Alexandru Lapusneanu este personajul principal, numele lui constituind titlul nuvelei.

Este un
personaj real,cu atestare istorica,infatisat in timpul celei de-a doua domnii.

Lapusneanul este caracterizat de cruzimea nemasurata, provenita dintr-o ura fara margini,dusa
aproape la paroxism fata de boierimea tradatoare, lacoma de averi. E viclean,ipocrit,de o
inteligenta diabolica,isi calca juramintele,e cinic si de un umor macabru,atunci cand ii arata
doamnei Ruxandra,piramida de capete drept ‘’un leac de frica.’’

Nu este o simpla bruta insetata de sange,ci este un monarh absolut,ce nu tolereaza opozitia
boierilor.

Este lucid si prevazator,cere parerea altora si isi exprima indoiala,este orgolios si darz,neabatut in
hotararea sa,nu cedeaza si nu renunta usor ,de aceea respinge categoric si manios pretentia
acestora de a nu intra in tara.

‘’-Daca voi nu ma vreti,eu va vreu pe voi,si voi merge ori cu voia,ori fara voia voastra. Sa ma-
ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt.’’

Lapusneanu are o bogata experienta,incat isi da seama de adevaratele intentii ale lui
Motoc,caruia i se adreseaza fara menajamente: ‘’ – Sa ma-ncred in voi? <<Lupul parul
schimba,iar naravul ba?>>’’

Totodata este un fin psiholog care sesizeaza cu usurinta caracterul si psihologia celor din jur.
Pentru el,Veverita este un opozant vechi si deschis ,Spanioc este patriotul tanar si
orgolios,Stroici un copil nestiutor si necunoscator de oameni caruia ‘’i se pare ca toate paserile
ce zboara se mananca’’,iar Motoc este’’invechit in rele’’,deprins a se ciocoi la toti domnii,pe
care i-a tradat pe rand.

Voievodul dovedeste abilitate politica,deoarece se apropie de popor ,indreptand nemultumirile

acestuia catre boieri.

De aceea,gandind acest plan,el i se adreseaza lui Motoc: ‘’te voi cruta,caci imi esti trebuitor,ca sa
ma usurezi de blestemurile norodului.’’

Inca de la sosirea sa’’norodul pretutindene il intampina cu bucurie si nadejde,aducandu-si aminte

de intaia lui domnie ’’,caci nu-si da seama de adevaratul caracter al domnitorului.

La el nici chiar atitudinea binevoitoare fata de doamna Ruxandra nu este constanta ci dureaza
doar pana cand aceasta ii aminteste de crimele savarsite:’’Lapusneanu posomorandu-se,desfacu
bratele:Ruxandra cazu la picioarele lui’’.

Lapusneanu e in stare(vazandu-se popit)sa profere injurii la adresa clerului ,lucru infiorator

pentru acea vreme,cu atat mai groaznic cu cat el este la un pas de moarte. Ar fi fost capabil chiar
sa-si ucida sotia si pruncul,atunci cand presimte alianta cu dusmanii lui neimpacati:’’M-ati popit
voi,dar de ma voi indrepta,pe multi am sa popesc si eu!iar pe cateaua asta voi s-o tai in patru
bucati impreuna cu tancul ei,ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor si dusmanilor mei’’.
Capacitatea de cruzime si de ura a personajului este enorma si nu se poate masura decat cu
rautatea si intrigile boierilor,adversarilor sai. In aceasta zbatere a sa, Alexandru Lapusneanu
devine o natura problematica.

Dupa cum se observa, Costache Negruzzi creaza un personaj complex in persoana lui Alexandru
Lapusneanu.