LUCRUL ÎN ECHIPĂ

”În spatele unui om capabil se

află întotdeauna alți oameni
capabili.”
(proverb chinezesc)
Echipa – un număr de
oameni cu abilități
complementare, care
împărtățesc același
scop, un set de
standarde de
performanță și au o
abordare a muncii care
le este comună.

”Lucrul în echipă
împarte sarcinile și
dublează succesul!”
Ocazia de a forma o echipă există oriunde limite
organizaționale sau ierarhice nu oferă condițiile
necesare pentru obținerea rezultatelor optime.

Caracteristici ale lucrului în echipă:

 Conducere împărțită

 Responsabilitate individuală și comună

 Rezultate colective

 Măsurarea directă a rezultatelor, prin

estimarea efectelor echipei asupra muncii
altora
Caracteristicile unei echipe performante:

Simțul scopului – viziune comună

asupra perspectivelor și a obiectivelor.
Accent puternic pe rezultate, simț al
priorităților, claritate în decizii.

Comunicare deschisă – în cadrul

echipei se exprimă gândurile și
sentimentele, conflictul nu este ascuns
și este rezolvat.

Încredere și respect reciproc – membrii

se apreciază și susțin reciproc, își spun
adevărul și oferă feed-back sincer.

Flexibilitate și adaptabilitate –
membrii echipei văd diverse ocazii ca
șanse, se împart responsabilitățile și se
dorește o îmbunătățire continuă.
Modalități de lucru eficiente – echipa știe
cum să adune, organizeze și evalueze
informația. Se încurajează creativitatea,
inovația și asumarea riscurilor, se fac
planuri corespunzător.

Conducere împărțită – diverși membri ai

echipei îți asumă conducerea, în funcție
de sarcina curentă și de nevoia echipei.
Liderul formal are rolul de supraveghetor
și mentor al echipei.

Câștig din diferențe – echipa optimizează

capacitățile, cunoștințele și punctele tari
pe care le au membrii.

Învățare continuă – membrii echipei

încurajează întrebările incomode, învață
din experiențe și greșeli, și încurajează
creșterea și dezvoltarea altor membrii ai
echipei.
Coordonator – matur, încrezător, un bun
conducător. Are capacitatea de a clarifica
obiectivele și de a promova luarea de
decizii, alocă sarcinile. Perceput adesea ca
manipulator, punându-i pe alții să
muncească în locul lui.

Implementator – disciplinat, de încredere,

conservator, eficient. Are capacitatea de a
organiza, bun simț practic, transformă
ideile în acțiuni. Lipsă de flexibilitate,
receptivitate la ideile neargumentate.

Finalizator – Sîrguincios, conștincios,

anxios. Are capacitatea de a duce la capăt
și de a termina la timp, identifică greșelile
și omosiunile. Are tendința de a-și face griji
în privința unor lucruri mărunte, o reținere
în a lăsa lucrurile să se desfășoare.
Evaluator – sobru, strategic, cu spirit
de discernământ. Judecă, este discret
și foarte încăpățânat. Îi lipsește dorința
sau capacitatea de a-i motiva pe
ceilalți.

Sursa de idei – creator, plin de

imaginație, neconvențional. Posedă
imaginație și are capacitatea de a
rezolva probleme dificile. Ignoră
aspectele întâmplătoare și este prea
preocupat să comunice eficient.

Investigator de resurse – extrovertit,

entuziast, comunicativ. Are
capacitatea de a contacta persoanele și
a explora orice noutate. Este extrem
de optimist, își poate pierde interesul
odată ce entuziasmul inițial a
dispărut.
Modelator – provocator, dinamic, îi
place presiunea. Are dorință și
disponibilitate de a înfrunta inerția, lipsa
de eficiență și complacerea. Înclinare
spre provocare, iritare și nerăbdare.

Muncitor în echipă – cooperant, receptiv,

diplomat. Știe să asculte, răspunde
oamenilor și situațiilor și formează
spiritul de echipă. Ca aspect negativ, este
lipsit de hotărâre în momentele de criză.

Specialist – concentrat, independent,

dedicat. Furnizează cunoștințe și abilități
ce nu se prea găsesc în general. Insistă
asupra aspectelor tehnice și contribuie
numai în privința unui segment îngust.
 Combinația corectă a
abilităților.
 Egalitatea între membrii.
 Mărimea potrivită.
 Înstrucțiuni de lucru și
obiective clare.
 Viziune clară asupra
obiectivelor și sarcinilor.
 Consens și responsabilitatea
tuturor privind sarcina.
 Sprijin și grijă reciprocă
 Împărțirea muncii.
 Diviziunea clară a rolurilor și
sarcinilor pentru membrii
echipei.
 Comunicare bună.
 Crearea și verificarea ideilor
noi.
 Greșelile și opțiunile
nerealizabile sunt îndepărtate
de la început.
 Conflictele sunt ținute sub
control.
 Monitorizare și feedback.
În componența unei echipe este necesar să
existe o combinație de persoane cu abilități
diferite și caractere diferite.
Pentru orice echipă cu mai mulți membrii
este necesar să existe un conducător
(leader).
Mărimea echipei este importantă.
Până la 6 membrii – probabil ca toți să
devină activ implicați, cei mai tăcuți nu vor
fi dominați de personalitățile mai
puternice.
Până la 10 membrii – cuprind adesea una
sau două persoane care nu contribuie
foarte mult , dar care pot fi încă productive
Pentru ca o echipă să funcționeze cu
succes, membrii ei ar trebui să fie
complet dedicați finalizării sarcinii și
realizării obiectivelor.
Realizarea unui consens și asumarea
sarcinii de către fiecare membru al
echipei este foarte importantă, atât
pentru succesul muncii în echipă, cât și
a fiecărui membru.
Competiția dintre membrii unei echipe
este rar un beneficiu pentru o muncă de
echipă eficace.
Ezitantul – este o persoană pasivă, introvertită, ușor de
controlat, care trebuie scoasă din această stare pentru a nu
naște tensiuni și frustări în rândul membrilor activi ai echipei.
Monopolizatorul – este acea persoană care vorbește foarte
mult, care agreează monologul în detrimentul dialogului.
Argumentatorul – este persoana căreia îi place să fie în
dezacord cu ceilalți membrii ai echipei.
Distrugătorul de idei sau negativistul
– dezaprobă orice idee inovativă a
celorlalți. Motivul pentru care face
acest lucru poate fi complexul personal
în fața creativității colegilor de grup.
Nemulțumitul – este persoana care se
simte mereu persecutată. Este foarte
critic cu ceilalți membrii, dar nu în
sens constructiv, e genul care amplifică
problemele, dar nu participă deloc la
rezolvarea acestora.
Măscăriciul – se folosește de orice
prilej pentru a face haz de echipă și
situațiile în care se implică aceasta,
având un efect inhibator asupra
membrilor.
Tangențialul – este genul de persoană
cu intervenții interesante, dar de cele
mai multe ori în afara subiectului.
 Conflictul – o neînțelegere, o ciocnire de interese, un dezacord,
antagonism, ceartă, diferend, discuție (violentă).

Conflictele se pot
dovedi benefice
pentru că pot
motiva echipa spre
evoluție.

Atenție însă ca
aceste conflicte
să nu degenereze
în crize.
Conflictul intrapersonal – este
conflictul pe care un membru îl
aduce cu el însuși, generat de
așteptări personale neîndeplinite la
nivelul echipei sau nemulțumiri care
pot să apară o dată cu conștientizarea
abilităților și cunoștințelor celorlalți
membri.

Conflictul interpersonal – este acea

neînțelegere între membrii echipei
datorită intereselor, obiectivelor,
atitudinilor, comportamentelor
diferite.

Conflictul între grupuri – apare de

obicei între departamente diferite din
organizație care trebuie să conlucreze
pentru realizarea anumitor activități.
 Conflictele interorganizaționale – pot apărea între organizații
aparținând aceluiași sector de activitate (când două organizații se decid
să colaboreze, dar apar dispute pe seama asumării meritelor) sau între
organizații care nu funcționează în același sector de activitate.

Pentru gestionarea eficientă a unui conflict trebuie identificate, în primul

rând, cauzele care au dus la instaurarea acestuia.

Divergențele au capacitatea de a stimula creativitatea, implicarea

membrilor în găsirea de noi soluții pot contribui pozitiv la îmbunătățirea
peformanțelor individuale și de grup, însă nu atunci când membrii echipei
își alocă toată energia pe rezolvarea situației conflictuale și se îndepărtează
de obiectivele și activitățile comune.
 Dacă un conflict poate fi privit din perspectiva contribuțiilor pozitive pe care
le are asupra performanțelor echipei, criza presupune doar aspecte negative
care trebuie gestionate cu cea mai mare seriozitate și maturitate din partea
membrilor echipei, dacă vor să continue activitatea împreună.

Situațiile de criză se consumă în condiții de ostilitate, nu aduc nici un

beneficiu și crează stări de nemulțumire, ce pot conduce la:
Destrămarea echipei
Renunțarea la anumiți membrii
Atitudini și comportamente temperamental agresive
Nu se mai iau în considerare ideile și argumentele membrilor
Afectarea iremediabilă a stării de cooperare în cadrul echipei.