Literatură, teatru şi film- mijloace de comunicare artistică

Tipul de opţional: disciplină nouă

1 ora/ săptămână – clasa a VII- a
An şcolar 2017- 2018
 Argument

„Vi s-a întâmplat vreodată să ieşiţi din sala de cinema şi să simţiţi un gol în suflet? Să vă
pară rău că s-a terminat filmul? Dacă vi s-au întâmplat toate acestea, înseamnă că regizorul şi-a
atins scopul, obiectivul său principal fiind ca spectatorul să se identifice cu personajul, să se
implice în scenariu, să ia atitudine. Persoana care merge la cinema iese din casă şi intră într-o
altă lume, cea a naraţiunii, care îşi are rădăcinile în marile mituri ale culturii. Se intră într-o
lume fictivă, se trăieşte în această lume şi apoi se revine la lumea cotidiană cu altă
viziune.Victor Turner numeşte această experienţă liminală (din latinescul limen care
înseamnă prag). În acest timp, liminal, persoana stă în pragul a două lumi: lumea pragmatică,
cotidiană şi lumea ideală, utopică. Persoana nu doar stă în prag, contemplând naraţiunea, ci
intră în povestire şi îşi asumă responsabilitatea ca şi când ar fi un personaj de pe
ecran[...]Teatrul şi filmul oferă o arie de explorare pentru o schimbare culturală
continuă.”( Carlo Tagliabue, Cinematografia şi viaţa cotidiană, Editura Elledici, Torino, 2001).
Modul de preluare a mesajului – vizual, auditiv sau audio-vizual – impus de tipul de
imagine artistică, se defineşte în funcţie de relaţia cu dimensiunea temporală a receptării.
Lessing făcea o clasificare a artelor, în studiul Laocoon, publicat în 1765, în arte ale succesiunii
şi arte ale simultaneităţii. Mesajul poetic, realizat în cod verbal, poate fi receptat auditiv, atunci
cand este formulat oral, sau vizual, atunci cand este transmis scriptural, cum se întamplă în
cazul literaturii. Corelat unei imagini plastice, ca în cazul caligramei, mesajul poetic este
destinat exclusiv unei receptări vizuale; corelat cu un mesaj melodic, ca în situaţia cântecului,
este destinat receptării auditive.
Trecând la teatru, mesajul poetic, ca urmare a sincretismului de coduri, capătă o structură
complexă, complicând totodată problema receptării: dacă mesajul poetic propriu-zis, realizat în
cod verbal, este receptat auditiv, mesajele complementare, care intervin prin codurile non-
verbale, cum ar fi cel mimic sau kinetic, sunt destinate receptării vizuale. Vorbim aşadar de o
receptare audio-vizuală care, ca şi în situaţia filmului, presupune un alt mod de participare la
actul comunicării. Receptorul devine din cititor, spectator de teatru sau film.
Cinematograful, arta sincretică, a făcut saltul de la imaginea vizuală statică la imaginea
vizuală dinamică, desfăşurarea vizuală a mişcării fiind surprinsă din perspectivă epică. Astfel,
cinematograful devine o modalitate de a povesti cu ajutorul imaginilor. Noua formă de
comunicare a schimbat atât structura mesajului, cât şi disponibilităţile enunţului, printr-o
reorganizare a situaţiei de comunicare. Enunţul artistic de tipul filmului a devenit un produs
colectiv, indirect si instrumental.
Opţionalul Literatură, teatru şi film- mijloace de comunicare artistică propune analiza
celor trei tipuri de comunicare artistică, înţelegerea punctelor de interferenţă între acestea şi a
modurilor specifice de transmitere a mesajelor sensibile către elevi.
În egală măsură, urmărim cultivarea şi dezvoltarea imaginaţiei audio-vizuale a copiilor
prin oferirea unor proiecţii audio-vizuale ale unor opere literare pe care aceştia vor trebui să le
lectureze în prealabil.
Dincolo de aspectul cultural şi de divertisment, filmul şi teatrul sunt utilizate de către
profesorul de limbă şi literatură română, în scop pedagogic. Profesorul va decide dacă
proiecţiile vor fi utilizate integral sau parţial, cu sau fără întreruperi. În cazul vizionării
integrale, profesorul poate cere elevilor să facă un rezumat al proiecţiei vizionate, să dezbată
tema proiecţiei, să imagineze o continuare a poveştii, să-şi imagineze viaţa unuia dintre
personaje etc. Cadrul didactic poate segmenta vizionarea, oprind-o în momente strategice,
pentru a verifica înţelegerea orală (printr-un chestionar cu alegere multiplă, spre exemplu, sau
printr-o serie de întrebări deschise). Dar o proiecţie poate fi exploatată şi secvenţial pentru
explicarea unui aspect gramatical precis sau ca element declanşator al unei activităţi de
redactare creativă (scrisoare, mesaj electronic, articol de presă, povestire etc).
Literatura, teatrul şi filmul reprezintă forme de comunicare artistică deoarece, asemenea
obiectului estetic, sunt destinate în primul rând să placă. Pentru a-şi atinge scopul, fiecare
prezintă particularitaţi care transced limbajul specific.

VALORI ŞI ATITUDINI

 Cultivarea plăcerii de a citi, de a viziona un spectacol de teatru sau de film.

 Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice, prin lectura textului sau vizionarea
spectacolului.
 Cultivarea sensibilitaţii, prin receptarea operei artistice.
 Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii, teatrului,
filmului.

COMPETENŢE GENERALE

 Formarea competenţelor în domeniul receptării particularitaţilor şi limbajului specific în

literatură, teatru, film.
 Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală a diferitelor modalităţi de
comunicare artistică.
 Argumentarea, în scris sau oral, a propriilor opinii asupra unui text literar, spectacol de
teatru sau film.
 COMPETENŢE SPECIFICE

 înţelegerea fenomenului de diversificare tematică şi compoziţională a literaturii, teatrului

şi cinematografiei;
 cunoaşterea principalilor reprezentanţi ai literaturii, teatrului , filmului universal şi
românesc;
 formarea competenţei de a aprecia opera de valoare la nivelul traducerii (sau, acolo unde
este posibil, la nivelul textului original);
 compararea valorilor estetice în evoluţia acestora;
 formarea capacităţii de a individualiza opera prin structură, temă, motiv, stilistică şi
capacitatea de stabili analogii;
 integrarea fenomenul literar în fenomenul cultural-istoric prin conexiuni cu istoria
artelor (teatru, cinematograf);
 lărgirea sferei de interpretare a formelor de comunicare artistică prin nuanţare filozofică;
 realizarea transferului de valori estetice, specific literare, din domeniul literar în celelalte
arte;
 cunoaşterea şi înţelegerea mesajului operelor literare;
 desprinderea valorilor morale care îşi găsesc expresia artistică în acestea;
 sesizarea la fiecare autor a elementelor stilistice proprii;
 integrarea operelor artistice în circuitul valorilor naţionale şi universale;
 dezvoltarea spiritului interogativ-argumentativ despre viaţă şi lume;
 stabilirea de legături tematice şi de idei între operele artistice studiate.

EVALUARE

Modalităţile de evaluare trebuie concepute în strânsă legatură cu specificul cursului

opţional propus. În acest sens se impune deplasarea de accent de la metodele tradiţionale de
evaluare la strategii de evaluare care să ofere elevilor posibilitatea de a demonstra:
• ceea ce ştiu (ca ansamblu de cunoştinţe);
• ceea ce pot să facă (utilizarea cunoştinţelor ca instrumente de raportare critică la medii).
În acest context, evaluarea vizează:
• elaborarea unor eseuri;
• realizarea unor portofolii pe teme date;
• construirea unor alternative explicative la mesajele receptate;
• dezbaterea unor probleme comunicaţionale sesizate de elevi;
• observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
• autoevaluarea;
• elaborarea de proiecte pe teme date.
• transpunerea în scenă a unei dramatizări de către micii actori.

CONŢINUTURILE ÎNVǍŢǍRII
Semestrul I– 19 ore

Prezentarea programei şi a obiectivelor

I. Textul ficţional
1.1 Vizionarea filmului Pulbere de stele , ecranizare după romanul cu acelaşi nume, de Neil
Gaiman
1.2 Lectură selectivă după romanul cu acelaşi nume, de Neil Gaiman. Structura textului
ficţional

II. Fabula
2.1 Lectură selectivă din fabula Ferma animalelor, de George Orwel
2.2 Vizionarea ecranizării după fabula cu acelaşi nume
2.3 Fabula- specie a genului epic

III. Jules Verne-precursorul filmului SF

3.1 Aprecieri personale după lectura integrală a romanului Douăzeci de mii de leghe sub
mări
3.2 Vizionarea filmului cu acelaşi nume
3.3 Alte ecranizări după romanele lui Jules Verne

IV.Monologul
4.1 Monologul ca discurs. Monologul ca mod de expunere
4.2 Vizionarea unor monologuri susţinute de Horaţiu Mălăele şi Dem Rădulescu
4.3 Vizionarea altor monologuri celebre în istoria cinematografiei româneşti
4.4 Abaterile de la normele limbii literare într-un mesaj ascultat
4.5 Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj

Semestrul al II- lea– 17 ore

V.Lumea teatrului
5.1Sceneta
Vizionarea ecranizărilor dupa D-l Goe... şi după Bubico de I. L. Caragiale
5.2 Piesa de teatru
Vizionarea ecranizării Cuibul de viespi( realizată după piesa de teatru Gaiţele, de Alexandru
Kiriţescu)
5.3 Sceneta şi piesa de teatru- asemanări şi deosebiri
5.4 Regizori şi actori. Piesa noastră de teatru

VI. Filmul de animaţie

6.1 Istoricul filmului de animaţie
6.2 Vizionarea filmului de animaţie Ice age 3
6.3 Filmul de animaţie-Cocosatul de la Notre Dame, ecranizare după romanul cu acelaşi nume,
scris de Victor Hugo
6.4 Contrastul dintre aparenţă şi esenţă
6.5 Quasimodo- un personaj de actualitate
6.6 Tipologii de personaje în filmul de animaţie

VII. Din lumea celor care nu cuvântă

7.1 Aprecieri personale după lectura integrală a romanului Colţ Alb ,de Jack London
7.2 Vizionarea ecranizării Eight Below
7.3 Lumea vietăţilor mărunte şi universul uman
7.4 Reportajul .Lumea neobişnuită a animalelor

VIII. Ficţiunea istorică

7.1 Ficţiunea istorică
7.2 Aprecieri personale după lectura integrală a romanului Prinţ şi cerşetor, de Mark Twain
7.3 Vizionarea filmului Ivanhoe
7.4 Vizionarea filmului Troya
Încheierea anului şcolar

Bibliografie

*** „Film critic. Revista de cultură şi informaţie cinematografică”

Alin Cristea Postmodernismul în cinema, Editura AquaForte, Cluj, 2001

C. Corciovescu, Cinema… un secol şi ceva, Editura Curtea Veche, 2003

V. Râpeanu
Călin Căliman Istoria filmului românesc 1897-2000, Editura Fundatiei Culturale
romane, 2001
Călinescu, G. Studii si conferinţe, ESPLA, Bucuresti, 1956

Călinescu, G. Scriitori străini, Ed. pentru literatură universală, Bucureşti, 1967

Drîmba, Ovidiu Teatrul de la origini şi până azi, Ed. Albatros, 1973

Gheorghiu, Mihnea Orientări în literatura străină, ESPLA, Bucuresti, 1958

Gheorghiu, O. Istoria teatrului universal, Ed. Didactică si Pedagogică,
Bucureşti, 1960
Jean Louis Leutrat Cinematograful de-a lungul vremii, Editura ALL, 2000

Marian Tutui Istoria filmului românesc, în Revista filmului românesc

Pippidi, D.M. Antologie de literatură universală, ESPLA, Bucureşti, 1956

Savel Stiopul Incursiune in istoria filmului românesc,Editura Antet, 2002

Vianu, Tudor Studii de literatură universală şi comparată, Bucureşti, 1963

Nr. Unitatea Competenţe specifice Conţinuturi asociate Nr. S

crt. de de ore
învăţare alocate
1. Textul -formarea capacităţii de a Prezentarea programei şi a 1 S
individualiza opera prin structură,
ficţional temă, motiv, stilistică şi capacitatea
obiectivelor
de a stabili analogii; S
Vizionarea filmului Pulbere de stele , 1
-cunoaşterea şi înţelegerea mesajului ecranizare după romanul cu acelaşi
operelor literare;
nume, de Neil Gaiman
-desprinderea valorilor morale care
îşi găsesc expresia artistică în Lectură selectivă după romanul cu S
acestea; acelaşi nume, de Neil Gaiman. 1
Structura textului ficţional

2. Fabula -cunoaşterea şi înţelegerea mesajului Lectură selectivă din fabula Ferma 1 S

operelor artistice;
-desprinderea valorilor morale care
animalelor, de George Orwel
îşi găsesc expresia artistică în
acestea;
-sesizarea la fiecare autor a Vizionarea ecranizării după fabula cu 1
elementelor stilistice proprii;
S
- integrarea operelor artistice în acelaşi nume
circuitul valorilor naţionale şi
universale;
-dezvoltarea spiritului
interogativ-argumentativ despre viaţă
şi lume; Fabula- specie a genului epic 1 S

3. Jules - cunoaşterea principalilor Aprecieri personale după lectura 1 S

 Verne- reprezentanţi ai literaturii şi filmului integrală a romanului Douăzeci de mii
universal;
precurso de leghe sub mări
rul - compararea valorilor estetice în
filmului evoluţia acestora;
SF Vizionarea filmului cu acelaşi nume 1 S
- realizarea transferului de valori
estetice, specific literare, în domeniul
cinematografiei;
Alte ecranizări după romanele lui 2 S
- stabilirea de legături tematice şi de Jules Verne S
idei între operele artistice studiate

4. Monolo - cunoaşterea principalilor Monologul ca discurs. Monologul ca 1 S

reprezentanţi ai teatrului şi ai filmului
gul românesc;
mod de expunere

- formarea competenţei de a aprecia Vizionarea unor monologuri susţinute 1 S

opera de valoare la nivelul textului de Horaţiu Mălăele şi Dem Rădulescu
original;

- integrarea fenomenul literar în Vizionarea altor monologuri celebre

fenomenul cultural-istoric prin în istoria cinematografiei româneşti S
conexiuni cu istoria artelor (teatru, 1
cinematograf);
Abaterile de la normele limbii literare S
- lărgirea sferei de interpretare a într-un mesaj ascultat 1
formelor de comunicare artistică prin
nuanţare filozofică;
Adecvarea elementelor nonverbale la
mesaj S
1
5. Lumea - cunoaşterea principalilor Sceneta
reprezentanţi ai teatrului şi ai filmului S
teatrului românesc;
Vizionarea ecranizărilor dupa D-l 1
Goe... şi după Bubico de I. L.
- formarea competenţei de a aprecia Caragiale
opera de valoare la nivelul textului
original;
Piesa de teatru
-lărgirea sferei de interpretare a Vizionarea ecranizării Cuibul de 1 S
formelor de comunicare artistică prin viespi( realizată după piesa de teatru
nuanţare filozofică; Gaiţele, de Alexandru Kiriţescu)
-desprinderea valorilor morale care
îşi găsesc expresia artistică în
acestea; Sceneta şi piesa de teatru- asemanări 1 S
-sesizarea la fiecare actor a
şi deosebiri
elementelor stilistice proprii;

Evaluare
1 S

Lumea -desprinderea valorilor morale care

teatrului Regizori şi actori. Piesa noastră de
îşi găsesc expresia artistică în 2 S
acestea; teatru
S
- integrarea operelor artistice în
 circuitul valorilor naţionale şi
universale;

6. Filmul de -cunoaşterea şi înţelegerea mesajului Istoricul filmului de animaţie 1 S

operelor artistice;
animaţie
-desprinderea valorilor morale care Vizionarea filmului de animaţie Ice
1 S
îşi găsesc expresia artistică în age 3
acestea;

-dezvoltarea spiritului interogativ- Filmul de animaţie-Cocosatul de la 1 S

argumentativ despre viaţă şi lume; Notre Dame, ecranizare după romanul
cu acelaşi nume, scris de Victor Hugo

Contrastul dintre aparenţă şi esenţă

1 S
Quasimodo- un personaj de
actualitate S
1
Tipologii de personaje în filmul de
S
animaţie
1
7. Din -cunoaşterea şi înţelegerea mesajului Aprecieri personale după lectura 1 S
operelor artistice;
lumea integrală a romanului Colţ Alb ,de
celor -desprinderea valorilor morale care Jack London
care nu îşi găsesc expresia artistică în
cuvântă acestea;

-sesizarea la fiecare autor a Vizionarea ecranizării Eight Below 1 S

elementelor stilistice proprii;
- integrarea operelor artistice în
circuitul valorilor naţionale şi Lumea vietăţilor mărunte şi universul 1 S
universale; uman
-dezvoltarea spiritului interogativ-
argumentativ despre viaţă şi lume; S
Reportajul .Lumea neobişnuită a
1
animalelor

8. Ficţiunea -lărgirea sferei de interpretare a Ficţiunea istorică 1 S

formelor de comunicare artistică prin
istorică nuanţare filozofică;
Aprecieri personale după lectura
1 S
- cunoaşterea şi înţelegerea mesajului integrală a romanului Prinţ şi
operelor literare; cerşetor, de Mark Twain
- dezvoltarea spiritului interogativ-
argumentativ despre viaţă şi lume; Vizionarea filmului Ivanhoe 1 S
Vizionarea filmului Troya 1
S

1 S
Încheierea anului şcolar