(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 37 (IAS 37) - Provizioane,

datorii şi active contingente

A. Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a se asigura că baza de evaluare şi criteriile de

recunoaştere adecvate sunt aplicate provizioanelor, datoriilor şi activelor contingente şi că sunt
prezentate suficiente informaţii în cadrul notelor la situaţiile financiare pentru a da posibilitatea
utilizatorilor să înţeleagă natura, oportunitatea şi valoarea lor.

B. Aria de aplicabilitate

IAS 37 trebuie aplicat de către toate întreprinderile în procesul de contabilizare a

provizioanelor, datoriilor şi activelor contingente, cu excepţia:

(a) celor rezultate din contracte executorii, cu excepţia contractelor oneroase;

(b) celor care constituie obiectul altui Standard Internaţional de Contabilitate.

Prezentul Standard nu se aplică instrumentelor financiare care constituie obiectul IAS 39

„Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare”.

Contractele executorii sunt acelea în cadrul cărora nici una dintre părţi nu si-a îndeplinit
obligaţiile asumate sau în care ambele părţi au îndeplinit doar parţial şi echivalent obligaţiile.
Prezentul Standard nu se aplică în cazul contractelor executorii decât dacă sunt oneroase.

În situaţia în care un tip special de provizion, activ sau datorie contingentă cade sub incidenţa
altui Standard Internaţional de Contabilitate, se vor aplica prevederile acestuia din urmă şi nu ale
IAS 37. De exemplu, anumite tipuri de provizioane se regăsesc în Standardele referitoare la:
(a) contracte de construcţii (a se vedea IAS 11, Contracte de construcţii);
(b) impozite pe profit (a se vedea IAS 12, Impozitul pe profit);
(c) operaţiuni de leasing (a se vedea IAS 17, Leasing). Totuşi, deoarece IAS 17 nu
conţine cerinţe specifice pentru leasing-urile operaţionale care devin oneroase, în astfel de
cazuri se va proceda la aplicarea prezentului Standard;
(d) beneficiile angajaţilor (a se vedea IAS 19, Beneficiile angajaţilor).
(e) contracte de asigurare (a se vedea IFRS 4, Contracte de asigurări).

Unele sume considerate ca provizioane pot fi legate de recunoaşterea veniturilor, de

exemplu, în cazul în care o întreprindere oferă garanţii contra unui tarif. Prezentul Standard nu
se referă la recunoaşterea veniturilor. IAS 18, Venituri din activităţi curente, identifică
circumstanţele în care venitul este recunoscut şi furnizează recomandări practice în ceea ce
priveşte aplicarea criteriilor de recunoaştere. Prezentul Standard nu modifică cerinţele IAS 18.

Prezentul Standard defineşte provizioanele ca fiind obligaţii cu exigibilitate sau valoare

incerte. În unele ţări, termenul „provizion” este utilizat, de asemenea, în contextul unor
elemente precum amortizarea, deprecierea activelor şi creditele neperformante; acestea
constituie ajustări ale valorii contabile a activelor şi nu constituie obiectul prezentului Standard.

1
(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

Alte Standarde Internaţionale de Contabilitate specifică dacă cheltuielile sunt considerate

active sau costuri. Astfel de aspecte nu constituie obiectul prezentului Standard. Prin urmare,
prezentul Standard nu limitează şi nici nu solicită capitalizarea costurilor recunoscute la
constituirea unui provizion.

Prezentul Standard se aplică provizioanelor pentru restructurare (inclusiv pentru

activităţile în curs de întrerupere). În situaţia în care o acţiune de restructurare se înscrie în
definiţia unei activităţi în curs de întrerupere, IFRS 5 „Active imobilizate deţinute în vederea
vânzării şi activităţi în curs de întrerupere”, poate solicita prezentări suplimentare.

C. Definiţii

Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.

Datoria: este o obligaţie curentă a unei întreprinderi, rezultată din evenimente anterioare, a
cărei stingere se aşteaptă să determine o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice
ale întreprinderii.

Eveniment angajat: evenimentul care generează o obligaţie legală sau implicită, astfel
încât întreprinderea trebuie sa onoreze obligaţia respectivă.

Obligaţie legală: este obligaţia care rezultă

(a) dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);

(b) din legislaţie; sau
(c) alt efect al legii.

Obligaţie implicită: obligaţia care rezultă din acţiunile unei întreprinderi în cazul în care:
(a) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau printr-o
declaraţie suficient de specifică, întreprinderea a indicat partenerilor săi că îşi asumă anumite
responsabilităţi; şi
(b) ca rezultat, întreprinderea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele
responsabilităţi.

Obligaţie contingentă este:

(a) o obligaţie posibilă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute şi a cărei existenţă
va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare
incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii; sau
(b) o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu este
recunoscută, deoarece:
(i) nu este sigur ca vor fi necesare resurse (care să afecteze beneficiile
economice) pentru stingerea acestei obligaţii; sau
(ii) valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată cu suficientă credibilitate.
Activ contingent: un activ posibil care apare ca urmare a unor evenimente anterioare şi a
cărui existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor
evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii.

Contract oneros: un contract în care costurile inevitabile implicate de îndeplinirea

obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice estimate a se obţine din respectivul

2
(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

contract.

Restructurare: un program planificat şi controlat de managementul întreprinderii şi care

modifică semnificativ, fie:
(a) nivelul activităţii realizate de întreprindere; sau
(b) modalitatea în care este realizată activitatea.

D. Aspecte principale

1. Recunoaştere

Provizion

Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

(a) o întreprindere are o obligaţie curenta (legală sau implicită) generată de un

eveniment anterior;
(b) este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie
necesară pentru a onora obligaţia respectivă;
şi
(c) poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligaţiei.

Obligaţii contingente

O întreprindere nu trebuie să recunoască o obligaţie contingentă.

Active contingente

O întreprindere nu trebuie să recunoască activele contingente.

2. Evaluare

Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare a costurilor
necesare stingerii obligaţiei curente, la data bilanţului.

Exemplu

O întreprindere vinde produse însoţite de un certificat de garanţie care acoperă costurile

reparaţiilor generate de defecte de producţie ce apar în primele şase luni de la data cumpărării.
Dacă la toate produsele vândute se identifică defecte minore, se vor înregistra costuri de
reparaţie de 1 milion. Dacă la toate produsele vândute se identifica defecte majore, se vor
înregistra costuri de reparaţie de 4 milioane. Experienţa întreprinderii şi estimările indică
pentru anul care urmează ca dintre produsele vândute 75% nu vor înregistra defecte, 20% vor
înregistra defecte minore şi 5% defecte majore.

Valoarea estimată a costului cu reparaţiile este:

(75% x 0) + (20% x 1.000.000) + (5% x 4.000.000) = 400.000

3. Rambursări

3
(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

În cazul în care se estimează că o parte sau toate cheltuielile necesare stingerii unui provizion
vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care
este sigur că suma va fi primită dacă firma îşi onorează obligaţia. Rambursarea trebuie considerată
ca un activ separat. Suma recunoscută pentru rambursare nu trebuie să depăşească valoarea
provizionului.

În contul de profit şi pierdere, costurile legate de un provizion pot fi prezentate la valoarea

acestuia diminuată cu suma recunoscută pentru rambursare.

4. Modificări în provizioane

Provizioanele vor fi revizuite cu prilejul fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai
buna estimare curentă. În cazul în care nu mai este probabilă o ieşire de resurse care încorporează
beneficiile economice, pentru stingerea unei obligaţii, provizionul trebuie anulat.

5. Aplicarea regulilor de recunoaştere şi evaluare

Pierderi viitoare din exploatare

Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

Pierderile viitoare din exploatare nu satisfac definiţia unei datorii şi nici criteriile generale
pentru recunoaşterea provizioanelor.

Estimarea unei pierderi viitoare din exploatare indică faptul că anumite active se pot deprecia.
Întreprinderea va testa aceste active, în conformitate cu IAS 36, Deprecierea activelor.

Contracte oneroase

Dacă o întreprindere are un contract oneros, obligaţia contractuală curentă trebuie

înregistrată şi evaluată ca un provizion.

Exemplu: Contract oneros

O întreprindere desfăşoară o activitate profitabilă producând într-o unitate închiriată printr-

un contract de leasing. În cursul lunii decembrie 2000, întreprinderea îşi mută activitatea într-o
fabrică nouă. Conform contractului de leasing, perioada de închiriere mai durează încă patru ani,
contractul nu poate fi anulat şi nici fabrica nu poate fi reînchiriată unui alt beneficiar.

Obligaţia curenta generată de un eveniment anterior care obligă - Evenimentul care

obligă îl constituie semnarea contractului de leasing care generează o obligaţie legală.

Ieşirile de resurse necesare onorarii obligaţiei - Când contractul de leasing devine oneros,
este probabil să apară ieşiri de resurse.

Concluzie - Se recunoaşte un provizion pentru cea mai bună estimare a plăţilor inevitabile de
redevenţe
Restructurare

4
(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

O obligaţie implicită de restructurare apare numai în cazul în care o întreprindere:

a) dispune de un plan oficial, detaliat, pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:
i) activitatea sau partea de activitate la care se referă;
ii) principalele domenii afectate de planul de restructurare;
iii) numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea
activităţii, atribuţiile şi posturile acestora;
iv) cheltuielile implicate; şi
v) data la care se va implementa planul de restructurare.

b) demararea implementării planului de restructurare sau comunicarea principalelor

caracteristici ale acestuia celor care vor fi afectaţi de procesul de restructurare a indus
aşteptări referitoare la restructurare celor care vor avea de suportat efectele restructurării.

Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de

restructurare, şi anume, cele care sunt simultan:
(a) generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi
(b) nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii întreprinderii.

Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele implicate de:

(a) recalificarea sau mutarea personalului care nu este afectat de restructurare;

(b) marketing; sau
(c) investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.

Pierderile din exploatare până la data restructurării nu sunt incluse în provizioane, cu

excepţia cazului în care sunt legate de un contract oneros.

Câştigurile din înstrăinarea preconizată a activelor nu sunt luate în considerare la evaluarea

provizionului, chiar dacă vânzarea activelor este o componentă a restructurării.

Exemplu - Provizion restructurare

A) Închiderea unei unităţi de producţie – Implementarea restructurării nu se realizează

înainte de data bilanţului;

La 12 decembrie 2004, Consiliul de Administraţie decide să închidă o unitate de producţie.

Înainte de data bilanţului (31 decembrie 2004) decizia nu a fost comunicată nimănui dintre cei
afectaţi de aceasta şi nu s-a întreprins nimic pentru implementarea deciziei.

Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior care obligă - Nu a avut loc nici
un eveniment care obligă, deci nu există nici o obligaţie.

Concluzie - Nu se recunoaşte nici un provizion.

B) Închiderea unei unităţi de producţie - Comunicarea /implementarea restructurării se
realizează înainte de data bilanţului

La 12 decembrie 2004, Consiliul de Administraţie decide să închidă o unitate care realiza

un anumit produs. Pe 20 decembrie, Consiliul a aprobat un plan detaliat legat de acest

5
(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

eveniment, au fost trimise scrisori clienţilor pentru a identifica alte surse de aprovizionare, iar
personalul unităţii respective a fost informat asupra restructurării.

Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior care obligă - Evenimentul care

obligă îl constituie comunicarea deciziei de restructurare clienţilor şi angajaţilor, fapt care
generează, începând de la acel moment, o obligaţie implicită, deoarece induce aşteptarea că
unitatea de producţie va fi închisă.

Ieşirile de resurse, concretizate în beneficiile economice, necesare onorarii obligaţiei - sunt

probabile.

Concluzie - Se recunoaşte un provizion, la 31 decembrie 20004 pentru cea mai bună

estimare a costurilor aferente închiderii unităţii de producţie.

Prezentarea informaţiilor

Pentru fiecare clasă de provizioane, o întreprindere trebuie să prezinte:

(a) valoarea contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei;
(b) provizioanele suplimentare realizate în cadrul perioadei, inclusiv creşterea
provizioanelor existente;
(c) sumele utilizate (i.e. cele apărute şi plătite din provizion) în timpul perioadei;
(d) sumele nefolosite şi reluate în timpul perioadei; şi
(e) creşterea valorii actualizate în timpul perioadei datorită efectului în timp şi
modificările datorate evoluţiei ratei de actualizare.
Nu sunt necesare informaţii comparative.

O întreprindere trebuie să prezinte pentru fiecare clasă de provizioane:

(a) o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea perioadei în care se vor înregistra ieşiri
de resurse;
(b) gradul de risc legat de valoarea sau momentul apariţiei acestor ieşiri. În cazul
în care este necesar a fi furnizate informaţii adecvate, întreprinderea va prezenta
principalele presupuneri referitoare la evenimentele viitoare, şi
(c) valoarea oricăror rambursări preconizate, menţionându-se valoarea tuturor activelor
recunoscute pentru rambursarea preconizată.

Cu excepţia situaţiei în care posibilitatea apariţiei unei ieşiri de resurse este înlăturată, o
întreprindere trebuie să prezinte, pentru toate clasele de datorii contingente, la data bilanţului,
o scurtă descriere a naturii datoriei contingente şi, dacă este cazul:
(a) o estimare a efectelor financiare;
(b) indicarea gradului de risc legat de suma sau momentul ieşirii resurselor; şi
(c) posibilitatea unei rambursări.

E. Data aplicării
Acest standard se aplică situaţiilor financiare care acoperă perioade începând cu 1 iulie 1999.

F. Aspecte legate de aplicarea pentru prima dată a standardului

6
(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

Efectul adoptării prezentului Standard la data intrării în vigoare (sau mai devreme) trebuie
raportat ca o ajustare la data bilanţului a rezultatului raportat aferent perioadei în care Standardul
este adoptat pentru prima dată. Întreprinderile sunt încurajate, dar nu obligate, să ajusteze soldul
iniţial al rezultatului reportat pentru perioada anterioară prezentată şi să retrateze informaţiile
comparative. Dacă informaţiile comparative nu sunt retratate, acest fapt trebuie prezentat.