cele mai multe ori,
necorespunzător într-o altă
cultură.

2
Neînţelegerile datorate
diferenţelor culturale apar
atunci când o persoană de o
anumită cultură doreşte să
impună propriul punct de
vedere unei persoane
aparţinând unei culturi
diferite, cu principii diferite.

Interpretarea greşită este

principalul element ce apare
în momentul în care dorim să
inducem unei alte persoane
conceptele proprii.

În absenţa unei bune

cunoaşteri a caracteristicilor
culturale ale altei persoane,
este de preferat abordarea
diplomatică a anumitor
aspecte ce ţin de propria
cultură.

3
Fiecare persoană îşi dezvoltă
propria personalitate în
spiritul culturii din care
provine.

De aceea, de câte ori se

interacţionează cu alte
culturi este indicat, ca în
primă fază să descoperim
similitudinile culturale şi să
obţinem răspunsul pentru
diferenţele existente.

Când considerăm că şi
celelalte persoane au o
cultură similară cu a noastră,
ne asumăm riscul ca
acţiunile proprii să nu fie
interpretate corespunzător,
fapt ce poate determina un
răspuns negativ din partea
celorlalţi.

4
 Este mult mai
sigur să
presupunem
existenţa unor
diferenţe culturale
majore, până în
momentul
descoperirii
similitudinilor
culturale.

5
 Există mai multe nivele de referinţă cu ajutorul
cărora se poate evidenţia modul de percepere a
diferenţelor culturale, astfel:

 Nivelul primar (parohial) – “Cum ştiu eu este cel

mai bine”
 Nivelul secundar (etnocentric) – “Cunosc părerea
lor, dar a mea este mai bună”
 Nivelul terţiar (sinergistic) – “Părerea mea şi
părerea lor”
 Ultimul nivel (participarea culturală) – “Părerea
noastră”

6
Creşterea cunoaşterii culturale
înseamnă a observa atât
aspectele pozitive, cât şi pe cele
negative ce apar în cadrul
diferenţelor culturale.

Diversitatea culturală poate

reprezenta o sursă de probleme,
mai ales în domenii în care este
necesară conlucrarea.

De asemenea, diversitatea
culturală poate fi un avantaj când
există modalităţi de apropiere şi
înţelegere culturală, în special, în
scop de dezvoltare.

7
 Rezolvarea problematicii
diferenţelor culturale se
poate realiza prin acceptare
şi învăţare, lăsând la o
parte teama de neînţelegere
culturală.

Abordarea corectă a
diferenţelor culturale se
poate face prin asumarea
unor concepte, cum ar fi:

 “Admite că nu ştii”
 “Judecă înainte”
 “Simpatizează”
 “Asigură-te că ai fost
corect înţeles”
 “Acceptă diversitatea”
8
APLICAREA SARCINILOR ȘI
GESTIONAREA
VOLUMULUI DE MUNCĂ
 Repartizarea sarcinilor

Sarcinile trebuie să fie clar

trasate, limitate doar la
acelea care pot fi efectiv
realizate şi prioritatea lor
clar stabilită.

Membrii echipei trebuie

întrebaţi şi să confirme că
au înţeles sarcinile şi
responsabilităţile ce le-au
fost desemnate.

10
 Starea fizică şi mentală

Pentru ca o echipă să fie eficientă trebuie ca toţi

membrii săi să fie într-o bună stare fizică şi
mentală.

Cartul de navigaţie este considerat ca şi o activitate

pasivă.

Această situaţie se schimbă dramatic în

momentele de criză.

Reacţia în astfel de situaţii se bazează pe starea

fizică şi mentală a fiecărui membru al echipei.
11
 Moralul
O echipă demoralizată nu
poate asigura un standard
ridicat de siguranţă pentru
navă.

Moralul unei persoane

depinde de mulţi factori,
dar o echipă bine formată,
în care fiecare membru îşi
cunoaşte rolul şi observă
cu uşurinţă rezultatele
acţiunilor sale, poate
contribui la menţinerea
unei condiţii optime de
lucru. 12
 Prevenirea oboselii

În scopul prevenirii oboselii, Codul STCW prevede

ca membrii echipei de cart pe comanda de
navigaţie trebuie să respecte obligatoriu perioada
de odihnă.

Perioada de odihnă trebuie să fie de cel puţin 10

ore din 24 de ore indiferent de situaţia de operare a
navei, în marş sau în port.

13
Dacă perioada de odihnă se realizează în
două părţi, una dintre aceste perioade
trebuie să fie de minim 6 ore.

Perioada de odihnă se poate reduce de la

10 ore, dar nu la mai puţin de 6 ore
consecutive, asigurându-se că această
reducere nu este mai mare de 2 zile, şi nu
există mai puţin de 70 de ore de odihnă pe
durata a 7 zile consecutive.

14
Codul STCW sfătuieşte de asemenea guvernele
statelor semnatare să stabilească pentru navele
sub pavilion propriu un nivel maxim de 0,08%
alcool în sânge pentru personalul ce execută cart
de navigaţie şi să interzică consumul de alcool pe o
perioadă de 4 ore înainte de începerea cartului pe
comanda de navigaţie.

Regulile portuare, ale pavilionului şi politicile

companiilor trebuie să fie mult mai drastice în
această problemă.

15
 Cauzele oboselii

 Regulile de lucru inflexibile

 Lipsa completă sau incompletă a permisiunii de a

coborî în port pentru echipaje

 Lipsa înţelegerii procedurilor şi sarcinilor

 Documentaţia împovărătoare şi inutilă

 Perioadele scurte de odihnă în porturi

16
 Factorii ce contribuie la creşterea gradului de
oboseală sunt:

 Factori organizatorici

 Factori legaţi de voiaj şi program

 Factori ce ţin de proiectarea navelor

 Mediul înconjurător

17
Piaţa maritimă actuală este
supusă continuu unei
presiuni de ordin economic.

Oboseala excesivă şi
stressul au ca efect direct
scăderea gradului de
siguranţă.

18
Pe acest fond, reducerea
numărului membrilor de
echipaj şi mărirea
volumului de muncă la
bord a dus la creşterea
numărului de ore lucrate
şi implicit a oboselii
echipajelor.

Alte efecte sunt

reprezentate de
înmulţirea erorilor de
natură umană şi luarea
deciziilor fără o informare
completă prealabilă.
19
 Delegarea responsabilităţilor

Delegarea responsabilităţilor
Comandantului către ofiţerul de
cart trebuie făcută în
conformitate cu procedurile
agreate şi să reflecte abilitate şi
experienţa acestuia.

De asemenea, când Pilotul este

la bord, Comandantul poate
delega conducerea navei
acestuia, ţinând cont de faptul
că legea răspunderii pilotului
diferă de la ţară la ţară.

20
În cazul delegării
conducerii navei de către
Comandant, Pilotului,
acesta trebuie să fie
convins de capacitatea,
cunoştinţele şi abilităţile
Pilotului.

Ofiţerul de cart va
sprijini Pilotul în
monitorizarea evoluţiei
navei şi va verifica dacă
deciziile acestuia sunt
corecte şi sigure pentru
navă.

21
Procesul de delegare
poate genera
neînţelegeri şi de aceea
se recomandă
exprimarea clară şi
concisă a intenţiei de
transferare şi acceptare
a delegării

22