CONTABIL

Suport de curs- CONTABIL
CONTABIL
Cod COR: 331302
1|Page
Cuprins:
Capitolul 1: Comunicarea interpersonală..........................................................................3
1.1. Stabilirea modului de comunicare...............................................................................3
1.2. Transmiterea și primirea informţiilor........................................................................5
1.3. Participarea la discuţii pe teme profesionale............................................................8
Capitolul 2. Lucrul în echipă...............................................................................................14
2.1 Identificarea rolului în cadrul echipei.......................................................................14
2.2. Identificarea sarcinilor în cadrul echipei și participarea la îndeplinirea lor...17
Capitolul 3. Dezvoltarea profesională...............................................................................20
3.1. Identificarea nevoilor de instruire............................................................................20
3.2. Stabilirea metodelor de instruire și participarea la pregătire/instruire..........21
Capitolul 4: Planificarea activităţii proprii......................................................................23
4.1. Stabilirea priorităţilor zilnice.....................................................................................23
4.2. planificarea etapelor activităţilor și revizuirea planului de activităţi...............24
Capitolul 5: Gestionarea și arhivarea documentelor.....................................................25
5.1. Înregistrarea documentelor........................................................................................26
V.I.I Modificări aduse Legii contabilităţii.............................................................................29
5.2. Sortarea documentelor.............................................................................................36
5.3. Îndosarierea, depozitarea și arhivarea documentelor.......................................41
Capitolul 6: Utilizarea PC.....................................................................................................43
6.1. Selectarea programului specific. Introducerea datelor primare.........................43
6.2. Verificarea și salvarea datelor. Tipărirea documentelor specifice finale...........45
Capitolul 7: Întocmirea/completarea documentelor contabile...................................46
7.1. Întocmirea și completarea documentelor contabile primare/primare
netipizate................................................................................................................................46
Capitolul 8: Contarea operaţiunilor patrimoniale.........................................................49
Capitolul 9: Efectuarea de calcule specifice.....................................................................51
9.1. Stabilirea tipului și a formulei de calcul necesare..................................................51
Capitolul 10: Completarea registrelor contabile............................................................56
10.1. Pregătirea și completarea registrelor contabile...................................................56
Capitolul 11: Întocmirea balanţei de verificare..............................................................60
11.1. Întocmirea balanţei de verificare. Verificarea soldurilor finale și creditoare 60
Capitolul 12: Evaluarea patrimonială...............................................................................63
12.1. Pregătirea procesului de evaluare și evaluarea patrimoniului.........................63
Principiul permanenţei metodelor........................................................................................68
Capitolul 13: Întocmirea bilanţului contabil...................................................................68
13.1. Colectarea și introducerea datelor în formatul bilanţier...................................68
13.2. Verificarea corelaţiilor bilanţiere și întocmirea anexelor la bilanţ..................70
Capitolul 14: Transmiterea documentelor specifice......................................................73
14.1. Identificarea documentelor de transmis. Stabilirea modalităţilor de
transmitere.............................................................................................................................73
14.2. Transmiterea documentelor specifice....................................................................74
Anexe.......................................................................................................................................79
Aplicaţii practice...................................................................................................................79
Bibliografie.............................................................................................................................95
2|Page
Capitolul 1: Comunicarea interpersonală
1.1. Stabilirea modului de comunicare
Există mai mulţi factori care influenţează comunicarea: diferenţele de percepţie,

dificultăţile de exprimare, automatismele, lipsa de interes, emoţiile, diferenţele de
personalitate. Atunci când mesajul nostru nu este înţeles, avem tendinţa de a da vina pe
celălalt. El este de vină vă nu a auzit ce am spus, el este de vină că nu ne-a înţeles, el este de
vină că nu ne-a acceptat, sau el este de vină pentru că nu a făcut ce am fi vrut noi să facă.
Adevărul este cel auzit, nu cel rostit. Dacă vrem să fim auziţi, înţeleşi, acceptaţi şi să
provocăm o reacţie pozitivă din partea celuilalt, este sănătos din partea noastră să ne asumăm
responsabilitatea procesului de comunicare. Dacă celălalt nu ne înţelege, acest lucru poate fi
din cauza faptului că noi nu am vorbim „pe limba lui”.
Dacă celălalt nu ne înţelege, noi repetăm ce am spus cu o voce mai tare. Nu numai că
nu ne va înţelege, dar este foarte probabil să alterăm planul relaţiei. Este de dorit să verificăm
în ce măsură cuvintele pe care le folosim noi au aceeaşi semnificaţie pentru cel din faţa
noastră şi, dacă este cazul, să reformulăm mesajul pe care vrem să-l transmitem. Acelaşi
mesaj poate fi interpretat distinct de persoane diferite, sau chiar de aceeaşi persoană în situaţii
diferite. Pentru a gestiona eficient comunicarea, este esenţial să ţinem cont de faptul că
oamenii sunt diferiţi şi, de asemenea, că ei se comportă diferit în funcţie de context. Ţinând
cont de propria experienţă de viaţă, noi învăţăm să recunoaştem anumite similitudini ale
situaţiilor. Acest lucru pe care-l facem de cele mai multe ori instinctiv este ceva pozitiv şi face
parte din procesul propriei noastre învăţări a comunicării. Se poate întâmpla, însă, ca
exagerând în această şablonizare a comunicării să dăm greş.
De exemplu, să presupunem că prima dată când am întâlnit o anumită persoană,
aceasta a avut o atitudine indiferentă, absentă şi chiar de superioritate. Ne putem aştepta ca şi
data următoare această persoană să aibă o atitudine asemănătoare. Am putea da greş deoarece,
chiar dacă situaţia ne pare identică, persoana respectivă să fie foarte prietenoasă la întâlnirea
următoare. Este posibil ca prima dată ea să fi avut o supărare pe care noi nu o cunoşteam şi
care a influenţat atitudinea sa. Pentru oameni, relaţiile create prin comunicare contează uneori
mult mai mult decât conţinutul informaţional transmis, astfel că rolul ei este acela de a crea
comuniunea şi comunitatea.
Întemeietorul Şcolii de la Chicago, pragmatistul John Dewey, plasează comunicarea în
spaţiul de interferenţă dintre societate şi comunitate, considerând comunicarea un mod de a
exista al comunităţii: “Nu numai că societatea continuă să existe prin transmitere, prin
comunicare, dar este corect să spunem că ea exista în transmitere şi în comunicare. Este mai
mult decât o legătură verbală între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii
trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun; iar comunicarea este
modalitatea prin care ei ajung să deţină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate
sau o societate, ei trebuie să aiba în comun scopuri, convingeri, aspiraţii, cunoştinţe - o
înţelegere comună - “acelaşi spirit” cum spun sociologii. Asemenea lucruri nu pot fi transmise
fizic de la unul la altul, aşa cum se procedează cu cărămizile, ele nu pot fi împărţite aşa cum
se împarte o plăcintă la mai multe persoane prin divizarea ei în bucăţi fizice. Comunicarea
3|Page
este cea care asigură dispoziţii emoţionale şi intelectuale asemănătoare, moduri similare de a
răspunde la aşteptări şi cerinţe.”
Este adevărat că societatea modernă cunoaşte numeroase fragmentări generate de
dezvoltarea inegală a diferitelor ei segmente, de diversificarea aspiraţiilor, a atitudinilor şi
comportamentelor; este foarte probabil ca sensul şi conţinutul noţiunii de comunitate să se
modifice în timp, dar cerinţa de a avea un set de valori comune, care să ne confere un
sentiment reciproc de legătură, de apartenenţă la un întreg, nu va putea să dispară.
Unele din cele mai recente principii ale comunicării formulate sunt:
Axioma 1 = Comunicarea este inevitabilă (nu putem să nu comunicăm, orice comportament
uman având valoare de mesaj).
Axioma 2 = Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi relaţional (orice
comunicare se analizează în conţinut şi relaţie deoarece nu se limitează la transmiterea
informaţiei, ci induce şi un comportament adecvat).
Axioma 3 = Comunicarea este un process continuu (partenerii interacţionează în permanenţă
fiind, prin alternantă, stimul şi răspuns).
Axioma 4 = Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie una analogică (verbal sau
nonverbală).
Axioma 5 = Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dacă se întemeiază
pe egalitate sau diferenţă.
Axioma 6 = Comunicarea este ireversibilă (produce un efect asupra receptorului).
Axioma 7 = Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare (mesajul căpătă sens
numai în funcţie de experienţă de viaţă şi lingvistică a fiecăruia dintre noi).
În funcţie de numărul de persoane se poate vorbi de cinci niveluri ale comunicării
umane: intrapersonal, interpersonal, de grup, publică şi de masă.
Comunicarea intrapersonală este comunicarea cu sine. Fiinţa umană se ascultă pe
sine, îşi pune întrebări, se îndoieşte sau se îngrijorează, se judecă sau reflectează, comunică în
gânduri sau în imagini. Comunicarea interpersonală este foarte importantă pentru echilibrul
psihic şi îmbracă forma dialogului interior sau a monologului absolut, discurs pe care
subiectul îl creează şi uneori chiar îl rosteşte în limbaj extern fără a avea un destinatar diferit
de sine însuşi.
Comunicarea interpersonală este dialogul dintre două persoane. În cazul cel mai
fericit, acestea se ascultă pe rând încercând să se respecte şi să se înţeleagă reciproc şi vorbesc
pe rând încercând să transmită cât mai clar pentru celălalt ideile, nevoile, aspiraţiile, interesele
şi dorinţele lor.
Comunicarea de grup sau în echipă este dialogul într-un cadru intim de până la 10
persoane. În grup sau echipă, persoana îşi petrece mare parte din viaţa sa socială. Aici se
împărtăşesc cunoştinţe şi experienţe personale, se rezolvă probleme şi se iau decizii
importante, inevitabil se creează şi se rezolvă conflicte. Acest nivel al comunicării umane va
fi abordat mai pe larg în capitolul dedicat comunicării în echipă.
Comunicarea publică are loc în cazul unei prelegeri, cuvântări, expuneri, sau
prezentări susţinute de o singură persoană. Aparent, persoana care susţine prelegerea
comunică mai mult, însă lucrurile nu stau chiar aşa. Fiecare participant comunică verbal sau
nonverbal, punând întrebări de clarificare sau dând informaţii cu privire la interesul sau
dezinteresul său.
4|Page
Comunicarea publică are reguli diferite de comunicarea de grup sau interpersonală
ceea cea determinat în a doua jumătate a secolului XX insistenţa de a caracteriza spaţiul
public şi spaţiul privat.
Comunicarea de masa are loc prin difuzarea mesajelor scrise, vorbite, sau vizuale de
către un sistem mediatic către un public numeros. Cuprinde o mare varietate de forme precum
cartea, presa scrisă, audiovizualul. Caracteristica principală a comunicării de masă constă în
faptul că răspunsul este decalat în timp, mesajul mergând într-o singură direcţie.
1.2. Transmiterea și primirea informaţiilor
Relatia dintre contabil si conducere este permanenta si în cadrul acestora, secretara

trebuie sa se respecte cerintelor de disciplina, punctualitate si ordine.
Comunicarea verbala reprezinta transferul de informatii prin intermediul limbajului
oral, intre un emitator si un receptor. Comunicarea face parte din viata de zi cu zi si este
modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emotii si pareri, pentru a socializa, negocia
si influenta.
Emitatorul trebuie sa transmita mesajul clar si organizat, pentru a pastra si promova
interesul receptorului. Ascultatorul este interesat de informatie doar daca cel care comunica
dovedeste incredere in sine, gesturi convingatoare si blandete. Aptitudinile de comunicare
sunt esentiale pentru un bun contabil - pentru a promova comunicarea deschisa, mesajele
concise, feedback-ul, recunoasterea mesajelor non-verbale si intelegerea reciproca in cadrul
echipei.
 Comunicarea eficienta presupune stapanirea a trei tipuri fundamentale de aptitudini:
prezentarea eficienta a informatiei publicului tinta, sau aptitudini expresive -
acestea sunt necesare pentru a transmite mesajul prin cuvinte, expresii faciale si
limbaj non-verbal;
 intelegea raspunsurilor primite de la ceilalti sau aptitudini de ascultare - sunt
utilizate pentru a obtine informatii de la ceilalti, pentru a clarifica mesajele receptate
si pentru a intelege ce simte si gandeste emitatorul;
 alegerea celui mai potrivit canal de comunicare si cunostintele tehnice pentru
utilizarea acestui canal, sau aptitudini de coordonare a procesului de comunicare -
acestea ne ajuta sa recunoastem informatia necesara si sa respectam regulile
comunicarii si interactiunii.
Aptitudinile expresive sunt cele mai importante in cadrul comunicarii, deoarece

jumatate din semnificatia mesajului este transmisa prin comunicare non verbala sau limbajul
corpului si 40% prin limbaj paraverbal, adica tonul si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire,
modul de accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc. Doar 10% din
mesaj este transmis, respectiv receptat, prin ceea ce spunem de fapt.
De asemenea exista numeroase diferente între “a spune” si “a comunica” sau între “a
auzi” si “ a asculta”. “A spune” este un proces într-un singur sens, iar “a comunica” presupune
transfer de informatie în ambele sensuri. Canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a
mesajului, numit si “drumul” ipotetic sau “calea” urmata de mesaj.
5|Page
Clasificări canale transmitere mesaj:
 Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pagere, radio
 Canale scrise: scrisori, rapoarte, afisiere, memo-uri, formulare, carti, reviste, ziare;
 Canale fata-n fata: conversatii, interviuri, întâlniri, prezentari, cursuri, lecturi.
Mijlocul tehnic sau fizic care transforma mesajul în semnal se numeste mediu. Mediul
comunicarii poate fi oral sau scris, în functie de modalitatea de comunicare pe care o folosim;
vorbim-ascultam-observam, deci comunicam în mediul oral, sau scriem-citim, deci folosim
comunicarea în mediul scris.
Suportul tehnic al canalelor comunicarii cuprinde toate mijloacele tehnice care pot
veni în sprijinul procesului de comunicare, cum sunt: telefonul, calculatorul, faxul, telexul, e-
mail-ul, internetul, mijloacele audio-video.
Receptionarea mesajelor este facilitata de organele de simt. Modul în care este
elaborat mesajul se numeste codificare. Operatiunea prin care interlocutorul analizeaza,
interpreteaza si întelege mesajul în mod corect se numeste decodificare.
Raspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstreaza daca acesta a fost bine
înteles. Reactia respectiva se numeste feedback si încheie cercul comunicarii deoarece
receptorul, la rândul sau, codifica o informatie (raspunsul la mesaj) si o comunica
transmitatorului. Putem deci considera ca în procesul comunicarii rolurile se schimba mereu:
receptorul devine transmitator si invers.
Comunicarea interpersonala este îngreunata de bariere umane. Barierele sunt:
 Fizice:
 Semantice:
 Implicare pozitiva
 Implicare negative
 Frica:
 Presupuneri subiective:
 Agenda ascunsa
Alte bariere:
Diferentele de perceptie: modul în care privim noi lumea este influentat de experientele
noastre anterioare, astfel ca persoane de diferite vârste, nationalitati, culturi, educatie,
ocupatie, sex, temperamente,etc. vom avea alte perceptii si vor recepta situatiile în mod
diferit.
Concluzii grabite: adeseori vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa
auzim, evitând sa recunoastem realitatea în sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se spune
”face doi plus doi sa dea cinci “.
Stereotipii: învatând permanent din experientele proprii vom întâmpina riscul de-a trata
diferitele persoane ca si cum ar fi una singura: “daca am cunoscut un inginer (sau student,
maistru, vânzator, etc) i-am cunoscut pe toti”.
Lipsa de cunoastere: este dificil sa comunicam cu cineva care are o educatie diferita de a
noastra, ale carui cunostiinte asupra unui subiect de discutie sunt mult mai reduse.
Lipsa de interes: una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a
interlocutorului fata de mesajul dumneavoastra. Trebuie sa va asteptati si la aceasta
posibilitate: oricum sunteti mai interesati de problemele noastre decât de ale altora. Acolo
6|Page
unde lipsa de interes este evidenta si de înteles, trebuie sa actionati cu abilitate pentru a
directiona mesajul dumneavoastra astfel încât sa corespunda intereselor si nevoilor celui ce
primeste mesajul.
Emotii: emotivitatea emitatorilor si receptorilor de mesaje poate fi de asemenea o bariera.
Emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii.
Feedback înseamna a descrie altei persoane comportamentul acesteia si ceea ce ati
simtit ca reactie la acest comportament. Feedback-ul este un mod de a ajuta pe cineva sa se
gandeasca sa-si schimbe comportamentul, înseamna a furniza cuiva aspecte ale
comportamentului sau si efectele acestuia asupra dumneavoastra. Ca într-un sistem de rachete
dirijate, feedback-ul ajuta individul sa afle daca comportamentul lui a avut efectul scontat; îl
informeaza daca “ nu a gresit tinta” pe masura ce încerca sa-si atinga obiectivele.
Criterii pentru folosirea feedback-ului:
1. Este mai curând descriptiv decât evaluativ. Este mai util sa va concentrati asupra a ceea ce a
facut individul decât sa-i traduceti comportamentul într-o afirmatie despre ceea ce este
individul respectiv; Exemplu: “Ai întrerupt trei persoane într-o jumatate de ora” poate ca nu
este tocmai ceea ce si-ar fi dorit sa auda , dar este mai util decât “Esti un badaran”.
2. Se axeaza pe ceea ce simte persoana care a receptionat comportamentul si care ofera
feedback-ul. “Ma simt frustat daca ma tot întrerupi” ofera individului informatii clare despre
efectul comportamentului sau si în acelasi timp îi lasa libertatea de a decide ce sa faca relativ
la acest efect;
3. Este mai curând specific decât general. De exemplu este probabil mai util sa afli ca “ ma
enerveaza ca vorbesti asa de des” decât sa ti se spuna ca esti “domina-tor”;
4. Este îndreptat spre un comportament cu care receptorul sa poate face ceva. Frustrarea creste
când unei persoane i se recunoaste un defect pe care nu-l controleaza;
5. Este mai curând solicitat decât impus. Feedback-ul este mai util când receptorul simte ca
are nevoie de el, când el însusi a formulat o întrebare la care pot raspunde cei care îl observa;
6. Este bine situat în timp. In general feedback-ul atinge maximul de eficienta când se produce
imediat dupa observarea unui comportament dat, depinzând bineînteles, de cât de dispus este
receptorul sa-l primeasca, de sprijinul pe care sunt gata ceilalti sa-l ofere, etc.;
7. Este verificat pentru a asigura o comunicare clara. O modalitate de a realiza acest lucru
consta în a-l determina pe receptor sa încerce sa reformuleze feedback-ul sub forma unei
întrebari pentru a verifica daca versiunea acestuia corespunde cu ceea ce a vrut sa spuna
emitatorul;
8. Feedback-ul nu trebuie folosit pentru “a te descarca pe cineva”. Daca credeti ca trebuie sa
spuneti ceva celuilalt întrebati-va mai întâi pe cine încercati sa “ajuta”.
Pentru a dezvolta corect comunicarea este necesara: o amplificare a suprafetei deschise
prin dezvaluirea de sine, furnizarea unor informatii despre noi
celor din jur; reducerea suprafetei oarbe prin stimularea si acceptarea feed-back-ului, astfel
vom fi capabili sa receptam impresiile celor din jur in ceea ce ne priveste, sa ne evaluam si
corectam defectele de imagine, atitudine si comportament referitoare la noi si la altii.
7|Page
1.3. Participarea la discuţii pe teme profesionale
Pentru a putea fi caracterizată drept organizată,comunicarea organizaţională trebuie să

prezinte următoarele caracteristici:
 să fie orientată spre finalitate (scop), adică să reflecte un plan de ansamblu şi
obiectivele pe care şi le asumă organizaţia
 să fie multidirecţională, adică să se realizeze de sus în jos, pe orizontală, pe verticală
etc.
 să fie instrumentală, adică să se sprijine pe o varietate de suporturi în funcţie de
obiectiv
 să fie adaptată, adică să folosească sistemele de informare specifice fiecărui sector de
activitate şi să concorde cu cultura organizational promovată
 să fie flexibilă, pentru a integra comunicarea informală şi pentru a crea structurile care
o favorizează
Drept urmare, comunicarea organizaţională nu este un proces spontan şi natural. Ea
trebuie proiectată în aşa fel încât să permită: coordonarea - proces ce are în vedere atingerea
unui obiectiv prestabilit, necesar pentru realizarea scopului final al organizaţiei; armonizarea -
activitate ce are drept scop definirea unui obiectiv comun.
După cum se poate observa, trăsăturile proprii comunicării organizate merg în paralel cu
cele ale organizaţiei comunicante.
Acest lucru este foarte firesc pentru că procesul de comunicare trebuie să fie proiectat în
aşa fel încât să contribuie la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei. Comunicarea trebuie să fie
gestionată în conformitate cu un plan strategic de ansamblu al activităţii specifice organizaţiei.
Dacă acest plan nu există, comunicarea se desfăşoară aleatoriu; în cazul în care apar efecte
pozitive în urma desfăşurării unui astfel de proces, atunci sunt cu totul şi cu totul
întâmplătoare. Greşeala cea mai frecventă care se face în acest context este aşa numitul mit
tehnicist.
Se consideră că suporturile comunicaţionale, mai ales dacă este vorba de tehnologii
informaţionale de ultimă oră, sunt suficiente pentru a asigura un proces de comunicare
permanent, fluent şi eficient. Acest lucru nu se întâmplă însă, decât foarte rar. Dacă
tehnologiile comunicaţionale nu sunt puse în relaţie cu un plan strategic de ansamblu,
folosirea lor este irelevantă pentru atingerea scopurilor asumate de organizaţie. Mai mult
decât atât, prezenţa lor nu garantează exploatarea în folosul organizaţiei. Nu în ultimul rând,
trebuie să se ţină seama de contextul social şi de cultura proprie fiecărei organizaţii.
În mod evident, co-existenţa comunicării organizate şi a organizaţiei comunicante
reprezintă un caz ideal de eficienţă. Pentru ca el să devină realitate trebuie acţionat în două
direcţii principale: favorizarea fluxurilor de comunicare la toate nivelurile şi ameliorarea
funcţionării organizaţiei.
În acest context, se impune distincţia dintre informare şi comunicare, termeni adesea
confundaţi. Astfel, informarea ţine exclusiv de transferul de conţinut (emisie şi receptare), în
timp ce comunicarea se referă la schimburile de structuri cognitive ce vizează schimbarea
comportamentului celuilalt. Adesea, comunicarea este coborâtă de obicei la nivel de simplă
informare, rezultatul fiind absenţa unui feedback adecvat din partea receptorilor. În lipsa
8|Page
feedbackului, deciziile se iau exclusiv la nivelul managerial, fără consultarea celor implicaţi
direct în realizarea scopurilor organizaţiei.
Altfel spus, termenul de informare se referă la situaţiile în care rolul activ îi revine
exclusiv receptorului, în timp ce comunicarea vizează un sistem de relaţii interactive.
Informarea constă deci, în relaţionarea oamenilor cu faptele, iar comunicarea în relaţionarea
interpersonală.
Informarea funcţionează într-un singur sens, de la emiţător către receptor. Dimpotrivă,
comunicare se realizează în mai multe direcţii, fiecare emiţător devenind la rândul lui receptor
şi invers, în cadrul aceleiaşi secvenţe de comunicare. În acest context, organizaţia trebuie să
îşi regleze atât fluxurile informaţiile, cât şi pe cele comunicaţionale. În primul caz, ea emite
mesaje în interior sau în exterior şi receptează şi analizează mesaje provenind din exterior şi
din interior. În al doilea caz, organizaţia este pe de o parte vectorul schimburilor interactive cu
mediul extern (mai ales cu clienţii), iar pe de altă parte cea care reglează schimbul de
informaţii între salariaţi, atât la nivel formal cât şi informal. Trebuie menţionat că acesta este
un alt punct sensibil al organizaţiilor aflate în plin proces de tranziţie. Dacă importanţa relaţiei
cu exteriorul a fost mai mult sau mai puţin conştientizată, pentru că în fond de ea depinde
supravieţuirea organizaţiei, legătura cu interiorul este constant neglijată. Mesajele care provin
din interior (mai ales dacă ajung la factorii de decizie prin intermediul canalelor informale)
sunt aproape întotdeauna ignorate.
Abordările clasice ale comunicării se înscriu în general în două categorii: teoriile care
plasează comunicarea în relaţie cu tehnologiile folosite drept suport şi cele care o tratează din
perspectivă psihosociologică. Pentru o gestionare eficientă a comunicării organizaţionale,
trebuie să avem în vedere ambele aspecte pentru că:
 în planul inovaţiilor tehnologice care afectează comunicarea, organizaţia se situează
la intersecţia noutăţilor apărute în informatică, în telecomunicaţii etc.
 în planul relaţiilor interpersonale organizaţia se confruntă zi de zi cu problemele de
comunicare ce apar între diversele categorii de personal care lucrează în interiorul
său: între salariaţi şi persoanele aflate în funcţii de conducere, între directori şi
sindicate, între angajaţi etc.
 în planul politicilor şi strategiilor manageriale organizaţia trebuie să îşi formuleze atât
obiectivele de receptare, cât şi pe cele care privesc emisia de mesaje pentru a atinge
maximum de eficienţă în domeniul respective.
Această a treia dimensiune este în general, cel mai adesea ignorată. Dacă în cazul
adoptării inovaţiilor tehnologice care constituie suportul comunicării, majoritatea
întreprinderilor în tranziţie se confruntă în primul rând cu lipsa de fonduri necesare
achiziţionării unor astfel de tehnologii, formularea unei strategii comunicaţionale este o idee
relativ nouă şi în Occident. Începând cu anii ’70, în Occident a început să se resimtă din ce în
ce mai mut necesitatea comunicării externe pentru a se promova în exterior o anumită imagine
(pozitivă) a organizaţiei. Cu toate acestea, şi în spaţiul Europei Vestice comunicarea internă
este o preocupare destul de recentă. Când acest tip de comunicare există, el are trei
caracteristici de bază, care sunt de obicei alternative:
 se sprijină pe suporturi informative, canalele de comunicare fiind revistele, ziarele,
reuniunile, computerele, avizierele
 afişează o dimensiune strategică, afirmând necesitatea de a comunica eficient, deşi în
cele mai multe cazuri nu există nici un plan strategic de comunicare
9|Page
 consideră informaţiile provenind din exterior drept una resursele strategice ale
organizaţiei. În organizaţiile aflate în tranziţie, de cele mai multe ori lipsesc toate cele
trei dimensiuni ale comunicării interne, enumerate mai sus. Comunicarea
computerizată este încă un lucru considerat scump, ca atare numai anumite sectoare
de activitate sunt dotate cu astfel de tehnologii.
Singurele forme de comunicare interne sunt reuniunile şi avizierele, care mediază
exclusiv comunicarea formală, sub forma indicaţiilor şi rapoartelor de activitate. În plus, se
confundă foarte des noţiunile de sistem de informare şi plan de comunicare. Cel mai adesea,
organizaţia construieşte sisteme de informare, crezând că astfel asigură o bună comunicare
internă, când de fapt nu face altceva decât să reglementeze rolurile de emiţător, respectiv
receptor. Aceste sisteme de informare la rândul lor suferă de anumite patologii, cauzate de o
proiectare defectuoasă. Ele pot fi grupate în trei categorii, fiind de fapt problemele legate de:
 volumul informaţiei
 calitatea informaţiei
 propagarea informaţiei
Volumul informaţiei.
Sistemele de informare procesează de obicei o cantitate uriaşă de informaţie, ceea ce are
ca efect imposibilitatea exploatării tuturor datelor pe care le emite / receptează organizaţia. Se
produc de asemenea, blocaje de informaţie sau intermitenţe în fluxurile comunicaţionale. La
fel de posibil este să se producă şi cazul invers: sistemele procesează o cantitate insuficientă
de informaţii sau privilegiază anumiţi actori din spaţiul organizaţional. Cazul tipic este cel al
directorului care ia decizii de unul singur, pornind de la informaţii parţiale.
Calitatea foarte scăzută a informaţiei. De foarte multe ori datele sunt imprecise sau
irelevante pentru obiectivele sau aşteptările organizaţiei. Informaţiile sunt foarte greu
accesibile, acest lucru nedatorându-se neapărat precarităţii tehnologice, ci lipsei de dinamism
a rolurilor de emiţător/receptor. O altă problemă foarte frecventă este lipsa de adecvare între
momentul în care este nevoie de anumite date şi momentul în care acestea sunt efectiv
furnizate/primite. De obicei, informaţiile ajung prea târziu la beneficiar, ceea ce are un impact
negativ asupra eficienţei organizaţiei.
Propagarea defectuoasă a informaţiei.
Viteza de difuzare a informaţiilor este în general prea lentă. Există şi cazuri în care este
prea rapidă şi atunci anumite date care pot avea o importanţă considerabilă sunt iremediabil
pierdute. Nu se realizează propagarea informaţiilor pe orizontală, ci numai pe verticală. În
această situaţie, persoanele implicate direct în îndeplinirea scopurilor organizaţiei sunt private
de accesul la informaţie, ceea ce evident, afectează funcţionarea eficientă a întreprinderii. O
altă problemă este decodarea incorectă de către anumite persoane, care conduce la greşeli de
interpretare. Acest ultim punct este esenţial pentru desfăşurarea normală atât a activităţii
organizaţiei, cât şi a procesului de comunicare.
Comunicarea de orice tip, nu numai cea organizaţională, este în general afectată de
dificultăţile cu care se confruntă receptorul în înţelegerea mesajului transmis de emiţător.
Aceste dificultăţi nu ţin neapărat de terminologia utilizată, ci de resorturile psihologice ale
individului care influenţează decisiv relaţiile internaţionale. În compensaţie, fenomenul de
feed-back transformă informarea în comunicare. Problema care se pune automat este dacă
acest proces rezidă în simpla verificare a corectitudinii receptării sau dimpotrivă, dacă are ca
10 | P a g e
efect influenţarea reciprocă, cu posibilitatea de a determina emiţătorul să-şi modifice punctul
de vedere iniţial. Această distincţie este foarte importantă pentru activitatea managerială.
Într-adevăr, formele moderne de management (în special managementul de tip
participativ) pun accent pe promovarea comunicării nestânjenite între directori şi subordonaţi.
Astfel de politici de resurse umane privesc feed-back-ul şi comunicarea în general drept un
proces de inter-influenţare. În caz contrar, există pericolul de a crea numai aparenţa
comunicării, când de fapt este vorba de o activitate de conducere dominatoare sau chiar de
manipulare.
Toate aceste vicii comunicaţionale afectează logica de ansamblu a sistemului. Ideea de
comunicare organizată presupune evitarea unor astfel de situaţii printr-o analiză prealabilă a
necesităţilor şi obiectivelor organizaţiei, care vor fi reflectate într-un plan strategic de
ansamblu. Comunicarea internă se referă la schimbul de mesaje ce se realizează în interiorul
organizaţiei, atât pe verticală cât şi pe orizontală. Comunicarea este formală atunci când
mesajele sunt transmise pe canale prestabilite. Atunci când informaţiile circulă prin canale ce
nu înscriu în sfera relaţiilor de subordonare, este vorba de comunicare neformală.
Comunicarea formală
Canalele formale de comunicare sunt create în mod deliberat prin stabilirea unui sistem
formal de responsabilităţi care respectă structura ierarhică a organizaţiei. Ele sunt proiectate şi
gestionate pentru a permite transferul de informaţii între niveluri (pe verticală) şi
departamente (pe orizontală). După cum se poate observa, direcţiile formale de comunicare
respectă cu fidelitate relaţiile stabilite în organizaţie, comunicarea desfăşurându-se în general,
pe trei direcţii principale: de sus în jos, de jos în sus, pe orizontală. Aceasta este situaţia ideală
de comunicare. De cele mai multe ori, în cazul organizaţiilor aflate în plin proces de
schimbare, comunicarea orizontală lipseşte cu desăvârşire sau este foarte lentă şi ineficientă.
De cele mai multe ori, comunicarea pe orizontală respectă exclusiv canalele informale, ceea
ce duce în mod inevitabil la scăderea exactităţii informaţiilor. Această situaţie se datorează în
mare parte faptului că, pe de o parte, nu se conştientizează necesitatea circulaţiei neîntrerupte
a informaţiilor între departamente, ca fiind vitală pentru supravieţuirea organizaţiei în condiţii
concurenţiale, şi pe de altă parte faptului că în organigramele acestui tip de companii nu există
posturi pentru specialişti în comunicare.
Comunicarea de sus în jos este iniţiată de manageri (care de cele mai multe ori sunt de
formaţie tehnică şi nu se preocupă de aspectele legate de comunicare şi de modul în care
circulă informaţiile) şi este îndreptată către eşaloanele subordonate. De obicei, este folosită
pentru transmiterea de dispoziţii şi directive, pentru explicarea regulamentelor şi practicilor
specifice organizaţiilor, ca şi pentru delimitarea responsabilităţilor salariaţilor. În organizaţiile
eficiente comunicarea formală de sus în jos are ca scop şi motivarea angajaţilor ca şi punerea
lor periodică la curent cu politica, scopurile şi strategia aleasă de organizaţie. Ideea de
periodicitate este de maximă importanţă pentru că asigură o anume permanenţă şi fluiditate a
comunicării. Din nefericire, în cadrul organizaţiilor în tranziţie, chiar şi comunicarea de sus în
jos suferă de sincope, ea îndreptându-se preferenţial spre anumiţi salariaţi (care au
responsabilităţi considerate prioritare sau care dimpotrivă au un anumit nivel de
incompetenţă). Mai mult decât atât, ea nu are loc decât atunci când managerul consideră că
are de transmis ordine şi directive subordonaţilor, fără a se preocupa de informarea acestora
11 | P a g e
cu privire la deciziile luate de eşaloanele de conducere cu privire la activităţile, politica şi
strategiile organizaţiei.
În mod normal, mai ales dacă avem de-a face cu o organizaţie în schimbare (lucru
inevitabil ţinând cont de contextul concurenţial), comunicarea formală de sus în jos ar trebui
folosită în principal pentru a influenţa opiniile, pentru a schimba atitudinile, în conformitate
cu noua politică a organizaţiei, pentru a diminua teama şi reticenţa generate de dezinformare
sau de insuficienţa informaţiei, pentru a pregăti salariaţii pentru schimbările din organizaţie.
Comunicarea de sus în jos trebuie folosită cu prudenţă pentru că prezintă pericolul
desprinderii managerilor de realităţile din organizaţie, datorită lipsei de feed-back. Din acest
motiv, comunicarea de sus în jos trebuie să fie completată de comunicarea de jos în sus, care
are ca emiţători salariaţii şi ca destinatari pe manageri. Angajaţii îşi comunică în acest mod
părerile şi măsura în care au înţeles comunicarea de sus în jos, fapt ce are rolul de a
dezamorsa tensiunile emoţionale şi de a crea sentimentul de valoare personală.
În acest sens, receptorul (managerul) trebuie să cântărească foarte atent informaţiile
primite pe această cale, pentru că tendinţa firească a subordonaţilor este de a filtra foarte
puternic conţinutul mesajului pentru a apărea într-o lumină cât mai favorabilă în faţa şefilor.
În plus, în cazurile cele mai rele, poate apărea fenomenul dezinformării intenţionate. Pentru a
contracara toate aceste posibile efecte managerii trebuie să promoveze un flux comunicaţional
constant care să favorizeze crearea unei culturiorganizaţionale flexibile, centrată pe
sentimentul valorii personale a salariaţilor şi pe cel al apartenenţei acestora la valorile şi
normele organizaţiei.
Un alt palier al comunicării formale îl constituie comunicarea pe orizontală, ce se
realizează fie între managerii aflaţi pe poziţii similare în interiorul organizaţiei, fie între alte
persoane din cadrul diverselor departamente. În general, acest tip de comunicare are rolul de a
realiza coordonarea activităţilor dintre departamente, mai ales dacă acestea sunt
interdependente. În ceea ce priveşte comunicarea pe orizontală ( în cazul fericit în care aceasta
există şi nu este numai simulată), este constant trecută cu vederea ideea transmiterii
concluziilor la care s-a ajuns în urma discuţiilor purtate de şefii de departamente. În plus, de
obicei comunicarea între departamente este mediată (pe cale formală), aproape în
exclusivitate de manageri. Acestea sunt greşeli grave care provin din ignorarea faptului că
salariaţii sunt de fapt purtătorii valorilor organizaţiei în exterior.
Insuficienţa comunicării formale nu are ca efect numai slaba coordonare a activităţilor
interne şi lipsa de eficienţă la nivel global, ci şi crearea unei imagini negative a organizaţiei în
exterior. Acest lucru se datorează faptului că, fiind greşit sau insuficient informaţi asupra
scopurilor, politicii şi valorilor pe care organizaţia doreşte să le promoveze în exterior,
salariaţii nu se pot constitui în purtători ai acestora.
Comunicarea informală
Comunicarea informală se poate defini drept schimbul de informaţii care are loc în afara
canalelor de comunicare oficiale. Comunicarea informală se desfăşoară în general prin canale
create spontan. Acestea apar şi există în mod necontrolat, se modifică permanent şi operează
la toate nivelurile. Se poate spune că merg în paralel cu canalele de comunicare formale, mai
ales dacă acestea din urmă sunt ineficiente sau dacă informaţia care ajunge pe această cale
este săracă. Este din nou important de subliniat faptul că direcţiile formale de comunicare
trebuie să funcţioneze fără greş pentru că informaţia circulă oricum. Dacă ea însă este mediată
de canalele neformale de comunicare, există pericolul ca ea să se transforme în zvon sau în
12 | P a g e
bârfă, ceea ce nu este de dorit nici pentru mediul intern de lucru, nici pentru funcţionarea de
ansamblu a organizaţiei.
Ceea ce trebuie avut în mod special în vedere este că aceste canale nu pot fi nici
interzise, nici desfiinţate. Pentru buna funcţionare a organizaţiei ele trebuie pe de o parte
contracarate de informaţiile transmise prin intermediul canalelor oficiale, iar pe de altă parte
trebuie încurajate pentru că oferă un feed-back optim. Este evident că şi canalele de
comunicare formală de jos în sus sunt purtătoare de feed-back. Aceasta însă are o altă natură,
oferind date despre activitatea organizaţiei, despre eficienţa sau lipsa de eficienţă a acesteia,
despre rezultatele obţinute în urma adoptării unei noi strategii etc. Salariatul oferă un feed-
back “profesional”, omul şi satisfacţiile sau frustrările sale nefiind inclus în această ecuaţie.
Dimpotrivă, canalele neformale au cel mai activ rol, mai ales în situaţii de reproiectare a
organizaţiei. Managerii trebuie să le folosească pentru a cunoaşte şi a putea contracara
zvonurile nereale şi dăunătoare pentru activitatea organizaţiei.
Comunicarea informală oferă un dublu avantaj: pe de o parte ea are o valoare utilitară
pentru organizaţie, contribuind la fluidizarea contactelor între salariaţi, iar pe de altă parte are
un rol terapeutic. Detaliind puţin, contactele de tip informal sunt cele care asigură în modul
cel mai eficient legătura dintre salariaţii aceluiaşi departament sau între departamente diferite.
Comunicarea informală în acest caz merge în paralel cu canalele transversale de comunicare,
îndepărtându-se însă de circuitele complexe şi lente ale comunicării formale. Salariatul va
căuta informaţia de care are nevoie acolo unde ştie că o poate găsi, fără a apela la reţelele
formale pentru a ajunge la interlocutorul potrivit, care nu este întotdeauna acelaşi cu cel
stabilit de organigramă. Comunicarea neformală permite deci, în acelaşi timp, exploatarea
ocaziilor de comunicare eficientă care se pot ivi şi evitarea unor anumite riscuri legate de
incompatibilitatea dintre organigramă şi situaţia de fapt din organizaţie.
Acest tip de comunicare se asociază cel mai bine cu o politică managerială care
încurajează iniţiativa şi autonomia, lărgind spaţiul de joc al fiecărui actor al organizaţiei.
Promovarea comunicării informale reduce riscurile legate de conflictele de muncă, de greve,
de fenomene de tipul contraputerii, generate de obicei de excesul de formalism.
Capitolul 2. Lucrul în echipă
2.1 Identificarea rolului în cadrul echipei
13 | P a g e
Echipa este locul unde se întâlnesc şi interacţionează grupuri diferite care îşi
împărtăşesc speranţele despre scopuri şi roluri într-o atmosferă armonioasă.
Există mulţi termeni care descriu munca în grup în cadrul organizaţiilor şi modul în
care îşi defăşoară activitatea.Grupul de lucru reprezintă colectivul de persoane implicate în
organizaţii, ce îndeplinesc sarcini în vederea realizării obiectivelor organizaţiei din care fac
parte. Ele au aceleaşi obiective globale de lucru, autoritatea necesară, autonomia şi resursele
cerute de scopurile propuse.
Prin munca în echipă se înţelege un număr restrâns de persoane cu abilităţi
complementare care urmăresc un scop, obiective de realizat şi o abordare comună, pentru care
se consideră reciproc responsabile. Aici întâlnim următoarele trăsături ale echipei:
 număr mic de persoane cu abilităţi complementare;
 urmărirea unui scop comun;
 urmărirea unor obiective comune de realizat;
 urmărirea unei abordări comune;
 se consideră reciproc responsabile.
Deoarece în primele faze rezultatele sunt minime, există tentaţia de a le parcurge în

viteză sau de a le scurt-circuita, sperând că prin aceasta, grupul va atinge productivitatea
maximă. Deşi tentantă, acestă idee nu dă rezultate. La fel ca şi oamenii, care trec prin stadii de
evoluţie în funcţie de vârstă, experienţă, maturitate şi alţi factori, echipele trec şi ele prin etape
previzibile, a căror durată depinde de factori precum: maturitatea indivizilor şi a echipei,
complexitatea sarcinilor, conducerea acesteia, climatul organizaţional şi cel extern.
Grupurile îşi pot înceta evoluţia la diferite etape; unele nu ajung niciodată pe deplin
funcţionale. Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca echipa
nou constituită sau cea modificată să devină pe deplin productivă se poate reduce prin
împărtăşirea preocupărilor şi aşteptărilor legate de grup, ceea ce duce la reducerea tensiunilor,
a îngrijorării sau anxietăţii tipice etapelor de formare şi antrenare. Membrii grupului se pot
înţelege între ei pentru a evita „surprizele şi astfel se poate accelera realizarea unei atmosfere
de încredere, care permite renunţarea la aspectele interpersonale în favoarea celor legate de
sarcinile profesionale, echipa putând acum să meargă înainte şi să funcţioneze.
Modelul cel mai cunoscut şi mai răspândit de evoluţie a echipei presupune 5 stadii:
formarea, etapa de agitaţie, normarea, etapa de funcţionare şi întreruperea activităţii.
Formarea : la acest nivel apare adesea un grad ridicat de anxietate. Membrii echipei pun
întrebări care reflectă interesul cu privire la rolurile atribuite şi la resurse. Indivizii din cadrul
echipei caută informaţii despre alţi membri, mai ales legate de background-ul acestora şi
experienţa în tipul de sarcină pe care echipa trebuie să o execute.
Etapa este caracterizată de încercări repetate de a identifica sarcinile în termeni de
parametri relevanţă şi de a stabili cum anume se vor realiza, precum şi de stabilirea tipului de
informaţii necesare şi a modului în care vor fi utilizate.
Cea mai importantă sarcină este stabilirea clară şi de comun acord a obiectivelor.
Etapa de agitaţie: în timpul acestui stadiu apar conflictele între indivizi şi subgrupuri.
Sunt vizate alegerile, autoritatea şi/sau competenţa coordonatorului, iar membrii nu acceptă
eventuale încercări de dominare din partea conducerii. Acest stadiu se caracterizează prin
onestitate şi deschidere în rezolvarea divergenţelor.
Normarea: în timpul normării are loc rezolvarea conflictelor, iar echipa începe să
abordeze sarcina din perspectiva unei cooperări pozitive. Se întocmesc planuri şi se stabilesc
14 | P a g e
standarde. Apar norme sau reguli acceptate şi modalităţi de lucru referitoare la
comportamentul individual şi colectiv. Normele trebuie impuse în conformitate cu nevoile
organizaţiei.
Etapa de funcţionare: membrii echipei încep să vadă rezultatele date de concentrarea
constructivă a energiei asupra sarcinii comune. Se stabileşte o structură de lucru eficientă, în
mijlocul căreia indivizii se simt bine şi încep să colaboreze mai relaxaţi. La acest nivel trebuie
organizate sisteme de revizuire regulată pentru ca echipa să dea randament în continuare şi să
fie în legătură cu mediul în care acţionează.
Întreruperea activităţii: la acest stadiu nu ajung, de regulă, toate echipele, dar, în timp,
membri importanţi vor părăsi grupul, iar proiectele majore vor fi finalizate sau întrerupte.
În ceea ce priveşte componenţa echipelor, e necesar să existe o combinaţie de persoane
cu abilităţi şi caractere diferite. Dacă sunt prea asemănătoare, crearea de noi idei va fi limitată
şi toată lumea va dori să joace aceleaşi roluri şi să îndeplinească aceleaşi sarcini. Pentru a crea
şi menţine echipe performante trebuie luate în considerare toate elementele care influenţează
eficacitatea grupurilor. Printre aceste elemente diversitatea membrilor are un loc aparte.
Atunci când membrii echipei sunt omogeni există o serie de avantaje: uşurinţa de a
crea relaţii sociale între membrii şi începutul interacţiunii necesare pentru a munci împreună.
Pe de altă parte omogenitatea poate să limiteze punctele de vedere, ideile şi creativitatea.
Din diversitate provine o bază mai mare de talente, informaţii şi perspective variate
care pot să îmbunătăţească procesul de luare a deciziilor sau de soluţionare a unor probleme.
Aceste aspecte sunt importante atunci când echipa lucrează la sarcini complexe.
Cercetările au arătat că diversitatea poate crea probleme în stadiile iniţiale de formare
a echipelor. Aceasta apare atunci când conflictele interpersonale care pornesc din diversitate
vin să încetinească procesele de grup cum ar fi construirea relaţiilor, definirea problemei şi
partajarea informaţiilor. Chiar dacă echipele ar putea întâmpina dificultăţi în a rezolva aceste
probleme, se poate dezvolta un potenţial de performanţă o dată aceste probleme au fost
rezolvate.
Trebuie să ne asigurăm că membrii echipei sunt trataţi egal. Într-o echipă de până la 6
membri este probabil ca toţi să devină implicaţi. Cei mai tăcuţi nu vor fi dominaţi de
personalităţile mai puternice, iar aceia care nu doresc să muncească nu se pot ascunde atât de
uşor. În general, aceasta este mărimea ideală. Grupurile mai mari, de până la 10 persoane,
cuprind adesea una sau două persoane care nu contribuie foarte mult, dar care pot fi
productive. În cele mai mari, se observă o implicare redusă.
Odată ce au fost stabiliţi membrii echipei, aceştia trebuie să înveţe să lucreze
împreună. Munca în echipă poate avea legătură cu persoane din afara grupului; de exemplu,
pot fi implicaţi agenţi economici sau organizaţii comunitare.
În ceea ce priveşte sarcina, aceasta trebuie să fie clară pentru toţi. Acest aspect nu ar
trebui să se limiteze doar la a se spune în ce constă; trebuie să se permit echipei să se
gândească la ea şi să pună întrebări pentru clarificare. Aceasta nu numai că va furniza
informaţii concrete, ci va şi permite membrilor să-şi identifice locul în echipă, să-şi formeze o
viziune mai clară în privinţa sarcinii şi a ceea ce ar trebui să realizeze.
Pe parcursul unei activităţi mai îndelungate în echipă, fixarea unor termene face
sarcina mai uşor de abordat, poate contribui la creşterea motivaţiei, fiecare etapă poate fi
realizată cu succes, iar progresul va fi mai uşor de monitorizat.
15 | P a g e
Pentru ca o echipă să funcţioneze cu succes,membrii săi ar trebui să fie complet
dedicaţi finalizării sarcinii şi realizării obiectivelor. Ei trebuie să sprijine procesul şi produsul
muncii în echipă. Realizarea unui consens şi asumarea sarcinii de către fiecare membru al
echipei este foarte importantă, atât în vederea obţinerii succesului în echipă, cât şi în vederea
dezvoltării fiecărui membru.
Competiţia dintre membrii unei echipe joacă rar un rol într-o muncă de echipă eficace.
Membrii trebuie să devină camarazi, să-şi ofere sprijin, să-şi împartă echitabil munca, într-o
manieră care să promoveze eficacitatea.
Construirea unei echipe eficiente presupune un bun design al lucrului în echipă, în
care sunt specificate obiectivele care trebuie îndeplinite, strategia şi succesiunea paşilor,
sarcinile specifice, numărul necesar de oameni, rolurile pe care aceştia trebuie să le
îndeplinească şi abilităţile pe care trebuie să le posede
Sunt 3 tipuri de abilităţi de care o echipă trebuie să ţină cont pentru a ajunge la
rezultate bune pe plan profesional:
 are nevoie de oameni cu expertiză tehnică;
 echipa trebuie să includă persoane capabile să identifice problemele şi persoane cu
abilităţi de rezolvare a problemelor;
 să decidă competent.
Factorii de personalitate nu pot fi ignoraţi. În mod ideal, membrii unei echipe de

succes înregistrează scoruri înalte la dimensiunile: extraversie, agreabilitate, conştiinciozitate
şi stabilitate emoţională.
Echipele eficiente tind să aibă dimensiuni reduse – mai puţin de 10 membrii. Când
este vorba de numărul membrilor unei echipe, experţii propun abordarea „Think small”,
respectiv o echipă să fie formată din cel mai mic număr de membrii care pot realiza sarcina
cerută.
O echipă performantă necesită un leadership eficient, care să fie în măsură să traseze
direcţii clare şi să genereze un climat de încredere membrilor săi.
Echipele au un ţel sau un obiectiv spre care tind toţi membrii săi, însă liderul trebuie
să aibă grijă să menţină energia şi concentrarea acestora, menţinându-i orientaţi spre ţelul
colectiv, chiar dacă circumstanţele se schimbă permanent.
2.2. Identificarea sarcinilor în cadrul echipei și participarea la

îndeplinirea lor
Există câteva indicaţii cu privire la înfiinţarea unei echipe eficiente: echipele trebuie
să aibă de executat sarcini interesante. Indivizii vor lucra mai intens dacă sarcinile impuse îi
motivează, fiind interesante,provocatoare şi plăcute în acelaşi timp. Când sarcina e
interesantă, indivizii devin mult mai angajaţi, mai motivaţi şi mai cooperanţi în îndeplinirea
ei.
16 | P a g e
Indivizii trebuie să simtă că au un rol important în soarta echipei. Fenomenul de „lene
socială” apare mai ales când indivizii cred că nu au o contribuţie semnificativă la realizarea
sarcinii. O modalitate de a-i face pe membri să se simtă importanţi pentru echipă este
utilizarea strategiilor de negociere şi clarificare a rolului. Examinarea atentă a îndatoririlor
fiecărui participant şi identificarea obiectivelor individuale şi de echipă fac ca membrii să
înţeleagă şi să demonstreze celorlalţi contribuţia personală la succesul echipei.
Indivizii trebuie să aibă de executat sarcini semnificative. Sarcinile individuale trebuie
să fie semnificative şi să aducă satisfacţii. La fel cum pentru o echipă este important să aibă o
sarcină interesantă de realizat, tot astfel şi membrii vor depune mai mult efort, vor fi mai
creativi şi mai dedicaţi dacă sarcinile individuale sunt captivante şi provocatoare.
Contribuţiile individuale trebuie să fie indispensabile, unice şi evaluate în
conformitate cu un standard. Investigarea fenomenului de lene socială indică faptul că acesta
este rar întâlnit atunci când oamenii îşi percep contribuţia ca fiind indispensabilă performanţei
întregii echipe. La fel de important este ca şi munca individuală să fie supusă evaluării.
Indivizii trebuie să simtă că nu doar munca lor este indispensabilă, ci şi că realizările lor sunt
vizibile pentru ceilalţi.
Trebuie să existe obiective clare de echipă însoţite de feedback în vederea atingerii
performanţei. Din aceleaşi motive pentru care este important ca indivizii să aibă scopuri clare
şi feedback asupra activităţii, este vital ca şi întreaga echipă să aibă succes la aceste aspecte.
Cercetările arată că performanţa este ridicată atunci când oamenii primesc sarcini precise.
Obiectivele constituie un factor de impulsionare dacă se asigură şi feedback.
Creativitatea de grup se referă la generarea noului prin interacţiune în cadrul unui grup
de persoane. Rezultatele creativităţii de grup se finalizează în inovaţii, invenţii comune sau în
soluţii la probleme complexe, la evenimente sau relaţii umane care nu comportă soluţii unice.
Rezolvarea problemelor mai puţin structurate presupune gândirea „laterală, care
încurajează identificarea şi punerea unor noi probleme şi, implicit, găsirea unor noi soluţii. În
aceste cazuri se valorifică creativitatea, abilitatea şi capacitatea de a prevedea şi genera idei.
Rezolvarea problemelor implică 4 stadii bine definite: explorarea problemelor,
generarea alternativelor, selectarea unei opţiuni şi implementarea acesteia.
Explorarea: clarificarea şi investigarea unei probleme constituie, probabil, cea mai
importantă etapă în rezolvarea acesteia. De obicei, membrii echipei încep să caute soluţii
înainte de a clarifica, analiza sau redefini problema însăşi. Această etapă se referă la
concentrarea asupra scopului sau analiza deţinătorilor de interese.
Ideaţia: dacă se reuşeşte împiedicarea încercărilor de a oferi soluţii în prima etapă,
pasul următor constă în propunerea diverselor modalităţi de a rezolva problema. Atunci când
iau o decizie, echipele caută în general să iasă dintr-un impas. Dacă cineva emite o idee care
este preluată imediat, trebuie făcute modificările de rigoare.
Studiile legate de rezolvarea problemelor arată că cea mai bună metodă este să
începem cu generarea soluţiilor posibile. În această etapă, atmosfera de siguranţă creată prin
susţinerea verbală a inovaţiilor este deosebit de importantă pentru promovarea încrederii.
Selecţia: în continuare, scopul este acela de a susţine o controversă constructivă pentru
identificarea unei soluţii adecvate. Este recomandabilă o atitudine critică, dar pozitivă şi
încurajatoare. Dacă în a doua etapă s-au obţinut mai multe răspunsuri, vor trebui alese 3 sau 4
care par mai potrivite; este important să nu optăm doar pentru cele obişnuite; cel puţin o
17 | P a g e
propunere trebuie să sugereze o nouă modalitate de a aborda problema. Echipa nu trebuie să
aleagă o soluţie doar pentru că e o soluţie, ci pentru că este cea mai bună.
Implementarea: urmând cu seriozitate primele trei etape, echipa va realiza faptul că
implementarea este pasul cel mai simplu şi mai profitabil al rezolvării problemelor. Pe
parcursul acestei etape, membrii trebuie să abordeze dificultăţile care apar şi să fie pregătiţi
pentru a modifica corespunzător modul de aplicare a soluţiilor identificate. În etapa
implementării, inovatorul trebuie să obţină sprijin referitor la resurse, timp şi cooperare din
partea persoanelor din afara grupului care ar putea influenţa eficienţa procesului de aplicare.
Metodele şi tehnicile creative sunt utilizate în scop pragmatic (de rezolvare efectivă a
unei probleme într-un mod mai original) şi educativ, de dezvoltare a aptitudinilor persoanei,
aptitudini care participă la procesul de soluţionare creativă.
În pofida prejudecăţii că metodele şi tehnicile creative intervin doar în etapa de
generare, de producere a ideilor, acestea sunt utilizabile în toate stadiile procesului de
rezolvare creativă a situaţiilor cu care ne confruntăm, începând cu depistarea şi definitivarea
formulării problemei şi terminând cu strategia de implementare a soluţiei.
Munca în echipă poate suda sau destrăma grupul. Cel care îşi propune să ajungă la
performanţă prin construirea şi consolidarea unei echipe învingătoare, devine astfel
responsabil pentru reuşita sau eşecul grupului pe care l-a creat. Reuşitele sau înfrângerile nu
se datorează în exclusivitate nici şefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor părţi.
Succesele echipei servesc la întărirea angajării membrilor ei în activitate, în timp ce lipsa lor
poate duce la nemotivare şi la un randament scăzut
Lucrul în echipă este folosit adesea ca mijloc de combatere şi diminuare a rutinei
zilnice. Nu salariul se constituie în cel mai important factor de motivare, ci conţinutul muncii,
natura sarcinilor curente şi modul în care această activitate, prestată 8-10 ore/zi, corespunde
cel mai bine necesităţilor interne de dezvoltare.
Munca în echipă presupune încredere. Interacţiunea este un plus al echipelor. Lucrul în
echipă îi determină pe membrii săi să interacţioneze, să se susţină şi să nu gândească
individualist.
O echipă bine construită permite membrilor săi să se concentreze pe valorificarea
propriilor talente şi competenţe. Membrii echipei îşi pot acorda sprijin reciproc şi în privinţa
nivelului de motivare, a direcţionării activităţii spre atingerea obiectivelor dorite şi
conştientizării strategiilor.
Avantaje ale lucrului în echipă:
 stabilirea unor scopuri clare, agreate de toată lumea;
 rolurile fiecărui membru sunt bine definite, având în vedere abilităţile de expertiză şi
capacităţile fiecăruia;
 resursele sunt utilizate optim;
 există un înalt grad de motivare al persoanelor;
 sprijinul şi încurajarea membrilor echipei îl ajută pe fiecare să-şi rezolve sarcinile;
 relaţiile personale se îmbunătăţesc;
 creşte participarea la actul decizional;
 realizarea deplină a potenţialului individual;
 sunt mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi
cunoştinţe diferite;
 valorifică mai bine resursele fiecărui membru.
18 | P a g e
Deşi munca în echipă are avantajul de a fi mai eficientă prin faptul că le permite
membrilor săi să îşi completeze reciproc abilităţile, trebuie avut în vedere faptul că nu orice
proiect poate fi relizat în echipă. Atunci când avem de-a face cu o astfel de activitate şi când
se doreşte realizarea ei în echipă, apar anumite dezavantaje.
Un aspect negativ al muncii în echipă este acela că rezistenţa la schimbare este în
general mai mare decât în cazul persoanelor separate. Practica ne demonstrează că nu e
suficient ca un grup profesional să fie format din personalităţi puternice, competente şi cu
experienţă. Dacă între acestea nu există compatibilităţi, înţelegere reciprocă, viziuni şi
motivaţii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate şi camaraderie, nu se
pot obţine performanţe apreciabile. Valorificarea potenţialului de muncă al fiecăruia, evoluţia
în cariera profesională nu se îndeplinesc fără a respecta cerinţele formării şi menţinerii
spiritului de echipă. La această stare, care potenţează calitatea şi randamentul muncii
fiecăruia, se ajunge numai atunci când oamenii înţeleg că întregul nu este egal cu suma
părţilor, ci cu ceva mai mult, care se naşte din interacţiunea cu grupul, din armonia relaţiilor
interpersonale, din identificarea oamenilor cu valorile şi scopurile grupului.
A lucra într-un grup dezbinat, în care certurile şi neînţelegerile sunt frecvente, se
manifestă orgoliile şi antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenţă, în
care fiecare încearcă pe cont propriu să-şi rezolve problemele, în care denigrarea celuilalt este
practicată în mod curent, reprezintă fără îndoială un obstacol serios pentru a munci cu plăcere
în echipă. Nu toţi oamenii pot lucra în echipă; lucrul în echipă cere angajaţilor să coopereze
unii cu alţii, să schimbe informaţii, să se confrunte cu diferenţele, să le accepte şi să-şi
sublimeze interesele personale în favoarea interesului de grup. Rolul şi eficientizarea muncii
în echipă sunt recunoscute, însă drumul către atingerea performanţelor profesionale poate fi
alunecos.
În cadul echipei pot apărea conflicte. Faptul de a depinde de cineva poate fi destul de
frustrant pentruunii, mai ales atunci când partenerii nu-şi respectă angajamentele, termenele
sunt depăşite în lanţ, întârzierea se amplifică continuu, motiv pentru care se acordă atât de
multă importanţă prezenţei unor calităţi absolut necesare acestui tip de organizare a muncii.
Echipa înseamnă comunicare directă, obligând la asumarea constantă a responsabilităţii
propriilor sarcini, deoarece neîndeplinirea acestora este imediat sancţionată de grup. De
obicei, la început oamenii se declară ca fiind buni jucători de echipă, gata să facă faţă oricăror
sarcini şi gata să dialogheze cu oricine, deschişi la ideile şi sugestiile altora. Dincolo de
aparenţe pot exista nemulţumiri în colectiv.
Dinamica grupului conţine şi factori ascunşi, unii inconştienţi, alţii neexprimaţi, care
alterează procesul de realizare a acţiunilor în vederea atingerii obiectivelor comune.
Teama de conflict şi de implicare (inamicii interacţiunii) reprezintă un alt dezavantaj.
Desfăşurarea activităţii în echipă poate genera anumite probleme, lipsa încrederii reciproce
poate da naştere unor neînţelegeri între membrii. De aici se generează teama de conflict.
Încercarea de evitare a conflictului conduce la autocenzurarea comunicării. O altă consecinţă
negativă a lucrului în echipă poate fi şi sentimentul redus de satisfacţie personală la finalul
unui proiect, în cazul specialiştilor care dau rezultate mult mai bune dacă lucrează singuri.
Într-o echipă pot interveni şi momente mai dificile cauzate de conflicte determinate de cele
mai multe ori de probleme interpersonale, de lipsa de comunicare, de persoane dificile în
echipă, de roluri nu prea bine definite. Aceste momente dificile i-ar putea detrmina pe unii să
19 | P a g e
spună că singuri ar fi reuşit mai bine, că unele activităţi au avut de suferit din cauza unor
colegi de echipă mai slab pregătiţi sau mai puţin implicaţi.
Capitolul 3. Dezvoltarea profesională
3.1. Identificarea nevoilor de instruire
Problema informatizării în secolului XXI, a căpătat un caracter global, influenţând

toate domeniile de activitate în societate.
În Dicţionarul enciclopedic se evidenţiază, că „principala formă prin intermediul
căreia se concretizează autoperfecţionarea este studiul individual”. După A. N. Tremblay,
eforturile teoretice şi practice ale cercetătorilor în domeniul autoinstruirii pot fi divizate în opt
„curente“, fiecare dintre ele a adăugat unele aspecte specifice fenomenului de autoinstruire:
curentele extraşcolar, sociocultural, epistemologic, psihometric, didactic, cognitiv, curentul
centrat pe dezvoltare, curentul focalizat pe organizare.
Analiza acestor curente permite să evidenţieze unele idei principale referitor la
procesul de autoinstruire: planificarea actelor de învăţare autonomă şi proiectele asociate lor
sunt foarte importante la vârsta adultă; auto-formarea are o „importantă dimensiune
socializantă”, deoarece reţelele de schimburi reciproce de cunoştinţe - este esenţa actului de
învăţare autonomă; auto-formarea este dependentă de dezvoltarea personalităţii şi permite
formarea gândirii critice; condiţiile interne interacţionează cu cele de mediu extern în actul
învăţării auto-dirijate; P. Candy a evidenţiat că orice iniţiativă de cunoaştere face apel la
propria cultură, că auto-formarea este un act de proprie creaţie; curentul focalizat pe
organizare s-a dezvoltat în funcţie de/ca răspuns la problemele pieţei muncii - este
recunoscută importanţa formării continue a forţei de muncă.
Se consideră că auto-dirijarea învăţării exprimă cel mai bine libertatea individului cu
privire la: deciziile privind propriile nevoi de învăţare; priorităţile în domeniul nevoilor şi
interesului de a învăţa; motivaţia obiectivelor învăţării; alegerea unor stiluri şi strategii de
învăţare; evaluarea rezultatelor învăţării.
Totodată, în literatură se constată faptul, că majoritatea angajaţilor din cadrul
societăţilor nu sesizează specificul autoinstruirii şi identifică activitatea de autoinstruire cu
alte forme de activităţi independente, în acelaşi rând cu cele efectuate în mod obligatoriu pe
baza sarcinilor propuse de profesori. Dar şi tratând astfel fenomenul de autoinstruire „2/3 de
angajaţi se ocupă de aceasta neregulat” .
Autoinstruirea (ca şi orice alt tip de activitate practică cognitivă) reprezintă o unitate
de factori interni şi externi. Ca factori externi: organizarea locului de muncă, modurile de
fixare a materialului de curs, formele de control. Aspectul intern al activităţii de autoinstruire
se reflectă în tehnicile de auto-activitate, de autoreglementare, de auto-control, în memorie,
gândire, vorbire, imaginaţie, în sentimentele şi voinţa de a lucra etc. Aceste tehnici sunt
ascunse, dar contribuie asupra eficienţei şi îmbunătăţirii calităţii muncii independente a
angajaţilor. În literatura psihopedagogică se evidenţiază că factorii interni şi externi sunt
corelaţi cu caracteristicile psihofizice ale personalităţii: emisfera cerebrală dominantă,
20 | P a g e
temperamentul, stilul şi motivaţia de învăţare, rezistenţa la stresul de învăţare, deprinderile de
autoinstruire.
3.2. Stabilirea metodelor de instruire și participarea la

pregătire/instruire
Multitudinea sanselor profesionale este înca imprevizibila pentru persoanele care

îndraznesc sa se califice continuu. Folosirea acestor sanse înseamna conducerea
secretariatelor si posibilitatea acordarii asistenta sefilor, indiferent ce denumire vor purta
atunci profesiunile salariaţilor. Formarea profesionala continua devine obligatie, prin aceasta
nu se întelege formarea traditionala, ci învatarea pe tot parcursul vietii profesionale. Cu cât
este mai calificata competenta profesionala, cu atât mai interesante sunt sarcinile (si salariile
lor) si cu atât mai sigure sunt locurile lor de munca.
Prin îmbunatatirea performantei si eficientei muncii lor, asistentii contribuie la o
întelegere mai buna si la o perceptie publica apreciativa sporita a statutului profesional si
social al asistentului în societatea moderna. A avea o prezenta fizica agreabila, a stapâni o
limba straina si lucrul pe calculator, sau a dispune de o diploma universitara sunt elemente
importante, însa departe de a suplini cei ”sapte ani de acasa”, permanenta preocupare de a
învata, de a se autodepasi, precum si grija constanta de a pastra proportiile dictate de bunul
simt si de respectul pentru ceilalti.
Metodele utilizate în instruire şi dezvoltare sunt numeroase, fiecare având avantajele şi
dezavantajele ei. Metodele includ perfecţionarea pe post, programe de perfecţionare în
instituţiile de învăţământ, cursuri de management educaţional, conferinţe video etc. Noile
abilităţi, comportamente, atitudini ce dau eficienţă organizaţiei sunt câteva din rezultatele
acestui proces. Există două categorii de programe pentru instruire şi dezvoltare managerială:
programe de instruire pe post şi programe de instruire în afara postului.
În prima categorie se pot include: - antrenarea neformală când managerul şi
subordonatul discută despre tehnicile manageriale şi problemele existente fără a exista o
formă prestabilită de comunicare; - antrenarea formală când se programează periodic întruniri
între manageri şi angajaţi pentru a discuta despre situaţiile existente şi eventuala lor rezolvare;
- rotaţia pe post şi transferul sunt metode prin care se stabilesc responsabilităţi în diferite
sectoare de activitate; - fixarea cunoştinţelor prin colaborarea dintre un manager sau angajat
cu experienţă şi unul fără experienţă; - instruirea prin mentori utilizând consilieri şi profesori.
A doua categorie de metode este mult mai vastă şi include activităţi pe care managerul
sau angajatul le pot desfăşura în afara locului de muncă.
- lecturarea, seminarizarea şi instruirea prin modele simulate pe computer, în special în
domeniul afacerilor; - studiile de caz utilizează calculatorul şi video în descrierea situaţiilor de
luare a deciziilor; - grupul T sau sesiuni organizate în aţa fel, încât să permită fiecăruia să se
aprecieze, să se vadă singur prin prisma comportării celorlalţi;
- jocul rolurilor utilizat mai mult pentru dezvoltarea relaţiilor interumane;
- analiza tranzacţională se bazează pe interacţiunile dintre individ şi grupuri trecând prin
ipostazele de copil, adult, părinte;
21 | P a g e
- modelarea comportamentală se finalizează prin instruirea corectă despre modul cum trebuie
să ne comportăm în situaţii critice ce pot apare în firmă sau în afară;
- instruirea prin utilizarea unui coş panel cu diferite scrisori, memorii şi alte exerciţii care cer
decizii rapide;
- managementul carierei utilizează programe de instruire bazate în principal prin a arăta
importanţa poziţiei în carieră şi modalităţi de a străbate drumul spre cea mai bună poziţie.
Numai o parte minoră a activităţilor specifice managementului de personal se ocupă de
evaluarea angajaţilor la nivel individual. Aceste activităţi sunt în primul rând cele de selecţie
şi evaluare, dar mai cuprind şi chestiuni de soluţionare a reclamaţiilor şi cazuri disciplinare. În
toate celelalte cazuri, atenţia se concentrează nu asupra indivizilor, ci asupra posturilor,
structurilor organizatorice, procedurilor sau grupurilor de persoane. Evaluarea performanţelor
angajaţilor se concentrează asupra procedurilor, iar planificarea forţei de muncă şi negocierea
colectivă se concentrează asupra indivizilor consideraţi ca grupuri. Evaluarea indivizilor din
punct de vedere al performanţei activităţii lor profesionale presupune o anumită calitate a
judecăţii manageriale.
Capitolul 4: Planificarea activităţii proprii
4.1. Stabilirea priorităţilor zilnice
Cu toate acestea, mulţi dintre factorii de decizie se ghidează încă după idei
preconcepute, care pe cât par de rezonabile, pe atât sunt de false: “Sunt tot timpul ocupat, asta
înseamnă că sunt extrem de eficient”; “Cu cât dedic mai mult timp unei anumite sarcini, cu
atât îmi va ieşi mai bine” sau “O să-mi fac timp de restul mai târziu”.
Sursa problemelor este însă una complexă. Cauzele pot fi grupate în trei categorii
distincte:
1) cauzele exterioare, care sunt determinate de lipsa de organizare: timpii prea scurţi alocaţi
iniţial activităţilor programate, întreruperile (inclusiv telefoanele) venite din partea membrilor
din organizaţie sau din exteriorul acesteia, urgenţele neprevăzute (dacă este cazul),
nepregătirea din timp a ordinii de zi a şedinţelor/reuniunilor;
2) cauzele care ţin exclusiv de propria persoană, de felul său de a fi şi de a se comporta sau de
situaţia particulară cu care se confruntă (oboseala, depresia, anxietate, problem personale -
preocupări financiare sau de familie);
22 | P a g e
3) cauzele care ţin de angajaţi şi/sau partenerii de afaceri: lipsa de punctualitate a acestora sau
faptul că aceştia “trag de timp, prelungind discuţiile”, faptul că intervin cu o problemă
complicate şi greu de rezolvat pe moment sau din contra, prezintă informaţii nerelevante sau
eronate, lipsa de competenţă.
Toate acestea sunt rezultatul intervenţiei aşa-numiţilor“hoţi” ai timpului: telefoanele
care sună fără încetare, vizita unor “musafiri nepoftiţi” care reţin de la lucru, şedinţe prea
lungi şi prost organizate, priorităţi care nu au fost stabilite cu claritate sau sunt inexistente
pentru manager, lipsa delegării de autoritate şi responsabilitate, amânarea sarcinilor grele sau
neplăcute, navigarea pe Internet sau vizionar ea unor emisiuni la televizor, lipsa structurii, a
organizării, probleme tehnice care nu-şi găsesc rezolvarea, imposibilitatea sau neputinţa
manageruluide a refuza.
Timpul este cea mai importantă sursă de stres. S-a demonstrat că există importante
legături între prezenţa „stresorilor” datoraţi timpului şi nemulţumirea pe plan profesional şi o
serie de afecţiuni, cum sunt: hipertensiunea, nivelul crescut al colesterolului, îmbătrânirea
premature şi altele. În situaţia unui management defectuos al timpului, stresul se manifestă
subtil, persoanele supuse la stres tinzând să-şi accentueze comportamentul uzual : cele retrase
devin şi mai retrase şi necomunicative iar cei care prefer ă singurătatea vor evita pe cât posibil
şi mai mult compania altor persoane. Iar cei care vor lucra până târziu vor lucra şi mai mult,
cu un orar prelungit.
Se pot adăuga dereglările de somn, izolarea faţă de ceilalţi membri ai organizaţiei,
abuzul de medicamente. Toate acestea au drept consecinţă scăderea eficacităţii şi chiar
adâncirea proastei gestionări a timpului. Prezenţa temporară a „stresorilor” de timp poate fi în
unele situaţii un motivator important, persoana în cauză dorind să îşi îndeplinească sarcinile,
rezolvarea lor aducându-i o satisfacţie mult mai mare decât dacă factorii cauzatori de stres nu
ar fi existată.
4.2. planificarea etapelor activităţilor și revizuirea planului de

activităţi
Timpul este inerent în management. Managementul timpului înseamnă controlul

acestei resurse. Este esenţa progresului tehnic şi economic, deoarece fructificarea şi dovedirea
unei idei depinde de factorul timp. Paul R. Godin propune o definiţie sugestivă şi succintă a
conceptului de management al timpului: “Un proces personal de programare, de anticipare şi
de reacţie într-o manieră planificată, predictivă, efectivă şi eficientă”.
Managementul timpului prezintă numeroase avantaje pentru manageri. Acesta îi favorizează:
Să atingă scopul urmărit;
• să stabilească priorităţile;
• să obţină o vedere de ansamblu asupra sarcinilor de realizat;
• să comunice mai bine;
• să obţină mai multe rezultate pe unitatea de timp;
• să delege sarcini;
• să păstreze echilibrul în viaţa profesională şi personală;
• să-şi dezvolte creativitatea;
• să reziste şi să se adapteze mai bine schimbărilor;
23 | P a g e
• să participe la îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor membrilor organizaţiei
Un mod de a urmări eficienţa folosirii timpului este de a fi conştient de tendinţele
personale de utilizare a timpului ineficient. În mai multe situaţii aceste tendinţe reprezintă
răspunsurile căutate pentru eficientizarea folosirii timpului. În cazul neluării în seamă a lor,
pot avea influenţe negative în ceea ce priveşte stresul datorat timpului. Dacă, de exemplu,
activităţile neprogramate sunt realizate înaintea celor programate, cele importante ar putea
rămâne nerezolvate. Mulţi manageri dau dovadă de tendinţe de rezolvare a problemelor
urgente înaintea celor importante, amplificând astfel sentimentul de suprasolicitare. Dacă
problemele mai uşoare sunt rezolvate înaintea celor dificile, timpul managerului este utilizat
în mod ineficient deoarece el rezolvă probleme sub capacităţile sale care ar fi trebuit delegate,
în timp ce problemele importante rămân nerezolvate.
Problemele referitoare la gestionarea timpului pot fi soluţionate prin implementarea
unor tehnici de planificare a timpului. Tehnicile clasice de gestionare a timpului sunt:
managementul prin obiective (MBO), spreadsheets-urile, analiza SWOT, graficele Gantt,
“Mind mapping”-urile, fişele de evaluare a şedinţelor.
1. Spreadsheet– urile sunt foi de calcul conţinând coloane pentru: arii cheie, obiective,
termene limită, costuri şi alte detalii.
2. Managementul bazat pe obiective şi-a câştigat recunoaşterea odatăcu apariţia, în
1954, a volumului “Practice of management” de Peter Drucker. Pentru a da rezultate
semnificative, procesul de stabilire a obiectivelor trebuie să se facă la toate nivelele
organizaţiei, de la top manager până la cea mai joasă poziţie a ierarhiei. Implementarea
managementului bazat pe obiective începe prin comunicarea scopurilor organizaţiei tuturor
angajaţilor în cadrul unei întruniri. În conformitate cu aceste scopuri, aceştia îşi propun
obiectivele individuale legate de slujba propriu – zisă a fiecăruia. Managerul aprobă sau
modifică, dacă este necesar, prin negociere, obiectivele individuale propuse ale angajaţilor.
Ulterior, acesta verifică progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor individuale ale
angajaţilor, iar prin realizarea unui feed-back eficient şi în măsura în care circumstanţele o
dictează, poate autoriza modificarea obiectivelor în ideea respectării programului propus
initial.
3. Mind mapping”-ul este o tehnică de planificare a timpului, ce permite utilizarea la
maxim a puterii minţii. Mind mapping – ul cuprinde procesul de brainstorming şi un
grafic pentru înregistrarea ideilor. Cu ajutorul acestor două elemente, se poate face
ulterior o ierarhizare a ideilor şi se poate crea un arbore de decizie.
Mind mapping – ul foloseşte cuvinte, linii, culori, imagini şi sunete pentru a stimula
activitatea cerebrală şi are patru caracteristici importante:
•subiectul este reprezentat într-o imagine centrală;
•componentele principale ale proiectelor pornesc din imaginea centrală pe căile principale;
• componentele minore sunt legate de componentele principale;
• toate ramurile sunt conectate între ele (pe baza ierahiei) formând o structura nodală.
4. Lista de priorităţi – reprezintă cea mai simplă şi în acelaşi timp cea mai folosită
tehnică de planificare a timpului. De exemplu, lista de priorităţi la S.C. AMOS COM
S.R.L cuprinde:
•obţinerea autorizaţiei de furnizare şi distribuţie internet;
•stabilirea unei relaţii eficiente şi economicoase de timp;
•formarea clasei de clienţi;
24 | P a g e
•asigurarea fidelităţii furnizorului etc.
Graficul Gantt este constituit dintr-o bară orizontală sau un grafic liniar, care se realizează
astfel:
• activităţile sunt reprezentate pe ordonată, iar timpul pe abscisă;
• sunt desenate pentru fiecare activitate un dreptunghi sau o linie, arătând durata de
realizare a acesteia;
• sunt arătate dependenţele dintre activităţi;
• partea din dreptunghi haşurată sau partea din linie marcată reprezintă timpul alocat
fiecărei activităţi care deja s-a scurs;
• momentul prezent este reprezentat cu ajutorul unei linii care poate arăta foarte uşor
activităţile desfăşurate în avans sau în întârziere.
Studiile au demonstrat că pentru fiecare minut petrecut planificând activităţile unei
zile, o persoană câştigă patru minute atunci când vine momentul aplicării în practică a acelei
activităţi. Planificarea nu este totul, dar este un punct de start pentru manager. Peter Drucker
[1994, 75] atenţionează că doar persoanele eficiente încep prin a estima cât timp pot considera
în mod real că le aparţine. Ei au înţeles că pentru a-şi conduce adecvat afacerea, trebuie să
rezerve perioade de timp neîntrerupte dar sunt flexibili în cazul în care descoperă că sunt alte
situaţii care necesită atenţie.
Capitolul 5: Gestionarea și arhivarea documentelor
5.1. Înregistrarea documentelor
Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele

nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice,
institutiile publice, asociatiile si celelalte persoane juridice cu si fara scop patrimonial, precum
si persoanele fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri, subunitatile fara
personalitate juridica, cu sediul in strainatate sau in Romania, prevazute in Legea contabilitatii
nr. 82/1991, modificată prin Ordinul MFP nr. 1898/2013, consemneaza operatiunile
economico-financiare, in momentul efectuarii lor, in documente justificative, pe baza carora
se fac inregistrari in contabilitate (jurnale, fise si alte documente contabile, dupa caz).
Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate dobandesc calitatea de
document justificativ in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele
legale in vigoare, si anume: denumirea documentului justificativ; denumirea/numele si
prenumele si, dupa caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care intocmeste documentul;
25 | P a g e
numarul documentului si data intocmirii acestuia; mentionarea partilor care participa la
efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul); continutul operatiunii
economico-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia; datele
cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate, dupa caz; numele
si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii
economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale
persoanelor in drept sa aprobe operatiunile respective, dupa caz; alte elemente menite sa
asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.
De asemenea, in cuprinsul oricarui document emis de catre o societate comerciala
trebuie sa se mentioneze si elementele prevazute de legislatia din domeniu, respectiv forma
juridica, codul unic de inregistrare si capitalul social.
Documentele justificative provenite din tranzactii/operatiuni de cumparare a unor
bunuri de la persoane fizice, pe baza de borderouri de achizitii, pot fi inregistrate in
contabilitate numai in cazul in care se face dovada intrarii in gestiune a bunurilor respective.
Documentele care se refera la cheltuieli pentru prestari de servicii efectuate de
persoane fizice impuse pe baza de norme de venit, pentru a fi inregistrate in contabilitate,
trebuie sa aiba la baza contracte sau conventii civile, incheiate in acest scop si documentul
prin care se face dovada platii, respectiv dispozitia de plata/incasare.
Documentele contabile: jurnale, fise etc., care servesc la prelucrarea, centralizarea si
inregistrarea in contabilitate a operatiunilor consemnate in documentele justificative,
intocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automata a datelor,
trebuie sa cuprinda elemente cu privire la: felul, numarul si data documentului justificativ;
sumele corespunzatoare operatiunilor efectuate; conturile sintetice si analitice debitoare si
creditoare; semnaturile pentru intocmire si verificare, dupa caz.
Documentelor in forma electronica, ce contin date privind operatiunile economice de
schimb sau vanzare de bunuri ori servicii intre persoane care emit si primesc facturi, bonuri
fiscale sau chitante in forma electronica, li se aplica regimul juridic prevazut prin Legea nr.
260/2007 privind inregistrarea operatiunilor comerciale prin mijloace electronice. Facturile si
chitantele in forma electronica, emise fara indeplinirea conditiilor prevazute de legea mai sus
mentionata, nu au calitatea de document justificativ, in intelesul prevederilor Legea
contabilitatii nr. 82/1991, republicată şi modificată prin Ordinul MFP nr. 1898/2013. In
documentele justificative si in cele contabile nu sunt admise stersaturi, modificari sau alte
asemenea procedee, precum si lasarea de spatii libere intre operatiunile inscrise in acestea sau
file lipsa. Erorile se corecteaza prin taierea cu o linie a textului sau a cifrei gresite, pentru ca
acestea sa poata fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corecta. Corectarea se face in
toate exemplarele documentului si se confirma prin semnatura persoanei care a
intocmit/corectat documentul justificativ, mentionandu-se si data efectuarii corecturii.
Documentele justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza carora
se primeste, se elibereaza sau se justifica numerarul, ori alte documente pentru care normele
de utilizare prevad asemenea restrictii, care sunt intocmite gresit, se anuleaza si raman in
carnetul respectiv. La corectarea documentului justificativ in care se consemneaza operatii de
predare-primire a valorilor materiale si a mijloacelor fixe este necesara confirmarea, prin
semnatura, atat a predatorului, cat si a primitorului.
26 | P a g e
In cazul completarii documentelor prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare
automata a datelor, corecturile sunt admise numai inainte de prelucrarea acestora,
mentionandu-se data rectificarii si semnatura celui care a facut modificarea.
Documentele prezentate in listele de erori, anulari sau completari (pe baza carora se
fac modificari in fisiere sau in baza de date a unitatii) trebuie sa fie semnate de persoanele
imputernicite de conducerea unitatii.
In cazul in care prelucrarea documentelor justificative se face de catre un tert
(persoana fizica sau juridica), in relatiile dintre terti si unitatile beneficiare, pentru efectuarea
corespunzatoare a inregistrarilor in contabilitate trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
- documentele justificative sa fie intocmite corect si la timp de catre unitatile
beneficiare, acestea raspunzand de realitatea datelor inscrise in documentele respective;
- documentele contabile, intocmite de terti pe baza documentelor justificative, trebuie
predate unitatilor beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau conventiile civile
incheiate, tertii raspunzand de corectitudinea prelucrarii datelor;
- in conditiile in care prestatorul de servicii de prelucrare a documentelor nu este
persoana fizica sau juridica autorizata potrivit OG nr. 65/1994 privind organizarea activitatii
de expertiza contabila si a contabililor autorizati, republicata, unitatile beneficiare trebuie sa
efectueze verificarea documentelor contabile obtinute de la terti, in sensul cuprinderii tuturor
documentelor justificative predate pentru prelucrare, al respectarii corespondentei conturilor
si exactitatii sumelor inregistrate.
Inregistrarile in contabilitatea sintetica si analitica se fac pe baza de documente
justificative, fie document cu document, fie pe baza unui centralizator in care sunt inscrise
mai multe documente justificative al caror continut se refera la operatiuni de aceeasi natura si
perioada.
Operatiunile contabile pentru care nu se intocmesc documente justificative, se
inregistreaza in contabilitate pe baza de note de contabilitate care au la baza note justificative
sau note de calcul. In cazul stornarilor, pe documentul initial se mentioneaza numarul si data
notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operatiunii, iar in nota de contabilitate de
stornare se mentioneaza documentul, data si numarul de ordine ale operatiunii care face
obiectul stornarii. Corectarea inregistrarilor facute in contabilitate se face numai pe baza
notelor de contabilitate intocmite in acest scop. Inregistrarile in contabilitate se fac
cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor dupa data de intocmire sau de intrare a
acestora in unitate si sistematic, in conturi sintetice si analitice, in conformitate cu regulile
stabilite pentru fiecare forma de inregistrare in contabilitate. Inregistrarile in contabilitate se
pot face manual sau utilizandu-se sistemele informatice de prelucrare automata a datelor.
Factura se intocmeste si se utilizeaza in conformitate cu prevederile Codului Fiscal.
Pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pentru care persoanele impozabile
sunt scutite fara drept de deducere a taxei pe valoarea adaugata si nu sunt obligate sa
intocmeasca facturi, in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si ale normelor
metodologice de aplicare a acestuia, operatiunile economice se inregistreaza in baza
contractelor incheiate intre parti si a documentelor financiar-contabile sau bancare care sa
ateste acele operatiuni, cum sunt: aviz de insotire a marfii, chitanta, dispozitie de
plata/incasare, extras de cont bancar, nota de contabilitate etc., dupa caz.
Registrele de contabilitate si formularele financiar-contabile pot fi adaptate in functie
de specificul si necesitatile persoanelor prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991,
27 | P a g e
republicata şi modificată prin Ordinul MFP nr. 1898/2013, cu conditia respectarii continutului
de informatii si a normelor de intocmire si utilizare a acestora. Acestea pot fi pretiparite sau
editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automata a datelor.
In situatia in care activitatea de intocmire a documentelor justificative si financiar-
contabile este incredintata in baza unui contract de prestari de servicii unor persoane fizice
sau juridice, este obligatoriu sa se prevada in contract clauze referitoare la intocmirea si
utilizarea formularelor in aceste conditii. Se pot stabili si norme proprii de intocmire si
utilizare a formularelor financiar-contabile, cu conditia ca acestea sa nu contravina
reglementarilor legale in vigoare.
Persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata şi
modificată prin Ordinul MFP nr. 1898/2013, vor asigura un regim intern de numerotare a
formularelor financiar-contabile, astfel:
- persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii vor desemna, prin
decizie interna scrisa, o persoana sau mai multe, dupa caz, care sa aiba atributii privind
alocarea si gestionarea numerelor aferente;
- fiecare formular va avea un numar de ordine sau o serie, dupa caz, numar sau serie ce
trebuie sa fie secvential(a), stabilit(a) de societate. In alocarea numerelor se va tine cont de
structura organizatorica, respectiv gestiuni, puncte de lucru, sucursale etc.;
- persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata şi
modificată prin Ordinul MFP nr. 1898/2013, vor emite proceduri proprii de stabilire si/sau
alocare de numere ori serii, dupa caz, prin care se va mentiona, pentru fiecare exercitiu
financiar, care este numarul sau seria de la care se emite primul document.
V.I.I Modificări aduse Legii contabilităţii
Potrivit Ordinului MFP nr. 1898/2013 pentru modificarea si completarea

Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul MFP nr.
3055/2009, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 727 din 26 noiembrie 2013, se vor
modifica din 1 ianuarie 2014 o serie de reglementari contabile:
1. La punctul 12, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(4) Din punct de vedere contabil, sediile permanente din Romania care apartin unor
persoane juridice cu sediul in strainatate reprezinta subunitati fara personalitate juridica ce
apartin acestor persoane juridice si au obligatia intocmirii situatiilor financiare anuale si a
raportarilor contabile cerute de Legea nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare. In situatia in care persoana juridica cu sediul in strainatate isi
desfasoara activitatea in Romania prin mai multe sedii permanente, situatiile financiare
anuale si raportarile contabile cerute de legea contabilitatii se intocmesc de sediul
permanent desemnat sa indeplineasca obligatiile fiscale, acestea reflectand activitatea
tuturor sediilor permanente.”
2. La punctul 34, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1 1), cu
urmatorul cuprins:
28 | P a g e
1
„(1 ) Veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand se poate evalua in
mod credibil o crestere a beneficiilor economice viitoare legate de cresterea valorii unui activ
sau de scaderea valorii unei datorii. Recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu
recunoasterea cresterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta a
activelor, rezultata din vanzarea produselor sau serviciilor, ori descresterea datoriilor ca
rezultat al anularii unei datorii). Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere
atunci cand se poate evalua in mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare
legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o crestere a valorii unei datorii.
Recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea cresterii valorii datoriilor sau
reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea
echipamentelor).”
„(8) In cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzactionare pe o
piata reglementata, precum si al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achizitie
include si costurile direct atribuibile achizitiei lor.”
4. Punctul 92 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„92. - (1) Imobilizarile corporale reprezinta active care:
a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an
(2) Unele elemente de imobilizari corporale pot fi achizitionate din motive de siguranta sau
legate de mediu. Achizitia unor astfel de imobilizari corporale, desi nu creste in mod direct
beneficiile economice viitoare ale oricarui element existent de imobilizari corporale, poate fi
necesara unei entitati pentru a obtine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de
elemente de imobilizari corporale indeplinesc conditiile pentru a fi recunoscute ca active,
deoarece dau posibilitatea unei entitati sa obtina din activele conexe beneficii economice
viitoare in plus fata de ceea ce s-ar putea obtine daca elementele respective nu ar fi fost
dobandite
(3) Prin politicile contabile se stabilesc conditiile specifice pentru recunoasterea
imobilizarilor corporale
(4) In vederea recunoasterii imobilizarilor corporale se impune utilizarea rationamentului
profesional la aplicarea criteriilor de recunoastere pentru circumstantele specifice entitatii.
In unele cazuri, ar putea fi adecvat sa fie agregate elementele nesemnificative individual, cum
ar fi matritele, aparatele de masura si control, uneltele si alte elemente similare, si sa se
aplice criteriile de recunoastere a valorii agregate a acestora
(5) Piesele de schimb si echipamentul de service sunt, in general, contabilizate ca stocuri si
recunoscute in profit sau pierdere atunci cand sunt consumate. Totusi, piesele de schimb
importante si echipamentele de securitate sunt considerate imobilizari corporale atunci cand
o entitate preconizeaza ca le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.”
„106. - (1) Cheltuielile ulterioare efectuate in legatura cu o imobilizare corporala sunt
cheltuieli ale perioadei in care sunt efectuate sau majoreaza valoarea imobilizarii respective,
in functie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli
(2) Cheltuielile efectuate in legatura cu imobilizarile corporale utilizate in baza unui contract
de inchiriere, locatie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidentiaza in
29 | P a g e
contabilitatea entitatii care le-a efectuat, la imobilizari corporale sau drept cheltuieli in
perioada in care au fost efectuate, in functie de beneficiile economice aferente, similar
cheltuielilor efectuate in legatura cu imobilizarile corporale proprii.”
„107. - (1) O entitate nu recunoaste in valoarea contabila a unui element de imobilizari
corporale costurile intretinerii zilnice a elementului respectiv. Aceste costuri sunt recunoscute
in contul de profit si pierdere pe masura ce sunt suportate. Costurile intretinerii zilnice sunt
reprezentate, in principal, de costurile cu manopera si materiale consumabile. Scopul acestor
cheltuieli il constituie reparatiile si intretinerea curente ale elementului de imobilizari
corporale
(2) Cheltuielile cu lucrarile de reparatii, altele decat cele mentionate la alin. (1), efectuate
potrivit conditiilor tehnice de exploatare a activelor respective, care au ca rezultat
imbunatatirea parametrilor tehnici sau sunt indispensabile, la intervale regulate, pentru a
asigura continuarea exploatarii activelor la parametrii normali se includ in valoarea
activului respectiv. Cheltuielile cu reparatiile includ, de exemplu, sumele facturate de
furnizori pentru lucrarile efectuate sau valoarea manoperei si consumurilor de stocuri,
amortizarea si alte cheltuieli atribuibile in cazul lucrarilor executate in regie proprie.
Entitatea stabileste prin politicile contabile criteriile in functie de care cheltuielile ulterioare
efectuate in legatura cu imobilizarile corporale majoreaza valoarea acestora sau se
evidentiaza in contul de profit si pierdere
(3) Lucrarile de reparatii la imobilizarile corporale amortizate integral si care mai pot fi
folosite majoreaza valoarea acestora, cu exceptia cheltuielilor mentionate la alin. (1)
(4) Componentele unor elemente de imobilizari corporale pot necesita inlocuirea la intervale
regulate de timp. Entitatea recunoaste in valoarea contabila a unui element de imobilizari
corporale costul partii inlocuite a unui astfel de element cand acel cost este suportat de
entitate, daca sunt indeplinite criteriile de recunoastere pentru imobilizarile corporale.”
7. La punctul 110, alineatele (4) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(4) O modificare semnificativa a conditiilor de utilizare, cum ar fi numarul de schimburi in
care este utilizat activul, precum si in cazul efectuarii unor investitii sau reparatii, altele
decat cele determinate de intretinerile zilnice, sau invechirea unei imobilizari corporale poate
justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, in cazul in care imobilizarile
corporale sunt trecute in conservare, folosirea lor fiind intrerupta pe o perioada indelungata,
poate fi justificata revizuirea duratei de amortizare
(5) In cazurile mentionate la alin. (4), inclusiv in situatia prevazuta la pct. 121 alin. (3),
durata de amortizare stabilita initial se poate modifica, aceasta reestimare conducand la o
noua cheltuiala cu amortizarea pe perioada ramasa de utilizare.”
„(2) Investitiile efectuate la imobilizarile corporale utilizate in baza unui contract de
inchiriere, locatie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizarii
pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investitiilor efectuate si
a amortizarii corespunzatoare se cedeaza proprietarului imobilizarii. In functie de clauzele
cuprinse in contractele incheiate, transferul poate reprezenta o vanzare de active sau o alta
modalitate de cedare. Inregistrarea in contabilitate a operatiunilor se efectueaza conform
prezentelor reglementari.”
30 | P a g e
„(3) Daca o imobilizare corporala complet amortizata mai poate fi folosita, entitatea poate
proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluarii imobilizarii corporale, acesteia i se
stabilesc o noua valoare si o noua durata de utilizare economica, corespunzatoare perioadei
estimate a se folosi in continuare.”
10. Dupa punctul 124 se introduce un nou punct, punctul 1241, cu urmatorul cuprins:
„1241. - In cazul terenurilor si cladirilor care au fost reevaluate si au facut obiectul unei
cedari partiale, la scoaterea din evidenta a acestora, diferenta din reevaluare aferenta partii
cedate se considera surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzator valorii
contabile a terenurilor, respectiv a cladirilor, scoase din evidenta, si se evidentiaza in contul
1065 «Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare».”
„190. - (1) Creantele preluate prin cesionare se evidentiaza in contabilitate la costul de
achizitie (articol contabil 461 «Debitori diversi» = 462 «Creditori diversi»). Valoarea
nominala a creantelor astfel preluate se evidentiaza in afara bilantului (contul 809 «Creante
preluate prin cesionare»)
(2) In cazul achizitiei unui portofoliu de creante, costul de achizitie se aloca pentru fiecare
creanta astfel preluata
(3) In cazul in care cesionarul recupereaza de la debitorul preluat o suma mai mare decat
costul de achizitie al creantei fata de acesta, diferenta dintre suma incasata si costul de
achizitie se inregistreaza la venituri (contul 758 «Alte venituri din exploatare»/analitic
distinct) la data incasarii
(4) In cazul in care cesionarul cedeaza creanta fata de debitorul preluat, acesta recunoaste in
contabilitate la data cedarii:
a) o cheltuiala (contul 654 «Pierderi din creante si debitori diversi»), daca costul de achizitie
al creantei cedate este mai mare decat pretul de cesiune al acesteia; sau
b) un venit (contul 758 «Alte venituri din exploatare»/analitic distinct), daca pretul de cesiune
al creantei cedate este mai mare decat costul de achizitie al acesteia.”
12. La punctul 198, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(3) Impozitul pe
profit, precum si celelalte impozite pentru care legislatia fiscala prevede efectuarea de plati
anticipate se reflecta distinct in contabilitate, pe seama cheltuielilor si a conturilor de datorii,
cu evidentierea separata a achitarii contravalorii acestora.”
urmatorul cuprins:
„(11) Subventiile guvernamentale sunt uneori denumite in alte moduri, cum ar fi subsidii,
alocatii, prime sau transferuri.”
14. Dupa punctul 235 se introduc doua noi puncte, punctele 235 1 si 2352, cu urmatorul
cuprins:
„2351. - (1) Subventiile guvernamentale, inclusiv subventiile nemonetare la valoarea justa, nu
trebuie recunoscute pana cand nu exista suficienta siguranta ca:
a) entitatea va respecta conditiile impuse de acordarea lor; si
b) subventiile vor fi primite
(2) Doar primirea unei subventii nu furnizeaza ea insasi dovezi concludente ca toate
conditiile atasate acordarii subventiei au fost sau vor fi indeplinite. 235 2. - (1) Contabilitatea
proiectelor finantate din subventii se tine distinct, pe fiecare proiect, sursa de finantare,
31 | P a g e
potrivit contractelor incheiate, fara a se intocmi situatii financiare anuale distincte pentru
fiecare asemenea proiect
(2) Pentru asigurarea corelarii cheltuielilor finantate din subventii cu veniturile aferente se
procedeaza astfel:
a) din punctul de vedere al contului de profit si pierdere:
- in cursul fiecarei luni se evidentiaza cheltuielile dupa natura lor;
- la sfarsitul lunii se evidentiaza la venituri subventiile corespunzatoare cheltuielilor
efectuate;
b) din punctul de vedere al bilantului:
- creanta din subventii se recunoaste in corespondenta cu veniturile din subventii, daca au
fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subventii, sau pe seama veniturilor amanate,
daca aceste cheltuieli nu au fost efectuate inca;
- periodic, odata cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza
altor documente prin care se stabilesc si aproba sumele cuvenite, se procedeaza la
regularizarea sumelor inregistrate drept creanta din subventii.”
15. Dupa punctul 236 se introduc doua noi puncte, punctele 236 1 si 2362, cu urmatorul
cuprins:
„2361. - (1) In cele mai multe situatii, perioadele de-a lungul carora o entitate recunoaste
cheltuielile legate de o subventie guvernamentala sunt usor identificabile. Astfel, subventiile
acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri in aceeasi
perioada ca si cheltuiala aferenta. In mod similar, subventiile legate de activele amortizabile
sunt recunoscute, de regula, in contul de profit si pierdere pe parcursul perioadelor, si in
proportia in care amortizarea acelor active este recunoscuta
(2) O subventie guvernamentala care urmeaza a fi primita drept compensatie pentru
cheltuieli sau pierderi deja suportate sau in sensul acordarii unui ajutor financiar imediat
entitatii, fara a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscuta in contul de profit si
pierdere in perioada in care indeplineste conditiile sa fie recunoscuta drept creanta
(3) In anumite circumstante, o subventie guvernamentala poate fi acordata in scopul oferirii
de ajutor financiar imediat unei entitati. Astfel de subventii pot fi limitate la o anumita
entitate si pot sa nu fie disponibile unei categorii intregi de beneficiari. In acest caz,
recunoasterea subventiei in contul de profit si pierdere are loc in perioada in care entitatea
indeplineste conditiile pentru primirea subventiei
(4) O subventie guvernamentala reprezinta o creanta pentru o entitate in situatia in care
compenseaza cheltuieli sau pierderi suportate intr-o perioada precedenta. O astfel de
subventie este recunoscuta in contul de profit si pierdere al perioadei in care devine creanta
(5) Entitatea prezinta in notele explicative informatii referitoare la subventiile primite,
destinatia acestora si elementele care justifica indeplinirea conditiilor necesare pentru
acordarea subventiilor.
2362. - Subventiile legate de terenuri pot impune, prin contractele incheiate, indeplinirea
anumitor obligatii. In acest caz, subventiile se recunosc drept venituri pe parcursul
perioadelor in care sunt suportate costurile indeplinirii respectivelor obligatii. De exemplu, o
subventie pentru teren poate fi conditionata de construirea unei cladiri pe terenul respectiv.
In acest caz, subventia se recunoaste in contul de profit si pierdere pe parcursul duratei de
viata a cladirii.”
32 | P a g e
16. La punctul 237, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu
urmatorul cuprins:
„(3) In cazul terenurilor si cladirilor pentru care s-au primit subventii si au facut obiectul
unei cedari partiale, la scoaterea din evidenta a acestora subventia aferenta partii cedate se
transfera la venituri, corespunzator valorii contabile a terenurilor, respectiv a cladirilor,
scoase din evidenta.”
17. La punctul 238, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu
urmatorul cuprins:
„(4) O entitate prezinta in notele explicative informatii privind conditiile care nu au fost
indeplinite in legatura cu subventiile guvernamentale si obligatiile ce deriva din
neindeplinirea acestora.”
18. La punctul 256 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) venituri din vanzarea de produse si marfuri, precum si prestari de servicii. In aceasta
categorie se includ si veniturile realizate din vanzarea de locuinte de catre entitatile ce au ca
activitate principala obtinerea si vanzarea de locuinte. Unele entitati pot practica programe
de fidelizare a clientilor, care presupun acordarea de puncte cadou acestora. Aceste puncte
cadou pot fi utilizate pentru a achizitiona bunuri sau servicii gratuite sau cu pret redus, ca
parte a unei tranzactii de vanzare de bunuri sau prestari de servicii, sub rezerva indeplinirii
unor eventuale conditii suplimentare. Entitatea contabilizeaza punctele cadou ca o
componenta identificabila a tranzactiei in cadrul careia acestea sunt acordate (contul 472
«Venituri inregistrate in avans»/analitic distinct). Suma corespunzatoare punctelor cadou se
recunoaste drept venit in momentul in care entitatea isi indeplineste obligatia de a furniza
premiile sau la expirarea perioadei in cadrul careia clientii pot utiliza punctele cadou. Daca
se estimeaza ca nivelul cheltuielilor necesare indeplinirii obligatiei de a furniza premiile
depaseste contravaloarea primita sau de primit pentru acestea, la data la care clientul le
rascumpara, pentru diferenta aferenta entitatea inregistreaza in contabilitate un provizion;”.
urmatorul cuprins:
„(21) Evaluarea momentului in care o entitate a transferat cumparatorului riscurile si
avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o
examinare a circumstantelor in care s-a desfasurat tranzactia. In cele mai multe cazuri,
transferul riscurilor si avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul
titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor in posesia cumparatorului. Acesta este
cazul celor mai multe vanzari cu amanuntul. In alte cazuri, transferul riscurilor si
avantajelor aferente dreptului de proprietate apare intr-un moment diferit de cel al
transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor in posesia
cumparatorului. Daca o entitate pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de
proprietate, atunci tranzactia reprezinta o vanzare si veniturile sunt recunoscute. De exemplu,
un vanzator poate pastra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura ca
va incasa suma care se datoreaza. Intr-un asemenea caz, daca entitatea a transferat riscurile
si beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzactia este o vanzare si
veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu cand entitatea pastreaza doar un risc
nesemnificativ aferent dreptului de proprietate poate fi o vanzare cu amanuntul, cu o clauza
de returnare a banilor in cazul in care clientul nu este satisfacut. In asemenea cazuri,
veniturile sunt recunoscute in momentul vanzarii, presupunandu-se ca vanzatorul poate
33 | P a g e
estima in mod fiabil retururile viitoare si poate recunoaste un provizion aferent retururilor pe
baza experientei anterioare si a altor factori relevanti.”
20. Dupa punctul 287 se introduce un nou punct, punctul 2871, cu urmatorul cuprins:
„2871. - (1) Entitatile care preiau creante potrivit pct. 190 alin. (1) prezinta in notele
explicative la situatiile financiare anuale informatii aferente creantelor preluate prin
cesionare, astfel:
a) modificarile valorii creantelor evidentiate in conturi bilantiere (contul 461 «Debitori
diversi»), dupa cum urmeaza:
Fig nr. 1. Debitori diverşi
b) modificarile valorii creantelor evidentiate in conturi in afara bilantului (contul 809

«Creante preluate prin cesionare»), dupa cum urmeaza:
Fig nr. 2. Creanţe preluate prin concesionare
(2) Entitatile care preiau creante potrivit pct. 190 alin. (4) prezinta in notele explicative la
situatiile financiare anuale informatii aferente creantelor preluate prin cesionare, referitoare
la costul de achizitie si valoarea nominala a creantelor preluate, incasate, cedate tertilor,
trecute pe cheltuieli, precum si soldul creantelor la sfarsitul exercitiului financiar.”
21. In Planul de conturi general, prevazut la punctul 329, se introduce un nou cont,
respectiv contul 809 „Creante preluate prin cesionare”.
22. In capitolul VII se introduce functiunea contului 809 „Creante preluate prin
cesionare”, care va avea urmatorul cuprins:
„Contul 809 «Creante preluate prin cesionare» Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
valorii nominale a creantelor preluate prin cesionare. In debitul contului 809 «Creante
preluate prin cesionare» se inregistreaza valoarea nominala a creantelor preluate prin
cesionare, iar in credit, valoarea nominala a acestor creante scoase din evidenta pe masura
incasarii, cedarii catre terti sau datorita imposibilitatii incasarii acestora. Soldul contului
34 | P a g e
reprezinta valoarea nominala a creantelor preluate prin cesionare, existente la un moment
dat.”
Art. II. - Prezentul ordin se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2014.
Art. III. - La data intrarii in vigoare a prevederilor prezentului ordin, pentru creantele
existente in soldul contului 461 „Debitori diversi”, reprezentand creante preluate prin
cesionare si evidentiate la valoarea nominala, se procedeaza astfel:
a) in scopul aducerii acestor creante de la valoare nominala la cost de achizitie, valoarea
creantelor se diminueaza pana la costul de achizitie, articol contabil 654 „Pierderi din creante
si debitori diversi” = 461 „Debitori diversi” si, concomitent, se reiau la venituri ajustarile
pentru depreciere inregistrate in relatie cu acestea, articol contabil 496 „Ajustari pentru
deprecierea creantelor - debitori diversi” = 7814 „Venituri din ajustari pentru deprecierea
activelor circulante”;
b) in situatia in care nu poate fi determinat costul de achizitie al creantelor preluate prin
cesionare, entitatea urmareste in continuare creantele existente in soldul contului 461
„Debitori diversi” si evidentiate la valoarea nominala, pana la data incasarii, cedarii catre terti
sau a scoaterii din evidenta a acestora, ca urmare a imposibilitatii incasarii acestora. In acest
caz, entitatea evidentiaza distinct in contul 461 „Debitori diversi” creantele achizitionate
pana la data de 31 decembrie 2013, recunoscute la valoarea nominala, de creantele
achizitionate dupa data de 1 ianuarie 2014, recunoscute la cost de achizitie.
5.2. Sortarea documentelor
Documentele deţin o putere incredibilă în mediile de activitate guvernamentală şi trec

printr-o evoluţie majoră care va zgudui activităţile guvernamentale şi le va reforma în diferite
entităţi. De aceea, controlul şi distribuirea documentelor esenţiale în manieră sistematică au
devenit din ce în ce mai importante şi, în mod similar, necesitatea unui acces sigur la aceste
documente a devenit un imperativ. Un document se defineşte ca un pachet de date structurate
în scopuri informaţionale. Documentele au devenit literalmente indispensabile, indiferent dacă
sunt pe suport de hârtie sau componente digitale.
Un document este o colecţie de indicatori şi reguli care pot angaja simultan un număr
de diferite componente informatice şi acţiuni. Acesta devine o resursă dinamică şi poate fi
orientat pro-activ către organizaţie, aducând integritatea procedural şi informatică a unei
afaceri. Managementul documentelor este o tehnologie şi o disciplină care a augmentat
tradiţional capacitatea unui sistem de fişiere computerizate. Permiţând utilizatorilor să
caracterizeze documentele, stocate în general în fişiere, sistemele de management documente
permit utilizatorilor să stocheze, retragă şi să utilizeze aceste documente mai uşor şi mai
puternic decât în metoda sistemului de fişier.
Astăzi, managementul documentelor include funcţionalităţi valoroase suplimentare,
cum ar fi:
 Urmărirea versiunilor, pentru a vedea modul în care un document evoluează în timp.
Distribuirea documentului, pentru a verifica modul în care un document este utilizat şi
reutilizat în diferite procese de afaceri. Revizuirea electronica pentru a permite
utilizatorilor să adauge comentarii la document fără modificarea efectivă a
documentului.
35 | P a g e
 Securitatea documentului pentru a rafina comenzile de acces al diferitelor documente
pentru diferiţi utilizatori.
 Management publicare pentru a controla livrarea documentelor către diferite aplicaţii
de publicare.
 Integrarea fluxului de activitate pentru a asocia ciclul de viaţă al unui document cu
oameni, proiecte şi programe.
Având în vedere că importanţa documentelor creşte, devenind tot mai insistentă,

administrarea acestora devine o activitate esenţială, la nivel de organizaţie. Nu există îndoieli
cu privire la faptul că documentele neplanificate şi neadministrate pot afecta comunicarea, pot
goli resursele organizaţionale şi chiar pot afecta creşterea organizational până în punctul în
care organizaţia nu mai poate înainta.
De aceea, managementul corespunzător al documentelor poate ajuta o organizaţie să
atingă niveluri fără precedent în ceea ce priveşte controlul, inspecţia şi avantajul competitiv.
Organizaţiile sunt în prezent forţate să îşi examineze nevoile şi ţelurile şi să revizuiască tipul
şi natura informaţiilor colectate şi să stabilească o procedură de utilizare a documentelor.
Managementul documentelor oferă accesul rapid la versiunea corectă a unui document din
cadrul organizaţiei pentru a satisface cerinţele de dezvoltare organizatorică ale acestui mediu
bogat în informaţii.
Mai presus de toate, managementul documentelor poate să efectueze următoarele:
 Creşterea productivităţii. Prin intermediul unui web browser şi al unui acces client /
server, informaţiile esenţiale pentru afaceri sunt disponibile instantaneu în cadrul
întregii organizaţii.
 Reducerea costurilor globale. Utilizând capacitatea de stocare electronică a datelor şi
cele de arhivare cuprinzătoare, costurile asociate cu chestiuni globale şi legale legate
de păstrarea documentelor pe format de hârtie sunt eliminate.
 Acces uniform informaţii.Indiferent de forma în care este arhivat documentul,
informaţiile esenţiale pentru organizaţie sunt accesibile organizaţiilor afiliate prin
Internet şi aplicaţii de tip portal.
 Administrarea tuturor informaţiilor.Toate tipurile de fişiere în grupuri logice şi
indexuri sunt combinate şi deci capturate în cadrul unui repertoriu electronic central.
 Procese de afaceri moderne. Documentele pot fi orientate prin procese de afaceri
complexe, reducând erorile şi economisind timp.
 Acces rapid la informaţii. Bazele de date vaste sunt legate între ele prin etichetare
automată, astfel încât utilizatorii pot localiza informaţiile în doar câteva secunde.
 Vizualizarea clară a informaţiilor. Documentele sunt clarificate şi scanate, astfel încât
nu există întrebări cu privire la precizia datelor.
 Management riscuri. Regulile de reţinere a documentelor sunt aplicate la crearea
documentului, astfel încât riscurile de litigii sunt reduse prin definirea regulilor de
reţinere automata a documentelor legale.
Stocarea documentelor în format digital şi nu pe hârtie permite mediului de afaceri să

se acomodeze la fluxul de informaţii eficient şi optim. Acest lucru asigură mijloace pentru
găsirea, retragerea şi distribuirea rapidă a documentelor stocate în sistemul de documente al
organizaţiei.
Există trei metode primare de creare a unui document digital.
36 | P a g e
1. Scanarea documentelor pe hârtie. Scanarea unui document poate produce o imagine
care poate fi stocată pe un computer.
2. Conversia pentru crearea unor imagini care nu pot fi modificate după documentele
electronice. Conversia documentelor este procesul de transformare electronica a procesorului
de cuvinte sau de distribuire a informaţiilor pe o imagine permanentă care poate fi stocată pe
un computer.
3. Importarea, pentru crearea versiunilor documentelor electronice care pot fi modificate.

Aceasta este cunoscută şi ca managementul documentelor electronice. Este o metodă
alternative de creare a fişierelor electronice, cum ar fi fişiere audio şi video care sunt stocate
pe un computer în formatul original şi care pot fi modificate Odată ajuns într-un sistem,
documentul trebuie stocat. Pentru stocarea pe termen lung a unui document există numeroase
dispozitive de stocare. Mai presus de toate, documentele trebuie stocate în format diferit de
cel propriu pentru a asigura siguranţa acestuia pe viitor.
În prezent, există cinci opţiuni de stocare, după cum urmează:
1. Medii magnetice (hard drives). Dispozitivul poate fi utilizat pentru a stoca un număr
ridicat de documente şi poate furniza un timp de răspuns scurt. Totuşi, mediile magnetice
conţin părţi mobile şi datele stocate pot fi complet şterse prin defecţiuni mecanice.
2. Stocare magnetic-optică(disc MO).Dispozitivul implică tehnologia magnetică şi optică
pentru a obţine o densitate foarte ridicată a datelor. Principala limitare a discurilor MO este că
sunt mai lente decât dispozitivele hard disk şi pot fi supuse defecţiunilor mecanice.
3. Compact discuri (CD). Pe aceste dispozitive, informaţia digital este codificată ca o serie de
puncte microscopice pe suprafaţa reflexive a unui din disc din aluminiu. CD-urile oferă un
mediu sigur şi securizat care poate asigura stocarea pe termen lung a imaginilor. Mai mult,
CD_ROM nu necesită hardware sau software specializate pentru retragerea informaţiilor.
Dezavantajul principal al acestui mediu de stocare este reprezentat de capacitatea limitată de
stocare.
4. Disc Video Digital sau Disc Versatil Digital (DVD). DVD este următoarea generaţie a
tehnologiei optice de stocare pe disc. Acesta este semnificativ mai mare şi mai rapid decât un
CD şi poate stoca mai multe informaţii, inclusiv date video, precum şi audio şi logice,
arhivând datele în mod similar unui CD pe un spaţiu fizic. Permite accesul aleatoriu al
oricărui punct de pe disc. DVD au sprijinul larg răspândit şi fără precedent al celor mai mari
companii electronice. Dezavantajele acestui mediu sunt costul ridicat şi lupta cu standardele,
deoarece diferiţii producători apelează la diferite formate pentru DVD care pot fi
reinscripţionate.
5. On Write Once, Read Many (WORM). Datele Worm sunt permanente şi pot fi citite ori de
câte ori este nevoie. Acest mediu nu este disponibil oricum şi necesită hardware şi software
specializat pentru a fi operat. Nu este recomandat datorită numărului limitat de companii care
furnizează materiale şi asistenţă pentru acest tip de tehnologie.
Unul din scopurile managementului de documente este de a ajuta utilizatorii să
găsească şi să retragă rapid informaţiile necesare.
Sunt disponibile câteva tehnici.
 Căutare liberă text. Un document este retras după subiectul specific. Aceast ă
tehnologie presupune că utilizatorii sunt familiarizaţi cu subiectul unui document şi
ştiu exact ceea ce caută, precum şi cuvintele pe care să le utilizeze pentru a-l descrie.
37 | P a g e
În realitate, această tehnică implică mult timp, iar succesul în găsirea documentului nu
este garantat.
 Termeni de indexare. Documentele sunt retrase prin construirea şi utilizarea
interogărilor alcătuite din termeni indexaţi. Acest lucru permite utilizatorilor să
formuleze căutări sofisticate. Relaţiile complexe dintre un set de termeni de control
sunt definit, ceea ce îmbunătăţeşte şansele de a găsi documentele necesare.
 Clasificare. Documentele sunt retrase prin răsfoirea ierarhiei de categorii.
Documentele sunt corect clasificate în câmpul de căutare, ceea ce face ca retragerea
documentului să fie sigură şi precisă. Nevoia unei căutări exhaustive este îndepărtată
şi este instantaneu creată o scurtătură către documentul necesar.
O clasificare precisă şi de încredere este esenţială pentru retragerea cu succes şi

consistentă a documentelor. Pentru a utiliza cât mai bine informaţiile deţinute în seturi de
documente foarte eterogene, ierarhia termenilor de clasificare trebuie să poată fi uşor
navigabilă. O definiţie exacta a termenilor de clasificare facilitează căutarea documentelor. Cu
cât este mai mare colecţia de documente, cu atât devine şi clasificarea mai importantă.
În general, există două tipuri de metodologii de clasificare:
1. Grupare.În această metodă, documentele sunt grupate în funcţie de diferite sisteme metrice,
în general după densitatea cuvintelor. Acest lucru poate determina un număr de grupuri mai
mici care nu sunt întotdeauna vizibile sau utile.
2. Clasificarea pe bază de taxonomie, pe baza regulilor. Această clasificare necesită definirea
unor clasificări prestabilite şi ulterior utilizarea regulilor de clasificare a documentelor; oferă
o paradigm transparentă, repetabilă şi flexibilă care ajută navigarea.
Este evident că metodele de grupare nu sunt potrivite pentru seturi de documente mari
şi complexe. Cea mai bună metodă de clasificare a documentelor este reprezentată de
clasificări proiectate de specialişti care pot fi aranjate într-o ierarhie clară şi sensibilă.
La clasificarea documentelor, este necesar,în primul rând, un nivel general de
cunoştinţe cu privire la clasificări şi subiectele care vor fi utilizate. Instrumentele automate
trebuie să cunoască subiectele care vor fi desemnate documentelor. Aceste cunoştinţe sunt
esenţiale pentru optimizarea calităţii rezultatelor procesului de clasificare. În al doilea rând,
există necesitatea cunoştinţelor legate de o clasificare detaliată. Cunoştinţele de clasificare
sunt un compus de cuvinte şi expresii asociate cu un anumit câmp de subiecte. Cunoaşterea
semnificaţiei relative a acestor cuvinte şi expresii este esenţială pentru succesul clasificării
documentelor. Decizia de clasificare se bazează pe observaţii subtile, înţelegerea şi evaluarea
dovezilor disponibile în text.
De aceea, trebuie să existe suficiente dovezi pentru justificarea deciziei. În cele din
urmă, există necesitatea de a înţelege că unele documente nu vor fi niciodată clasificate
corect, în funcţie de termenii existenţi ai unui cadru de lucru. Există lipsuri şi limitări ale
oricărei taxonomii de termeni de clasificare, astfel încât rezultatul „probabil” corect va fi cel
mai bun răspuns care poate fi aşteptat de la cele mai buneinstrumente de clasificare. De aceea,
instrumentele de clasificare ar trebui proiectate pentru a ajunge la decizii care să ofere
rezultate probabilistice care exprimă suficientă încredere şi nu convingere absolută.
Agenţiile guvernamentale se confruntă zilnic cu numeroase documente, iar aceste
documente au devenit resursele primare de informaţii ale oricărei agenţii. Modul în care
aceste documente sunt administrate eficient şi accesibilitatea acestora în vederea retragerii au
38 | P a g e
devenit o provocare majoră deoarece acestea ţintesc să facă agenţia să funcţioneze şi să
opereze bine.
Un sistem modern de management al documentelor constă în stocarea, clasificarea şi
retragerea documentelor, a informaţiilor, graficelor şi a documentelor imagine (scanate) prin
mijloace electronice. Fiecare document primeşte un număr de înregistrare de tip index care
cuprinde informaţii cum ar fi autorul, descrierea documentului, data creării şi tipul aplicaţiei
utilizate. Aceste documente sunt în general proiectate pentru a fi arhivate pe benzi sau discuri
optice mai puţin costisitoare şi pe care sunt disponibile în vederea accesării ulterioare dacă
este necesar.
Documentele moderne electronice pot conţine informaţii multimedia, inclusive
elemente grafice, clipuri audio şi clipuri video, fiind numite documente compuse. Cu ajutorul
sistemelor de management al documentelor, documentele fizice pot fi scanate, indexate şi
stocate pe computere pentru un acces rapid. Documentele imagine şi cele arhivate pot fi
retrase în câteva secunde. Recunoaşterea caracterului optic este utilizată pentru a „citi”
documentele şi pentru a ale transforma în fişiere text computerizate. Odată stocat, documentul
poate fi duplicat la infinit. Suplimentar, secţiuni ale documentului pot fi tăiate şi transpuse în
alte documente.
Un sistem de management al documentelor devine esenţial deoarece utilizatorii unei
reţele încep să profite de avantajele acestei tehnologii. Un sistem de management al
documentelor poate ajuta o agenţie să efectueze următoarele:
 Să administreze documente distribuite şi stocate în repertorii din cadrul agenţiei.
 Să furnizeze servicii cum ar fi stocarea, urmărirea, modificarea, indexarea şi căutarea
documentelor.
 Să administreze revizii ale documentelor şi „încercări de audit” pentru a determina locul
în care s-a aflat un document.
 Să pună la dispoziţie informaţii atât în interiorul cât şi în exteriorul agenţiei.
 Să faciliteze accesul la orice tip de documente prin intermediul reţelelor guvernamentale
şi al Internetului.
 Să efectueze imagini ale documentului şi procesarea formularelor.
 Să ofere un flux de activitate şi tehnologie de grup pentru un management documente
orientat spre tranzacţii şi de colaborare. În consecinţă, agenţiile pot, prin intermediul
sistemelor de management al documentelor, să administreze electronic toate tipurile de
documente de-a lungul întregului ciclu de viaţă al acestora,indifferent de format.
Procesul include preluarea şi producerea de documente pe suport de hârtie, electronice

sau transmise prin fax, precum şi urmărirea, arhivarea şi retragerea documentelor şi procesele
fluxului de activitate. Sistemul ar trebui să integreze managementul documentelor, procesarea
acestora şi fluxul de activitate într-un singur sistem. De exemplu, un document pe hârtie poate
fi scanat şi integrat în mesaje e-mail, documente imagine şi text. Cu alte cuvine, sistemul ar
trebui să fie capabil să fie ambalat şi dotat cu dispozitive de scanare de grup şi de birou pentru
transformarea documentelor pe hârtie în fişiere digitale care pot fi editate, stocate, transmise şi
retrase de utilizatori multipli din reţeaua agenţiei.
Un document se defineşte ca un pachet de date structurate în scopuri informaţionale, o
colecţie de indicatori şi reguli care pot angaja simultan un număr de diferite componente
informatice şi de acţiuni. Mai putem identifica şi o altă definiţie – data de ISO: documentul
39 | P a g e
este un “ansamblu coerent şi finit de informaţii structurate, lizibile şi cu destinaţie precisă
aflat pe un anumit suport”.
Documentele ce deţin o putere incredibilă în mediile de activitate guvernamentală, trec
printr-o evoluţie majoră care marchează şi reformează activităţile instituţiilor publice. De fapt,
gestionarea documentelor într-o manieră nouă, sistematică şi legată de tehnologia informaţiei
este modalitatea în care societăţile încearcă să facă faţă tendinţelor impuse de era informaţiei.
De aceea, se identifică o legătură intrinsecă între procesul de creare şi clasificare a
documentelor şi tipurile de informaţie deţinută în cuprinsul lor.
Informaţia reprezintă o parte integral a activităţii în cadrul oricărui departament sau
agenţii de guvernământ. Totalitatea serviciilor publice furnizează către clienţi-cetăţeni, către
persoanele juridice de drept privat sau chiar către celelalte instituţii şi autorităţi publice
instituţii sunt bazate pe informaţii. Puterea legiuitoare, executive sau judecătorească ale unui
stat au la dispoziţie o cantitate uriaşă de informaţii pe care să fundamenteze aspectelor tuturor
programelor şi serviciilor accesate de către public sau destinate acestuia.
Ceea ce managementul informaţiei face este să asigure fluxul liber de informaţii între
puterile statului, cetăţeni şi mediul privat. Efectuat în mod corespunzător, managementul
informaţiilor reprezintă fundamentul pentru desfăşurarea majorităţii activităţilor de
guvernământ.
De aceea, controlul şi distribuirea documentelor esenţiale în manieră sistematică au
devenit din ce în ce mai importante şi, în mod similar, necesitatea unui acces sigur la aceste
documente a devenit un imperativ. Procesul de gestionare al conţinutului documentelor
depinde de ciclului de viaţă al informaţiilor.
Clasificarea documentelor este o ştiinţă ce aparţine taxonomiei - iar importanţa acestui
proces creşte cu cât numărul şi diversitatea documentelor este mai mare. Astfel, se impune
definirea unor clasificări prestabilite şi, ulterior, utilizarea regulilor de clasificare a
documentelor atât în format fizic (pe hârtie), cât şi în format electronic prin transformarea în
proceduri atunci când documentele devin “mobile” şi parcurg circuitul de semnături. S-au
descris diferite criterii de clasare a documentelor, dintre care amintim:
 criteriul cronologic – gruparea documentelor în ordinea întocmirii lor (calendaristic);
 criteriul alfabetic – clasarea în acelaşi dosar a documentelor ţinând seama de denumirea
unităţii la care se referă documentele;
 criteriul geografic – gruparea documentelor după judeţul, municipiul sau oraşul unde îşi
au sediul unităţile subordonate;
 criteriul după obiect sau pe grupe de operaţiuni – constă în aranjarea documentelor pe
categorii de probleme.
Scopul creării oricărui document este acela de a asigura conectarea între membrii
organizaţiei publice precum şi ale acesteia cu mediul extern. La cel mai simplu nivel de
reprezentare mecanismul circulaţiei documentelor într-o instituţie publică poate fi exprimat pe
baza unei scheme circulare tip input/output.
5.3. Îndosarierea, depozitarea și arhivarea documentelor
Persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, modificată prin
Ordinul MFP nr. 1898/2013 au obligatia pastrarii în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a
40 | P a g e
celorlalte documente contabile, precum si a documentelor justificative care stau la baza
înregistrarii în contabilitate. Pastrarea registrelor si a documentelor justificative si contabile se
face la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, dupa caz.
Registrele si documentele justificative si contabile se pot arhiva, pe baza unor
contracte de prestari de servicii, cu titlu oneros, de catre alte persoane juridice române care
dispun de conditii corespunzatoare. Si în acest caz, raspunderea privind arhivarea
documentelor financiar-contabile revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei
persoane care are obligatia gestionarii unitatii beneficiare.
Unitatea care a încredintat documentele spre arhivare, respectiv unitatea beneficiara,
va înstiinta organul fiscal teritorial de care apartine despre aceasta situatie. Cu ocazia
controalelor efectuate de organele abilitate, persoanele juridice sunt obligate la cerere, sa
prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate.
Organele de control ale Ministerului Finantelor Publice pot interzice arhivarea
registrelor si documentelor justificative si contabile si în alte locatii decât domiciliul fiscal sau
la sediile secundare, daca considera ca acestea nu sunt pastrate corespunzator.
Termenul de pastrare a statelor de salarii este de 50 de ani, iar termenul de pastrare a
registrelor si a documentelor justificative si contabile este de 10 ani cu începere de la data
încheierii exercitiului financiar în cursul caruia au fost întocmite, cu exceptia celor prevazute
în alineatele urmatoare.
Facturile aferente bunurilor de capital, respectiv bunurilor imobile, care stau la baza
determinarii taxei pe valoarea adaugata deductibile pentru persoanele impozabile cu regim
mixt si pentru cele partial impozabile, se vor pastra conform termenului prevazut în Codul
fiscal, cu începere din momentul la care taxa aferenta achizitiei devine exigibila si se încheie
la 5 ani dupa expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii.
Urmatoarele documente se vor pastra o perioada de numai 5 ani daca necesitatile
proprii ale unitatii nu impun pastrarea lor pe o perioada mai mare de timp: nota de receptie si
constatare diferente; bon de primire în consignatie; bon de predare, transfer si restituire; bon
de consum; dispozitie de livrare; fisa de magazie; lista de inventariere; chitanta; dispozitie de
plata/încasare catre casierie; decont pentru operatiuni în participatie; ordin de deplasare;
decont de cheltuieli; nota de debitare-creditare; extras de cont; borderou de primire a
obiectelor în consignatie; borderou de iesire a bunurilor din consignatie; jurnal privind
operatiuni diverse; fisa de cont pentru operatiuni diverse; document cumulativ; decizie de
imputare; angajament de plata.
Documentele financiar-contabile care atesta provenienta unor bunuri cu durata de
viata mai mare de 10 ani se pastreaza, de regula, pe o perioada mai mare, respectiv pe
perioada de utilizare a bunurilor.
În caz de încetare a activitatii persoanelor prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii
nr. 82/1991, republicata şi modificată prin Ordinul MFP nr. 1898/2013, documentele contabile
ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociati vor fi depuse la asociatul desemnat de majoritate
în cazul societatii în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, respectiv
la Registrul comertului în cazul societatilor pe actiuni si în comandita pe actiuni.
Arhivarea documentelor justificative si contabile se face în conformitate cu
prevederile legale si cu urmatoarele reguli generale:
– documentele se grupeaza în dosare, numerotate, snuruite si parafate;
41 | P a g e
– gruparea documentelor în dosare se face cronologic si sistematic, în cadrul fiecarui
exercitiu financiar la care se refera acestea. În cazul fuziunii sau al lichidarii societatii,
documentele aferente acestei perioade se arhiveaza separat;
– dosarele cuprinzând documentele justificative si contabile se pastreaza în spatii
special amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradarii, distrugerii sau sustragerii,
dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;
– evidenta documentelor la arhiva se tine cu ajutorul Registrului de evidenta, potrivit
legii, în care sunt consemnate dosarele si documentele intrate în arhiva, precum si miscarea
acestora în decursul timpului. Eliminarea din arhiva a documentelor al caror termen legal de
pastrare a expirat se face de catre o comisie, sub conducerea administratorului sau al
ordonatorului de credite. În aceasta situatie se întocmeste un proces-verbal si se consemneaza
scaderea documentelor eliminate din Registrul de evidenta al arhivei.
Fig nr 3. Spaţiu arhivă
Capitolul 6: Utilizarea PC
6.1. Selectarea programului specific. Introducerea datelor primare
Un program de contabilitate este o alegere dificila, mai ales dacă sunteti la inceput de
drum si la prima încercare de a folosi un astfel de program. Alegerea o va face, de cele mai
multe ori, contabilul firmei bazandu-se pe programele deja cunoascute.
Un program trebuie să aibă toate funcţiile si modulele de care aveţi nevoie.Verificati
daca are pre-instalate toate modulele de care aveti nevoie: stocuri, facturare, raportare,
generare bilant, etc. Daca un modul lipseste, poate fi el instalat? Încercaţi toate funcţiile
programului să vedeţi dacă într-adevăr există şi funcţionează.
Verificati cerintele de instalare ale programului pentru a nu fi nevoiti sa cumparati un
calculator nou sau o licenta a unui alt program fara de care programul de contabilitate nu
poate functiona. Pentru a începe lucrul cu programul, sunt necesare instalarea acestuia si
42 | P a g e
câteva setări iniţiale. Reuşiţi să parcurgeţi paşii necesari cu uşurinţă? Totul pare la îndemână si
intuitiv?
Viteza mare cu care legislatia romaneasca evolueaza genereaza probleme pe care ieri
nu le aveai. Actualizarea formatului unei declaratii fiscale, pe care programul stie sa o
exporte, va deveni de o importanta extrema cand termenul se apropie si vei constata ca acea
declaratie este exportata intr-un format neacceptat de portalul online.
De multe ori manualul de operare nu este suficient de amanuntit iar serviciul de suport
telefonic functioneaza numai 8 ore pe zi 5 zile pe saptamana. Daca ai nevoie de un sfat sau de
ajutor, unde il poti gasi? Comunitatea de utilizatori pasionati ai programului printr-un sistem
de forum sau comentarii la articole pot sa acorde “primul ajutor”.
Un program profesional trebuie să ofere funcţii avansate de gestiune a documentelor
contabile, să genereze rapoarte şi situaţii complexe, pentru a oferi utilizatorilor un instrument
eficient de management şi control.
Verificaţi cu atenţie modul de funcţionare a programului, operaţiile pe care acesta vă
permite să le faceţi cu respectarea normele şi legislaţia în vigoare şi nu în ultimul rând să vă
ofere un management cât mai facil al documentelor. Tipurile de documente, formatul lor,
importate sau exportate din si in program devin de o importanta covarsitoare atunci cand
doriti sa faceti trecerea de la un program la altul sau cand doritui sa schimbati date cu o alta
entitate.
Listă cu cele mai folosite programe de contabilitate:
 SAGA C – www.sagasoft.ro,
 CIEL Conta – www.ciel.ro/Conta
 WinMentor – www.winmentor.ro
Alte programe contabile dezvoltate pentru Romania:
 EasyCont – www.sasory.ro
 FACTURIS – www.facturis.ro
 ContaFree – www.contafree.ro
 Gestbal – www.gestbal.ro
 InfoGest – www.programcontabilitate.net
 CONTAB SQL – www.cometa.ro
 MONDOSOFT – www.mondosoft.ro
 WizCount – www.wizrom.ro
 AktivRes – www.aktivres.ro
 MasterCont – www.medialogic.ro
 neoSys – www.softworks.ro
 CDMS Contabilitate – www.softcontabilitate.ro
 Evo XPerience – www.arsson.ro
 Contwin – www.artsoft.ro
 pCont -www.pcont.ro (PFA-uri)
 DotNext – www.infostargrup.ro
 ContaFree – www.contafree.ro
 I.C.A.S – expertsoft.eu
 Microcom Contabilitate – www.dianex.ro
 Nibo Cont – www.programe-contabilitate.ro
 Trendix Contabilitate – www.trendix.ro
43 | P a g e
 VIP Contabilitate -www.viamisoftware.ro
 RSI Conta – www.rsi.com.ro
 1C Contabilitate 8, in Republica Moldova – www.primasoft.biz
6.2. Verificarea și salvarea datelor. Tipărirea documentelor specifice

finale
Odată configurată lista sau documentul pe care dorim să-l tipărim, în funcţie de
echipamentul pe care-l avem la dispoziţie, trebuie să transferăm datele din calculator pe
hârtie. În ceea ce priveşte produsul WinMENTOR, acesta vă pune la dispoziţie două moduri
de tipărire a datelor: grafic, sau text (cu liniile prezentate continuu sau discontinuu), având în
vedere numărul mare de utilizatori ai imprimantelor cu ace, care în general suportă ambele
moduri de tipărire, însă viteza lor scade foarte mult la tipărirea în mod grafic.
Pentru configurarea modului de tipărire şi a prezentării în pagină este de ajuns să
selectaţi butonul „LISTARE”din machetele de introducere a datelor, ale modulului
"MENTOR" sau icon-ul corespunzător din modulul „LISTE” după care din fereastra afişată
selectaţi butonul „PAGINARE”.
Diferenţele care apar între cele două forme ale ferestrei de configurare a paginii
(madul graphic/modul text) se limitează la înlocuirea alegerii formatului de pagină,din
fereastra corespunzătoare modului grafic de tipărire, cu alegerea tipului de scriere în fereastra
corespunzătoare modului text de tipărire. „LA IMPRIMANTA”este opţiunea care vă permite
alegerea imprimantei pe care se va edita documentul sau lista.
Imprimantele afişate sunt cele care au fost instalate pe sistemul dumneavoastră. În
cazul tipăririi în mod text, denumirea imprimantei este înlocuită de două denumiri simbolice -
„IMPRIMANTA 1”şi „IMPRIMANTA 2”- configurate astfel: prima pentru tipărirea în format
A4 iar a doua în format A3, imprimante compatibile EPSON. „DIMENSIUNE” şi „SURSĂ”
pentru modul grafic de tipărire se folosesc pentru alegerea formatului filei de tipărit şi a sursei
de alimentare cu hârtie. Opţiunile de alegere depind de imprimanta utilizată pentru tipărire.
„Lăţimea” şi „înălţimea” pentru modul text de tipărire se referă la gradul de
condensare a tipăririi, controlabil prin cele patru combinaţii posibile (formatul paginii fiind
implicit ales prin selec]ia imprimantei). „Orientarea” modului de scriere pe pagina de hârtie se
poate alege la imprimantele grafice între modul portret şi cel landscape.
44 | P a g e
Capitolul 7: Întocmirea/completarea documentelor contabile
7.1. Întocmirea și completarea documentelor contabile

primare/primare netipizate
Operaţiile economice şi financiare se consemneaza în momentul efectuării lor în

documentele justificative. Conform legii contabilităţii "orice operaţie patrimonială se
consemnează în momentul efectuării ei într-un act scris care stă la baza înregistrărilor în
contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ". Un document justificativ
cuprinde următoarele elemente: denumirea, numărul şi data documentului; denumirea şi
sediul unităţii; conţinutul operaţiei economice şi financiare; valorile aferente operaţiei;
semnaturile persoanelor care răspund de efectuare operaţiilor, ale celor care avizează sau
care aprobă efectuarea unei operaţii.
Documente cu regim special
• Avizul de insoţire a mărfii
Se întocmeşte în trei exemplare la livrarea produselor, lucrărilor şi serviciilor de către
compartimentul de desfacere atunci când din motive obiective cu totul excepţionale nu se
poate întocmii factura, făcându-se menţiunea „urmează factura”.
• Factura şi factura fiscală
Se întocmeşte în trei exemplare, la livrarea produselor şi a mărfurilor, la executarea
lucrărilor şi la prestarea serviciilor, pe baza dispoziţiei de livrare, a avizului de însoţire a
mărfii sau a altor documente care atestă executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor şi se
semnează de eminent.
• Chitanţa
Se întocmeşte în doua exemplare, pentru fiecare sumă încasată de către contribuabilul
sau casierul numit şi se semneaza de acesta pentru primirea sumei. Serveşte ca document
justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casierie.
• Fişa de magazie a formularelor cu regim special.
Se utilizează pentru evidenţa operativă a documentelor cu regim special. Se
întocmeşte de către gestionar, într-un exemplar separat pentru fiecare fel de formular cu regim
special.
Documente de evidenţă a imobilizărilor.
• Registrul numerelor de inventar.
Se întocmeşte într-un singur exemplar de către compartimentul financiar contabil
pentru atribuirea de numere de inventar imobilizărilor corporale intrate în unitate prin:
achiziţionare, construire, confecţionare, transfer, donaţie.
• Fişa mijlocului fix.
45 | P a g e
Se întocmeşte într-un singur exemplar de către compartimentul financiar contabil
pentru fiecare mijloc fix sau mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi valuare care
au aceleaşi cote de amortizare şi sunt puse în funcţiune în aceaşi lună. Se completează pe baza
documentelor privind mişcarea, modernizarea sau reevaluarea mijloacelor fixe.
• Bonul de mişcare a mijloacelor fixe.
Se întocmeşte în două exemplare de către persoana desemnată de compartimentul care
dispune mişcarea mijloacelor fixe. Serveşte ca document justificativ de predare-primire a
mijloacelor fixe între două locuri de muncă ale unităţii; document de însoţire a mijloacelor
fixe pe timpul transportului.
• Proces verbal de recepţie a mijloacelor fixe.
Se întocmeşte în trei exemplare şi stă la baza înregistrării în contabilitate a intrarilor de
imobilizări corporale.
• Proces verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe.
Serveşte ca document de constatare a scoaterii din funcţiune a mijloacelor fixe.
Documente de evidenţă a stocurilor
• Nota de recepţie şi constatare diferenţe.
Se întocmeşte în doua exemplare la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul
pe măsura efectuării recepţiei. Serveşte ca document pentru recepţia bunurilor aprovizionate,
document justificativ pentru încasare în gestiune.
• Bonul de consum.
Se întocmeşte în două exemplare pe măsura eliberării materialelor din magazie pentru
consum de către compartimentul care efectuează lansarea pe baza programului de producţie şi
a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unităţii care solicită materiale pentru a
fi consumate.
• Bonul de predare-transfer-restituire
Se întocmeşte în două exemplare pe masura predării la magazie a produselor de către
secţie, atelier, sau pe măsură ce se efectuează transferuri între gestiunile din incinta aceleaşi
unităţi sau pe măsura restituirii valorilor materiale de către organul care efectuează restituirea.
• Fişa de magazie.
Se întocmeşte într-un exemplar separat pe fiecare fel de material. Se ţin la fiecare loc
de depozitare a valorilor materiale.
• Registrul stocurilor.
Se întocmeşte pe feluri de materiale, produse, grupate pe magazii, conturi, grupe, prin
înscrierea stocurilor în fişele de magazie şi evaluarea lor cu preţurile de înregistrare.
Documente de evidenţă a salariilor
• Statul de salarii.
Se întocmeşte în două exemplare lunar pe secţii, ateliere, servicii, de către
compartimentul care are această atribuţie pe baza documentelor de evidenţă a muncii, a
documentelor privind reţinerile legale, listelor de avans chenzinal, certificatelor medicale.
Serveşte ca:
− document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor, precum şi a
contribuţiei privind protecţia socială şi a altor datorii.
− document justificativ de înregistrare în contabilitate.
▪ Lista de avans chenzinal.
46 | P a g e
Se întocmeşte în două exemplare de către compartimentul care are această atribuţie pe
baza documentelor de evidenţă a muncii, a timpului efectiv lucrat, a certificatelor medicale.
Serveşte ca:
− document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor ca avansuri
chenzinale;
− document pentru reţinerea în statul de salarii a avansurilor plătite;
− document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Document de evidenţă a mijloacelor băneşti.
• Dispoziţia de plată-încasare către caserie.
Se întocmeşte într-un singur exemplar de către compartimientul financiar contabil.
Serveşte ca:
− dispoziţie pentru caserie în vederea achitării a unor sume precum: avansuri pentru
cheltuieli de deplasare, pentru procurarea de materiale, pentru diferenţe de încasat de
către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit.
− dispoziţie către caserie în vederea încasării în numerar a unor sume.
− document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate în cazul
plăţilor în numerar efectuate fără alt document justificativ.
▪ Registru de casă.
Se întocmeşte zilnic în două exemplare de casierul unităţii sau de altă persoană
autorizată pe baza actelor justificative de încasări şi plăţi. Serveşte ca:
− document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin
caseria societăţii pe baza actelor justificative;
− document de stabilire la sfarşitul fiecărei zile a soldului de casă;
− document de înregistrare zilnică în contabilitate a operaţiilor de casă.
▪ Cecul.
Este instrumentul prin care se poate plăti fără numerar o sumă de bani din contul
debitorului către o altă persoană fizică sau juridică. Persoana care ordonă plata se numeşte
trăgător, persoana care trebuie ă încaseze suma se numeşte beneficiar, iar societatea bancară
care trebuie să efectueze plata se numeşte tras.
▪ Ordinul de plată.
Este instrumentul emis de către plătitor pentru a-şi achita o datorie faţă de o altă
persoană
(beneficiar) dând dispoziţie unei bănci să plătească beneficiarul suma înscrisă pe formularul
întocmit în trei exemplare. Ordinul de plată va ajunge ulterior la banca beneficiarului care va
pune suma respectivă la dispoziţia clientului său.
▪ Biletul la ordin.
Este o promisiune scrisă prin care o persoană fizică sau juridică în calitate de debitor
se obligă faţă de o altă persoană să plătească la un anumit termen o sumă de bani.
47 | P a g e
Capitolul 8: Contarea operaţiunilor patrimoniale
Categoria economică şi juridica prin care contabilitatea există şi işi materializează

funcţionalitatea în cadrul mecanismelor de gestionare a resurselor societăţii este cea de
patrimoniu. Contabilitatea a apărut din necesitate de a răspunde în planul cunoaşterii şi
gestiunii la problema gospodăririi şi dezvoltării patrimoniului. Existenta patrimoniului este
cauza existentei însăşi a contabilităţii. Prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor, a
valorilor economice pe care le gestionează un agent economic precum şi totalitatea drepturilor
şi obligaţiilor (cuantificabile în bani) pe care acesta şi le asuma. Sintetic, patrimoniul unei
firme se prezintă astfel:
Schema nr 1.
PATRIMONIU
Patrimoniul
UNITATEA PATRIMONIALĂ
BUNURI DEȚINUTE DREPTURI ŞI

OBLIGAŢII
Patrimoniul sub aceasta forma de prezentare reflecta ecuaţia de echilibru intern, adică:
Bunuri economice=drepturi + obligaţii
Aceasta dubla determinare include, pe de o parte bunurile economice ca purtătoare ale

valorii, iar pe de alta parte cuprinde drepturile şi obligaţiile ca expresie a raporturilor de
proprietate. În condiţiile în care proprietarul este separat de întreprinzător (administrator,
manager) ecuaţia de mai sus devine :
Bunuri economice=obligaţii faţă de proprietar + obligaţii faţă de terţ
Sub aspect conceptual bilanţul contabil poate fi definit ca o reprezentare a utilizărilor

şi resurselor de care dispune firma la un moment dat. Aceasta reprezentare se face sub forma
unei egalităţii ce reflecta echilibrul valoric intre utilizarea resurselor denumite active
patrimoniale şi provenienţa resurselor denumite pasive patrimoniale.
Utilizarea resurselor = provenienţa resurselor
Pornind de la aceasta egalitate rezulta ecuaţia generala a patrimoniului aşa cum este ea
studiata în contabilitate:
ACTIVUL PATRIMONIULUI = PASIVUL PATRIMONIULUI
48 | P a g e
Pe baza raporturilor de schimb de mai sus, contabilitatea are capacitatea
informaţională de a stabili situaţia patrimoniului şi de a calcula rezultatul obţinut. Situaţia
patrimoniului este descrisa prin prisma raporturilor de proprietate în care se afla subiectul de
drept, ecuaţia specifica fiind de forma:
Activul patrimoniului – Obligaţii = Situaţia netă sau Patrimoniul net

Sau
Activul patrimoniului = Obligaţii + Situaţia netă sau patrimoniul net
Definită prin prisma capitalului , ecuaţia ia forma:

Activul patrimoniului – Obligaţii = Capitalul propriu
La nivelul obiectului contabilităţii , echilibrul specific este descris prin prisma

cheltuielilor şi a veniturilor. Cheltuielile desemnează valorile plătite sau de plătit în
contrapartida cu stocurile, lucrările şi serviciile cumpărate, obligaţiile consimţite a fi plătite la
bugetul statului şi alte organisme publice, precum şi amortizările şi provizioanele.Veniturile
sunt constituite în mare parte din valorile care sunt primite sau urmează a fi primite de
unitatea patrimonială, de obicei ca echivalent al formarii bunurilor materiale, serviciilor şi
lucrărilor.
Deci ecuaţia rezultatului este de forma:
Cheltuieli ± Rezultat = Venituri
Prin reunirea celor două ecuaţii, cea a situaţie patrimoniului şi cea a rezultatului, se
poate scrie egalitatea fundamentala a contabilităţii:
Activ + Cheltuieli = Pasiv + Venituri
49 | P a g e
Capitolul 9: Efectuarea de calcule specifice
9.1. Stabilirea tipului și a formulei de calcul necesare
Cheltuieli salariale suportate de către angajator:

1.Fondul de salarii reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator.
Salariul brut cuprinde următoarele elemente:
a) Salariul de încadrare care se stabileşte prin negocieri colective sau individuale între
patronat si salariaţi sau reprezentanţii acestora. Salariul de bază se acordă în raport cu timpul
lucrat şi poate fi egal sau mai mic decât salariul de încadrare. Începând cu data de 01.01.2014
salariul de bază minim brut pe ţară, garantat la plată este de 850 lei pentru munca necalificată.
In contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional se stabilesc urmatorii coieficienti
minimi de ierarhizare, care se aplica la salariul minim brut negociat astfel:
- muncitori necalificati = 1;
- muncitori calificati = 1,1;
- personal administrativ incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este:
liceala = 1,1 ; postliceala = 1,15;
- personal de specialitate incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire
este: scoala de maistri = 1,3 ; studii superioare de scurta durata = 1,3;
- personal incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii
superioare = 1.72.
b) Sporurile se acordă în următoarele cazuri:
- pentru condiţii deosebite de muncă: grele, periculoase, nocive, penibile, izolare,
stres, etc.
- pentru muncă suplimentară se acordă un spor de minim 75% din salariul de bază,
- pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaos săptămânal sau în zilele de
sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază,
- pentru lucrul în timpul nopţii se acordă un spor de 15% din salariul de bază,
- pentru vechime în muncă se acordă minim 5% pentru 3 ani vechime şi maximum
25% la o vechime de peste 20 ani,
- pentru exercitarea unei funcţii suplimentare,
- pentru folosirea unei limbi străine, dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile
postului.
c) Adaosurile la salariul de bază sunt:

- premiile acordate din fondul de premiere,
- primele de vacanţă şi de sărbători.
d) Indexările reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază ca
urmare a creşterii preţurilor.
50 | P a g e
e) Indemnizaţiile pentru concedii de odihnă.Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este
garantat tuturor salariaţilor. Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 21 zile
lucrătoare şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Angajatorul este obligat să stabilească programarea concediilor astfel încât fiecare
salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu
neîntrerupt. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în
cazul încetării contractului individual de muncă.
Indemnizaţia se achită cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu.
f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii.
g) Avantajele în natură constituie o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii.
2. Contribuţia unităţii la asigurările sociale pentru condiţii normale de muncă este de 25%.
3. Contribuţia unităţii la fondul de asigurări de sănătate 10%.
Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc
de realizare a veniturilor.
(1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi
se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul
determinată ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a
contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în
conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi,
după caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, şi următoarele:
Modificare introdusă de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 8 noiembrie 2017,

publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 885 din 10 noiembrie 2017.
(i) deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
(ii) cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
(iii) contribuţiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, şi cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în
conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere
Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii
Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de angajaţi, astfel încât la
nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
(iv) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub
formă de abonament, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească
echivalentul în lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul
vizează servicii medicale furnizate angajatului şi/sau oricărei persoane aflate în întreţinerea
sa, aşa cum este definită la art. 77 alin. (3);
(modificare introdusă de LEGEA nr. 72 din 22 martie 2018, publicată în MONITORUL

OFICIAL nr. 260 din 23 martie 2018)
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de
calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile sociale obligatorii aferente
51 | P a g e
unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice
internaţionale la care România este parte, precum şi, după caz, a contribuţiei individuale la
bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.
Modificare introdusă de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 8 noiembrie 2017,

publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 885 din 10 noiembrie 2017.
(3) În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din salarii stabilite pentru
perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii,
în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcţiei
de bază la data plăţii, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au
plătit.
(4) În cazul veniturilor reprezentând salarii/solde, diferenţe de salarii/solde, dobânzi acordate
în legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor
hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii, impozitul se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare la data plăţii pentru veniturile realizate în afara funcţiei de
bază, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite.
(5) Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din
salarii, pentru fiecare contribuabil.
Impozitul pe profit se află aplicând cota unică de impozitare de 16% asupra rezultatului
impozabil. Rezultatul impozabil = rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile fiscal –
deduceri fiscale. unde: rezultatul contabil = venituri totale – cheltuieli totale.
Cheltuieli nedeductibile fiscal sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci
când se calculează impozitul pe profit. Principalele cheltuieli nedeductibile sunt:
 cheltuieli cu impozitul pe profit;
 amenzile, penalităţile, confiscările, dobânzile şi majorările de întârziere datorate
autorităţilor române, altele decât cele prevăzute în contractele economice;
 cheltuieli de protocol care depăşesc limitele legale (2% din profitul impozabil calculat
prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol);
 cheltuieli înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justivicative;
 cheltuieli aferente veniturilor impozabile;
 valoarea stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă la inventariere sau
degradate, neimputabile pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, inclusiv TVA
aferentă acestor bunuri;
 perisabilităţi care depăşesc limitele legale;
 TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură.
Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile precum şi alte elemente care
diminuează rezultatul fiscal. Principalele deduceri fiscale sunt:
 pierderea fiscală din anii precedenţi care se recuperează din profiturile impozabile în
următorii 5 ani consecutivi;
 dividendele primite de la o altă persoană juridică română.
Microintreprinderea este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
52 | P a g e
- realizeaza venituri, altele decat cele din activitati desfasurate in domeniul
bancar, in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital sau in
domeniile jocurilor de noroc;
- realizeaza venituri, altele decat cele din consultanta si management, in
proportie de peste 80% din veniturile totale;
- au realizat venituri care nu au depasit echivalentul in lei a 65.000 euro;
- capitalul social este detinut de persoane, altele decat statul si autoritatile locale,
- nu se afla in dizolvare cu lichidare, inregistrata in registrul comertului sau la
instantele judecatoresti.
O persoană juridică română nou înfiinţată poate opta să plătească impozit pe veniturile
microintreprinderilor începând cu primul an fiscal dacă sunt îndeplinite prima şi ultima
condiţie la data înregistrării la Registrul Comerţului şi condiţia a doua este îndeplinită în
termen de 60 zile inclusiv de la data înmatriculării.
Impozitul pe venitul microintreprinderilor se calculează prin aplicarea cotei de
impozitare de 3% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale evidenţiate în conturile din
clasa a 7-a, cu excepţia următoarelor conturi: 711, 721, 722, 781 şi 786.
Microintreprinderile beneficiază de reducerea impozitului dacă achiziţionează case de
marcat. În acest caz cota de impozit se aplică asupra veniturilor impozabile totale din care se
scade valoarea caselor de marcat conform documentului justificativ.
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un impozit indirect calculat pe valoarea
adăugată realizată de unităţile economice şi suportată de către consumatori. Valoara adăugată
reprezintă diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiaşi stadiu al circuitului
economic.
Regimuri de impozitare:
a) operaţiuni taxabile la care se aplică cota standard a TVA care este de 19%. Principalele
operaţiuni taxabile sunt:
 livrări de bunuri corporale şi necorporale;
 prestări de servicii;
 schimburi de bunuri şi servicii care au efectul a două livrări separate;
 livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care depăşesc
plafoanele legale;
 importuri de bunuri şi servici;
 plata în natură a salariilor şi a dividendelor,
 contravaloarea echipamentului de lucru sau de protecţie suportată de salariaţi;
 bunuri constatate lipsă la inventariere.
b) operaţiuni taxabile la care se aplică cota redusă a TVA care este de 9%. Cota redusă se
aplică pentru următoarele livrări de bunuri şi prestări servicii:
 serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi
botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele
scutite conform
 livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv
sau în principal publicităţii;
 livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;
 livrarea de produse ortopedice;
53 | P a g e
 livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
 cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
 livrarea următoarelor bunuri: toate sortimentele de pâine, precum şi următoarele
specialităţi de panificaţie: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluţe şi
împletituri, care se încadrează în grupa produse de brutărie la codul CAEN/CPSA
1071; făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu şi făină de
secară, care se încadrează la codul CAEN/CPSA 1061; triticum spelta, grâu comun şi
meslin, care se încadrează la codul NC 1001 99 00, şi secară, care se încadrează la
codul NC 1002 90 00, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al
Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful
Vamal Comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare
(UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012.
c) operaţiuni scutite de TVA cu drept de deducere pentru care agenţii economici au drept
de deducere a TVA aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate destinate realizării
operaţiunilor scutite. Principalele operaţiuni scutite cu drept de deducere sunt:
 livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării de către furnizor sau de
către altă persoană în contul său;
 prestările de servicii inclusiv transportul şi prestările de servicii, accesorii
transportului legate direct de exportul de bunuri;
 transportul internaţional de persoane
d) operaţiuni scutite de TVA fără drept de deducere pentru care agenţii economici nu au
drept de deducere a TVA-ului aferent bunurilor şi serviciilor achiziţionate destinate realizării
operaţiunilor scutite. Principalele operaţiuni scutite fără drept de deducere:
 activităţile administrative, de apărare şi ordine publică, de siguranţa statului, sociale,
educative, de învăţământ, culturale, politice, etc;
 activităţi de îngrijire medicală desfăşurate de către entităţi specializate;
 operaţiunile bancare efectuate de către bănci, case de economii, case de schimb
valutar, cooperative de credit, etc;
 operaţiunile de asigurare şi reasigurare.
54 | P a g e
Capitolul 10: Completarea registrelor contabile
10.1. Pregătirea și completarea registrelor contabile
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul jurnal, Registrul inventar si

Cartea mare.
Potrivit normelor metodologice de intocmire si utilizare a registrelor si formularelor
comune pe economie privind activitatea financiara si contabila, registrele contabile se
utilizeaza in mod ordonat si astfel completate incat sa permita in orice moment identificarea si
controlul operatiunilor contabile efectuate.
Registrul jurnal (cod 14-1-1) si Registrul inventar (cod 14-1-2) - se numeroteaza si se
snuruiesc inainte de depunerea la organele teritoriale pentru parafare si inregistrare. Registrele
de contabilitate numerotate, snuruite, parafate, inregistrate la organele fiscale pot fi admise ca
proba in cazul litigiilor unitatilor in caz de faliment, precum si in alte situatii.
Datele inscrise in Registrul jurnal trebuie sa corespunda cu cele inscrise in balanta de
verificare a entitatilor patrimoniale.
Utilizarea informatiilor contabile in sistemul judiciar ca mijloc de proba in
solutionarea litigiilor de diferite naturi (comerciala, civila, penala) ii face pe unii autori ca
pornind de la aceasta functie a contabilitatii sa identifice o alta forma de manifestare a
contabilitatii si anume: contabilitatea judiciara. In sustinerea acestei forme de manifestare a
contabilitatii se invoca si obligatia societatilor comerciale de a arhiva si pastra anumite
documente pe o perioada relativ lunga de timp (50 de ani pentru documentele contabile ce
inregistreaza operatiunile referitoare la personal si bilanturile contabile).
Registrul jurnal (cod 14-1-1)
Acesta este un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza zilnic, in mod
cronologic operatie cu operatie, fara spatii libere, toate modificarile patrimoniale ale unitatii.
Operatiunile de aceeasi natura realizate in acelasi loc de activitate (atelier, sectie etc.) in
cursul aceleiasi zile pot fi recapitulate intr-un document centralizator.
Unitatile economice cu un volum mare de operatiuni pot utiliza pentru detaliere
jurnale auxiliare pentru operatiunile de casa si banca, decontarile cu furnizorii, clientii,
situatia incasarii/achitarii facturilor, situatia avansurilor de trezorerie etc.
Orice inregistrare in Registrul jurnal trebuie sa cuprinda elemente cu privire la: felul,
numarul si data documentului justificativ, explicatii privind operatiunile respective si conturile
debitoare si creditoare in care s-au inregistrat sumele corespunzatoare operatiunilor efectuate.
Unitatile economice care utilizeaza jurnale auxiliare vor inregistra periodic, de regula
lunar, sumele centralizate pe conturi din aceste jurnale in Registrul jurnal. In cazul in care o
unitate are subunitati dispersate teritorial care conduc contabilitatea pana la balanta de
verificare, registrul jurnal se poate conduce de catre aceste subunitati cu conditia inregistrarii
acestuia la nivelul subunitatii.
Registrul jurnal nu circula, fiind un document de inregistrare contabila si se arhiveaza
la departamentul financiar-contabil. In conditiile conducerii contabilitatii cu ajutorul
sistemelor informatice de prelucrare automata a datelor, fiecare operatiune economico-
55 | P a g e
financiara se va inregistra prin formule contabile in mod cronologic, dupa data de intocmire
sau de intrare a documentului in unitate.
Registrul inventar (cod 14-1-2)
Acest registru este un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza grupat
toate elementele patrimoniului inventariate de unitate potrivit reglementarilor legale. Se
intocmeste de catre persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991,
modificată prin Ordinul MFP nr. 1898/2013, intr-un singur exemplar, dupa ce a fost
numerotat, snuruit, parafat si inregistrat in evidenta unitatii.
Se intocmeste la inceputul activitatii, la sfarsitul exercitiului financiar sau cu ocazia
incetarii activitatii, fara stersaturi si fara spatii libere, pe baza datelor cuprinse in listele de
inventariere si procesele-verbale de inventariere a elementelor de activ si de pasiv, prin
gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi. La sfarsitul fiecarui an, in acest registru se
inscriu intr-o forma recapitulativa elementele patrimoniale dupa natura lor, suficient de
detaliate pentru a putea justifica continutul fiecaruia dintre posturile bilantului.
Registrul-inventar se completeaza pe baza inventarierii faptice a elementelor de activ
si de pasiv grupate dupa natura lor conform posturilor din bilant. In cazul in care inventarierea
are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operatiunea de inventariere se actualizeaza cu
intrarile si iesirile din perioada cuprinsa intre data inventarierii si data incheierii exercitiului
financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse in registrul-inventar.
Operatiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel incat
la sfarsitul exercitiului financiar sa fie reflectata situatia reala a elementelor de activ si de
pasiv. Creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse inventarierii pe baza confirmarii
extraselor soldurilor conturilor analitice debitoare si creditoare sau a punctajelor reciproce in
functie de necesitati.
In cazul incetarii activitatii, registrul-inventar se completeaza cu valoarea elementelor
de activ si de pasiv inventariate faptic la acea data. In cazul in care o unitate are subunitati
dispersate teritorial care conduc contabilitatea pana la balanta de verificare, registrul-inventar
se va conduce de catre subunitati, in conditiile inregistrarii acestuia in evidenta subunitatii.
Registrul inventar nu circula, fiind document de inregistrare contabila a rezultatelor
inventarierii. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, impreuna cu documentele
justificative care au stat la baza intocmirii lui. Statul de salarii serveste atat ca document
pentru calculul drepturilor banesti cuvenite salariatilor, cat si al contributiilor si al altor sume
datorate si ca document justificativ de inregistrare in contabilitate. Platile facute in cursul lunii
cum sunt: avansul chenzinal, lichidarile, indemnizatiile de concedii etc. se includ in statele de
salarii pentru a cuprinde intreaga suma a salariilor calculate si toate actiunile legate de
perioada de decontare respectiva.
Registrul Cartea mare (cod 14-1-3)
Este un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza lunar si sistematic, prin
regruparea conturilor, miscarea si existenta tuturor elementelor patrimoniale la un moment
dat. Acest registru serveste la:
- Stabilirea rulajelor lunare si a soldurilor pe conturi sintetice la unitatile care aplica
forma de inregistrare „pe jurnale”;
-Verificarea inregistrarilor contabile efectuate;
-Intocmirea balantei de verificare.
56 | P a g e
- Se intocmeste intr-un exemplar in cadrul compartimentului financiar – contabil,
lunar, pentru debitul si respectiv creditul fiecarui cont sintetic pe masura inregistrarii
operatiunilor.
Registrul „Cartea mare” poate fi inlocuit cu „Fisa de cont pentru operatiuni diverse”
(cod 14-6-22). Acest registru nu circula, fiind un document de inregistrare contabila. Se
arhiveaza la compartimentul financiar - contabil. Registrul jurnal, registrul inventar si
registrul „Cartea mare” se pastreaza in unitate timp de 10 ani de la data incheierii exercitiului
financiar in cursul caruia au fost intocmite, iar in caz de pierdere, sustragere sau distrugere
trebuie reconstituite in termen de maximum 30 de zile de la constatare.
Contabilitatea financiara, aceea care satisface nevoia de informatii contabile a
utilizatorilor externi este intalnita in practica si ca o contabilitate fiscala. Aceasta forma a
contabilitatii financiare continua sa fie utilizata in Romania perioadei de tranzitie spre
economia de piata functionala. Caracteristic acestui tip de contabilitate ii este faptul ca se
adreseaza aproape exclusiv organelor statului, respectiv Fiscului.
Fig.nr 4. Registrul-jurnal
57 | P a g e
Fig.nr 5. Registrul-inventar
Fig.nr 6. Cartea mare
Capitolul 11: Întocmirea balanţei de verificare
11.1. Întocmirea balanţei de verificare. Verificarea soldurilor finale și

creditoare
În teoria si practica contabilitatii se folosesc mai multe criterii de clasificare a

balantelor de verificare, dintre care principalele sunt:
- dupa felul conturilor pe care le contin;
- dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind;
- dupa continutul si forma grafica de prezentare.
a) Dupa felul conturilor pe care le contin, balantele de verificare se grupeaza în:
58 | P a g e
- balante ale conturilor sintetice;
- balante ale conturilor analitice.
Balantele de verificare ale conturilor sintetice sau generale se întocmesc numai
valoric pe baza datelor preluate din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice
folosite în contabilitatea curenta a unei unitati într-o anumita perioada de gestiune.
Balantele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc, cu date cantitative si
valorice, (pentru conturile care înregistreaza elemente de natura stocurilor) sau numai valorice
(pentru anumite conturi, ca de exemplu 411 Clienti, 401 Furnizori, etc.), pe baza datelor
preluate din conturile analitice, separat pentru fiecare cont sintetic care a fost desfasurat pe
conturi analitice. Sub aspectul momentului asemenea balante de verificare se întocmesc
înainte de balanta de verificare a conturilor sintetice sau generala, motiv pentru care se mai
numesc si balante de verificare auxiliare sau secundare.
Spre deosebire de balanta de verificare a conturilor sintetice, care este una singura la
nivelul unitatii patrimoniale, numarul balantelor de verificare ale conturilor analitice, depinde
de numarul conturilor sintetice care au fost desfasurate pe conturi analitice. Exemplu de
conturi sintetice care se dezvolta în conturi analitice si pentru care se întocmesc balante de
verificare analitice: 301 "Materii prime", 302 "Materiale consumabile", 401"Furnizori",
411"Clienti", etc.
b) Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind sau al continutului lor, balantele de verificare
se împart în:
- balante de verificare cu o egalitate (fie balanta sumelor, fie balanta soldurilor);
- cu doua egalitati;
- trei egalitati;
- cu patru egalitati.
Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se întocmeste, în cele mai multe
cazuri, balanta soldurilor.
Balanta de verificare a sumelor cuprinde doua coloane, una pentru total sume
debitoare si alta pentru total sume creditoare ale conturilor din registrul cartea mare, la data
întocmirii ei, între care trebuie sa existe egalitatea: totalul sumelor debitoare (TSD) = totalul
sumelor creditoare (TSC).
Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile initiale debitoare de la începutul
anului plus rulajele debitoare ale conturilor de la începutul anului si pâna la data întocmirii
balantei de verificare.
Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile initiale creditoare de la începutul
anului plus rulajele creditoare ale conturilor de la începutul anului si pâna la data întocmirii
balantei de verificare.
Înscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare si totalul sumelor
creditoare) se efectueaza separat, pentru fiecare cont în parte.
Balanta de verificare a soldurilor este asemanatoare cu balanta de verificare a
sumelor, cu deosebirea ca în locul celor doua coloane perechi de sume, cuprinde doua coloane
perechi de solduri, una pentru soldurile finale debitoare si cealalta pentru soldurile finale
creditoare, prin a caror totalizare trebuie sa rezulte egalitatea: total solduri finale debitoare =
total solduri finale creditoare.
Întocmirea balantei de verificare a conturilor sintetice necesita efectuarea
urmatoarelor lucrari succesive:
59 | P a g e
1. Înregistrarea tuturor operatiilor patrimoniale care au avut loc, în cursul lunii, pe baza de
documente justificative, în evidenta cronologica realizata cu ajutorul registrului - jurnal;
2. Trecerea operatiilor din evidenta cronologica în evidenta analitica (organizata cu ajutorul
fiselor de cont pentru operatii diverse sau diferitelor situatii) si în evidenta sistematica
sintetica, organizata cu ajutorul fiselor cartea mare (cartea mare sah, fiselor de conturi pentru
operatii diverse, jurnalelor de credit sau situatiilor pentru debit);
3. Totalizarea rulajelor debitoare si creditoare, a totalului sumelor debitoare si creditoare si,
respectiv, a soldului final al fiecarui cont, debitor sau creditor, în functie de continutul
economic al acestuia;
4. Transcrierea datelor din cartea mare în formularul balantei de verificare.
Din experienta practica, rezulta ca pentru evitarea eventualelor erori de calcul si
înregistrare, este recomandat sa se transcrie în balanta de verificare numai datele cu caracter
primar, iar celelalte sa se calculeze în cadrul acesteia. De exemplu, în cazul balantei de
verificare cu trei egalitati: soldurile initiale se pot prelua din balanta de verificare precedenta;
rulajele (debitoare, respectiv creditoare) se transcriu din conturi, iar soldurile finale se
calculeaza direct în cadrul balantei de verificare.
5. Totalizarea balantei de verificare si controlul corelatilor valorice. În acest scop, se
totalizeaza fiecare coloana a balantei si se verifica egalitatile proprii acesteia.
Cu ajutorul balantei de verificare a conturilor sintetice se verifica: corelatiile dintre
egalitatile generate de dubla înregistrare a operatiunilor patrimoniale în contabilitate;
concordanta dintre totalul înregistrarilor din registrul jurnal si totalul rulajelor debitoare,
respectiv creditoare, din balanta; totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare, din
"cartea mare" si totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanta. În situatia
în care nu se verifica egalitatile din balanta sau nu exista concordantele mentionate anterior se
procedeaza la identificarea si corectarea erorilor.
Funcțiile balanței de verificare
- Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi.
Această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare în conturi,
prin intermediul diferitelor egalităţi valorice care trebuie să existe în cadrul balanţei de
verificare, precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei.
Înregistrarea greşită a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei
înregistrări, trecerea eronată a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare şi de aici
în balanţă, efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile complexe, stabilirea eronată
a rulajelor şi a soldurilor conturilor, determină inegalităţi între totalurile balanţei, care se
semnalizează cu ajutorul ei, fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare, de
control. Lipsa unei egalităţi valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor
erori, care trebuie să fie identificate şi corectate. Deşi în condiţiiile utilizării calculatoarelor
electronice în munca de contabilitate creşte exactitatea calculelor, funcţia de control a balanţei
de verificare se menţine, iar corelaţiile pe care se bazează, servesc la prevederea unor chei de
control în programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare a datelor.
- Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi bilanţ.
Balanţa de verificare concentrează informaţiile din toate conturile folosite în
contabilitatea curentă a unităţii. Această legătură se concretizează în faptul că datele din
bilanţul anual reprezintă soldurile finale ale conturilor, preluate din balanţa de verificare
prelucrate şi grupate conform necesităţilor de întocmire a bilanţului. Soldurile iniţiale ale
60 | P a g e
conturilor la începutul anului sunt preluate din bilanţul anual, potrivit principiului
intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu care trebuie să corespundă cu bilanţul
de închidere a exerciţiului precedent.
- Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice.
Această funcţie constă în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice
pentru fiecare cont sintetic care se desfăşoară pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balanţe
se controlează concordanţa care trebuie să existe între datele înregistrate în contul sintetic şi
conturile sale analitice.
- Funcţia de centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor elementelor
patrimoniale.
Gruparea şi centralizarea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanţei de
verificare oferă conducerii unităţilor posibilitatea de a cunoaşte totalul modificărilor
intervenite în volumul şi structura patrimoniului economic, rezultatele financiare obţinute în
urma activităţilor desfăşurate etc.
Cuprinzînd, sub forma centralizată, toate datele privitoare la existenţele şi mişcările
elementelor patrimoniale înregistrate în conturile sintetice şi analitice, pe o anumită perioadă
de timp, balanţa de verificare asigură compararea datelor de la începutul unei perioade de
gestiune cu cele de la sfîrşitul ei şi cu alte perioade de gestiune expirate. Astfel, se pot stabili
schimbările produse în mărimea şi structura patrimoniului economic, eficienţa plasării
resurselor etc.
- Funcţia de analiză a activităţii economice.
Balanţa de verificare are un rol deosebit de important în analiza situaţiei economico -
financiare pe perioade scurte de timp, şi în intervalul dintre două bilanţuri, fiind astfel,
singurul instrument care furnizează informaţiile necesare conducerii operative a unităţilor
patrimoniale.
Capitolul 12: Evaluarea patrimonială
12.1. Pregătirea procesului de evaluare și evaluarea patrimoniului
Contabilitatea masoara si inregistreaza in unitati monetare elementele patrimoniale si

operatiile care modifica masa patrimoniului. Unitatea monetara se identifica cu banii in
functia lor de masura a valorii. Banul este unitatea de masura a valorii economice. Pe aceasta
cale se omogenizeaza masa patrimoniului si se creeaza posibiltatea centralizarii si sintetizarii
datelor contabile.
In mod concret functia banului ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul
monetar propriu fiecarei tari. In Romania un asemenea semn este leul.
61 | P a g e
In baza elementelor prezentate mai sus, evalurea in contabilitate consta in cuantificarea si
exprimarae in unitati monetare a marimii elementelor patrimoniale (active, pasive, cheltuieli
si venituri) si a operatiilor economice si financiare cu modificari intervenite in masa
patrimoniului.
Prin mijlocirea unitatii monetare, se masoara si valoare elementelor componenete ale
patrimoniului. In acest scop se pondereaza cantiatea de evaluat masurata in unitati fizice sau
munca cu pretul sau costul unitar: pretul in cazul iesirilor si costul in situatia intrarilor prin
achizitie sau din productie proprie.
In teoria si practica de contabilitate, 3 criterii s-au conturat cu privire la evaluarea
fluxurilor si stocurilor de active si pasive, cheltuieli-venituri: valoarea de utilitate sau valoarea
reala, valoare de piata ca referinta de pret si timpul.
Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoare trebuie sa reprezinte
"costul" sau "sacrificiul" consimtit pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce ar
arduce bunul respectiv daca l-am utilizat in intreprindere. La aceasta definitie adaugam si
precizarea ca valoarea de utilitate poate fi privita si prin prisma "pierderii" sau "sacrificiului"
pe care l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv.
In cadrul pasivelor circumscrise numai la datorii, valoarea de utilitate se traduce prin
sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei sau sumele asteptate a fi platite pentru
satisfacerea obligatiilor fiscale.
In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale
de Contabilitate, valoarea reala, este definita prin prisma valorii la care poate fi tranzactionat
un activ sau decont 242o1411c, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in
cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Valoarea reala este valoarea
recunoscuta de piata in cadrul tranzactiilor directe. In aceeasi lucrare se foloseste sintagma
"valoare utila" definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din
utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei utile de viata.
Interes prezinta si valoarea venala asa cum este definita de in RCG francez. Valorea
venala este valoarea actuala a unui element de activ sau de pasiv. Prin esenta sa, valoarea
venala reprezinta pretul prezumat a fi acceptat la plata de catre un cumparator eventual, in
starea si locul in care se afla elementul patrimonial aceasta valoare trebuie apreciata in
functie de situatia intreprinderii.
Definita astfel, valoarea venala tine cont atat de utilitatea bunului pentru intreprindere,
dar si de "piata"in calitatea sa de referinta de pret. In felul acesta pretul are o dimensiune
juridica externa, el se impune celor doua parti intrate in tranzactie deoarece rezulta din
acordul lor si are un caracter obiectiv.
Valoarea de piata folosita in cadrul tranzactiilor directe, reprezinta pretul care poate fi
obtinut/platit pe o piata activa caracterizata prin:
a) activele de pe piata sunt relativ omogene
b) sunt cantitati suficiente de asemenea active tranzactionate, in asa fel incat oricand pot fi
gasiti potentiali cumparatori si vanzatori
c) preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public
In afara categoriile de valori prezentate mai sus, IAS-urile mai utilizeaza si altele cum
sunt:
1 Valoarea actualizata ca forma estimata a valorii viitoarelor fluxuri nete de numerar in
desfasurarea normala a activitatii
62 | P a g e
2 Valoarea actualizata a unei datorii ca forma echivalenta platilor asteptate in viitor
necesare pentru a stinge obligatia rezultata dintr-o prestatie sau bun primit
3 Valoarea de inregistrare sau contabila este valoarea la care un activ este inclus in bilant
dupa scaderea amortizarii acumulate si a pierderilor acumulate din depreciere
4 Valoarea realizabila sau de decontare a unei datorii este o valoare neactualizata in
numerar sau in echivalente de numerar asteptate a fi platite pentru a achita datoriile, potrivit
cursului normal al afacerilor
5 Valoarea realizabila este valoarea in numerar sau echivalente de numerar care poate fi
obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor
6 Valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe
parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estiamte pentru finalizarea
bunului si a costurilor necesare vanzarii
7 Valoarea recuperabila este maxima dintre pretul net de vanzare si valoarea sa utila sau
suma pe care intreprinderea se asteapta sa o recupereze din utilizaraea viitoare a unui activ,
inclusiv valoarea sa reziduala in momentul instrainarii
8 Valoarea reziduala este valoarea neta pe care o intreprindere se asteapta sa o obtina
pentru un activ la sfarsitul duratei utile de viata a acestuia dupa scaderea costurilor asteptate la
cedare
9 Valoarea reevaluata a unui active reprezinta valoarea reala a unui activ la data reevaluarii
mai putin amortizarea ulterioara acumulata
10 Valoarea ajustata este valoarea diminuata a activelor care s-au depreciat. Ea se estimeaza
in functie de intentia intreprinderii de a pastra activul in scopul utilizarii sau nu in productie.
Astfel, daca intreprinderea intentioneaza sa utilizeze activul in procesul de productie, ajustrea
pentru diminuarea valorii activelor este determinata prin compararea valorii de recuperare cu
valoare contabila, retinandu-se prima. Daca interpinderea nu intenitioneza sa utilizeze activul
in procesul de productie, ajustarea pentru diminuarea valorii activelor se calculeaza prin
compararea valorii reallizabile nete cu valoarea contabila, retinandu-se prima.
Multiformul prezentat mai sus privind valorile contabile invedereaza nevoia de reguli
privind evaluarea in contabilitate, implicit conturarea de politici contabile. Referentialul in
acest sens trebuie cautat in valoarea reala. Toate celelate valori sunt variante ale valorii de
utilitate (reale) diferentierea lor fiind determinata de criteriul timp si situatia in care se afla
obiectul evaluarii in momentul masurarii.
Timpul vizeaza momentul plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau viitor. Orice
evaluare, in virtutea continuitatii activitatii intreprinderii, gliseaza intre timpul trecut, trece
prin timpul prezent si se ingrijeste de reproductia valorilor economice la timpul viitor. Astfel,
evaluare tranzactiilor si a evenimentelor se efectueaza la timpul prezent si se bazeaza la
intrare pe costul istoric, iar la iesire pe pretul de vanzare. Dar in cadrul fluxurilor de tranzactii
si evenimente apar retineri sau stationari concretizate in active si pasive. In acest ultim caz
evaluarea se face la timpul prezent si se misca intre valorile provenite din trecut si timpul
viitor cand are loc iesirea activelor si pasivelor.
Intr-adevar, evaluarea in contabilitate se face la timpul prezent. Dar obiectul evaluarii
il reprezinta activele si pasivele, cheltuielile si veniturile.
Asa cum bine se arata in "Cadrul pentru elaborarea si prezentarea situatiilor finaciare",
elaborat de Comitetul de Standarde Contabile Internationale (IASC), activul reprezinta o sursa
prezenta controlata de intrprindere, care provine ca rezultat al unor evenimente din trecut si
63 | P a g e
care aduce in favoarea intreprinderii beneficii viitoare; dupa cum pasivul se defineste ca o
obligatie prezenta a intreprinderii provenind din evenimente din trecut, care la achitare
genereaza fluxuri de beneficii economice dinspre intreprindere.
Intre activ si pasiv se aseaza capitalul propriu care reprezinta interesele reziduale in
activele intreprinderii dupa ce au fost stinse toate obligatiile. Din acelasi cadru se degaja
definitia potrivit careia veniturile constituie cresteri ale beneficilor pe perioada exercitiului
financiar sub forma cresterilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca rezultat cresteri
ale capitalului propriu. In schimb, cheltuielile constituie diminuari ale beneficilor eonomice
pe perioada exercitiului financiar, sub forma micsorarilor de active sau a cresterilor de pasive
care au ca rezultat diminuari ale capitalului propriu, altele decat cele legate de sumele
distribuite participantilor la capitalul propriu.
Pornind de la cele 4 criterii (valoare de utilitate, valoarea reala, valoarea de piata si
timpul) s-au conturat urmatoarele baze de evaluare: costul istoric, costul curent, valoarea de
realizare si valoarea actualizata.
Costul istoric este o valoare reala din momentul intrarii activelor si crearea datoriilor.
In termeni monetari sau in putere de cumparare, reprezinta "sacrificiul" care a fost consimtit
pentru a aduce bunuri in patrimoniul intreprinderii la data sa de intrare. Daca se face recurs la
"Cadrul pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare" elaborat IASC, costul istoric
al activelor reprezinta valoarea aferenta sumei de bani cu care au fost platite sau valoarea
reala considerata la momentul achizitiei sau productiei. In ceea ce priveste costul istoric al
pasivelor, acesta reprezinta valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in
anumite imprejurari in (obligatiile fiscale) la valoarea ce se asteapta sa fie platite in numerar
sau echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivt cursului normal al afacerilor.
Costul curent sau de inlocuire reprezinta costul pe care intreprinderea il accepta pentru
a dobandi, la nivelul valorii actuale, un bun similar cu cel delimitat ca obiect al evaluarii. In
cazul activelor, costul curent reprezinta valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului
care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat sau produs in
prezent. Pasivele sunt evaluate la valoarea aferenta sumelor nominale ce ar trebui platite
pentru stingerea in prezent a obligatiei.
Valoarea realizabila (valoarea actuala de iesire) consta in valoarea pe care
intreprinderea ar primi-o daca ar vinde azi in mod normal activul sau ar achita datoriile.
Pentru active valoarea realizabila este egala cu valoarea in numerar sau echivalente ale
numerarului care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a acestora. In cazul
datoriilor, valoarea realizabila reprezinta o valoare neactualizata in numerar care trebuie
platita pentru a achita obligatiile potrivit cursului normal al afacerilor. Ea poate fi egala cu
valoarea bruta de realizare, cu valoarea neta, adica valoarea de cedare (cesiune) efectuata in
conditii normale sau o valoare de lichidare. Pentru bunurile la care se continua utilizarea, este
o valoare minima stabilita pornind de la pretul pietei corectat in functie de starea si locul unde
se afla bunul.
Valoarea actualizata sau valoarea capitalizata reprezinta o estimare la timpul prezent a
valorii in functie de fluxurile de beneficii viitoare ce apar in desfasurarea normala a activitatii
adica aducerea la zi a unei valori care devine disponibila mai tarziu. Altfel spus, este vorba de
o valoare actuala care este determinata cu ajutorul viitorului. Prin recurs la Cadrul IASC,
pentru active, valoarea actualizata este echivalenta fluxurilor viitoare de intrari de numerar pe
care este de asteptat ca bunul sa le genereze in desfasurarea normala a activitatii. In cazul
64 | P a g e
pasivelor, valoarea actualizata este echivalenta fluxurilor nete de numerar viitoare (de iesire)
care sunt asteptate a fi necesare pentru stingerea obligatiilor aparute in desfasurarea normala a
activitatii.
In literatura de specialitate, la bazele de evaluare prezentate mai sus este adaugata si
valoarea de intreprindere sau de privare. Aceasta este o combinatie a valorii actualizate si
valorii de realizare. Ea reprezinta pretul pe care un conducator de intreprindere avizat si
prudent ar consimti sa-l plateasca pentru a dobandi bunul sau pierderea maxima (costul de
privare sau de penurie) pe care ar accepta-o intreprinderea azi, daca ar fi lipsita de bunul
respectiv. De cele mai multe ori , aceasta este costul de inlocuire si se termina de regula prin
corelatie ceea ce inseamna cautarea valorii unui bun echivalent cu cel ce formeaza obiectul
evaluarii. Daca valoarea realizabila si valoarea actualizata sunt inferioare costului de
inlocuire, se retine dintre cele doua valoarea cea mai mica.
Rationamentul trebuie cautat in aceea ca lipsa bunului ar antrena o pierdere mai mica
decat costul de inlocuire. Chiar daca intreprinderea ar detine suma necesara pentru inlocuire,
ar utiliza mai bine aceste fonduri neinlocuind bunul, deoarece costul de inlocuire ar fi mai
mare decat ceea ce ar putea obtine prin vanzarea sau utilizarea bunului.
Nici o baza de evaluare nu are o aplicabilitate generala si nu este satisfacatoare in mod
absolut si in consecinta, se ridica o problema de optiune in acest sens. Normele contabile
europene si internationale s-au orientat spre costul istoric, fara a pierde din vedere combinarea
sa cu alte baze de evaluare sau folosirea unor alternative. In acest scop situatiile financiare
sunt intocmite conform modelului contabil bazat pe codul istoric recuperabil si pe conceptul
de de mentinere a nivelului capitalului financiar sau fizic.
XII.I.I Principiile evaluării în contabilitate

Problemele de valoare si implicit de evaluare in contabilitate nu pot fi discutate decat
in relatie cu principiile contabile fundamentale. In acest sens 4 principii pot fi retinute: costul
istoric, stabilitatea unitatii monetare, prudenta si continuitatea exploatarii.
Principiul costului istoric
Impune inregistrarea in contabilitate a activelor si pasivelor la costul de origie
consemnat in documentele justificative. Cu acest cost figureaza in contabilitate de la intrare si
pana la iesire, el putand fi substituit prin alte preturi sau modificat numai prin reevaluare.
Costul istoric reflecta valoarea reala a elementelor patrimoniale la data intrarii lor in
intreprindere. Dar, ulterior, orice schimbare semnificativa tinde sa faca costul istoric inselator
in scopul luarii deciziei si asigurarii capacitatii de finantare sau a puterii de cumparare a
capitalului propriu.
In conditiile in care curba preturilor este ascendentă, efectul de desincronizare
determina o crestere fara o baza reala a rezultatului ca urmare a variatiei preturilor intre cele 2
momente ale evaluarii intrare-iesire.
Principiul prudentei
Potrivit principiului prudentei nu este admisa supraevaluarea elementelor de pasiv si a
veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de activ si a cheltuielilor, tinand cont de
deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului
65 | P a g e
curent sau anterior. Pe acesta cale se evita riscul de transfer în viitor a certitudinilor prezente,
susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele întreprinderii.
Aplicarea principiului prudentei se regaseste in urmatoarele mecanisme contabile:
a) la închiderea exercitiului se contabilizeaza datoriile si pierderile probabile, si nu se
înregistraza activele si profitul probabile;
b) doar beneficiile realizate la data închiderii exercitiului pot fi înscrise în bilant;
c) trebuie tinut cont de toate riscurile previzibile si eventualele pierderi care au luat nastere
în cadrul exercitiului sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca aceste riscuri sau
pierderi nu sunt cunoscute decat între data închiderii bilantului si data la care el este intocmit;
d) trebuie sa se tina cont de depreciere activelor indiferent ca exercitiul se soldeaza cu o
pierdere sau cu un deficit.
e) trebuie efectuata o analiza foarte importanta a cheltuielilor angajate, in vederea delimitarii
in "costul produsuli" sau "costurile perioadei".
Principiul continuitatii activitatii de exploatare
Porneste de la prezumtia ca o intreprindere intr-un viitor previzibil isi continua
activitatea fara a avea intentia si nevoia de a o lichida sau reduce in mod semnificativ.
Pornind de la aceasta premisa, evaluarea trebuie sa porneasca de la valoarea de utilitate sau
reala in masura sa asigure conservarea costului istoric si mentinerea capitalului.
In analiza principiilor contabile privind evaluarea nu pot lipsi doua principii
convergente si anumea mentinerea capitalului si structura de finantare. Adoptarea lor
practica impune, alternative la costul istoric cum sunt: valoarea de inlocuire pentru
imobilizarile corporale cu durata limitata de viata si pentru stocuri; utilitatea unor metode
care sa tina cont de inflatie pentru elementele prezentate in conturile anuale, inclusiv
capitalurile proprii; reevaluarea imobilizarilor corporale si a imobilizarilor financiare.
Principiul permanenţei metodelor

Acest principiu vizează menţinerea şi aplicarea aceloraşi reguli, procedee şi metode
contabile, de la un exerciţiu financiar la altul, în vederea obţinerii comparabilităţii în timp a
informaţiei contabile şi a unei imagini fidele asupra activităţii entităţii.
Aceste metode şi procedee contabile pot fi modificate, însă doar în anumite cazuri:
a) când conducerea entităţii consideră oportun acest lucru, deoarece noile metode vor
îmbunătăţi calităţile informaţiei contabile, aceasta devenind mai uşor inteligibilă, mai
credibilă sau mai relevantă, caz în care acest lucru trebuie specificat şi justificat în Nota
explicativă 6: Principii, politici şi metode contabile.
b) când apar modificări legislative privind practicile contabile, care impun adoptarea
unor noi metode sau tehnici. În acest caz, modificarea nu trebuie justificată în notele
explicative, ci doar menţionată alinierea la standard.
Este foarte importantă prezentarea în notele explicative a tuturor modificărilor sau
abaterilor de la metodele, practicile şi tehnicile anterior aplicate, împreună cu justificări şi
studii de impact asupra patrimoniului, a rezultatului sau a poziţiei financiare, pentru ca
acţionariatul sau alţi utilizatori ai informaţiei contabile să poată aprecia caracteristicile
calitative ale acesteia.
66 | P a g e
Capitolul 13: Întocmirea bilanţului contabil
13.1. Colectarea și introducerea datelor în formatul bilanţier
Bilanţul este o noţiune de bază, deosebit de importantă, cu care se operează frecvent în

teoria şi practica contabilităţii. Cerinţa întocmirii bilanţului este arătată de matematicianul
Luca Paciolo, odată cu cristalizarea ca sistem a contabilităţii, bazată pe înregistrarea în partidă
dublă. Caracterul documentar şi informativ economic al bilanţului a fost relevat de Jaques
Savary în 1673 “ca un instrument de control al înregistrărilor contabile şi de cunoaştere a
situaţiei economico-financiare a întreprinderii“. Dar, deşi bilanţul este cunoscut şi utilizat de
veacuri în practica contabilă, el devine obiectul unor cercetări deosebite abia la sfârşitul
secolului trecut.
Astfel, belgianul Simon Stevin “ se remarcă prin aceea că este primul autor acare a pus
în mod ştiinţific problema necesităţii bilanţului anual“. Cercetările în legătură cu rolul şi
funcţiile bilanţului s-au accentuat apoi foarte mult, rezultând astfel din aceste cercetări
numeroase teorii ale bilanţului.
Primele teorii ale bilanţului apărute în anul 1919, în literature germană, respectiv
teoria statică dezvoltată de Nicklisch şi teoria dinamică a lui Schmalenbach. Au fost elaborate
şi alte teorii care vor fi prezentate în continuare. Toate teoriile bilanţului sunt considerate ca
fiind teorii ale evaluării sau teorii ale funcţiilor bilanţului. Fiecare dintre aceste teorii prezintă
importanţă pentru practica contabilă punând în evidenţă rolul diferit şi funcţiile multiple ce
pot fi atribuite bilanţului. “Un neajuns al acestor teorii constă în faptul că atunci când se pune
întrebarea ce este bilanţul, ce este geneza şi sensul lui cognitiv în procesul conoaşterii,
răspunsurile sunt foarte diferite, atribuind bilanţului o semnificaţie foarte largă“.
Profesorul Spiridon Iacobescu şi Al. Sorescu ocupându-se de acestă problemă
reproduc peste 35 de definiţii date bilanţului şi examinând aceste definiţii constată că bilanţul
este privit într-un fel de doctrina contabilă şi în alt fel de cea juridică. Ei consideră că este
necesar să definească bilanţul în două versiuni, una generală şi alta contabilă. În definiţia
generală ei precizează că “bilanţul este o situaţie patrimonială definitivă, care prezintă în
forma contabilăactivul şi pasivul patrimoniului unei personae, împreună cu rezultatele care au
modificat forma initială a patrimoniului, iar în definiţia contabilă se arată că bilanţul este
contul patriminiului persoanei, alcătuit din activ şi pasiv rezultat de soldurile situaţiei finale a
tuturor conturilor.
Bilanţul contabil asigură sintetizarea şi generalizarea datelor cu privire la situaţia
patrimoniului şi rezultatele obţinute. Dacă prin intermediul contului şi a sistemului de conturi
se descrie şi analizează morfologia structurii economice şi financiare a patrimoniului, prin
bilanţul contabil se realizează sintaxa aceleiaşi structuri. Bilanţul este o oglindă economică a
activităţii unităţilor patrimoniale, care asigură prezentarea în formă generalizată, sintetizată în
etalon valoric, la un moment dat, a elementelor patrimoniale şi a rezultatelor activităţii.
Pentru a îndeplini funcţia de prezentare generală a activităţii “bilanţul trebuie să fie
real, sincer, clar, corect, complet şi întocmit la timp.” Astfel, “bilanţul este principalul calcul
de sinteză al contabilităţii, care prezintă în mod sistematizat situaţia mişcărilor de valori,
evaluate în bani, punându-se faţă în faţă activul cu pasivul”.
67 | P a g e
În conformitate cu prevederile Legea contabilitatii nr. 82/1991, modificată prin
Ordinul MFP nr. 1898/2013, bilanţul contabil se întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în
situaţii de fuziune sau încetare a activităţii, respectându-se următoarele reguli:
- posturile înscrise în bilanţ săcorespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord
cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
- nu se admit compensări între posturile ce se înscriu în bilanţ şi nici între veniturile şi
cheltuielile din contul de profit şi pierdere;
- bilanţurile contabile anuale se supun verificării şi certificării atestând astfel autenticitatea,
veridicitatea, precum şi respectarea normelor de întocmire a acestora.
Conţinutul informaţional al bilanţului este deosebit de cuprinzător şi complex. Astfel,
dacă avem în vedere toate condiţiile foarte riguroase de întocmire şi conţinut, se poate aprecia
că bilanţul contabil, în toată complexitatea lui, este un tablou sintetic de informaţii, un model
economic şi un instrument de control al gestiunii, conţinând un bogat material pentru analiza
şi studierea situaţiei întreprinderii. În acest sens sunt relevante cele câteva funcţii
fundamentale pe care le îndeplineşte bilanţul contabil în procesul decizional şi anume:
- funcţia de generalizare a datelor contabilităţii care se realizează prin însăşi modul său de
alcătuire şi tehnica contabilă însăşi;
- funcţia de informare, cunoaştere şi apreciere a modului de desfăşurare a întregii activităţi, pe
perioada la care se referă bilanţul;
- funcţia de previziune, ca rezultantăa analizei şi menirii fundamentale a bilanţului în
condiţiile economiei moderne, când conducerea previzibilă pe baza cunoaşterii evoluţiei
fenomenelor din trecut devine cheia absolută a eficienţei.
Ca modalitate de prezentare a datelor, bilanţul îndeplineşte următoarele funcţii:
- funcţia de generalizare a datelor;
- funcţia de analiză şi cunoaştere a activităţii desfăşurate, ce permite efectuarea analizei şi pe
baza acesteia cunoaşterea modului în care este folosit patrimoniul;
- funcţia de control, constă în posibilitatea ce o oferă bilanţul de a urmări modul cum este
respectată legislaţia în vigoare;
- funcţia previzională sau de previziune, constă în aceea că bilanţul oferă posibilitatea
orientării viitoare a activităţii unităţilor patrimoniale, în funcţie de rezultatele activităţii
curente.
Valorificarea acestor funcţii ale bilanţului este o problemă de conducere pe baze
ştiinţifice, în care reflexiei financiare a fenomenelor economice şi tendinţei lor evolutive
trebuie să li se acorde importanţa cuvenită, căci pe un astfel de temei se poate asigura
rentabilitatea şi eficienţa întreprinderilor, fenomen de mare importanţă în lupta concurenţială.
De asemenea, “în sistemul contabilităţii, bilanţul îndeplineşte o funcţie tehnico-
contabilă, asigurând deschiderea şi închiderea conturilor, precum şi prezentarea la sfârşie
perioadă a mijloacelor economice existente cu resursele lor de formare, inclusiv rezultatele
activităţii desfăşurate.” Toate informaţiile contabilităţii izvorâte din bilanţ constituie suportul
analizei acestuia şi stau la baza elaborării şi fundamentării deciziilor.
Activitatea de analiză, informare şi decizie pe baza bilanţului se realizează pe două
direcţii principale:
- analiza dinamică, privind evoluţia în timp a indicatorilor aceleiaşi unităţi patrimoniale;
- analiza comparativă a aceloraşi indicatori de la mai multe unităţi patrimoniale similare.”
68 | P a g e
Bilanţul contabil reprezintă deci cea mai completă şi exacta sursă de caracterizare a
activităţii trecute, dar şi de elaborare a prognozelor pentru întreprindere. În acest sens, în ţările
dezvoltate, există societăţi specializate care efectuează, la cererea unităţilor patrimoniale,
studii pe bază de bilanţ şi elaborează previziuni cu privire la dezvoltarea economică viitoare.
13.2. Verificarea corelaţiilor bilanţiere și întocmirea anexelor la bilanţ
Prin datele pe care le conţine, bilanţul contabil poate oferi o imagine reală şi
cuprinzătoare asupra situaţiei economice şi financiare a fiecărui agent economic. Aceste date
sunt la fel de utile pentru întreprinderea însăşi, precum şi pentru furnizori, clienţi, bănci,
investitori, concurenţi şi administraţia de stat.
Rolul controlului bilanţului contabil constă în controlul informaţiei financiar-contabile
având o utilitate internă în conducerea şi gestionarea întreprinderii şi o utilitate externă, de
informare a terţilor, exercitat în scopul protejării patrimoniului şi asigurării credibilităţii
acestor informaţii. Astfel, în asigurarea informării corecte şi reale, verificarea şi certificarea
bilanţurilor deţine un loc important. În raport cu interesele economico-financiare ale agenţilor
economici şi ale celorlalte categorii de utilizatori de informative contabilă, certificarea
bilanţurilor îndeplineşte funcţia de cunoaştere şi evaluare a realităţii economico-financiare a
rezultatelor activităţii. Deşi art. 130 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale a
menţionat că bilanţul contabil se va întocmi în condiţiile prevăzute de lege, la acel moment
problema verificării şi certificării bilanţurilor nu era rezolvată juridic şi metodologic,
singurele organe abilitate să verifice corectitudinea datelor înscrise în aceste documente fiind
organele fiscale la care agenţii economici aveau obligaţia depunerii lor.
„Primul act normativ care a reglementat această activitate a fost Legea contabilităţii ,
conform căreia bilanţurile contabile sunt supuse verificării de către cenzori sau experţi
contabili, după caz, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor. Cu ocazia verificării
bilanţului contabil se va urmări respectarea următoarelor reguli:
- posturile înscrise în bilanţ săcorespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord
cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
- compensările între posturile ce se înscriu în activul şi pasivul bilanţului şi respectiv între
veniturile şi cheltuielile din contul de profit şi pierdere nu sunt admise.
O contribuţie deosebită în domeniul verificării şi certificării bilanţurilor are Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), organism profesional
neguvernamental, non-profit şi de utilitate publică reînfiinţat prin Ordonanţa Guvernului nr.
65/1994. Acesta a elaborat în octombrie 1995 Normele nr. 1 de audit financiar şi certificare a
bilanţului contabil, norme care fac o distincţie riguroasă între controlul gestionar intern, care
este un atribut al conducerii întreprinderilor şi auditul financiar care este un atribut al profesiei
contabile libere. Aliniate standardelor internaţionale de audit, aceste norme au în vedere
asigurarea calităţii şi coerenţei sistemului contabil, precum şi a certitudinii reflectării în bilanţ
şi în contul de profit şi pierdere, în mod corect, sincer şi complet a patrimoniului, situaţiei
financiare şi a rezultatelor exerciţiului. Astfel, bilanţul contabil trebuie să dea o imagine
fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute, iar
69 | P a g e
verificarea lui trebuie să permită asigurarea că soldurile din balanţa sintetică a conturilor sunt
corect preluate în bilanţul contabil, iar întocmirea şi prezentarea bilanţului contabil şi a
anexelor acestuia s-a făcut potrivit normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor.
În acest sens, dintre obiectivele verificării bilanţului contabil pot fi menţionate:
- operaţiuni legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social, legalitatea acestora,
legalitatea rezervelor şi a celorlalte fonduri proprii create şi reflectarea corectă în contabilitate
a operaţiunilor respective;
- inventarierea patrimoniului şi evaluarea acestuia precum şi modul de valorificare a
rezultatelor acestor operaţii în bilanţul contabil;
- organizarea gestiunilor de valori materiale precum şi a evidenţei analitice şi sintetice a
elementelor patrimoniale;
- ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;
- preluarea corectăîn balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice;
- întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice şi
respectarea normelor metodologice cu privire la întocmirea acestuia şi a anexelor sale;
- evaluarea patrimoniului în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
- corecta evidenţiere, evaluare şi clarificare a datoriilor şi creanţelor;
- contul de profit şi pierderi este întocmit pe baza datelor din contabilitate privind perioada de
raportare;
- stabilirea în conformitate cu dispoziţiile legale a profitului net şi punctul de vedere referitor
la destinaţia acestuia propus de consiliul de administraţie;
- situaţia creditelor şi a altor împrumuturi ale societăţii şi garantarea acestora;
- respectarea reglementărilor de ordin fiscal şi corecta stabilire a impozitului pe profit;
- participaţiile financiare ale întreprinderii la alte firme;
- respectarea normelor şi principiilor contabile.
Prin verificarea şi certificarea bilanţului contabil în sensul Hotărârii Guvernului nr.
980/1995 “se înţelege examinarea profesională sistematică a activităţilor financiar-contabile,
în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente asupra:
- ansamblului măsurilor organizatorice stabilite şi aplicate de administratori pentru protecţia
activelor patrimoniale, administrarea şi utilizarea resurselor economico - financiare;
- imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor
obţinute de agenţii economici, reflectate în bilanţul contabil”.
Obligaţia controlului conturilor anuale decurge şi din Directiva a lV-a a Uniunii
Europene, care vizează:
- structura şi conţinutul conturilor anuale şi a raportului de gestiune al administratorilor;
- modul de evaluare a patrimoniului;
- publicarea conturilor anuale.
Bilanţul contabil poate fi certificat fără rezerve, cu rezerve sau să se refuze
certificarea. Motivele certificării cu rezerve sau refuzului de certificare se menţionează în
raport. Astfel, în cazul certificării cu rezerve se va preciza clar în raport natura erorilor,
limitările sau incertitudinile care au condus la formularea rezervelor. Refuzul de certificare a
bilanţului contabil are ca temei opinia negativă (defavorabilă sau imposibilitatea de a exprima
o opinie) care este determinată de existenţa unui dezacord semnificativ cu conducătorii
întreprinderii în ceea ce priveşte conturile anuale, fiind considerată insuficientă menţionarea
unei simple rezerve, sau apariţia unor incertitudini ori a limitării întinderii lucrărilor de audit
70 | P a g e
de asemenea natură căauditorul nu este în măsurăs ăformuleze o opinie asupra conturilor
anuale.
În cazul refuzului de certificare se va indica faptul potrivit căruia conturile anuale nu
sunt sincere şi corect întocmite şi nu dau imaginea fidelă a situaţiei patrimoniale şi
rezultatelor financiare ale unităţii. Imposibilitatea de a face o apreciere, de a exprima o opinie
asupra sincerităţii şi fidelităţii conturilor anuale se exprimă clar şi documentat.
Capitolul 14: Transmiterea documentelor specifice
14.1. Identificarea documentelor de transmis. Stabilirea modalităţilor

de transmitere
Documentele de evidenţă stau la baza înregistrărilor contabile şi constituie baza

sistemului informaţional, motiv pentru care un accent deosebit trebuie pus pe organizarea cât
mai raţională a circulaţiei documentelor.
Circulaţia documentelor constă în parcursul descris de acestea din momentul
întocmirii sau intrării în unitate şi până la predarea lor în arhivă. Circulaţia documentelor
trebuie astfel organizată încât toate documentele intrate la o anumită dată în unitate să fie
verificate şi înregistrate în timpul cel mai scurt deoarece funcţie de un circuit bine stabilit, de
respectarea normelor şi termenelor de întocmire şi predarea documentelor depinde în mare
măsură realitatea, exactitatea şi ţinerea la zi a contabilităţii.
Fiecare compartiment şi loc de muncă este necesar să cunoască ce fel de documente să
întocmească, cui să le înainteze şi termenele de predare. Orice document trebuie să circule
într-o anumită ordine, fără reţineri inutile la unele servicii, în vederea asigurării unei evidenţe
71 | P a g e
operative, a informării prompte şi corespunzătoare a organelor de conducere asupra activităţii
economice.
Pentru o operaţie economică se întocmeşte un singur document, cu un circuit bine
stabilit, în numărul de exemplare strict necesar diverselor compartimente, ceea ce asigură un
consum restrâns de imprimate şi uşurează munca de prelucrare. Calea pe care o parcurg
documentele în cadrul unităţilor diferă de la o unitate la alta în funcţie de:
- structura ei organizatorică;
- conţinutul economic al operaţiilor oglindite în document;
- organizarea aparatului contabil;
- mijloacele utilizate pentru executarea lucrărilor de contabilitate.
La organizarea circulaţiei documentelor se impune respectarea următoarelor cerinţe:
- circuitul documentelor să se realizeze pe căile cele mai scurte, printr-un număr cît mai redus
de verigi, asigurând continuitate în mişcarea documentelor prin aceste verigi. Documentele
intrate în unitate trebuie înregistrate la registratura unităţii şi repartizate operativ pentru
rezolvare.
- rezolvarea documentelor să se facă complet şi la termenul specificat în graficul de circulaţie
a documentelor, care prevede: denumirea documentului, compartimentul care îl întocmeşte,
verificarea documentelor, verigile prin care circulă documentele, lucrările ce se execută în
fiecare etapă a circuitului şi termenele de execuţie.
Graficul circulaţiei documentelor, trebuie aprobat de conducerea unităţii sau instituţiei
şi prelucrat cu toţi salariaţii.
Din punct de vedere al conţinutului şi al sferei de cuprindere, graficele de circulaţie a
documentelor sunt:
- grafice individuale care cuprind operaţiile şi lucrările de contabilitate care le execută fiecare
salariat, termenele de executare ale acestora şi compartimentele sau persoanele cărora li se
transmit;
- grafice de structură se întocmesc la nivel de compartiment;
- grafice sintetice cuprind toate operaţiile necesare elaborării unor lucrări complexe (bilanţul
contabil).
În unităţile mici se aplică circulaţia centralizată a documentelor, acestea fiind
îndrumate mai întâi la conducătorul unităţii care examinează toată corespondenţa, dând
dispoziţii de executare, pe când în unităţile mari, în vederea reducerii timpului necesar
circuitului documentelor şi a executării la timp a lucrărilor, se aplică principiul circulaţiei
descentralizate, când documentele merg direct la serviciul respectiv.
14.2. Transmiterea documentelor specifice
Principiul confidenţialităţii
Confidentialitatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa respecte
confidentialitatea informatiilor obtinute in timpul misiunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze
sau sa le divulge fara autorizatie scrisä, in afarä de cazurile când obIigatia divulgarii este
72 | P a g e
prevazuta prin lege sau norme reglementare. Principiul confidentialitătii impune ca obligatie
profesionistilor contabili, de a se abtine de la:
a) dezvăluirea de informatii confidentiale în afara firmei sau organizatiei angajatoare ca
urmare a unei relatii profesionale sau de afaceri, cu exceptia cazului în care a fost autorizat în
mod special să facă publică o anumită informatie sau dacă există o obligatie legală sau
profesională de a face publice acele informatii.
b) folosirea informatiilor confidentiale dobândite în timpul executării sarcinilor de serviciu în
avantajul personal sau în avantajulunei terte părti. Un profesionist contabil trebuie să respecte
întotdeauna confidentialitatea, chiar si într-un mediu social. Profesionistul contabil trebuie să
fie constient de posibilitatea unor scurgeri de informatii, în special în situatii ce implică o
asociere de afaceri pe termen lung cu un asociat.
- un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să mentină confidentialitatea în prezentarea de
informatii către un posibil client sau angajator;
- un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare mentinerea
confidentialitătii în cadrul firmei sau al organizatiei angajatoare;
- un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că personalul aflat
sub controlul său si persoanele care îi furnizează consultantă sau asistentă respectă principiul
confidentialitătii;
- obligatia de confidentialitate continuă si după încheierea relatiei dintre profesionistul
contabil si client sau angajator. Când profesionistul contabil schimbă organizatia angajatoare
sau obtine un nou client el are dreptul să utilizeze experienta anterioară;
- profesionistul contabil nu ar trebui, totusi, să folosească sau să divulge informatii
confidentiale primite sau obtinute dintr-o relatie profesională sau de afaceri.
In următoarele situatii profesionistii contabili sunt sau pot fi obligati să divulge
informatii confidentiale:
• atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;
• atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de exemplu: pentru a furniza documente sau
alte probe în cursul unor proceduri judiciare;
• pentru a aduce la cunostinta autoritătilor publice în măsură eventuale încălcări ale legii.
• atunci când există o obligatie profesională sau un drept de a le divulga atunci când nu este
interzis prin lege:
• pentru a se conforma controlului calitătii unui corp membru sau al organismului profesional;
• pentru a răspunde unei anchete sau unei investigatii din partea organizatiei membre sau al
unui organism normalizator.
• pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul procedurilor
judiciare;
• pentru a respecta standardele tehnice si cerintele etice.
Atunci când profesionistul contabil a determinat că informatia confidentială poate fi
divulgată, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- dacă interesele tuturor părtilor, inclusiv ale tertelor părti ale căror interese ar putea fi
afectate, ar fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimt ca profesionistul
contabil să divulge informatii;
- dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative si dacă pot fi sustinute cu dovezi, în
măsura în care acest lucru este posibil;
73 | P a g e
- când situatia implică fapte sau opinii nefondate, trebuie să se recurgă la rationamentul
profesional pentru a se determina tipul de prezentare care trebuie făcută, dacă este disponibil;
ce tip de comunicare este preconizată si cui i se adresează; mai exact, profesionistul contabil
trebuie să fie convins că părtile cărora li se adresează comunicarea sunt destinatarii adecvati si
că au responsabilitatea să reactioneze ca atare.
Recentul Ordin MFP nr. 79/2014 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi
depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor
economici la unităţile teritoriale ale MFP a înlocuit reglementarea din 2013 dată prin Ordinul
MFP nr. 40/2013.
Ca elemente de noutate, reţinem, din cuprinsul ordinului propriu-zis:
• Entităţile cărora le sunt incidente Reglementările contabile conforme cu Directiva a
IV-a a Comunităţilor Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.
3.055/2009, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia să întocmească şi să
depună situaţii financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în
condiţiile prevăzute în anexa nr. 1, fără trimiterea, ca în vechea reglementare, şi la Anexa 4 –
Structura formularelor “Date informative” (cod 30) şi “Situaţia activelor imobilizate” (cod
40) şi modul de completare a acestora.
• Persoanele care au optat pentru sistemul simplificat de contabilitate au obligaţia să
întocmească şi să depună situaţii financiare anuale simplificate la unităţile teritoriale ale
Ministerului Finanţelor Publice, în condiţiile prevăzute în anexa nr. 1, fără trimiterea, ca în
vechea reglementare, şi la Anexa 4 – Structura formularelor “Date informative” (cod 30) şi
“Situaţia activelor imobilizate” (cod 40) şi modul de completare a acestora.
• Prevederile Ordinului MFP nr. 1.286/2012, cu modificările şi completările ulterioare,
referitoare la efectuarea retratării, înregistrarea în contabilitate a rezultatelor acesteia,
întocmirea balanţei de verificare şi a situaţiilor financiare anuale, respectiv a raportării
contabile anuale, se aplică şi societăţilor ale căror valori mobiliare au fost admise la
tranzacţionare în cursul exerciţiului financiar 2013.
• Începând cu exerciţiul financiar al anului 2014, societăţile ale căror valori mobiliare
au fost admise la tranzacţionare în cursul exerciţiului financiar 2013 ţin contabilitatea în baza
prevederilor IFRS.
• Entităţile care au optat pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic
întocmesc raportări contabile anuale la 31 decembrie distinct de situaţiile financiare anuale
încheiate la data aleasă pentru acestea, cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii. La
întocmirea, de către aceste entităţi, a situaţiilor financiare anuale sunt avute în vedere atât
prevederile reglementărilor contabile aplicabile, cât şi prevederile Ordinului MFP nr.
1.878/2010 privind întocmirea situaţiilor financiare anuale de către entităţile care au optat
pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, potrivit art. 27 alin. (3) din Legea
contabilităţii.
• Din punct de vedere contabil, sediile permanente din România care aparţin unor
persoane juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunităţi fără personalitate juridică ce
aparţin acestor persoane juridice şi au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale şi a
raportărilor contabile cerute de Legea contabilităţii. În situaţia în care persoana juridică cu
sediul în străinătate îşi desfăşoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente,
situaţiile financiare anuale şi raportările contabile cerute de Legea contabilităţii se întocmesc
74 | P a g e
de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale, acestea reflectând
activitatea tuturor sediilor permanente.
• Sistemul de raportare contabilă anuală cuprins în anexa nr. 2 – “Sistemul de raportare
contabilă anuală la 31 decembrie” – se aplică, de asemenea, şi subunităţilor deschise în
România de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European, în condiţiile
de încadrare a sedilor permanante.
Situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale simplificate, raportările
contabile sau declaraţiile, după caz, se depun la unităţile teritoriale ale MFP, la următoarele
termene:
- 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar (30 mai 2014), pentru: societăţi,
societăţi/companii naţionale, regii autonome, institute naţionale de cercetare-dezvoltare;
entităţi autorizate, reglementate şi supravegheate de BNR; entităţi care au optat pentru un
exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic; subunităţi din România care aparţin unor
persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate; entităţi ale căror valori mobiliare sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată; sedii permanente din România care aparţin
unor persoane juridice cu sediul în străinătate, respectiv sedii permanente desemnate de către
persoanele juridice cu sediul în străinătate care îşi desfăşoară activitatea în România prin mai
multe sedii permanante.
- 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar (30 aprilie 2014), pentru celelalte persoane
prevăzute la art.1 din Legea contabilităţii nr.82/1991.
- În termen de 90 de zile de la încheierea anului calendaristic (31 martie 2014), persoanele
juridice aflate în lichidare, pe perioada lichidării, depun o raportare contabilă anuală.
Odata cu OMFP nr. 166/2017 au fost aduse mai multe modificari in ce

priveste intocmirea si depunerea situatiilor financiare anuale si a
raportarilor contabile anuale ale operatorilor economici.
Ordinul MFP ne. 166/2017 a fost publicat in Monitorul Oficial nr
86/31.01.2017.
Una dintre modificari se refera la faptul ca mobilizarile vor face obiectul
ajustărilor de valoare, fiind astfel evaluate la cea mai mică valoare
atribuibilă acestora la data bilanţului. Cea de-a doua modificare de care
trebuie sa tineti cont se refera la amortizare. Conform noilor prevederi
aduse la inceputul anului curent, se pot trece in conservare si investitiile
imobiliare fara chiriasi, inregistrarile contabile fiind facute drept cheltuieli
cu amortizarea sau tinand cont de ajustarea facuta in ce priveste
deprecierea in cauza.
Intr-o analiza privind Raportarile contabile 2017. Aspecte actualizate
privind intocmirea si depunerea situatiilor financiare anuale, am inclus
informatiile complete si oficiale, modificate prin OMFP nr 166/2017 la
finalul lunii ianuarie 2017:
Asadar, regasiti prin cele de mai jos principalele aspecte legate de
intocmirea si depunerea situatiilor financiare anuale si a raportarilor
contabile anuale ale operatorilor economici la unitatile teritoriale ale
Ministerului Finantelor Publice, pentru anul fiscal 2016, sunt reglementate
prin OMFP nr 166/2017, publicat in Monitorul Oficial nr 86/31.01.2017.
75 | P a g e
I. Situatiile financiare anuale incheiate la 31 decembrie 2016:
1) Persoanele juridice al caror exercitiu financiar coincide cu anul
calendaristic intocmesc situatii financiare anuale potrivit Reglementarilor
contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile
financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor
publice nr. 1.802/2014, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pentru exercitiul financiar al anului 2016, entitatile intocmesc situatii
financiare anuale corespunzator categoriei in care se incadreaza potrivit
pct. 9 din Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul ministrului
finantelor publice nr. 1.802/2014, cu modificarile si completarile ulterioare.
Anexa 1Pct.1.1 Pct.2.6(1)
Microentitatile astfel cum sunt definite la pct. 9 alin.(2) * din
Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014 intocmesc
situatii financiare care cuprind :
- bilant prescurtat (cod 10);
- cont prescurtat de profit si pierdere (cod 20);
- formularul "Date informative" (cod 30);
- formularul "Situatia activelor imobilizate" (cod 40).
* Microentitatile sunt entitatile care, la data bilantului, nu depasesc
limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei ;
b) cifra de afaceri neta: 3.000.000 lei ;
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 10.
Entitatile mici astfel cum sunt definite la pct.9 alin.(3) * din Reglementarile
contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014 intocmesc situatii financiare
care cuprind:
- bilant prescurtat (cod 10)
- cont de profit si pierdere (cod 20);
-formularul "Situatia activelor imobilizate" (cod 40);
- note explicative la situatiile financiare anuale.
Optional, ele pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau
situatia fluxurilor de trezorerie.
* Entitatile mici sunt entitatile care, la data bilantului, nu se incadreaza in
categoria microentitatilor si care nu depasesc limitele a cel putin doua
dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei ;
b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei ;
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.
Entitatile mijlocii si mari astfel cum sunt definite la pct.9 alin.(4) * din
Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, precum si
entitatile de interes public intocmesc situatii financiare care cuprind :
- bilant (cod 10);
- cont de profit si pierdere (cod 20);
- formularul "Situatia activelor imobilizate" (cod 40);
- situatia modificarilor capitalului propriu;
- situatia fluxurilor de trezorerie.
76 | P a g e
Anexe
Aplicaţii practice
Problema 1. Se achiziţionează conform facturii de la furnizori mărfuri în valoare de 280 lei.

Problema 2. Se plăteşte din caseria unităţii datoria către furnizor în valoare de 280 lei.
Problema 3. Se achiziţionează de la furnizor materii prime în valoare de 310 lei.
Problema 4. Se achiziţionează conform facturii de la furnizor piese de schimb în valoare de
200 lei, TVA 19%.
Problema 5. Se achită în numerar conform chitanţei datoria faţă de furnizor în valoare de 238
lei.
Problema 6. Se efectuează cu plata în numerar cheltuielile de constituire a unei societăţi
comerciale în valoare de 400 lei, conform chitanţei de la Registrul Comerţului.
Problema 7. Se achiziţionează conform facturii materiale auxiliare în valoare de 600 lei, TVA
19%. Ulterior factura se achită cu ordin de plata.
Problema 8. Se achiziţionează cu plata imediat în numerar materiale pentru ambalat în
valoare de 300 lei, TVA 19%. Ulterior materialele pentru ambalat se dau în consum.
77 | P a g e
Problema 9. Se achiziţionează conform facturii un autoturism cu preţul de 40.000 lei, TVA
19%. Plata facturii se face ulterior prin virament bancar.
Problema 10. Se constituie o societate comercială al cărei asociat achită la Registrul
Comerţului suma de 100 lei pentru redactarea actului de constituire, în numerar, conform chitanţei şi
suma de 200 lei, TVA 19% în numerar pentru taxe de înmatriculare.
Problema 11. Se efectuează cu plata imediat în numerar cheltuieli de constituire în valoare de
500 lei, TVA 19%. Înregistraţi în contabilitate amortizarea lunară a cheltuielilor de constituire având în
vedere că acestea se amortizează liniar pe o perioadă de 12 luni.
Problema 12. Se achiziţionează un brevet de invenţie cu preţul de 3000 lei, TVA 19%, care se
achită cu ordin de plată. Brevetul este protejat timp de 5 ani, perioadă în care se amortizează în sistem
liniar.
Problema 13. Se achiziţionează un program informatic cu preţul de 2000 lei, TVA 19%, care
se achită ulterior în numerar. Amortizarea programului se face în sistem liniar pe o perioadă de 3 ani
după care se scoate din evidenţă.
Problema 14. Se primeşte în concesiune un teren pentru o perioadă de 20 ani, preţul
concesionării fiind 80.000 lei. Redevenţa anuală se achită cu ordin de plată. După expirarea contractului
se scoate din evidenţă concesiunea.
Problema 15. Se achiziţionează o maşină de şlefuit cu preţul de 10.000 lei, TVA19%. Factura
se achită cu ordin de plată. Durata de utilizare a maşinii este de 10 ani iar regimul de amortizare este
liniar. După 10 ani, bunul integral amortizat se scoate din evidenţa contabilă.
Problema 16. Se achiziţionează cu plata imediat în numerar, un utilaj cu preţul de 2200 lei,
TVA 19%. Înregistraţi amortizarea pentru prima lună şi calculaţi valoarea anuală de amortizare, având în
vedere că bunul se amortizează în sistem accelerat pe o perioadă de 4 ani, recuperându-se în primul
an 40% din valoarea de intrare.
Problema 17. Se achiziţionează conform facturii un calculator cu preţul de 1800 lei, TVA 19%.
Factura se achită cu ordin de plată. Înregistraţi amortizarea pentru prima lună având în vedere că bunul
se amortizează în sistem accelerat pe o perioadă de 4 ani, recuperându-se în primul an 50% din
valoarea de intrare.
Problema 18. Se achiziţionează cu plata imediat în numerar un aparat de măsură cu preţul de
3000 lei, TVA 19%. Întocmiţi planul de amortizare având în vedere că bunul se amortizează pe o
perioadă de 4 ani, iar regimul de amortizare este degresiv, fără influenţa uzurii morale.
Problema 19. Se achiziţionează de la furnizor conform facturii un utilaj cu preţul de 3800 lei,
TVA 19%. Achitarea facturii se face cu ordin de plată. Înregistraţi amortizarea pentru prima lună si
întocmiţi planul de amortizare având în vedere că bunul se amortizează în regim degresiv fără influenţa
uzurii morale, pe o perioadă de 4 ani.
78 | P a g e
Problema 20. Se achiziţionează conform facturii un echipament tehnologic cu preţul de 4600
lei, TVA 19%. Factura se achită cu ordin de plată. Înregistraţi amortizarea pentru prima lună având în
vedere că bunul se amortizează în sistem degresiv, fără influenţa uzurii morale, pe o perioadă de 8 ani.
Problema 21. După 5 ani echipamentul se vinde terţilor cu preţul de 1200 lei, TVA 19%,
încasarea făcându-se ulterior în numerar. Operaţi scoaterea din evidenta a echipamentului parţial
amortizat.
Problema 22. Se vinde un autoturism cu preţul de 14.000 lei, TVA 19%. Operaţi scoaterea din
evidenţă a bunului vândut în având în vedere că acesta are valoarea de intrare de 38.000 lei şi a fost
amortizat în proporţie de 60%. Încasarea creanţei se face prin virament bancar.
Problema 23. Se casează un elevator înregistrat la valoarea de intrare de 5000 lei,
amortizarea cumulată fiind de 4500 lei. Cheltuielile de casare se concretizează în materiale auxiliare în
valoare de 50 lei. Piesele de schimb rezultate în urma casării sunt evaluate la suma de 600 lei.
Problema 24. Se înregistrează scoaterea din evidenţă a unui depozit distrus de inundaţii care
are valoarea contabilă (de intrare) de 60.000 lei şi amortizarea cumulată de 20.000 lei.
Problema 25. Se încheie un act de donaţie pentru un strung înregistrat la valoarea contabilă
de 20.000 lei, amortizarea cumulată fiind de 15.000 lei, TVA-ul aferent valorii rămase se include pe
cheltuieli nedeductibile fiscal.
Problema 26. Se înregistrează acordarea sub formă de donaţie a unui utilaj care are valoarea
contabilă de 4200 lei şi a fost amortizat în proporţie de 70%.
Problema 27. Se înregistrează lipsa la inventar din motive neimputabile a unui autoturism care
are valoarea contabilă de 50.000 lei şi valoarea amortizată de 40.000 lei.
Problema 28. O societate mamă achiziţionează de la o filială din cadrul grupului 20.000 acţiuni
cu preţul de 1 leu bucata, pe care le achită ulterior cu ordin de plată. Comisionul achitat prin virament
bancar socităţii de valori mobiliare care a instrumentat tranzacţia este de 2%. În anul următor se
încasează cu ordin de plată dividende în sumă de 5000 lei.
Problema 29. Se vând 1000 de acţiuni cu preţul de 1,5 lei bucata încasarea făcându-se
ulterior în numerar. Titlurile vândute se scot din evidenţă la preţul de achiziţie de 1 leu bucata
Problema 30. Se achiziţionează în leasing financiar un autoturism în valoare de 40.000 lei,
TVA 19%. Avansul plătit către societatea de leasing este de 20% din preţul de achiziţie şi se achită cu
ordin de plată. Ulterior se înregistrează factura lunară privind rata de leasing având în vedere că durata
contractului este de 3 ani iar rata lunară a dobânzii este de 10%. Înregistraţi amortizarea pentru prima
lună având în vedere că bunul se amortizează în sistem liniar pe o perioadă de 4 ani.
Problema 30’. Se achiziţionează cu plata imediat în numerar mărfuri în valoare de 3600 lei,
TVA 19%. Ulterior acestea se vând integral clienţilor cu preţul de 4200 lei, TVA 19%. Încasarea creanţei
se face prin virament bancar.
79 | P a g e
Problema 31. Se achiziţionează cu plata imediat în numerar un telefon mobil cu preţul de 600
lei,TVA 19%. Ulterior se dă în folosinţă.
Problema 32. Se achiziţionează de la furnizor conform facturii, combustibil în valoare de 1600
lei, TVA 19%. Ulterior se dă în consum combustibil în valoare de 300 lei conform bonului de consum.
Problema 33. Se obţin din producţie proprie produse finite evaluate la costul de producţie de
645 lei.
Problema 34. Se primesc sub formă de donaţie materiale auxiliare în valoare de 380 lei.
Problema 35. O unitate care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintă următoarele
date privind materiile prime:
 stoc iniţial evaluat la costul de achiziţie de 0,8 lei/ l : 200 l
 achiziţie de materii prime: 600 l la preţ de facturare de 1 leu/ l ,TVA 19% achitate cu ordin
de plată.
 consum de materii prime: 700 l evaluat după metoda : CMP, FIFO, LIFO.
Problema 36. O societate comercială prezintă următoarea situaţie privind materialele
auxiliare:
-stoc iniţial evaluat la costul de achiziţie de 0,7 lei/buc. : 180 buc.
-achiziţie de materiale auxiliare 585 buc. la preţul de facturare de 0,95 lei/buc, TVA 19%
achitate imediat în numerar.
-consum de materiale auxiliare 620 buc evaluate după metoda: CMP, FIFO, LIFO.
Problema 37. O unitate care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintă următoarele
date privind materiile prime:
 stoc iniţial evaluat la costul de achiziţie de 0,85 lei/kg: 210 Kg.
 achiziţie de materii prime: 620 kg la preţul de 0,98 lei/kg, TVA 19% achitate ulterior în
numerar.
 consum de materii prime: 645 kg evaluat după metoda CMP, FIFO, LIFO.
Problema 38. Se achiziţionează 10 aparate de măsură cu preţul de facturare de 80 lei/buc,
TVA 19% care se achită imediat în numerar. Cheltuielile de transport sunt de 20 lei, TVA 19% şi se
achită imediat în numerar. Se dau în folosinţă 4 aparate.
Problema 39. Se confecţionează în cadrul secţiilor auxiliare produse finite înregistrate la
costul de producţie de 400 lei. Ulterior produsele finite se transferă la obiecte de inventar.
Problema 40. O societate comercială cu profil de construcţii montaj achiziţionează
baracamente în sumă de 1000 lei, TVA 19% care se achită cu ordin de plată. La terminarea lucrărilor
baracamentele se casează.
Problema 41. Întreprinderea A donează întreprinderiii B, materii prime în valoare de 200 lei.
Întreprinderea B utilizează bunurile primite ca materiale auxiliare.
80 | P a g e
Problema 42. Se transferă la mărfuri un lot de materii prime în sumă de 50.000 lei.
Problema 43. La inventariere se constată un plus de materii prime în valoare de 20 lei şi un
minus de combustibil în valoare de 30 lei neimputabil.
Problema 44. Se primeşte în mod gratuit un lot de piese de schimb în sumă de 300 lei.
Problema 45. La inventariere se constată un minus de materii prime în valoare de 100 lei care
se impută gestionarului la valoarea actuală de 120 lei, TVA 19%. Suma imputată se încasează ulterior
în numerar.
Problema 46. O unitate are la începutul perioadei un stoc de produse finite de 200 buc.
înregistrate la costul de producţie de 10 lei bucata. În cursul perioadei s-au mai fabricat 500 buc
efectuîndu-se în acest scop următoarele cheltuieli:
 cu materiile prime: 3000 lei,
 cu materialele auxiliare: 1500 lei,
 cu colaboratorii: 600 lei,
 cu energia electrică facturată de către furnizor: 400 lei, TVA 19%, achitată imediat în
numerar.
Se livrează 600 buc cu preţul de vânzare de 15 lei bucata, TVA 19%, creanţa încasându-se prin
virament bancar. Scoaterea din evidenţă a produselor livrate se face folosindu-se metoda FIFO.
Problema 47. La inventariere se constată un minus de produse finite de 80 lei care se impută
magazionerului la valoarea de 80 lei, TVA 19%. Suma se încasează ulterior în numerar.
Problema 48. O unitate de prelucrare a lemnului trimite la terţi pentru fasonare lemn rotund în
valoare de 1000 lei. Preţul prelucrării materiei prime este de 50 lei, TVA 19%, conform facturii. Ulterior
materiile prime prelucrate se returnează.
Problema 49. Se trimite la terţi pentru a fi reparat un aparat de măsură în valoare de 300 lei
aflat în depozit. Costul reparaţiei în valoare de 60 lei, TVA 19% se achită imediat în numerar. Ulterior
aparatul este adus în unitate.
Problema 50. Datorită lipsei spaţiilor de depozitare se trimit la terţi pentru depozitare
temporară produse finite în valoare de 500 lei. Chiria percepută este de 20 lei, TVA 19% şi se achită în
numerar. Ulterior produsele sunt aduse în unitate.
Problema 51. O fermă achiziţionează conform facturii porci pentru îngrăşat în valoare de
1500 lei, TVA 19% care se lasă o perioadă în custodia furnizorului, după care se aduc în unitate.
Problema 52. Se trimite un lot de produse finite înregistrat la costul de producţie de 200 lei
pentru a fi vândut în consignaţie, la valoarea de 300 lei. După vânzarea produselor se trimite factura
care se încasează ulterior în numerar.
81 | P a g e
Problema 53. Se trimit unei unităţi neplătitoare de TVA ambalaje în valoare de 100 lei pentru
a fi recondiţionate. Costul recondiţionării în valoare de 10 lei se achită imediat în numerar. Ulterior
ambalajele revin în unitate.
Problema 54. Se achiziţionează de la furnizori animale pentru îngrăşat la costul de achiziţie
de 1000 lei, TVA 19% care se achită cu ordin de plată. Creşterea în greutate se înregistrează la costul
de producţie de 200 lei pe lună. După 6 luni se vând ca animale vii cu preţul de vânzare de 3000 lei,
TVA 19%, factura încasându-se prin bancă.
Problema 55. Se achiziţionează o familie de albine cu preţul de 200 lei, TVA 19%, care se
achită imediat în numerar. În cursul perioadei se obţine miere la costul de producţie de 25 lei care se
livrează la preţul de vânzare de 40 lei, TVA 19% încasarea făcându-se ulterior în numerar.
Problema 56. Se obţin din producţie proprie viţei care se evaluează la costul de producţie de
1500 lei. Ulterior se înregistrează creşterea în greutate în sumă de 1000 lei. La maturitate, animalele se
transferă în categoria imobilizărilor corporale, fiind utilizate ca animale de reproducţie.
Problema 57. O societate comercială care ţine evidenţa mărfurilor la costul de achiziţie,
achiziţionează un lot de mărfuri în valoare de 3000 lei, TVA 19% care se achită cu ordin de plată. În
cursul perioadei se livrează mărfuri în valoare de 2000 lei, TVA 19%, încasarea făcându-se cu ordin de
plată. Costul de achiziţie a mărfurilor livrate este de 1500 lei.
Problema 58. O societate comercială prezintă la începutul perioadei un sold de marfă evaluat
la preţul de vânzare cu amănuntul de 1428 lei format din 1000 lei preţul de achiziţie fără TVA, 200 lei
adaosul comercial şi 228 lei TVA neexigibilă. Se achiziţionează mărfuri în valoare de 2000 lei, TVA 19%
care se achită cu ordin de plată. Operaţi recepţia mărfurilor avândîn vedere că cota de adaos comercial
este de 30% din preţul de cumpărare. Se vând în numerar mărfuri în valoare de 1800 lei, TVA 19%. Se
scot din evidenţă mărfurile vândute.
Problema 59. Un comerciant are la începutul lunii un sold iniţial de marfă evaluat la preţul de
vânzare cu amănuntul de 2552,55 lei format din 1650 lei preţ de achiziţie, 495 lei adaos comercial şi
407,55 lei TVA neexigibilă. În cursul lunii se achiziţionează mărfuri în valoare de 2080 lei, TVA 19%.
Operaţi recepţia mărfurilor având în vedere că societatea practică un adaos comercial de 42%. Ulterior
se vând marfuri în valoare de 3100 lei, TVA 19% încasarea făcându-se imediat în numerar.
Problema 60. Un comerciant are la începutul lunii un sold iniţial de marfă evaluat la preţul de
vânzare cu amănuntul de 2869,21 lei format din 1710 lei preţ de achiziţie fără TVA, 701,10 lei adaos
comercial şi 458,11 lei TVA neexigibilă. În cursul lunii se achiziţionează cu plata imediat în numerar
mărfuri în valoare de 1920 lei, TVA 19%. Operaţi recepţia mărfurilor având în vedere că societatea
practică un adaos comercial de 44%. Ulterior se vând în numerar mărfuri de 1360 lei, TVA 19%.
82 | P a g e
Problema 61. Se achiziţionează ambalaje cu preţul de 500 lei, TVA 19% achitate imediat în
numerar. Ulterior se vând ambalaje înregistrate la costul de achiziţie de 200 lei, încasarea făcându-se
cu ordin de plată. Ambalajele vândute se scot din evidenţă.
Problema 62. Se obţin din producţie proprie ambalaje înregistrate la costul de producţie de 90
lei, care ulterior se vând cu 100 lei, TVA 19% clienţilor.
Problema 63. Se achiziţionează materiale pentru ambalat (pungi de plastic) în valoare de 40
lei, TVA 19% care se achită imediat în numerar. Materialele se utilizează integral pentru ambalarea
mărfurilor vândute cu amănuntul. Se înregistrează operaţiile în două variante:
a) costul materialelor de ambalat se suportă de către unitate,
b) costul materialelor de ambalat se suportă de către cumpărători.
Problema 64. Se înregistrează o donaţie de mărfuri la costul de achiziţie de 200 lei, dacă
adaosul commercial practicat este de 20% din costul de achiziţie. Înregistraţi această operaţie în trei
variante:
a) un detailist neplătitor de TVA care ţine evidenţa mărfurilor la cost de achiziţie,
b) un detailist neplătitor de TVA care ţine evidenţa mărfurilor la preţul de vânzare cu
amănuntul,
c) un detailist plătitor de TVA care ţine evidenţa mărfurilor la preţul de vânzare cu amănuntul.
Problema 65. Se înregistrează primirea sub formă de donaţie a unor mărfuri în valoare de
300 lei.
Problema 66. Un angrosist livrează la începutul lunii unui detailist un lot de mărfuri cu plata în
4 rate lunare în valoare de 2000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie a mărfurilor este de 1800 lei. Dobânda
lunară este de 1%. Decontările se fac cu ordin de plată la sfârşitul fiecărei luni. Adaosul comercial al
detailistului este de 25%. Furnizorul ţine evidenţa mărfurilor la cost de achiziţie iar clientul la preţ de
vânzare cu amănuntul.
a) Operaţi înregistrările în contabilitatea furnizorului ( a angrosistului).
b) Operaţi înregistrările în contabilitatea detailistului (clientului)
Problema 67. O societate comercială importă mărfuri la preţul extern de 10.000 $ la cursul de
3,5 lei/$ . Taxele vamale sunt de 10% şi comisionul vamal 0,5% din preţul extern al mărfurilor şi se
achită cu ordin de plată. Ulterior se achită din cont datoria către furnizorul extern la cursul de 3,6 lei/$.
Problema 68. Se importă materii prime în valoare de 14.000 $ la cursul de 3,6 lei/$. Taxa
vamală de 10%, comisionul vamal de 0,5% şi TVA aferent importului se achită cu ordin de plată. Ulterior
se achită prin virament bancar datoria faţă de furnizorul extern, la cursul de 3,4 lei/$.
83 | P a g e
Problema 69. O societate achiziţionează mărfuri în valoare de 15.000 lei, TVA 19%, pe care
ulterior le exportă la preţul extern de 12.000 $ la cursul de 3,5 lei/$. Încasarea facturii externe se face
prin virament bancar la cursul de 3,6 lei/$.
Problema 70. Un angrosist livrează unui detailist un lot de mărfuri cu preţul de vânzare de
600 lei, TVA 19%. Anterior angrosistul a achiziţionat mărfurile la costul de 500 lei. Cota de adios
comercial practicată de către detailist este de 30%. Ulterior clientul returnează furnizorului lotul de
mărfuri.
a) operaţi înregistrările în contabilitatea angrosistului,
operaţi înregistrările în contabilitatea detailistului.
Problema 71. O filială achiziţionează în scop speculativ un pachet de 500 acţiuni emise de o
altă filială din cadrul aceluiaşi grup la costul de achiziţie de 2 lei/ acţiune pe care le achită ulterior prin
virament bancar.
Ulterior se vând în numerar 400 acţiuni cu preţul de 2,5 lei/acţiune şi 100 acţiuni cu preţul de
1,8 lei/acţiune.
Problema 72. Se cumpără cu numerar 500 de acţiuni cu preţul de 1 leu/buc. Ulterior se vând
100 acţiuni cu preţul de 1,2 lei/ buc. şi 50 acţiuni cu preţul de 0,9 lei/buc. Încasarea se face prin
virament bancar.
Problema 73. Se contractează un împrumut din emisiuni de obligaţii în valoare de 6000 lei.
Decontările se fac ulterior în numerar. La scadenţă se răscumpără în numerar obligaţiunile după care se
anulează.
Problema 74. O societate comercială cumpără un certificate de deozit în valoare de 5000 lei
cu o rată a dobânzii de 9% pe an, scadenţa fiind la 3 luni.
Problema 75. Unitatea A efectuează pentru unitatea B lucrări de reparaţii în valoare de 1000
lei, TVA 19%. Decontarea facturii se face pe baza unui cec emis de către societatea B.
Problema 76. Se exportă produse finite în valoare de 10.000 $ la cursul de 3,4 lei/$.
Decontarea se face prin virament bancar la cursul de 3,5 lei/$. Exportatorul a înregistrat produsele
livrate la preţul de 18.000 lei.
Problema 77. O societate comercială deschide un acreditiv în sumă de 1000 lei, din care se
fac plăţi către furnizori în valoare de 950 lei. Acreditivul neutilizat se virează în contul de disponibil.
Problema 78. Se acordă un avans de trezorierie unui salariat în sumă de 350 lei din care se
achită următoarele:
 materiale consumabile în sumă de 100 lei, TVA 19%,
 bilete CFR în valoare de 35,7 lei,TVA 19% inclus,
 cheltuieli cu cazarea 60 lei, TVA 9%,
 cheltuieli cu diurna 32,5 lei.
84 | P a g e
Avansul neutilizat se depune în caseria unităţii.
Problema 79. Se achiziţionează în numerar timbre poştale în valoare de 30 lei care ulterior se
folosesc pentru trimiterea corespondenţei.
Problema 80. Se achiziţionează bonuri de combustibil în valoare de 1000 lei, TVA 19%
achitate imediat în numerar. Bonurile se utilizează pentru cumpărae de combustibil care ulterior se dă în
consum.
Problema 81. Se achiziţionează bilete de tratament achitate în numerar în valoare de 2000
lei, care se repartizează unor salariaţi care vor urma un tratament.
Problema 82. Se achiziţionează tichete de masă cu valoarea nominală de 500 lei, costul
imprimantelor fiind de 50 lei, TVA 19% care se achită prin virament bancar. Tichetele se acordă ulterior
salariaţilor.
Problema 83. Se depune în contul bancar suma de 2000 lei conform foii de vărsământ în
vederea achitării unei facturi faţă de furnizor în valoare de 6000 lei
Problema 87. Furnizorul livreaza clientului produse finite, respectiv combustibil pentru client la
preţul de vânzare de 2000 leiTVA 19%. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de
5% şi o remiză de 10%. Ulterior furnizorul acordă clientului un scont de 2% pentru achitarea prin bancă
a facturii înainte de scadenţa înscrisă în contract. Preţul de înregistrare la furnizor al produselor livrate
este de 1200 lei.
a) operaţi înregistrările în contabilitatea furnizorului
b) operaţi înregistrările în contabilitatea clientului.
Problema 84. Societatea A livrează societăţii B semifabricate pentru furnizori, respective
materii prime pentru client la preţul de 1000 lei, TVA 19%, factura încasându-se ulterior cu ordin de
plată. Preţul de înregistrare la furnizor a semifabricatelor livrate este de 600 lei.
a) operaţi înregistrările în contabilitatea furnizorului,
b) opraţi înregistrările în contabilitatea clientului.
Problema 85. Unitatea A livrează conform facturii unităţii B produse finite pentru furnizor,
respective materiale auxiliare pentru client la preţul de 5000 lei, TVA 19%. Furnizorul acceptă
decontarea pe baza unui billet la ordin întocmit de client. După primirea efectului commercial, furnizorul
îl depune la bancă şi se încasează la scadenţă. Preţul de înregistrare la furnizor al produselor finite
livrate este de 3000 lei.
Problema 86. Întreprinderea A livrează intreprinderii B conform avizului de însoţire al mărfii
produse finite pentru furnizor, respectiv piese de schimb pentru client la preţul de 500 lei, TVA 19%.
85 | P a g e
Ulterior se întocmeşte, se trimite şi se decontează factura prin bancă. Preţul de înregistrare la furnizor al
produselor finite livrate este de 300 lei.
Problema 87. Furnizorul livreaza clientului produse finite, respectiv combustibil pentru client la
preţul de vânzare de 2000 leiTVA 19%. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de
a facturii înainte de scadenţa înscrisă în contract. Preţul de înregistrare la furnizor al produselor livrate
este de 1200 lei.
c) operaţi înregistrările în contabilitatea furnizorului
d) operaţi înregistrările în contabilitatea clientului.
Problema 88. Furnizorul livrează clientului semifabricate, espectiv materiii prime pentru client
la preţul de vânzare de 3600lei, TVA 19%. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de
a facturii înainte de scadenţă. Preţul de înregistrare la funizor al semifabricatelor livrate este de 2800 lei.
Problema 89. Se exportă produse finite în valoare de 10.000 $ la cursul de 3,5 lei/$.
Decontarea se face prin virament bancar la cursul de 3,72 lei/$. Exportatorul a înregistrat în contabilitate
produsele livrate la preţul de 28.400 lei.
Problema 90. Se importă materii prime în valoare de 6000 $ la cursul de 3,52 lei/$.
Decontarea facturii externe se face prin virament bancar la cursul de 3,62 lei/$ . TVA aferent importului
se achită statului român cu ordin de plată. Ulterior se dau în consum productiv materii prime în valoare
de 1600 lei.
Problema 91. Se vând conform avizului de însoţire al mărfii semifabricate în valoare de 2200
lei, TVA 19%. Ulterior semifabricatele se scot din evidenţă la costul de producţie de 1800 lei. În termenul
legal se emite şi se trimite factura către client. Decontarea creanţei se face în numerar.
Problema 92. Pentru luna curentă se înregistrează un fond brut de salarii în valoare de 1000
lei. Înregistraţi toate cheltuielile societăţii cu salariile personalului.
Problema 93. Pentru luna în curs se înregistrează un fond brut de salarii de 3820 lei.
Înregistraţi toate cheltuielile societăţii cu salariile personalului.
Problema 94. Întocmiţi statul de plată pentru luna februarie având în vedere că societatea are
2 salariaţi.
1 are un salariu de încadrare de 540 lei, fără persoane în întreţinere,
2 are un salariu de încadrare de 1000 lei şi 2 persoane aflate în întreţinere.
86 | P a g e
Problema 95. Pentru luna martie angajatorul înregistrează un fond brut de salarii în valoare
de 2330 lei. Înregistraţi toate cheltuielile societăţii cu salariile personalului, întocmiţi statul de plată şi
operaţi reţinerile individuale având în vedere că societatea are 3 salariaţi:
1 are salariul de încadrare de 600 lei, fără persoane în întreţinere,
2 are un salariu de încadrare de 750 lei, cu o persoană în întreţinere,
3 are un salariu de încadrare de 980 lei şi 3 persoane în întreţinere.
După reţinerea contribuţiilor individuale se achită prin virament bancar datoriile către buget, după care
se plătesc salariile.
Problema 96. Pentru luna curentă angajatorul înregistrează un fond brut de salarii în valoare
de 4590 lei. Înregistraţi toate cheltuielile societăţii cu salariile personalului, întocmiţi statul de plată şi
înregistraţi contribuţiile individuale, având în vedere că societatea are 3 salariaţi:
1 are salariul de încadrare de 600 lei, norma fiind de 4 ore pe zi înafara funcţiei de bază,
2 are salariul de încadrare de 890 lei şi nu are persoane în întreţinere,
3 are salariul de încadrare de 3100 lei, cu trei persoane în întreţinere.
În urma reţinerilor individuale se achită prin virament bancar datoriile către buget, după care se plătesc
salariile în numerar.
Problema 97. Un salariat al unei unităţi nu-şi ridică la termen chenzina a II-a (lichidarea) în
sumă de 800 lei. Ulterior i se achită salariatului drepturile salariale în numerar.
Problema 98. Un salariat a închiriat un spaţiu dezafectat din unitatea în care lucrează, plătind
o chirie lunară de 200 lei, TVA 19%. Încasarea creanţei se face în două variante:
1 – în numerar,
2 – prin reţinerea pe statul de plată.
Problema 99. În trimestrul I al exerciţiului financiar 2008 s-au înregistrat în contabilitate
următoarele cheltuieli şi venituri:
 cheltuieli privind mărfurile : 8000 lei;
 cheltuieli privind penalităţile de întârziere: 100 lei,
 venituri din vânzarea mărfurilor: 13.000 lei,
 venituri din titluri de participare: 300 lei (dividente),
Pierderea fiscală din exerciţiul financiar precedent este de 30 lei. Calculaţi şi înregistraţi impozitul pe
profit.
Problema 100. În trimestrul II al exerciţiului financiar 2007 s-au înregistrat în contabilitate
următoarele venituri şi cheltuieli:
 venituri din vânzarea mărfurilor: 22.000 lei,
 venituri din lucrări executate şi servicii prestate: 6500 lei,
87 | P a g e
 venituri din dividente: 720 lei,
 cheltuieli privind mărfurile: 14.000 lei,
 cheltuieli cu impozitul pe profit: 200 lei,
 cheltuieli privind colaboratorii: 800 lei.
Calculaţi şi înregistraţi impozitul pe profit.
Problema 101. O unitate plătitoare de TVA achiziţionează materii prime în valoare de 1000
lei,TVA 19%. În cursul lunii se livrează produse finite la preţul de vânzare de 3000 lei, TVA 19%. Preţul
de înregistrare al produselor finite vândute este de 2100 lei. La sfârşitul lunii se face regularizarea TVA-
ului.
Problema 102. Se achiziţionează cu plata în numerar materiale auxiliare în valoare de 1400
lei, TVA 19%. Ulterior se dau în folosinţă materiale auxiliare în valoare de 600 lei. Se achiziţionează
conform bonului fiscal combustibil în valoare de 72 lei, TVA 19% inclus. Ulterior se obţin din producţie
proprie semifabricate evaluate la costul de producţie de 780 lei, care se vând cu preţul de 1200 lei, TVA
19% inclus. La sfârşitul perioadei se operează regularizarea TVA-ului.
Problema 103. O unitate plătitoare de TVA achiziţionează materiale auxiliare în valoare de
500 lei, TVA 19% achitate dintr-un avans de trezorerie. În cursul lunii se facturează servicii în valoare de
300 lei, TVA 19%. La sfârşitul lunii se operează regularizarea TVA-ului. În luna următoare rezultă un
TVA de plată în sumă de 60 lei, ce urmează a se compensa.
Problema 104. O unitate livrează semifabricate la preţul de vânzare de 400 lei, TVA 19%
conform avizului de însoţire a mărfii. Ulterior se întocmeşte şi se trimite factura, creanţa încasându-se în
numerar. Preţul de înregistrare al semifabricatelor livrate este de 300 lei.
Problema 105. Se achiziţionează mărfuri la preţul de 300 lei, TVA 19%. Operaţi recepţia
mărfurilor având în vedere că adaosul practicat este de 30% din costul de achiziţie. Ulterior se vând în
numerar mărfuri în valoare de 390 lei,TVA 19%. Operaţi descărcarea gestiunii de marfă vândută având
în vedere că agentul economic ţine evidenţa mărfurilor la preţ de vânzare cu amănuntul.
Problema 106. Un angrosist livrează la începutul lunii unui detailist un lot de mărfuri cu plata
în două rate lunare în valoare de 2000 lei,TVA 19%. Costul de achiziţie a mărfurilor livrate este de 1400
lei. Dobânda lunară este de 2%. Decontările se fac cu ordin de plată la sfârşitul fiecărei luni.
Problema 107. Societatea Română de TV achiziţionează materiale auxiliare în valoare de
1000 lei, TVA 19% pe care le utilizează astfel:
 realizarea de programe de divertisment: 800 lei,
 realizarea de emisiuni publicitare: 200 lei.
Serviciile realizate sunt facturate clienţilor astfel:
 programele de divertisment: 4800 lei,
 spoturile publicitare: 1200 lei.
88 | P a g e
Se înregistrează operaţiile de mai sus inclusiv TVA devenită nedeductibilă ca urmare a aplicării proratei
şi regularizare TVA.
Problema 108. Se repartizează profitul net al anului curent în sumă de 2400 lei la dividente.
După reţinerea şi virarea impozitului pe dividende cu ordin de plată, dividendele nete se achită în
numerar.
Problema 109. Se repartizează la dividende profitul reportat (amânat) din anii precedenţi în
sumă de 1000 lei. După reţinerea şi virarea impozitului pe dividende în numerar, dividendele nete se
achită cu ordin de plată.
Problema 110. Un asociat împrumută societatea cu numerar 400 lei pentru efectuarea unor
plăţi către furnizori. După 6 luni asociatului i se restituie suma în numerar împreună cu dobânda
înregistrată anterior în valoare de 20 lei.
Problema 111. O societate achită cu numerar în decembrie 2008 un abonament la revista
Capital pentru anul 2009, în valoare de 300 lei, TVA 19%. În anul 2009 se include lunar un rezultat cotă
parte din valoarea abonamentului.
a) Operaţi înregistrările în contabilitatea societăţii;
b) Operaţi înregistrările în contabilitatea redacţiei.
Problema 112. Se achită cu ordin de plată în luna decembrie, prime de asigurare a
imobilizărilor corporale în sumă de 1200 lei. În anul următor se închide lunar în rezultat cotă parte din
valoarea primelor de asigurare
Problema 113. Se constată o lipsă de materii prime în valoare de 80 lei din motive încă
neclarificate. Ulterior se stabileşte că răspunderea pentru această lipsă revine unei societăţi de
transport căreia i se impută valoarea actuală a materiilor prime de 100 lei, TVA 19%. Creanţa se
încasează ulterior în numerar.
Problema 114. O societate comercială emite un pachet de 1000 obligaţiuni care se vând la
valoarea nominală de 10 lei bucata. Dobânda anuală este e 10%. După 2 ani obligaţiunile se
răscumpără la valoarea nominală apoi se anulează.
Problema 115. Se contractează un împrumut intern din emisiuni de obligaţiuni cu valoarea
nominală de 3.5 lei bucata, care se vând prin bancă la preţul de 3 lei bucata. La scadenţă împrumutul
se rambursează iar primele de rambursare se amortizează.
Problema 116. O întreprindere contractează un împrumut prin emisiunea unui pachet de 200
obligaţiuni care se vând la valoarea nominală de 40 lei bucata. Se acordă câştiguri în numerar prin
tragere la sorţi în sumă totală de 2400 lei. La scadenţă oblogaţiunile se răscumpără şi se anulează.
89 | P a g e
Problema 117. O societate comercială contractează şi primeşte în contul de disponibil un
credit pe 4 ani în sumă de 24.000 lei care se rambursează în tranşe lunare egale. Dobânda anuală de
15% se calculează şi se achită lunar. Se înregistrează în contabilitate operaţiile efectuate în prima lună.
Problema 118. Se înregistrează transferul la credite restante a sumei de 200 lei reprezentând
credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenţă. Ulterior se rambursează rata restantă.
Problema 119. O unitate primeşte un credit bancar în valută pe 2 ani în valoare de 10.000 €
la cursul de 3,6 lei/€ care se restituie în 2 tranşe egale la sfârşitul fiecărui an. Dobânda anuală este de
5% şi se achită odată pe an. La sfârşitul primului an cuesul era de 3,5 lei/€ iar la sfârşitul anului2 cursul
era de 3,7 lei/€.
Problema 120. Se primeşte un credit bancar pe 2 luni în sumă de 9000 lei care trebuie
rambursat în 2 rate lunare egale. Dobânda este de 10% pe an şi trebuie achitate lunar. Din cauza unor
dificultăţi financiare rata şi dobânda aferente ultimei luni se achită în luna următoare.
Problema 121. Se primeşte la începutul lunii mai un credit bancar pe 2 luni în sumă de 1000$
la cursul de 2,8 lei/$. Dobânda de 1% pe lună se achită în valută la sfârşitul fiecărei luni când se
restituie şi cele 2 rate egale. Cursul dolarului a fost la 31 mai de 2,6 lei/$ iar la 30 iunie de 2,9 lei/$.
Problema 122. O societate comercială constituie un provizion în sumă de 500 lei pentru
penalităţile probabile care vor fi suportate în exerciţiul financiar următor ca urmare a neachitării la
termen a unor datorii. În exerciţiul financiar următor riscul apare, fiind achitate cu ordin de plată
penalităţi în sumă de 400 lei.
Problema 123. O societate comercială livrează în cursul exerciţiului financiar produse finite în
valoare de 400 lei, TVA 19% pentru care acordă garanţii pe o perioadă de un an. Cota medie de
cheltuieli cu remedierile produselor în perioada de garanţie realizată în exerciţiul financiar este de 3%.
Problema 124. O societate comercială se află în litigiu (proces) cu un client pentru suma de
3000 lei reprezentând produse finite livrate şi neîncasate. În exerciţiul financiar următor litigiul este
câştigat fiind încasată suma de 2500 lei.
Problema 125. O societate comercială hotărăşte încetarea activităţii unei secţi şi efectuarea
unor plăţi compensatoriiîn sumă de 50.000 lei personalului afectat de restructurare
Problema 126. Se constituie o societate comercială cu răspundere limitată cu nu capital
social subscris de 1000 lei vărsat la bancă integral înainte de înmatricularea societăţii la Registrul
Comerţului.
Problema 127. Se constituie o societate pe acţiuni, cu un capital social subscris de 90.000 lei
care se depune integral în contul bancar.
Problema 128. Se constituie o societate comercială pe acţiuni, cu un capital social subscris
de 100.000 lei, divizat în 20.000 acţiuni. La înfiinţare s-a depus la bancă conravaloarea a 12.000 acţiuni
şi s-au adus aporturi în natură sub forma unui depozit evaluat la suma de 25.000 lei pentru care s-au
90 | P a g e
acordat 5.000 acţiuni. Restul capitalului social s-a depus în contul bancar în termen de 12 luni de la
înfiinţare.
Problema 130. Se constituie o societate comercială pe acţiuni cu un capital social subscris de
120.000 lei. Aporturile la capital se aduc astfel. Numerar depus în contul bancar în valoare de 12.000
lei, un autoturism evaluat la 32.000 lei, un utilaj evaluat la 6500 lei şi obiecte de inventar evaluate la
2500 lei. Restul capitalului se depune în contul bancar în termenul legal.
Problema 131. Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor (AGEA) hotărăşte majorarea
capitalului social prin emisiunea unui nou pachet de 5000 acţiuni cu valoarea nominală de 1 leu care se
vor achita ulterior în numerar.
Problema 132. Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor hotărăşte majorarea
capitalului social prin acceptarea unui nou aport în natură concretizat într-un camion evaluat la suma de
30.000 lei.
Problema 133. O societate comercială hotărăşte majorarea capitalului social prin
încorporarea primelor de fuziune în valoare de 900 lei în capitalul fiscal
Problema 134. Se încorporează în capitalul social profitul reportat în sumă de 1000 lei.
Problema 135. Se hotărăşte majorarea capitalului social cu 4000 lei prin compensarea unei
datorii faţă de un furnizor.
Problema 136. Se hotărăşte diminuarea capitalului social cu 500 lei în vederea acoperirii unor
pierderi reportate din exerciţiile financiare precedente.
Problema 137. În vederea reducerii capitalului social, o societate răscumpără cu numerar
1000 de acţiuni proprii cu preţul de 0,45 lei buc. pe care ulterior le anulează. Valoarea nominală a
acţiunilor este de 0,5 lei.
Problema 138. În vederea reducerii capitalului social o societate răscumpără cu numerar
1000 acţiuni cu preţul de 0,55 lei bucata pe care ulterior le anulează. Valoarea nominală a acţiunilor
este de 0,5 lei bucata.
Problema 139. Un asociat se retrage din afacere şi i se restituie în numerar contravaloarea
aportului social în sumă de 300 lei.
Problema 140. Se emit 1000 de acţiuni noi cu valoarea de emisiune de 1,2 lei şi valoarea
nominală de 1 leu care se încasează în numerar. Ulterior primele de emisiune se încorporează în
capitalul social.
Problema 141. În urma fuziunii societatea comercială absorbantă preia activul societăţii
absorbite, reprezentat de: maşini şi utilaje evaluate la suma de 3000 lei şi disponibilităţi băneşti în
conturile bancare : 2000 lei. Se hotărăşte ca în schimbul activului preluat să se emită 4500 acţiuni cu
valoarea nominală de 1 leu.
91 | P a g e
Problema 142. O societate comercială cu răspundere limitată hotărăşte majorarea capitalului
printr-un aport reprezentat de un utilaj evaluat la 2000 lei care este remunerat cu 18 părţi sociale cu
valoarea de 100 lei fiecare. Prima de aport se încorporează ulterior la rezerve.
Problema 143. Se majorează capitalul social pein conversia de obligaţiuni cu valoarea
nominală de 1150 lei.
Problema 144. O unitate constituie rezerve legale pe baza următoarelor informaţii extrase din
evidenţa contabilă de la sfârşitul exerciţiului financiar:
 capital social: 1000 lei,
 venituri obţinute: 2000 lei,
 cheltuieli efectuate: 1200 lei.
Calculaţi şi înregistraţi rezerva legală.
Problema 145. Se constituie din profitul net al exerciţiului financiar curent rezerve statutare în
sumă de 100 lei.
Problema 146. Se constituie din profitul reportat rezerve statutare în sumă de 200 lei.
Problema 147. Se încorporează din rezerve din reevaluare suma de 500 lei în rezerve
reprezentând surplusul din rezerve din reevaluare .
Problema 148. Se transferă la alte rezerve, prime de emisiune în valoare de 1000 lei.
Problema 149. Se utilizează alte rezerve pentru acoperirea unei pierderi reportate în sumă de
500 lei.
Problema 150. Se majorează capitalul social prin încorporarea altor rezerve în sumă de 600
lei.
Problema 151. A.G.E.A. hotărăşte răscumpărarea a 500 de acţuini proprii. Dobândirea
acestora se face cu plata în numerar la preţul de 2 lei/ acţiune. În termen de 3 luni acţiunile proprii se
cesionează personalului societăţii la preţul de 1,9 lei/ acţiune, încasarea făcându-se în numerar.
Problema 152. Se repartizează profitul reportat în valoare de 300 lei la reserve statutare.
Problema 153. Din profitul anului current se acoperă la începutul anului current pierderea
reportată în valoare de 120 lei urmând ca în luna ianuarie să se închidă contul 129 prin 121.
Problema 154. Se folosesc rezerve legale pentru acoperirea unei pierderi reportate în valoare
de 80 lei.
92 | P a g e
Bibliografie
Colasse, Bernard, Contabilitate generală, Editura Moldova, Iaşi, 1995

C.G. Demetrescu, Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972
C. Stănescu, ş.a., Analiza economico-financiară,Editura Economica, Bucureş,1996
Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Ed. Şansa, Bucureşti, 1996
Ion-Ovidiu Panisoara, Comunicarea eficienta, Iaşi, Editura Polirom, 2008
N.Feleagă, Sisteme contabile comparate, Editura Economică, Bucureşti, 1995
Vasile Sebastian Dancu, Comunicarea Simbolica - Arhitectura discursului publicitar, Editura
Dacia, 1999
Vasile Raileanu, Adriana Sofia Raileanu, Dan-Gabriel Dumitrescu, Contabilitatea si
gestiunea fiscală a societăţilor comerciale, Editura Economica, 2016
Ovidiu Bunget, Dorel Mates, Contabilitate aprofundată, Editura Eurostampa, 2017
Olga Crevelescu, Ion Jinga, Anca Ivanov, Otilia Roman, Irina Coma, Marea Carte Verde
a Monografiilor Contabile 2018, Editura Rentrop & Straton, 2018.
Nicolae Mandoiu, Reglementări Contabile 2018 Directiva 34/2013 (O.M.F.P nr. 1802/2014 –
actualizat 2018), Editura Confisc, 2018.
93 | P a g e

CONTABIL

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABIL

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de curs- CONTABIL

Cod COR: 331302

1.1. Stabilirea modului de comunicare

Există mai mulţi factori care influenţează comunicarea: diferenţele de percepţie,

1.2. Transmiterea și primirea informaţiilor

Relatia dintre contabil si conducere este permanenta si în cadrul acestora, secretara

Aptitudinile expresive sunt cele mai importante in cadrul comunicarii, deoarece

 Canale fata-n fata: conversatii, interviuri, întâlniri, prezentari, cursuri, lecturi.

Pentru a putea fi caracterizată drept organizată,comunicarea organizaţională trebuie să

Capitolul 2. Lucrul în echipă

2.1 Identificarea rolului în cadrul echipei

Deoarece în primele faze rezultatele sunt minime, există tentaţia de a le parcurge în

Factorii de personalitate nu pot fi ignoraţi. În mod ideal, membrii unei echipe de

2.2. Identificarea sarcinilor în cadrul echipei și participarea la

Capitolul 3. Dezvoltarea profesională

3.1. Identificarea nevoilor de instruire

Problema informatizării în secolului XXI, a căpătat un caracter global, influenţând

3.2. Stabilirea metodelor de instruire și participarea la

Multitudinea sanselor profesionale este înca imprevizibila pentru persoanele care

Capitolul 4: Planificarea activităţii proprii

4.1. Stabilirea priorităţilor zilnice

4.2. planificarea etapelor activităţilor și revizuirea planului de

Timpul este inerent în management. Managementul timpului înseamnă controlul

Capitolul 5: Gestionarea și arhivarea documentelor

5.1. Înregistrarea documentelor

Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele

V.I.I Modificări aduse Legii contabilităţii

Potrivit Ordinului MFP nr. 1898/2013 pentru modificarea si completarea

Fig nr. 1. Debitori diverşi

b) modificarile valorii creantelor evidentiate in conturi in afara bilantului (contul 809

Fig nr. 2. Creanţe preluate prin concesionare

5.2. Sortarea documentelor

Documentele deţin o putere incredibilă în mediile de activitate guvernamentală şi trec

Având în vedere că importanţa documentelor creşte, devenind tot mai insistentă,

Stocarea documentelor în format digital şi nu pe hârtie permite mediului de afaceri să

3. Importarea, pentru crearea versiunilor documentelor electronice care pot fi modificate.

O clasificare precisă şi de încredere este esenţială pentru retragerea cu succes şi

Procesul include preluarea şi producerea de documente pe suport de hârtie, electronice

5.3. Îndosarierea, depozitarea și arhivarea documentelor

Fig nr 3. Spaţiu arhivă

6.1. Selectarea programului specific. Introducerea datelor primare

6.2. Verificarea și salvarea datelor. Tipărirea documentelor specifice

Capitolul 7: Întocmirea/completarea documentelor contabile

7.1. Întocmirea și completarea documentelor contabile

Operaţiile economice şi financiare se consemneaza în momentul efectuării lor în

Capitolul 8: Contarea operaţiunilor patrimoniale

Categoria economică şi juridica prin care contabilitatea există şi işi materializează

BUNURI DEȚINUTE DREPTURI ŞI

Aceasta dubla determinare include, pe de o parte bunurile economice ca purtătoare ale

Sub aspect conceptual bilanţul contabil poate fi definit ca o reprezentare a utilizărilor

Activul patrimoniului – Obligaţii = Situaţia netă sau Patrimoniul net

Definită prin prisma capitalului , ecuaţia ia forma:

La nivelul obiectului contabilităţii , echilibrul specific este descris prin prisma

Cheltuieli ± Rezultat = Venituri

9.1. Stabilirea tipului și a formulei de calcul necesare

Cheltuieli salariale suportate de către angajator:

c) Adaosurile la salariul de bază sunt:

Modificare introdusă de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 8 noiembrie 2017,

(modificare introdusă de LEGEA nr. 72 din 22 martie 2018, publicată în MONITORUL

Modificare introdusă de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 8 noiembrie 2017,

10.1. Pregătirea și completarea registrelor contabile

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul jurnal, Registrul inventar si

Fig.nr 6. Cartea mare

Capitolul 11: Întocmirea balanţei de verificare