UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE

SPECIALIZAREA: SOCIOLOGIE
Anul universitar 2021-2022, semestrul I

REFERAT

EXAMEN CALITATEA VIETII

FAMILIA

Profesor coordinator:
Gabriel Nicolae PRICINA
Student:
Ana-Maria AVRAM

CRAIOVA
2022
 CUPRINS

I. Introducere………………………………………………………..3
II. Incadrarea teoretica a referatului……………………………….4
III. Consideratii personale……………………………………………5
IV. Concluzii…………………………………………………………..7
 I. INTRODUCERE:

Preocupările gânditorilor de a înțelege ceea ce îi satisface pe oameni și îi face fericiți au

o vechime îndelungată, asimilabilă cu vechimea cunoașterii umane. Între temele
filosofice fundamentale se află și „fericirea”, privită ca o dimensiune esențială a
existenței umane. Complexitatea fenomenului și polemicile dintre gânditori eu evidențiat
că există dificultăți majore în identificarea unor trăsături comune sau a unui tipar
predominant a sentimentului de fericire. Eforturile de înțelegere a fericirii au consființit
caracterul compozit și multitudinea factorilor ce o determină.
Prin calitatea vieţii se înţelege bunăstarea fizică, psihică şi socială, precum şi capacitatea
pacienţilor de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite, în existenţa lor cotidiană.
O definiţie este propusă de Revicki & Kaplan (1993): “Calitatea vieţii reflectă
preferinţele pentru anumite stări ale sănătăţii ce permit ameliorări ale morbidităţii şi
mortalităţii si care se exprimă printr-un singur indice ponderat, ani de viață standarizați,
în funcție de calitatea vietii.”

Existenţa statului, ca structură economică şi politică, este determinată de măsura în care

acesta satisface nevoile cetăţenilor săi (inclusiv cele economice şi sociale) şi care asigură
o corelaţie între nivelul dezvoltării economice şi creşterea calităţii vieţii.
Ca o condiţie importantă pentru asigurarea gradului de dezvoltare a civilizaţiei umane,
calitatea vieții reprezintă una din categoriile importante ale sistemului socio-economic din
orice ţară. Analiza şi studierea acestei categorii presupune, mai întâi, o evidenţiere cât
mai amplă a conceptelor referitoare la calitatea vieții.
 II. INCADRAREA TEORETICA A REFERATULUI:

Într-un sens mai larg, familia este definită ca un grup social care are membrii legați prin
raporturi de vârstă, căsatorie sau adopție și care traiesc împreuna, coopereaza și au
grijă de copii.

În sens restrans, familia este definita ca „grup social format dintr-un cuplu casatorit si
copiii acestuia”.

Etimologic, acest cuvânt vine din latinescul „familia“, care desemnează ansamblul
locuitorilor casei, ansamblul celor care trăiesc sub același acoperiș.

Calitatea vieţii de familie şi în special calitatea relaţiilor de familie sunt considerate

adesea cel mai important factor al calităţii vieţii. În societatea contemporană, poate mai
mult decât în societăţile trecute, calitatea vieţii de familie reprezintă un subiect important
pentru specialişti, dar şi pentru decidenţii politici sau pentru opinia publică în general.

Majoritatea cercetatorilor din domeniul familiei, dar si actorii politici sau opinia publica
în general, par să susțină ideea ca în ultimele decenii familiile din societatile
contemporane au suportat transformări profunde. Se consideră că schimbarile
intervenite sunt atât de importante, încât însusi termenul de "familie" a devenit destul
de ambiguu, tinzând sa acopere astăzi realități diferite de cele ale generațiilor
precedente1.

În acelasi timp, aceasta continuă sa reprezinte o instituție fundamentală în societate,

fapt pentru care în dezbaterile publice problema „declinului familiei” este privită cu tot
mai multă îngrijorare. “Ni se spune mereu ca familia se destrama, ori ca familia e
problema numarul unu. Dar când vorbesc despre familie, ei nu se refera la familie cu
varietatea ei luxurianta de forme posibile, ci la un anumit tip de familie: familia celui
de-Al Doilea Val. De obicei se gîndesc la un sot sustinator al familiei, o sotie gospodina
si câtiva copii mici. Desi exista multe alte tipuri, aceasta forma specifica, familia
nucleara, a fost idealizata de civilizatia celui de-al Doilea Val, a ajuns predominanta si
s-a raspândit în toata lumea (…). Astazi, când autoritatile ne îndeamna sa refacem
familia, ele au în vedere familia nucleara a celui de -Al Doilea Val”2.
1
Mihailescu, 2000
2
Toffler, 1983
Studiile consultate în ultima vreme par sa sustina ideea ca asistam nu numai la sfârsitul
familiei asa cum o stim, ci si la “sfârsitul lumii pe care o cunoastem” 3, la începutul unui
haos în care totul se schimba mult prea repede pentru a putea tine pasul. Au trecut însa
aproape 20 de ani de când Toffler a scris “Al Treilea Val” si aproape 30 de la “Socul
viitorului” si lumea nu s-a schimbat chiar asa de mult în aceasta perioada, dupa cum
nici predictiile sale privind sfârsitul iminent al dominatiei familiei nucleare nu s-au
confirmat decât patial.

III. CONSIDERAȚII PERSONALE:

Analizând date statistico-demografice recente si ultimele rezultate ale sondajelor de

opinie nu doar din România – caci s-ar putea argumenta ca nu este o tara postmoderna–
ci si din SUA sau alte țări Occidentale, nu am constatat o schimbare majora si
îngrijoratoare fata de anii ’70, cu atât mai mult cu cât familia râmâne pentru majoritatea
indivizilor domeniul care le ofera cea mai mare satisfactie, cel care are cea mai mare
importanta în viata lor. De altfel, comentarii la fel de pesimiste au însotit si trecerea de
la familia extinsa, proprie societatii traditionale la familia nucleara, proprie societatii
moderne4.

Mai mult, analize ulterioare au aratat ca exista o puternica mitologie privind familia
extinsa, aceasta reprezentând în societatile occidentale mai curând un ideal, un model
3
The End of the World as We Know It” – Waters, 1995
4
Am ales drept cadru de analiza un model pentru care opteaza majoritatea cercetatorilor familiei, cel al trecerii de la
traditionalitate la modernitate si postmodernitate. Simplificând, iata care ar fi cele mai importante caracteristici:
modelul traditional se întinde pâna spre sfîrsitul secolului al XIX-lea în Europa (Occidentala), iar referinta
principala este familia extinsa ; modelul modern este caracterizat prin forma nucleara (sot, sotie, copii), rata de
fertilitate reducându-se treptat, o data cu cresterea continua a nivelului de trai si emanciparea femeii; modelul
postmodern sau modelul diversitatii a început sa se dezvolte prin anii '60 - '70 în Occident o data cu “criza” familiei
nucleare si cu proliferarea modelelelor familiale alternative (între care: familia comasata, coabitarea informala,
celibatul definitiv, cuplurile homosexuale, etc). Desi este propriu societatilor occidentale, majoritatea autorilor
considera ca si familia româneasca se înscrie în acelasi pattern, fara a-l considera însa universal, obligatoriu si liniar
(vezi Ghebrea, 2000; I. Mihailescu, 2000, etc).
puternic valorizat si mai putin o realitate –"familia clasica a nostalgiei Vestului".
Imaginea curenta a familiei, preluata în discursul politic si stiintific, este aceea a unei
institutii care conserva traditiile si valorile nationale. “Fiind o institutie ce se transforma
foarte lent si anevoios, familia are o independenta relativa fata de contextul social-
economic, având o mare capacitate de inertie; schimbarile ei nu se fac o data cu
schimbarea regimului politic ci urmaresc succesiunea civilizatiilor”. Ultimele opinii
sustin ca familia cauta acum sa se debaraseze de “gloria” conservatorismului, de
“meritul” de a fi pastratoarea va lorilor nationale, devenind mai curând “barometrul”
schimbarilor sociale, trecând printr-un vizibil proces de democratizare, laicizare si
liberalizare. Avem de-a face de aceasta data cu o familie integrata tot mai puternic în
socie tatea globala, tot mai mult conditionata de schimbarile economice si sociale,
influentând la rândul ei dinamismul social global.

Disputa privind stabilitatea sau shimbarea familiei, mentinerea sau declinul ei este
probabil una care nu se va încheia prea curând. În contextul social tot mai dinamic si
mai complex, confruntându-ne cu cerinta de a fi analisti ai realitatii contemporane,
avem tendinta de a vedea schimbare peste tot, de a ne îngrijora adesea înainte de vreme,
de a ne pripi cu predictiile noastre si de a accelera noi însine mersul lucrurilor.

Opinia mea este ca pe de o parte, se exagereaza în privinta fenomenelor de eroziune a

familiei, iar pe de alta, multe din schimbarile constatate se datoreaza în parte si
dezbaterilor nesfârsite pe aceasta tema, având loc un proces de tipul celui descris de
Thomas: o situatie definita drept reala devine reala prin consecintele ei. De altfel, în
societatea contemporana opiniile stiintifice sunt mediatizate devenind în ipostaza lor
vulgarizata unul din factorii schimbarii.

Schimbarile din ultimele decenii din societatea occidentala au nascut ideea ca ne aflam în
fata unei noi civilizatii, diferita de cea industriala si denumita de majoritatea
teoreticienilor postmoderna. Postmodernismul înseamna, în primul rând, renuntarea la
definitii si clasificari, nu mai avem modele ideale dominante într-un domeniu sau altul,
nu mai exista “calea cea mai buna”.

IV. CONCLUZII:

„În vreme ce in comunități oamenii ramân uniti, in ciuda oricarei forme de separare, in
societate ei sunt separati in ciuda oricarei legaturi”.

Adaptarea familiei la schimbarile din perioada tranzitiei este un proces activ si relativ
autonom. Atfel, nu trebuie vazuta o cauzalitate stricta de genul: schimbari sociale
exterioare, schimbari în interiorul familiei. Dupa 1989, este evident ca pattern-ul familial
este în schimbare, însa acest lucru nu trebuie interpretat doar prin prisma tranzitiei la
economia de piata. În prezent ne aflam în plina consolidare a modernizarii familiei.