Titirezul 

(denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în

general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin
Titirezul (denumit și sfârlează sau, mai rar, prâsnel) este o jucărie tradițională simplă, în
general de mici dimensiuni, constând dintr-un obiect rigid cu simetrie de rotație, prevăzut la una
dintre extremități cu un vârf ascuțit. Atunci când este pus în mișcare prin răsucire rapidă în jurul
axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția
verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul.
Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale
culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și
îndrăgite până în prezent.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților
unor obiecte naturale familiare ca „fructele” coniferelor, ghinzile sau cochiliile de formă conică,
încorporate ulterior în construirea unor artefacte derivate. Tehnica primitivă cunoștea și folosea
principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul
cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări
ale titirezului de mai târziu.[1]
Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice
ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate
unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin