PREZENTARE GENERALĂ MATHCAD

METODE NUMERICE ÎN INGINERIE

2. MATHCAD 3.0

DA
3.0

Tu ştii
Mathcad ?

MNI
1
 NOTAŢII

Notaţii referitoare la taste şi meniuri

- [tasta 1]  [tasta 2] - se apasă tasta 1, se ţine apăsată, apoi se apasă tasta 2
- [tasta 1] + [tasta 2] - tastele 1 şi 2 se apasă simultan
-meniu X  comanda – din meniul X selectează comanda ...

Abrevieri
BR - Bloc de Regiuni, BR grupează logic regiuni text, matematice alte obiecte care pot fi ascunse, încuiate.
LE - Linie de Editare. LE este delimitată de un segment colorat în albastru urmat de o zonă gri şi apare în
operaţii de editare în regiuni matematice. Poziţia şi lungimea de cuprindere sunt controlate cu tasta Space
şi tastele săgeţi.
VPA - Variabilă cu valori în Progresie Aritmetică (“range variable”)
V&M - Vectori şi matrice.
ButS, ButD – Butonul din stânga, respectiv dreapta al mouse-ului.

PPi – problema numărul i propusă la curs.

S - suplimentar
2
 PREZENTARE GENERALĂ MATHCAD 3.0
Clic pe titlul capitolului, link-ul este activ când cursorul se transformă din săgeată în mână

1. PRINCIPIILE DE LUCRU APLICATE DE MATHCAD

2. FIŞIERELE MATHCAD 3.0

3. DESKTOP-UL MATHCAD 3.0

4. VARIABILE ÎN MATHCAD 3.0

5. FUNCȚII ÎN MATHCAD 3.0

6. RULAREA APLICAŢIILOR MATHCAD 3.0

7. AFIȘAREA ȘI FORMATAREA REZULTATELOR NUMERICE

8. HELP-UL ŞI ALTE SURSE DE DOCUMENTARE

3
 1. PRINCIPIILE DE LUCRU APLICATE DE MATHCAD

Mathcad-ul conservă convenţiile de scriere, citire pe suport de hârtie, operante în culturile europene sau de
origine europeană. Datorită acestui fapt şi a altor caracteristici, documentele Mathcad se bucură de un înalt
grad de ergonomicitate.

Câteva dintre cele mai importante principii de lucru în Mathcad sunt:

1. Concentrarea elementelor principale ale unui document: expresii, ecuaţii, grafice, comentarii pe acelaşi
suport (foia de lucru în Mathcad similară foii de hârtie în varianta clasică). Alte soft-uri matematice utilizează
ferestre separate, specializate pentru editarea programului, pentru afişarea rezultatelor, graficelor.

2. Mathcad-ul permite controlul vizibilităţii zonelor dintr-un document prin includerea lor în blocuri de
regiuni (”areas”). Astfel creşte mult lizibilitatea documentelor complexe: la primul contact vizual, zonele de
amănunt pot fi ascunse, ulterior acestea pot fi expandate şi analizate.

3. Principiul furnizării de către Mathcad a unor structuri predefinite tip cadru (”frame”) pe care utilizatorul
le particularizează prin completarea unor zone libere, editabile, numite placeholder-e (înlocuitor).

4. Expresiile matematice se scriu cu notaţiile uzuale folosite în matematică.

4
5. În mod implicit foia de lucru Mathcad este “live”: orice modificare efectuată de utilizator, care afectează o
variabilă sau funcţie, determină reevaluarea tuturor regiunilor matematice vizibile plasate pe acelaşi rând la
dreapta şi dedesubt. Acest tip de procesare (Auto Calculation) se poate comuta pe modul imperativ de
calcul (Calculate).

6. Scrierea implicită a rezultatului în dreapta simbolului de evaluare a expresiei, deci în aceeaşi foaie
de lucru.

7. Utilizatorul are o mare libertate de plasare a regiunilor matematice şi text în foaia de lucru. Evident
trebuie respectată logica elaborării documentului şi luarea în considerare a modului de calcul a foii:
pe rânduri de sus în jos şi pe un rând de la stânga la dreapta.

8. Calităţile de interpretare contextuală ale Mathcad-ului simplifică efortul de editare depus de utilizator.
Exemple: nu este necesară o declarare a naturii variabilelor; în calculele numerice natura unei variabile
este dedusă de Mathcad funcţie de valoarea atribuită; în calculele simbolice variabilele, nedefinite anterior
evaluării unei expresii, sunt considerate ca variabile simbolice (algebrice), iar cu cele definite se operează
prin valorile lor.

9. Evaluările numerice şi cele simbolice utilizează două simboluri diferite de evaluare (=, respectiv ).
În acest mod simplu sunt activate procesorul numeric sau cel simbolic.
5
 FIȘIERELE MATHCAD 3.0

Documentele Mathcad se bazează pe un fişiere XML pentru accesare, salvare și căutare. Formatul MCDX
este nativ pentru fișierele Mathcad; formatul MCTX este asociat template-urilor iar XPS (XML Paper
Specification) este formatul documentelor electronice Microsoft similar cu PDF.

S. Fişierele XML ( Extensible Markup Language ) sunt bazate pe limbaje markup (limbaje artificiale care
folosesc un set de adnotări pe text care descriu cum este structurat textul, formatat etc, de exemplu HTML
(Hyper Text Markup Language) utilizat pe www), extensibile (permit utilizatorilor să definească propriile lor
elemente) cu scopul de a împărţi informaţii între sisteme diferite, în particular via internet.

Se pot folosi fișiere template existente din următoarele categorii din folderele:
• My Templates
• Shared Templates
• Default Templates
• sau din cele recent folosite (Recently Used Templates)

S Utilizatorul îşi poate crea un fişier Template efectuând următoarele operaţii:

 deschidera unei noi foi de lucru (Butonul M – New – New Worksheet);
 introducerea de texte în header, footer, ecuaţii, grafice etc. care o să apară în fişierele care se vor
baza pe noul template;
 setarea stilurilor matematice şi text, forma rezultatelor, modul implicit de calcul şa;
 salvarea fişierului template: Butonul M  Save as, cu extensia mctx din lista asociată, folderul
implicit fiind My Templates.
 Fig.5. Desktop-ul Mathcad 3.0
2. DESKTOP-UL MATHCAD 3.0

7
 BUTONUL

Istoricul fișierelor folosite recent Deschideri Salvări

Fig. 6. Comenzile asociate butonului M 8

 Instrumentele Mathcad (ribbon)

Tab-ul Math

Butonul Math inserează Butonul Solve Block (Ctrl+1)

în foia de lucru o regiune inserează o structură utilizată în
matematică care poate fi calculele iterative cu trei secțiuni:
mutată cu mouse-ul valori de start (Guess Values),
oriunde pe foia de lucru. restricții (Constraints) și funcția
Același efect se obține utilizată pentru rezolvarea
prin combinația de taste problemei (Solver) care poate fi
Ctrl+Shift+M. find, minner, maximize, minimize
și odesolve, care sunt detaliate la
capitolele de rezolvare a ecuațiilor,
sistemelor și optimizare.

9
Grupul OPERATORILOR ȘI SIMBOLURILOR (Operators and Symbols) PROGRAMARE (Programming)
OPERATORI (Operators)

10
 Regiuni

Foaia de lucru Mathcad 3.0 suportă șapte tipuri de regiuni: matematică (Math), tabel (Table),
afișare grafice (Plot), blocul Solve (Solve block), afișare imagine (Image), caseta text (Text
box) și blocul text (Text block). Regiunile pot fi inserate pe foia de lucru executând clic pe
butoanele din tab-ul Math, grupul Regions

Regiunile pot fi privite ca module de construcţie a foii de lucru.

Regiunile comunică între ele în ordinea:
de sus în jos şi de la stânga la dreapta.

Dacă se execută un clic cu butonul stg. într-o zonă liberă a foii de lucru, apare în poziţia
respectivă un cursor cu fire reticulare, colorate în albastru (”crosshair”). Acest cursor
special indică locul unde se poate insera o regiune. După apariţia cursorului reticular, dacă se
începe scrierea sistemul consideră implicit regiunea ca fiind matematică, deci utilizatorul
poate începe direct să efectueze operaţiile specifice: un calcul numeric, să definească o
variabilă sau o funcţie, să scrie o expresie etc.

11
 4. VARIABILE ÎN MATHCAD 3.0

Nume de variabile

Numele variabilelor în Mathcad 3.0 sunt case sensitive: o variabilă scrisă cu litere mici (lower case) este
interpretată de către sistem ca fiind diferită de una cu majuscule (upper case), dar nu au importanță celelalte
caracteristici ale fontului: culoarea, mărimea care sunt setate din tab-ul Math Formatting, grupul Math Font.

Numele de variabile şi funcţii pot conţine următoarele caractere:

- litere mari sau mici;
- cifrele 0, ... ,9, dar nu ca prim caracter;
- majoritatea caracterelor ASCII, inclusiv caracterul _,simbolul prim ‘ (a nu se confunda cu “ ), simbolul
procent %;
- caracterele grecești;
- numele de variabile pot include simboluri și constante listate în tab-ul Math, în grupurile Constants și
Symbols, dar nu din Math > Operators.

12
Fig.7. Tab-ul Math Formatting
- Mathcad este senzitiv la scrierea subscript literal (Math>Style>Subscript sau CTRL+-.). Caracterele
care urmează după caracterul punct vor apare ca indice (subscript). A nu se face confuzie între un
nume de variabilă care conține unul sau mai multe caractere subscript şi indicele unei variabile
indexate (vector sau matrice).
Un caracter subscript poate fi introdus oriunde în identificatorul variabilei, de asemenea pot fi mai
mulți de exemplu 𝐻2 0 sau 𝐻2 𝑆04 sunt corecte.

- Mathcad nu poate face deosebirea între nume de variabile şi de funcții. În consecință, evitați să
folosiți același nume pentru o variabilă şi o funcție.
- Valoarea variabilelor șir de caractere (string) se declară între ghilimele duble.

- Evitaţi utilizarea numelor de constante predefinite în alte scopuri decât cele destinate de către
producătorul Mathcad-ului (tabelele 1 și 2 din slide-ul următor).

Definirea variabilelor

Pentru definirea variabilelor se utilizează doi operatori diferiți:

- Operatorul de definire a variabilelor, funcțiilor sau expresiilor este , inserat din tab-ul Math >
Operartors and Symbols > Operators > Definition and Evaluation sau cu tastele Shift + :
- Operatorul de definire globală este , inserat tot din tab-ul Math > Operartors and Symbols >
Operators > Definition and Evaluation sau Ctrl+Shift+ACCENT.
Constante matematice predefinite și constante sistem în Mathcad

Tabel 1. Constante matematice predefinite în Mathcad

Tabel 2. Constante de sistem predefinite în Mathcad

14
 5. FUNCȚII ÎN MATHCAD 3.0
5.1. FUNCȚII IMPLICITE

Mathcad 3.0 pune la dispoziția utilizatorului o paletă largă de funcții implicite, concentrate în tab-ul
Functions. Cu ajutorul acestora pot fi rezolvate o mare varietate de probleme inginerești: rezolvări de ecuații
și sisteme, ecuații diferențiale, interpolări și regresii, procesări de imagini, programarea experimentelor,
statistică și probabilități etc.

Fig. 8. Tab-ul Functions

O defalcare mai amănunțită pe domenii a tuturor funcțiilor implicite se găsește în lista alfabetică afișată
prin apăsarea butonului din tab-ul Functions. Acestea pot fi căutate după nume sau în categoriile
afișate. Apăsând pe butonul lista afișează categoriile, iar prin sunt afișate toate funcțiile în ordine
alfabetică. Funcția este inserată prin clic pe nume, în locul selectat cu cursorul mouse-ului. Fiecare
funcție din listă este însoțită de un hint (descriere sumară a rezultatului returnat, lista paramerilor, condiții
de aplicare) care este afișat dacă se trece cu cursorul pe deasupra numelui funcție. Informații detaliate
se obțin apăsând tasta F1. 15
Fig. 9. Funcțiile implicite Fig. 10. Funcțiile
grupate pe categorii implicite ordonate
alfabetic
 5.2. DEFINIREA FUNCȚIILOR

Funcțiile se definesc ca și variabilele: cu operatorul local sau cu cel global

5.3. FUNCȚII CREATE DE UTILIZATOR

Funcțiilor definite de utilizator li se aplică aceleași reguli ca și celor implicite:

- Numele funcției trebuie să respecte aceleași convenții ca cele operante în cazul variabilelor.
- Este recomandat ca numele unei funcții definite de utilizator să nu se suprapună peste cel al uneia
implicite, dacă totuși se folosește același nume acesta poate fi diferențial de celălalt avându-se în
considerare că acestea sunt case sensitive.
- După nume urmează o listă a parametrilor formali, între paranteze rotunde, parametrii fiind despărțiți
prin virgule.
- Numele parametrilor formali sunt locali definirii funcției, deci pot fi folosiți și în alte funcții.

Lista parametrilor formali Lista parametrilor actuali

Funcții care apelează alte funcții

În expresia unei funcții definite de utilizator se pot integra ale funcții implicite sau nu.

Exemplu
Calculul tensiunii într-o grindă cu secțiune dreptunghiulară bxh supusă la un moment încovoietor Mi, pe
baza cunoscutei formule a lui Navier. Este definită funcția modulului de rezistență la încovoiere
(Mod_rez_incov(b,h)), apoi acesta utilizată în relația de calcul a tensiunii, definită tot ca funcție
(Tens_max_incov(b,h,Mi)). În exemplu s-au utilizat și unități de măsură.

Funcții care au ca argument nume de funcții

Funcțiile create de utilizator pot avea în lista parametrilor formali nume de funcții. Vezi cursul Programarea
în Mathcad: aplicația determinarea maximului unei funcții de o singură variabilă prin explorare exhaustivă.

18
 6. RULAREA APLICAŢIILOR MATHCAD 3.0

Procesarea informațiilor, cuprinse de o foaie de lucru, se face în două etape succesive:

1. Foia de lucru este parcursă de la stânga la dreapta şi de sus în jos, evaluându-se doar definirile
globale de variabile și/sau funcții.
2. La a doua parcurgere, după aceeași traiectorie, Mathcad evaluează restul definirilor şi toate
ecuaţiile, expresiile matematice.

Avându-se în vedere modul de scanare a foii, sunt explicabile regulile enunțate mai sus: vizibilitatea
nerestrictivă a variabilelor globale, vizibilitatea pozițional restrictivă a celor locale (de la stânga la dreapta și
de sus în jos).

În procesul de scanare a foii de lucru Mathcad calculează tot ce poate, avertizând utilizatorul asupra
evaluărilor pe care nu le poate efectua, deoarece conțin variabile sau funcții nedefinite. În această situație
Mathcad colorează în roșu variabila/funcția a cărei valoare nu o poate procesa. Prin clic, în regiunea
matematică respectivă, se afișează o sugestie (hint) cu următorul conținut: această variabilă sau funcție nu
este definită deasupra sau la dreapta (“This variable is undefined. Check that the label is set correctly”).
Pentru remedierea situației, utilizatorul trebuie fie să repoziționeze variabilele care sunt definite la dreapta,
sau mai jos de regiunile unde sunt utilizate, sau să le definească şi să le poziționeze corect, dacă nu sunt
definite.
19
CONTROLUL DESFĂŞURĂRII CALCULELOR

Prin intermediul primelor patru butoane din tab-ul Calculation, grupul Controls se poate controla
procesarea foii de lucru:
- Implicit este selectat modul de calcul automat (Auto Calculation) care face updatarea foii de lucru
automat după ce s-a făcut cel puțin o modificare a unei regiuni matematice.

- Calculele care durează mult pot fi întrerupte prin clic pe butonul Stop All Calculation care lucrează
în corelație cu Auto Calculation. Cle două stări pot fi urmărite prin culoarea punctului din stânga în
bara de stare: dacă acesta este verde înseamnă că modul de calcul automat este activ, roșu în caz
contrar iar galben în timpul calculelor.

- Comanda Calculate procesează toată aplicația Mathcad. Este necesară apelarea la acest mod de
calcul și dacă foia de calcul trebuie să preia rezultate din alte foi de calcul.

- Disable Region inactivează regiunea/regiunile matematice anterior selectat/e

. Fig. 11. Tab-ul Calculation

URMĂRIREA ERORILOR DIN FOAIA DE LUCRU

Grupul Error Tracing conține patru butoane prin intermediul cărora se poate urmări sursa erorii. Operația
este utilă în cazul calculelor seriale (etape de calcul înlănțuite).

În exemplul de mai sus funcția h(1) nu poate fi evaluată deoarece expresia conține o împărțire la zero.
În grupul Error Tracing au fost automat activate butoanele de salt la eroarea anterioară sau la prima.
Efectele pot fi urmărite în capturile de mai jos.

21
 7. AFIȘAREA ȘI FORMATAREA REZULTATELOR NUMERICE ÎN MATHCAD 3.0
7.1. AFIȘAREA REZULTATELOR NUMERICE

Mathcad 3.0 afișează implicit trei zecimale, dacă

se dorește afișarea în alt format, după ce se
execută clic pe rezultat, se apelează la grupul
Results din tab-ul Math Formatting.

Selecția numărului de zecimale afișate se face prin

intermediul listei asociate comenzii Display
precision de la 0 la 15.

Fig. 12. Lista cu numărul

de zecimale afișate
22
 7.2. FORMATAREA REZULTATELOR NUMERICE

Fig. 13. Tipurile de

formatare a rezultatelor

Mathcad 3.0 permite cinci tipuri de formatare a rezultatelor numerelor reale:

- General: afișează rezultatul sub forma X.Yx10n, X număr întreg, Y fiind numărul de zecimale setat
ca în fig. 12.
Exemple: ,.

- Decimal: rezultat afișat fără a fi formatat exponențial.

- Scientific: afișează întotdeauna rezultatul în format exponențial. Exemplu:

- Engineering: asemănător celui general dar cu exponent multiplu de 3.

Exemple:
- Percent: rezultatul este multiplicat cu 100 și este afișat cu simbolul procent.
Exemple:
Numerele complexe sunt afișate în Mathcad 3.0 în cinci forme (fig. 14).

Fig. 14 Formele de
afișare a numerelor
complexe

Primele două setări afișează numerele complexe în forma carteziană, deosebirea fiind în utilizarea
simbolului i sau j pentru unitatea imaginară. Ultimele trei afișează în format polar cu unghiul măsurat ca
valoare a lui π, radiani, respectiv grade.

Pentru revenirea la formatarea implicită se utilizează butonul Clear Format (fig. 14).

24
 8. HELP-UL ŞI ALTE SURSE DE DOCUMENTARE

References:
- Read this first: cerințe sistem, licență, schimbare limbă.
- What is new: noutăți aduse de Mathcad 3.0
- Instalation and Administration Guide.

Tutorial: conține exemple de exerciții pe diverse probleme.

Migration Guide: descrie metodele de recunoaștere a

aplicațiilor Mathcad din versiunile anterioare Mathcad 3.0.

25
Mathcad 3.0

26