Argou & Jargon

Aşadar, termenul “argou” se referă la un limbaj criptat, format din cuvinte al căror sens a fost
“deturnat”, utilizat de diverse grupuri, care optează pentru un stil neconvenţional al comunicării
– deţinuţi, hoţi, interlopi, dar şi elevi, studenţi, cei din armată, muncitori etc. – pentru a nu fi
înţeleşi de ceilalţi.

De pildă, din argoul lumii interlope fac parte cuvinte precum: curcan/caraliu (poliţist), a şuti/a

mangli (a fura), lovele/mardei/mălai (bani), facultate (puşcărie), streptomicina (alcool), mardoi
(huligan, bătăuş), şmen (înşelătorie, minciună), primar (deţinut la prima condamnare),
“crocodil” (telefon mobil), a paradi (a strica), a lucra cu manda ( a folosi un intermediar) etc.

Argoul tinerilor cuprinde termeni precum: a bate apa (a pierde timpul), găman (student), gherţoi
(persoană fără maniere), paraşutist (persoana care vine neinvitată la petreceri), a avea pedigree
(a avea facultate), dar şi “fiţos”, “varză”, “bazat”, “a fi pe felie”, “trendy”, “loser”,
“cool” etc.

Într-o lucrare pe tema argoului, Rodica Zafiu, profesor la Universitatea Bucuresti, subliniază că
această zonă lingvistică, pe care o numim “argou”, este şi “o ilustrare a posibilităţilor ludice şi
estetice ale limbii, un spaţiu în care uneori îşi manifestă creativitatea vorbitori anonimi, dotaţi cu
ingeniozitate şi umor”.

Jargonul reprezintă, de asemenea, un registru stilistic, dar, spre deosebire de argou, aşa cum
rezultă şi din definiţia din DEX, exprimă dorinţa unor vorbitori de a se deosebi de ceilalţi printr-
un limbaj pretenţios, care cuprinde termeni împrumutaţi din alte limbi sau care sunt specifici
anumitor profesii.

Există un jargon tehnic, un jargon informatic (branch, browser, bufler, default etc.), un jargon al
marketingului (advertising, BANT, blacklist, newsletter etc.), un jargon juridic/“legaleza”
(abitaţie, apelant, audit, cesiune etc.) , un jargon al celor care lucrează în televiziune, al
oamenilor de afaceri/”afacereza” (habitaţie, gaj, know-how, back office etc.), un jargon medical,
matematic etc., fără ca aceşti termeni să aibă conotaţii negative sau jignitoare.
Din jargon fac parte şi alţi termeni, utilizaţi, de regulă, în comunicarea orală, fără a fi specializaţi
pentru un anumit domeniu, dar prin care unii vorbitori vor să epateze: “bonjour”, “bonsoar”,
“bye-bye”, “grazie”, “feeling”, “high life”, “madame”, “mon cher” etc.

De-a lungul timpului, scriitorii, în unele dintre operele lor, au valorificat valenţele expresive şi
umoristice ale elementelor de argou şi jargon, în limbajul personajelor sau in versuri. De
exemplu, Vasile Alecsandri, în cunoscutul ciclu de vodeviluri al “Chiriţelor” (“Chiriţa în Iaşi”,
“Chiriţa în provincie”, “Chiriţa în balon”), pune pe seama personajului feminin central
“franţuzisme”, prin care aceasta vrea să-şi sublinieze “calitatea” de “isprăvniceasă”: “De-acum
să videţi bontonuri… am să-i durez si-un voiaj la Paris… am să mă dau si eu de baroană, cum oi
trece graniţa… să spariu nemţii…”