grup social relativ închis, cu intenția de a se diferenția de ceilalți vorbitori. Este utilizat de categorii restrânse: delincvenți (care spun album pentru „cazier“) sau elevi și studenți (care spun blană pentru „frumos, bun“). Vocabularul argotic se modifică frecvent, pentru că multe cuvinte își pierd repede caracterul secret și pentru că au numai circulație orală.
2 Argoul
Termenii argotici apar prin:
- folosirea metaforei (ecologist pentru „vagabond“, mansardă
pentru „cap“, vrăjeală pentru „prosteală“); - împrumuturi din alte limbi (mișto pentru „bun“ și baftă pentru „noroc“ din rromani/țigănească, bișniță pentru „afacere“ și bos pentru „conducător“ din engleză, fraier pentru „prost“ din germană etc.); - derivare (tunar, „autor al unor furturi mari“ de la tun, cu sensul de „furt, spargere, înșelătorie de mari proporții“, bengos cu sensul de „formidabil, excelent“ de la țigănescul benga, cu sensul de „drac“);
3 Argoul
- trunchiere, adică suprimarea părții finale a unui cuvânt (bac pentru
„bacalaureat“, nașpa din „nașparliu“ cu sensul de „ciudat, urât, rău“); - utilizare de cuvinte vechi sau regionalisme (aprod, în trecut „dregător al curții domnești“, pentru „infractor tânăr“, pârnaie, regional „oală mare de pământ în care se păstrau alimentele mai mult timp“ pentru „închisoare“).
4 Jargonul
Jargonul este un limbaj de specialitate în care apar mulți termeni
tehnici sau științifici sau un limbaj cu multe cuvinte din alte limbi, uneori chiar deformate, folosit de anumite persoane care vor să se distingă printr‑o exprimare pretențioasă. Există numeroase jargoane de specialitate, medical, lingvistic, matematic etc. și este recomandabil ca acestea să fie folosite doar între specialiști.