- REFERAT -

Perspectiva diacronică în studiul ihtionimelor

Limba este un organism viu, un cod consacrat de tradiţie, de viaţă,

care îşi are propria sa dialectică, rămânând în afara intervenţiilor arbitrare
ce ar căuta să o modifice.
Terminologia piscicolă apare, în contextul limbii române, ca un
domeniu al ştiinţei semelor. Din această perspectivă se pot preciza
apropierile şi depărtările denumirilor abordate faţă de celelalte, cu care
alcătuiesc un ansamblu şi anume câmpul terminologic al cuvântului
„peşte”.
În lucrarea de faţă clasificarea numelor de peşti este gândită
etimologic dar şi din perspectiva mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului.
Fireşte că, pe lângă lexicul neutru, includem aici sinonimele arhaice sau
neologice, populare şi regionale, livreşti, ca şi anumite indicaţii funcţional –
stilistice.
*
* *
Terminologia piscicolă este cunoscută în limba română încă din cele
mai îndepărtate timpuri datorată – în primul rând – cuvintelor care circulă
în mod obişnuit în vorbirea populară, dar şi prin intermediul documentelor
de natură istorică, arheologică, literară cu caracter ihtiologic.
Fiind pescari vechi şi – pe mai multe coordonate spaţiale – numeroşi,
acceptăm drept firesc faptul că geţii sau dacii să fi avut un bogat lexic în
legătură cu numele peştilor, dar şi cu uneltele de pescuit sau alte aspecte
ale acestei ocupaţii. Cum însă limba dacă a dispărut în urma cuceririi
romane iar studiile ştiinţifice asupra acestei limbi şi a moştenirii pe care ea
a lăsat-o limbii române abia acum se dezvoltă, cunoşteam prea puţin acest
lexic.
Dacă se admite astăzi că ar fi de origine dacă elemente lingvistice
referitoare la pescuit, ca: „(a) agăţa”, „baltă”, „cârlig”, „genune”, „mal”,

1
„melc”, „pârâu”, nu este exclus să se constate, în timp, că unele denumiri
de peşti, considerate până acum de alte origini (de exemplu - slavă) să fie
dacice.
Mai bogat este lexicul românesc de origine latină în legătură cu peştii
şi pescuitul. În primul rând termenul generic de „peşte” (din „piscis” la
acuzativ: piscem), termen care a fost foarte productiv în limba română,
dând o întreagă familie de cuvinte: „pescar”, „pescăraş” (dim. „rar”),
„pescăriţă”, „pescărie”, „pescuit”, „pescuitor”, „pestişor”, „pescuţ”,
„pescos”, „pescărel”, „pescărit”, „pescăruş”. Apoi (deşi obiectul lucrării
noastre îl constituie numai denumirile de peşti), ni se pare sugestiv a
consemna aici faptul că o serie întreagă de nume de pescari specializaţi s-
a format prin adăugarea sufixelor de origine latină „- ar” şi „- er”: coticer
(care pescuieşte cu coteţul), mrejer (pescar cu mreaja), năvodar (de la
„năvod”), orier sau ostier (pescari care folosesc oria sau ostia), păstrăvar,
plăticar, undiţar, vârşar (pescar cu vârşa) şi zătonar (de la „zaton”,
îngrăditură specifică prinderii peştelui).
Lexicul românesc în legătură cu pescuitul prezintă o serie întreagă
de termeni privind atât peştii, cât şi uneltele de pescuit care sunt de
origine slavă. Astfel, în ceea ce priveşte peştii, „Dicţionarul limbii române
moderne” (Ed. Academiei, 1958) şi „Dicţionarul explicativ al limbii române”
(Ed. Academiei, 1975) consideră ca fiind de origine slavă termenii: babuşcă
(sl.: babuşká); batcă (sl.: babka); behliţă (sl.: bieglyi); biban (sl.: biban);
caracudă (sl.: karakude); caras (sl.: karaś); cegă (sl.: ciga), chişcar (sl.:
piškar); clean (sl.: Kljan); casac (sl.: kosak); costraş (sl. kostreš); crap (sl.:
krap); glăvoacă (sl.: glovoč); lin (sl.: lin); lipan (sl.: lipan); lostriţă (sl.: losoi);
mântuş (sl.: mantus), morun (sl.: moruna); nisetru (sl.: nesetăr); păstrugă
(sl.: pastruga); nisiparniţă (sl.: nisip); obleţ (sl.: oblu); păstrăv (sl.:
păstrăva); plătica (sl.: plătika); plevuşcă (sl.: plěva); sabie (sl.: sabja);
scobai (sl.: skobalj); scobar (sl.: skobar); somn (sl.: som); sorean (sl.:
zoreany); sudac (sl.: sudek); saran (sl.: saran).

2
 Explicaţia provenienţei slave a multor nume de peşti este una
firească: slavii veneau
dintr-un spaţiu bogat în cursuri de apă, bălţi şi lacuri şi aveau vechi
deprinderi în ale pescuitului. În intervalul de secole al convieţuirii lor cu
dacoromanii lexicul piscicol s-a îmbogăţit, practic,
printr-o influenţă reciprocă.
*
* *
Dacă etimologia unor termeni este lipsită de ambiguitate, sunt cazuri
în care aceasta persistă. În „Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România”
(vol. I) de Constantin G. Giurescu (Editura Academiei R.P.R. Bucureşti,
1964, pag 51 - 52) se regăseşte observaţia: „Cât despre numele crapului,
somnului şi plăticii chestiunea este controversată. Se admite în genere o
origine slavă a acestor trei termeni şi anume bulgară pentru crap şi
plătică şi rusă pentru somn. Observăm însă că există în latina târzie al
secolului al V – lea termenul carpum, pl. carpa, care a dat francezul
carpe şi echivalentele din celelalte limbi romanice. Ce ne împiedică să
admitem o origine latină pentru românescul crap, metateza explicându-se
prin acelaşi proces care a făcut ca formosus să dea frumos? Termenul
plătică evocă imediat noţiunea de plat, turtit, cum e de fapt corpul
acestui peşte. Dar adjectivul plat e de origine latină, dând în franceză
plat, iar în celelalte limbi romanice termeni similari. E foarte posibil să fi
existat un termen latin târziu platica (…). În sfârşit, pentru somn ne
gândim la o eventuală derivare din latinul somnus, pentru un motiv
asemănător celui care explică numele plăticii. Ne referim anume la faptul
că somnul mare – somnul propriu zis, căci pentru stadiile anterioare de
creştere se folosesc succesiv termenii moacă, somotei, iaprac, iarma - stă
deseori pe fundul apelor, parcă ar fi dormit, parcă i-ar fi somn”.
Oricum ar fi, numele peştilor reprezintă, sub raportul etimologiei, o
moştenire complexă: unele dintre ele provin din antichitate, altele, aşa
cum s-a văzut – de la elemente slave care s-au contopit cu dacoromanii, o

3
parte de la turci, greci, bulgari, ruşi, ucrainieni etc., o serie întreagă sunt
formaţiuni proprii, pe terenul lingvistic românesc. O etapă necesară este
raportarea elementelor din inventarul terminologic pe care l-am identificat
la situaţii de limbă diverse, precum: corespondenţa, sinonimia, omonimia,
frazeologia, onomastica rezultată, toponimele create etc.
Lista de nume de peşti este, din punctul nostru de vedere, una
deschisă, dovadă că unele specii au multe sinonime şi variante dialectale,
fapt care contribuie la îmbunătăţirea permanentă a nomenclaturii piscicole
populare.
Materialul ihtionimic românesc, identificat de studiul nostru în
această etapă, ilustrează următorul inventar:

1. Nume populare curente (sub care sunt, în mod obişnuit, cunoscuţi

peştii autohtoni):
a. de origine bulgară: 31 termeni
b. de origine franceză: 2 termeni
c. de origine germană: 2 termeni
d. de origine greacă: 1 termen
e. de origine latină: 12 termeni
f. de origine maghiară: 3 termeni
g. de origine neogreacă: 15 termeni
h. de origine rusă: 11 termeni
i. de origine sârbă: 17 termeni
j. de origine turcă: 4 termeni
k. de origine ucrainiană: 3 termeni

2. Denumiri populare româneşti, aparţinând diferitelor zone (inclusiv

variante dialectale): 789 termeni

3. Denumiri ştiinţifice (în limba latină): 172 termeni

4
4. Denumiri străine identificate ca echivalent al celor româneşti:
a. Bg.: 80 termeni
b. Ceh.: 24 termeni
c. Engl.: 70 termeni
d. Fr.: 91 termeni
e. Germ.: 106 termeni
f. It.: 22 termeni
g. Pol.: 30 termeni
h. Magh.: 34 termeni
i. Ngr.: 17 termeni
j. Rus.: 119 termeni
k. Sb.: 14 termeni
l. Tc.: 9 termeni
m. Ucr.: 1 termen

Redăm, în cele ce urmează, denumirile identificate:

1. Acul de mare, ace …, s.n. = Peşte marin cu corpul lung şi subţire,

acoperit cu plăci osoase. Atinge lungimea de 36,5 cm şi este de
grosimea unui creion; este în general brun – cenuşiu iar pe spate şi pe
laturi are nişte dungi mai deschise la culoare. (Syngnathus
tenuirostris).
Nume populare:
Nume străine:
- bg.: Igla
- engl.: Pipe fish
- fr.: Aiguille de mer
- germ.: Seenadel
- it.: Pesce ago
- pol.: Iglicznia
- magh.: Keskenycsörü tühal
- rus.: Igla râba

2. Amurul alb, amuri ..., s.m. = Numit şi „crap chinezesc”, este înrudit
cu crapul, dar mai mult cu roşioara şi cleanul. Corpul său este alungit şi
de culoare gri - închis sau verzui, cu reflexe argintii pe laturi şi cu
abdomenul mai deschis. A fost adus din China pentru a fi cultivat în

5
 iazuri, heleşteie şi în bălţile Dunării. (Ctenopharyngodon idella).
Nume populare:
Nume străine:

3. Aphya minuta = Este un guvid mărunt (de cel mult 5 – 6 cm

lungime), având corpul comprimat lateral şi ascuţit la cele două
extremităţi. Are o dentiţie puternică. Seamănă cu o frunză de salcie. Corpul este
transparent. Se regăseşte în Marea Neagră, trăind în larg, sub formă de cârduri mari.
Nume populare:
Nume străine:

4. Aspretele, aspreţi, s.m. = Peşte prezent în râul Argeş şi în afluenţii

săi, având corpul scurt, gros în partea superioară, comprimat lateral în
cea posterioară şi care nu depăşeşte 10 – 12 cm ca lungime. Capul,
gros şi relativ mare faţă de restul corpului, seamănă oarecum cu cel al
zglăvoacei. Corpul, acoperit de solzi aspri şi mărunţi, este cenuşiu –
brun, cu benzi transversale mai întunecate pe spate şi galben – albicios
pe burtă. (Romanichthys valsanicola).
Nume populare: Popete.
Nume străine:
Asprete < „aspru” (lat. „asper”) + suf. „- ete”

5. Aterina, aterine, s.f. = Peştişor de mare (9 – 10 cm) de culoare

argintie, întrebuinţat de obicei ca nadă. Aterina din Marea Neagră
migrează pe lângă ţărm în cârduri mici, în partea mai îndulcită a mării.
Pătrunde şi în lacurile litorale dulci sau sărate, fiind prezentă şi în faţa
gurilor Dunării sau în lacurile Razelm, Sinoe, Zmerca. (Atherina mochon
pontica).
Nume populare:
Nume străine:
- bg.: Aterina
- engl.: Silverside
- fr.: Atherine
- rus.: Aterinka
Aterina < ngr.: Atherina

6. Aterina adevărată, aterine …, s.f. = Este o specie mai puţin

răspândită în Marea Neagră, unde se găseşte în amestec cu specia
locală, Atherina mochon pontica. Se deosebeşte de aceasta prin talia
ceva mai mare (8 – 12 cm) şi prin dunga argintie de pe laturile
corpului, care este mai lată decât un rând de solzi şi foarte pronunţată.
(Atherina hepsetus).
Nume populare:
Nume străine:
- bg.: Srebârka
- fr.: Sauchet

6
 - germ.: Aehrenfisch
- rus.: Atherinka

7. Aţa de mare, aţe …, s.f. = Peşte specific Mării Negre; este lung de
25 cm şi subţire, fără înotătoare, cu botul cilindric. Trăieşte în zona
litorală, unde se confundă cu filamentele algelor. (Nerophis ophidion
teres).
Nume populare:
Nume străine:
- bg.: Morska silo
- engl.: Straight – Nosed pipe fisk
- germ.: Kleine Schlangenadel
- magh.: Cernahal
- rus.: Şilo, Igla, Zmeevidania

8. Avatul, avaţi, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, cu spinarea verzui –

cenuşie, cu burta şi laturile argintii. În ţara noastră se găseşte în
Dunăre, în bălţile din lunca şi Delta Dunării, în lacurile litorale şi în
râurile mari, până aproape de zona colinară. (Aspius aspius sau Aspius
rapax).
Nume populare: Arvat, Aun, Avăcel, Boulean, Buţoi, Căpcăun, Făt,
Gonac, Guran, Lup, Lup de peşte, Peşte lup, Tigan, Vânător, Vângău,
Vulcan, Vâlcan, Vâlsan. Este unul dintre peştii cu cele mai multe
denumiri populare.
Nume străine:
- bg.: Rasper, Lasper
- ceh.: Bolen dravy
- germ.: Rapfen
- magh.: Ragadozo
- pol.: Bolen
- rus.: Jereh,
Belizna
Avat < tc.: Haut

9. Babuşca, babuşte, s.f. = Peşte mic de apă dulce cu aripioare şi cu

ochi galbeni. Este înrudit cu roşioara şi este larg răspândit în bazinul
dunărean, găsindu-se la noi în toate bălţile, iazurile şi heleşteiele, cât şi
în partea inferioară a râurilor mari. (Rutilus rutilus).
Nume populare: Babuşcă albă, Bălos, Ocheană, Ocheniţă, Ţărancă,
Ţărăncuţă, Taharău.
Nume străine:
- bg.: Babuška
- ceh.: Plotice obecná
- engl.: Roach
- fr.: Gardon, Gardon blanc
- germ.: Plötze

7
 - pol.: Ploc
- rus.: Plotva, Soroga
Babuşca < bg.: Babuška

1 Barbunul, barbuni, s.m. = Peşte cu o largă răspândire, prezent în

0. apele Mării Negre. Lungimea corpului atinge 10 – 15 cm. Este de
culoare roşiatică, având aripioarele galbene, două fire lungi sub bărbie
(mustăţi lungi). Corpul şi capul sunt acoperiţi de solzi mari, care se
desprind foarte uşor. (Mulius barbatus ponticus).
Nume populare: Barbun roşu, Moscalic, Muscalic.
Nume străine:
- bg.: Barbun
- engl.: Red mullet
- fr.: Rouget, Barbet
- germ.: Seebarbe
- it.: Triglia difango
- magh.: Bajuszos vörö marna
- pol.: Sultanka
- rus.: Sultanka, Barabulea
Barbun < ngr.: Barbuni
1 Batca, batce, s.f. = Peşte mic, asemănător cu plătica, verde –
1. albăstrui pe spate şi argintiu pe abdomen. Îşi găseşte sălaş la noi în
Dunăre şi salba ei de bălţi, în lacurile şi bălţile interioare şi în zona
inferioară a râurilor mari. (Blicca björkna).
Nume populare: Bătculiţa, Belniţa, Bielniţa, Corbancă, Corpancă,
Corpănică, Corpacă, Frunza plopului, Proschir.
Nume străine:
- bg.: Beliţa, Balka
- ceh.: Cejnek malý
- engl.: White bream
- fr.: Brème bordellière, Petite brème
- germ.: Güster
- it.: Blicca
- rus.: Gustera
Batca < ucr: Babka

1 Beldiţa, beldiţe, s.f. = Numit şi „latiţa”, este un peşte mic (9 – 11

2. cm), asemănător cu obleţul, mult comprimat pe laturi, verde pe spate,
argintiu pe laturi şi pe abdomen. Populând apele de munte, latiţa se
întâlneşte frecvent şi la şes, îndeosebi în Banat şi Crişana. (Alburnoides
bipunctatus).
Nume populare: Angeroane, Arjeroane, Bătătură, Behliţă, Beldie,
Belciţă, Belchiţă, Coară, Cora, Corla, Coconar, Daltă, Dăltuşcă, Latiţă de
vale, Lăteţ, Lătău, Lătuţ, Loitran, Lopişcă, Lopiştea, Obleţ de râu, Pistar,
Soreaţă, Tuşcov de râu.
Nume străine:

8
 - bg.: Blescoveţ
- fr.: Spirlin
- germ.: Riemling, Schneider
- rus.: Bâstreanka

1 Bibanul, bibani, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, prezent la noi în

3. râurile colinare şi de şes, în bălţi şi lacuri. Asemănător întrucâtva cu
şalăul, are corpul mai înalt şi un ţep ascuţit pe opercul. Solzii sunt
zimţuiţi pe margine, de culoarea alamei pe spate, verde – închis pe
laturi şi galben – albicioşi pe pântece. (Perca fluviatilis).
Nume populare: Ghibam, Asprişor, Baboi, Boşman, Bojman, Bondraş,
Bondar, Coastreş, Costeş, Costraş, Baboi ghebos, Ghebuş, Ghiuran,
Răspăr, Zborâş.
Nume străine:
- bg.: Kostur, Biban, Meşe
- engl.: Perch
- fr.: Perche
- germ.: Barsch
- magh.: Csapo sügo
- pol.: Okon
- rus.: Okuni
Biban < bg.: Biban

1 Blehniţa, blehniţe, s.f. = Numit adeseori şi „boarcă” sau „boarţă”,

4. este un peşte de apă dulce, de 4 – 9 cm; la prima vedere seamănă cu o
plătică, dar are capul mare şi gura terminală, fără buze îngroşate. Se
găseşte în toate bălţile şi lacurile de câmpie din ţara noastră. (Rhodeus
sericeus amarus).
Nume populare: Anghelină, Belchiţă, Berechiţă, Blehariţă, Boarcă,
Boarchiţă, Bortănică, Borţ, Borţică, Cărăşoaică, Chizdoruncă, Chitic lat,
Goghie roşie, Lătană, Mioarţă, Ocheană săracă, Ochişor, Peşte de arin,
Peşte sărac, Preoteasă, Rinchiţă, Sferi, Verdeaţă.
Nume străine:
- engl.: Bitterling
- fr.: Bouvière
- germ.: Bitterling
- rus.: Gorceak
Etimologie necunoscută

1 Blennius galerita = Soi de peşte asemănător cu guvidele, care

5. trăieşte şi în Marea Neagră. Îi este caracteristic faptul că, pe linia
mediană a capului, are mai multe excrescenţe neperechi ale
tegumentului, cu aspect de tentacule relativ mici. Creşte până la 7 – 8
cm. Culoarea predominantă a corpului este galbenă – cenuşie.
Nume populare:
Nume străine:

9
1 Blennius sphynx = Peşte mic (atinge doar 6,5 cm) care trăieşte în
6. zona litorală a Mării Negre, pe fundul pietros al apei. Are corpul alungit,
comprimat lateral şi lipsit de solzi. Capul este aproximativ rotund, cu
gura orizontală prevăzută pe fălci cu dinţi curbaţi. Deasupra ochilor se
găseşte câte un mic tentacul simplu sau ramificat. Pe fondul verzui sau
galben al corpului se observă 6 – 7 dungi transversale, brune sau
cenuşii.
Nume populare:
Nume străine:

1 Blennius tentacularis = Specie ce se găseşte în Marea Neagră, pe

7. fundurile nisipoase din zona litorală. Este mai mică decât celelalte
bleniide (are doar 10 cm) şi ca semn distinctiv are nişte tentacule bine
dezvoltate deasupra ochilor. Forma corpului este asemănătoare cu cea
a corosbinei. Coloritul corpului este cenuşiu – roşcat, brăzdat de 7 – 8
dungi negre.
Nume populare:
Nume străine:

1 Boişteanul, boişteni, s.m. = Numit şi „verdete”, este un peşte mic,

8. cu spatele cafeniu sau verde şi burta albă, care trăieşte în apele de
munte, uneori rătăcind şi în regiunea colinară a râurilor mari. (Phoxinus
phoxinus).
Nume populare: Boarfe, Boişte, Borfete, Crai, Crăieş, Crăeţ, Peşte
crăiesc, Roşior, Roşinţă Sular, Verdete, Verzişoară, Vrai.
Nume străine:
- bg.: Leşanka, Tiganka
- engl.: Minnow
- fr.: Vairon
- germ.: Elritze
- magh.: Fürge cselle
- it.: Sanguinerola
- rus.: Golean
Boiştean < din „boişte” (bg.: boiste, sb.: bojište) + suf. „- ean”

1 Boul de mare, boii …, s.m. = Peşte mic de mare (atinge cel mult 30
9. cm), cu capul gros şi lătăreţ şi cu ochii aşezaţi în partea superioară a
capului. Numele de „bou de mare” se trage de la corpul său umflat,
prevăzut pe cap cu nişte prelungiri asmănătoare coarnelor de la vite.
Seamănă cu dracul de mare. Coloritul este cenuşiu – cafeniu, brăzdat
de dungi albe şi brune. În Marea Neagră a venit din Marea Mediterană.
(Uranoscopus scaber).
Nume populare:
Nume străine:

10
 - bg.: Morska krava, Zvezdobroeţ, Bivolce
- engl.: Stargazer
- fr.: Rat
- germ.: Himmelsgücker
- gr.: Liknos
- it.: Lucerna
- rus.: Zvezdocet
- tc.: Kurbaga balâc
Bou < lat.: Bobus (= bos, bovis)

2 Buzatul, buzaţi, s.m. = Peşte rar în apele Mării Negre, trăieşte în

0. zona litorală. Lung până la 44 cm, el are corpul acoperit în întregime cu
solzi. Coloritul este foarte frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe
cap, trunchi şi înotătoare. (Labrus viridis prasostictes).
Nume populare:
Nume străine:

2 Calcan, calcani, s.m. = Peşte de mare (prezent la noi, în Marea

1. Neagră) cu corpul turtit şi lat, având ambii ochi pe partea stângă şi
solzi lungi, tari, pe burtă şi pe spate. (Rhombus maeticus).
Nume populare: Calcan mare.
Nume străine:
- bg.: Kalkan
- engl.: Black –sea turbot
- fr.: Turbot
- germ.: Steinbrett
- gr.: Kalkani
- rus.: Kalkan
Calcan < tc.: Kalkan

2 Calcanul mic, calcani …, s.m. = După cum îl arată şi numele, este

2. un peşte mai mic, înrudit cu calcanul obişnuit din Marea Neagră. El are
corpul mai îngust şi nu creşte mai mult de 60 cm lungime. Trăieşte, în
aceleaşi locuri cu calcanul mare. Corpul este lipsit de butoni osoşi. Se
întâlneşte rar la noi. (Rhombus rhombus).
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Brill
- germ.: Glattbutt
- rus.: Kalkan
Calcan < tc.: Kalkan

2 Callionymus festivus = Peşte care poate fi regăsit (rar însă) pe

3. fundurile de piatră din apropierea ţărmului Mării Negre. Nu depăşeşte
14 cm. Are capul prelung şi înotătoarea dorsală în permanenţă zbârlită.

11
 Nume populare:
Nume străine:

2 Callionymus helenus = Peşte marin, cenuşiu – deschis cu mici pete

4. negre, care imită culoarea nisipului. Are corpul fusiform, botul scurt şi
ascuţit, ochii mici. Semn distinctiv: aripioarele dorsale (prima scurtă,
iar a doua mai lungă). Trăieşte în zona litorală a Mării Negre, pe fundul
nisipos, dar şi în regiunea puternic îndulcită din faţa gurilor Dunării.
Nume populare:
Nume străine:

2 Cambula, cambule, s.f. = Peşte marin cu corpul nesimetric, foarte

5. turtit, cu amândoi ochii pe aceeaşi parte. Este răspândit în Marea
Neagră, în lacurile Razelm şi Sinoe. (Pleuronectes flessus).
Nume populare: Cambulă de liman, Limbă, Pisică.
Nume străine:
- bg.: Pisia
- ceh.: Platys bradavienatý
- engl.: Flounder, Fluke
- fr.: Flet commun
- germ.: Flunder, Stuffbutt
- rus.: Recinaia kambala, Glosa
Cambula < tc.: [kal]kan balik

2 Câra, câre, s.f. = Asemănătoare cu zvârluga, câra îşi duce viaţa în

6. apele reci, pe fundul nisipos sau pietros, populând partea inferioară a
apelor noastre de munte. Fondul general al corpului bate în auriu.
(Cobitis aurata balcanica).
Nume populare: Cârcei, Chişcar, Chişcăruţă, Cuţitoaie, Fâsă, Fiţă,
Gâriţă, Pişcar, Percioagă, Peştele dracului, Sfârlă, Sfârlugă, Smoarlă,
Smorlă, Sârpan, Tigui, Tiţangă, Undiţă, Vârligoanţă, Vârlugă, Vislă.
Nume străine:
- bg.: Liskur, Lingur
- ceh.: Sykavce horsky

2 Caracuda, caracude, s.f. = Numit şi caras, are o formă înaltă a

7. corpului, uneori aproape rotundă, cu spinarea pigmentată, gura lipsită
de mustăţi şi înotătoarea caudală scobită adânc. Este unul dintre peştii
cei mai răspândiţi. (Carassius carassius).
Nume populare: Caracudă rotundă, Caracudă de baltă, Carasă,
Cărăşel, Chişoagă, Lătău, , Lătiţă, Ruginoasă.
Nume străine:
- engl.: Crucian carp
- fr.: Carassim
- germ.: Karausche
- it.: Carassio

12
 - magh.: Szelés karász
- pol.: Karas
- rus.: Zolotoi karas
Caracuda <
bg.: Karakuda

2 Caras, caraşi, s.m. = Peşte de baltă din familia crapilor, de culoare

8. verde – cafenie sau gălbuie, cu capul scurt şi cu solzii mari (Carassius
vulgaris).
Nume populare:
Nume străine:
- rus.: Karas
Caras < rus.: Karas

2 Carasul argintiu, caraşi, s.m. = Specie intermediară între caracudă

9. şi peştele roşu chinezesc; este unul dintre peştii cei mai cunoscuţi din
apele ţării noastre. Are multe caracteristici asemănătoare cu ale
caracudei, iar forma corpului îl apropie de crap. Se deosebeşte de
acesta prin gura mică, cu buzele subţiri, lipsită de mustăţi şi trupul
lătăreţ. (Carassius auratus gibelio).
Nume populare: Argentină, Bogzar, Caracudă albă, Caras, Crapcaras,
Plătică, Plăticuţă.
Nume străine:
- engl.: Goldfish
- germ.: Sielberkarausche, Giebel
- pol.: Karas srebrzyaty
- rus.: Serebreanâi karas
Caras argintiu < rus.: Karas

3 Căluţul de mare, căluţi …, s.m. = Este un peştişor curios, de 10 –

0. 12 cm, prezent în tufele de iarbă de mare şi comparat adesea cu o
figură de şah colorată în brun roşcat pe o parte şi mai albicioasă pe
cealaltă. Are aceleaşi însuşiri caracteristice ca şi cameleonul: îşi
schimbă culoarea pielii şi îşi mişcă ochii independent unul de altul.
Serveşte ca element ornamental. (Hippocampus hippocampus).
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Sea – horse
- fr.: Hippocampe
- germ.: Seepferdchen
- rus.: Morskoi konëk

3 Cegă, cegi, s.f. = Peşte de apă dulce, întâlnit în bazinul Mării Negre şi
1. în Dunăre, cu botul lung şi ascuţit, având o serie de discuri osoase pe
spate şi pe laturi. (Acipenser ruthenus).
Nume populare: Ceciugă, Cigă, Nosfiţă, Nostiţă, Scigă.

13
 Nume străine:
- bg.: Cigă
- fr.: Sterlet
- germ.: Sterlet
- rus.: Sterleadi
Cegă < din sb: Cĭga
3 Chefalul cu coadă lată, chefali …, s.m. = Este un musafir marin
2. migrator, foarte rar prezent în apele Mării Negre. Lungimea maximă
atinge 40 cm, exemplarele obişnuite fiind de 25 – 30 cm. Coloritul este
verde – brun pe spate, cenuşiu pe laturi, iar pe abdomen – argintiu.
Înrudit cu labanul, are forma capului mai lăţită, însă mai mică decât
acesta. (Mugil ramada).
Nume populare:
Nume străine:
Chefal < ngr.: Kefalos

3 Chetrarul, chetrari, s.m. = Peşte având corpul fusiform, pedunculul

3. caudal cilindric, capul mare şi mustăţile lungi. Coloritul corpului este
cenuşiu – brun, pe burtă albicios – gălbui. Este un peşte specific
bazinului dunărean, care se găseşte şi în râurile afluente Dunării.
(Gabia uranoscopus).
Nume populare: Cui, Morcoci, Peşte pestriţ, Petrişor, Petros, Petroşel.
Nume străine:
- ceh.: Rizek
- germ.: Steingressling
- it.: Gobione uranoscopo
- magh.: Felpilanto kullö
- rus.: Dlinousâi peskar

3 Chişcarul, chişcari, s.m. = Peşte răpitor, prezent şi în apele noastre

4. de munte cu fundul mâlos. Are corpul alungit, aproximativ
cilindric, ajungând până la 17 – 27 cm. Gura, aşezată anterior, în
formă de pâlnie, este înzestrată în interior cu numeroşi ţepi
cornoşi. Coloritul corpului este cenuşiu, cu luciu metalic, cu
abdomenul alburiu. (Endontomyzon danfordi).
Nume populare: Chicar, Chicalău, Chicar de smoală, Chiscan, Chişcar
chior, Chişcar cu cheoton, Chişcar vânăt, Hadină, Lampetra, Pişcar,
Sugaci, Şarpe chior.
Nume străine:
- bg.: Recina minoga
- ceh.: Mihule Karpatska
- engl.: Broock, Lamprey
- fr.: Lamproie
- germ.: Neunauge
- rus.: Recinaia minoga
Chişcar < Comp. rus.: Piškar

14
3 Cleanul, cleni, s.m. = Peşte de apă dulce din familia crapului, cu
5. corpul gros, cu botul rotunjit şi cu solzi mari, neregulaţi, argintii cu
nuanţe verzui. Este un peşte caracteristic regiunilor colinară şi de şes,
apelor Dunării, până în dreptul Hârşovei. (Leuciscus cephalus).
Nume populare: Clean vânăt, Clean alb, Foac, Oachiş, Porcul apelor,
Virezub, Virezug.
Nume străine:
- fr.: Cheraine, Meunier
- engl.: Chub
- germ.: Döbel
- pol.: Klen
- rus.: Golovl
Clean < Kljan

3 Cleanul dungat, cleni ..., s.m. = Numit popular şi „albişoară”, are

6. ca semn distinctiv o dungă cenuşiu – albăstruie, care se întinde de la
bot până la baza caudalei. Trăieşte, la noi, în zona lipanului. (Leuciscus
souffia agassizi).
Nume populare: Clean vărgat
Nume străine:
Clean < bg.: Kljan

3 Cleanul mic, cleni ..., s.m. = Numit şi cleanul vânăt, se găseşte în

7. apropiere de zona lipanului, cu predominanţă în regiunea colinară a
râurilor. Se deosebeşte de clean prin faptul că are corpul mai turtit
lateral şi mai lunguieţ. (Leuciscus leuciscus).
Nume populare: Clean, Clean vânăt, Foac.
Nume străine:
- engl.: Dace
- fr.: Vandoise
- germ.: Haeshing, Hasel
- rus.: Eleţ
Clean < bg.: Kljan
3 Clupea, clupe, s.f. = Peşte dulcicol sau salmastrial de 8 – 13 cm,
8. prezent în bazinul hidrografic al Mării Negre. Are corpul puternic
comprimat lateral, cu linia abdomenului curbată şi cu zimţi şi este
acoperit cu solzi relativ mari. Botul este ascuţit, cu gura oblică în
sus şi cu dinţi rudimentari. Coloritul corpului este cenuşiu, cu o
nuanţă verzuie pe spate şi argintie pe laturi. (Clupeonella
cultiventris).
Nume populare: Scrumbioară mică, Scrumbie mică de neam,
Rizeafcă mică de neam, Tilcă.
Nume străine:

3 Cocoşelul de mare, cocoşei …, s.m. = Spre deosebire de speciile

15
 înrudite, acesta este un peşte mai lung (12,5 cm), iar pe cap are o
excrescenţă în formă de creastă. Coloritul este verzui – închis pe spate,
iar pe laturi are dungi galbene, care alternează cu altele, întunecate.
Este mai puţin răspândit în Marea Neagră, unde populează îndeosebi
fundurile nisipoase. (Blennius pavo).
Nume populare:
Nume străine:
Cocoşel < bg., sb., ucr.: Kokoš (+ suf. diminutival „- el”)

4 Coliosul, colioşi, s.m. = este un peşte foarte asemănător cu

0. scrumbia albastră (prezent la noi în Marea Neagră), deosebindu-se de
aceasta prin faptul că, în stadiul de adult, are vezică înotătoare.
Pigmentaţia nu diferă mult de cea a scrumbiei. Spatele este verzui –
albăstrui, cu dungi intermitente subţiri, care coboară pe laturile
corpului, ca la zebră, formând un desen reticular. (Scomber colias).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Maquereau espagnol
- germ.: Mittelländische Makrele
- rus.: Laponskaia Skumbriia

4 Corbul de mare, corbii …, s.m. = Peşte marin de cârd, care, în mod

1. obişnuit, atinge 30 cm (extrem de rar 50 cm). Are corpul comprimat
lateral, linia spatelui arcuită, abdomenul rotunjit şi aproximativ drept.
Caracteristice la acest peşte sunt nările bine pronunţate, aşezate
înaintea ochilor. Coloritul general este cafeniu – închis, cu nuanţe mai
deschise pe burtă. Este rar în Marea Neagră. (Corvina umbra).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Corb noir, Corbeau de mer
- germ.: Rabenfish
- rus.: Temnâi gorbâl
Corbul < lat.: Corvus

4 Cordeaua, cordele, s.f. = Peşte de mare semănător cu ţiparul, având

2. aspectul unei panglici. Măsoară 30 de cm. Este acoperit de solzi mici.
Ochii şi gura sunt mari; înotătoarele ventrale au migrat sub bărbie,
având aspectul unor mustăţi. Corpul are culoarea roşiatică – aurie. Se
întâlneşte pe fundurile nisipoase ale Mării Negre, dar este originară din
Mediterană. (Ophidium barbatum).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Donzelle commune
- germ.: Schlangenfisch
- rus.: Oşiben

16
4 Coregonul, coregoni, s.m. = Salmonid cu aspect general de
3. scrumbie. Capul este însă mic, iar gura lipsită de dinţi. Coloritul general
este argintiu. A fost adus din lacul Ciudskoe, de pe lângă Leningrad. Se
găseşte în Lacul Roşu şi în unele iazuri din Moldova de nord.
(Coregonus lavaretus maraenoides)
.
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Lavaret
- germ.: Maräne
- rus.: Sig
Coregon < fr. {i}; {s} gr. Kore – „pupilă”
+ goma „unghi”

4 Corosbina, corosbine, s.f. = Peşte de mare cu capul turtit în partea

4. superioară, cu botul scurt, cu aripioara dorsală foarte lungă şi alcătuită
din numeroase raze spinoase. Corpul este gros în partea anterioară,
îngustat şi comprimat lateral în cea posterioară, încât are o formă
asemănătoare cu a mormolocului de broască. Măsoară obişnuit 13,5 –
16 cm. Coloritul este verde sau cenuşiu – verzui, iar pe burtă - galben.
Pe spate şi pe laturi este pigmentat cu pete alb – spălăcite sau alb –
gălbui. (Blennius sanguinolentus).
Nume populare:
Nume străine:

4 Cosacul, cosaci, s.m. = Peşte de apă dulce din familia crapului, cu

5. corpul turtit lateral, cu solzi mari, negri – albăstrui pe spinare şi argintii
pe laturi. Face parte din ihtiofauna Dunării, a bălţilor dunărene şi
rareori, din cea a zonei inferioare a râurilor mari (Tisa, Mureş, Olt, Jiu,
Someş). (Abramis ballerus).
Nume populare: Coşac, Coşac nemeş, Coşac caraghios, Cosăcuţă,
Ţopa.
Nume străine:
- germ.: Zope
- magh.: Lapos keszeg
- pol.: Rozpior
- rus.: Sineţ
Cosac < bg.: Kosak

4 Cosacul cu bot turtit, cosaci..., s.m. = Peşte din neamul plăticii, se

6. deosebeşte de aceasta prin faptul că are corpul ceva mai alungit şi
anala mult mai lungă. Are capul mic, botul gros şi rotunjit la vârf.
Trăieşte în Dunăre, uneori şi în Prut, Siret, Crişuri şi Timiş. (Abramis
sapa).
Nume populare:
Nume străine:

17
 - germ.: Zobel
- rus.: Glazaci, Beloglazka
Cosac cu bot turtit < bg.: Kosak…

4 Crapul, crapi, s.m. = Peşte de apă dulce cu solzii mari, cu buza

7. groasă şi cu patru mustăţi pe falca superioară (Cyprinus carpio).
Nume populare: Bortan, Bortănică, Ciortocrap, Ciortan, Ciortănel,
Ciortănică, Ciortan lingurar, Ciuciulan, Ciuci, Ciuculete, Crap florean,
Crap de Dunăre, Crap ghebos, Crap săltăreţ, Seran.
Nume străine:
- engl.: Carp
- fr.: Carpe
- germ.: Karpfen
- rus.: Sazan (forma sălbatică)
Karp (forma cultivată)
Crap < bg., sb.: Krap

4 Crenilabrus griseus = Se deosebeşte de „Crenilabrus ocellatus” prin

8. faptul că are operculul acoperit în întregime cu solzi şi nu prezintă acea
pată neagră în partea posterioară a acestuia, specifică „fratelui” său.
Coloritul este, în general, brun – cenuşiu sau verzui, cu două benzi
brune de-a lungul corpului şi cu pete deschise pe flancuri. Ajunge la 16
cm lungime.
Nume populare:
Nume străine:

4 Crenilabrus ocellatus = Peşte marin de talie mică (abia atinge 10

9. cm); este prezent şi în regiunea sudică a Mării Negre. Are corpul
alungit şi puternic comprimat lateral. Botul este relativ ascuţit şi pe
fălci prevăzut cu dinţi dispuşi pe un singur rând. Coloritul corpului este
variabil: brun, măsliniu sau roşcat cu dungi sau pete închise.
Nume populare:
Nume străine:

5 Crenilabrus quinquemaculatus = Se aseamănă mult cu

0. „Crenilabrus griseus”, însă corpul este de o conformaţie mult mai
înaltă, iar pe preopercular, sub ochi, are 3 – 5 şiruri de solzi. Corpul
este cenuşiu – gălbui sau verzui, cu 3 – 5 benzi longitudinale întrerupte
din loc în loc. Creşte până la 16 cm lungime. Este rar în Marea Neagră.
Nume populare:
Nume străine:

5 Crenilabrus tinca = Spre deosebire de celelalte specii de

1. „Crenilabrus”, aceasta are 3 – 5 şiruri de solzi pe preopercular, sub
ochi. În lungul corpului, care poate avea până la 30 cm, se află două
şiruri de pete mai închise. Este prezent şi el în regiunea sudică a Mării

18
 Negre.
Nume populare:
Nume străine:

5 Ctenolabrus rupestris = Peşte marin, atingând lungimea de 15 cm,

2. aflat şi în Marea Neagră, unde cantonează între tufele de alge. Are
corpul alungit şi comprimat lateral. Botul este alungit cu gura terminală
şi înzestrată cu dinţi pe mai multe rânduri. Coloritul corpului este
cenuşiu – brun, cu reflexe roşii, având câte o pată neagră la baza
caudalei, dorsalei şi pectoralelor.
Nume populare:
Nume străine:

5 Deutex Dentex = Este un peşte marin care se întâlneşte mai rar în

3. Marea Neagră. El se caracterizează printr-o dentiţie foarte puternică,
având pe lângă dinţii obişnuiţi, de formă conică, patru dinţi foarte
puternici pe falca superioară şi alţi cinci pe cea inferioară. Solzii îi
acoperă întreg corpul, fiind situaţi şi pe cap. Coloritul general este
cenuşiu – albăstrui, cu pete negricioase pe spate.
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Denté
- germ.: Zahnbrassen

5 Dracul de mare, draci …, s.m. = Peşte marin sau salmastricol,

4. prezent şi pe fundul nisipos al Mării Negre. Are corpul alungit şi
comprimat lateral (lungime 30 – 40 cm). Ochii mari sunt dispuşi
înainte, gura aşezată oblic, sus. Pe opercule are un spin veninos.
Coloritul corpului este cenuşiu – roşcat, cu dungile oblice galben –
albăstrui şi abdomenul alb. (Trachinus draco).
Nume populare: Dragon.
Nume străine:
- bg.: Morski drakon
- engl.: Greater Weever
- fr.: Vive commune
- germ.: Petermänchen
- it.: Dragone
- rus.: Horskoi skorpion
Drac < lat.: „Draco, - onis” (şarpe, balaur)

5 Dunăriţa, dunăriţe, s.f. = Este un peşte asemănător cu câra,

5. atingând cel mult 9 – 10 cm, care îşi duce viaţa pe fundul nisipos şi
pietros al apelor. Pe fondul alb cu reflexe violete al corpului se aştern 6
– 7 pete de culoare închisă. Botul ei este mai mult bont decât ascuţit,
prevăzut cu mustăţi lungi.
Nume populare: Dunarina

19
 Nume străine:
- bg.: Dunavska stipok
5 Fiţa, fâţa (fiţe, fâţe), s.f. = Acest peşte este considerat soră bună
6. cu zvârluga, dar este mai mare puţin decât acesta, înotătoarele
pectorală şi ventrală sunt mult mai mici iar petele de pe laturi sunt
mult mai regulate. A fost identificat în Jiu şi în râul Nera. Regional, este
denumit „fâţă” orice peşte mic care înoată repede. (Cobitis elongata).
Nume populare:
Nume străine:
Fiţa < Postverbal al lui „fâţâi” (onomatopeic)

5 Fusarul, fusari, s.m. = După cum sugerează şi denumirea, acest

7. peşte are forma unui fus. Nu creşte mai mult de 15 – 17 cm, coloritul
corpului este galben – cafeniu, brăzdat de 4 – 5 benzi de culoare mai
închisă. Se întâlneşte la noi în Dunăre din amonte de Galaţi, mai rar în
Delta Dunării, dar şi în zona colinară a râurilor mari. (Aspro streber).
Nume populare: Fusar mare.
Nume străine:
- fr.: Apron vulgaire
- germ.: Streber
- rus.: Maîli ciop
Fusar < Din fus (lat. „fusus”) + suf. „-ar”

5 Galea, s.f. = Peşte marin (20 – 50 cm), înrudit cu mihalţul; ca şi

8. acesta, are o mustaţă sub falca inferioară, în afară de care mai are
două pe falca superioară. Corpul, acoperit cu solzi foarte mici, are
culoare galben – brună, iar abdomenul alb. (Gaidropsarus
mediterraneus).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Loche de mer
- germ.: Dreibärtelige seequappe
- rus.: Marskoi nalim

5 Ghiborţul, ghiborţi, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, de culoare

9. verde – măslinie, cu corpul scurt şi cu aripile dorsale contopite,
terminate cu ghimpi. Aproape că nu există, la noi, râu are, până în
zona mrenei, să nu adăpostească şi ghiborţ. (Acerina cernua).
Nume populare: Ghigorţ, Bălos, Boandriş, Boandric, Chetricel,
Coastriş, Costriş, Costruş, Ghelc, Ghelciu, Ghibor, Ghindar, Ferezan,
Jorj, Moş, Moş de baltă, Firizar, Moş de Dunăre, Peşte ferez, Porculean,
Răspăr, Rasper, Resper, Sboriş, Vespe, Vespere, Zboraş, Zgarol, Iorş.
Nume străine:
- bg.: Ropeţ, Biban
- ceh.: Jezdik obečny
- engl.: Poppe, Ruff

20
 - fr.: Gremille
- germ.: Kaulbarsch
- magh.: Vágo durbincs
- rus.: Erş

6 Ghidrinul, ghidrini, s.m. = Peşte vorace marin, migrator în ape dulci,

0. de 5 – 7 cm, prezent în bazinele hidrografice ale Mării Negre. Are
corpul fusiform, comprimat lateral şi acoperit cu plăci osoase (înguste
şi înalte). Se mai numeşte „peştele cu ţepi”, deoarece pe spate, în locul
primei aripioare dorsale, are doi ţepi ascuţiţi îndreptaţi spre cap; un alt
ţep sau spin, mai mic, este îndreptat spre coadă. (Gasterosteus
aculeatus).
Nume populare: Jorjic, Moş cu trei ghimpi, Peşte cu ghimpi.
Nume străine:
- engl.: Stickleback
- fr.: Epinoche
- germ.: Dreistahliger stichling
- rus.: Koliuşca

6 Gingirica, gingirici, s.f. = Mic peşte (8 – 12 cm) din bazinul Mării

1. Negre, având corpul comprimat lateral iar abdomenul cu o carenă bine
dezvoltată. Este răspândit în zonele îndulcite. În Dunăre urcă până la
Călăraşi, fiind întâlnit şi în Lacul Brateş, în bălţile din Insula Brăilei, în
iezerul Călăraşi. (Clupeonella delicatula delicatula).
Nume populare: Gingerică, Muscah, Tiulca.
Nume străine:
- bg.: Triţona
- grec.: Triţa
- rus.: Tiulka, Sardelika

6 Glăvoaca, glăvoace, s.f. = Peşte care poate ajunge la lungimea de

2. 15 – 18 cm, prezent în apele dulci sau uşor salmastre, mai ales în
lacurile litorale cu fund nisipos, câteodată în bălţile dunărene, rareori în
Dunăre sau în râuri. Are corpul relativ îngust şi alungit, botul ascuţit şi
(spre deosebire de ceilalţi guvizi) gura foarte mică. Corpul este gălbui –
cenuşiu – deschis, cu o serie de puncte şi pete brune mici. (Gobius
fluviatilis).
Nume populare:
Nume străine:
Glăvoaca < bg.: Glavok

6 Gobius syrman = Se aseamănă prin forma corpului şi prin colorit cu

3. „Gobius fluviatilis” dar, spre deosebire de acesta, are botul mai lat şi
obtuz, iar gura mult mai mare. Ajunge până la 18 cm lungime, trăieşte
exclusiv în apele salmastre, fiind cel mai frecvent guvid din Razelm.
Nume populare:

21
 Nume străine:

6 Grindelul, grindei, s.m. = Numit şi „molan”, este un peşte mic,

4. asemănător cu ţiparul, de culoare verde – gălbuie, cu pete mari, negre.
Trăieşte în râurile noastre colinare şi de munte. (Nemachilus barbalatus
sau Cobitis barbatula).
Nume populare: Bârlugă, Brudă, Grindea, Grindeie, Grindeiuşcă, Fâţă
groasă, Meresneţea, Moină, Molană, Moleac, Molete, Morlancă, Poplete,
Poplac, Ticâitoare, Toată, Vârlugă neagră, Vârlan.
Nume străine:
- bg.: Tlástak
- ceh.: Mrenka mramovana
- engl.: Loach
- fr.: Loche franche
- it.: Cobite barbatele
- magh.: Kovi csik
- pol.: Slizi
- rus.: Goleţ
Grindel < Sas.: . „grendel” (= germ.: Grundee)

6 Gupa, gupe, s.f. = Mic peşte de mare (prezent în mod izolat în Marea
5. Neagră), cu corpul de culoare cenuşiu – albăstruie, cu nuanţe argintii
pe pântece. Creşte până la lungimea de 30 cm. (Boops boops sau Box
boops).
Nume populare: Hupa.
Nume străine:
- fr.: Bogue
- germ.: Blöcker

6 Guppy = Peşte decorativ (de acvariu); femela ajunge la 5 cm lungime

6. iar masculul la cca 2,5 cm. Este originar din America de Sud.
Numele i-a fost dat în onoarea ihtiologului R.L. Guppy, care l-a
descoperit în apele Trinidad. (Lebistes reticulatus).

6 Gurami = Numele care indică mai multe specii de peşti de acvariu, din
7. familia Anabantoidea, ca de exemplu: Colisa, Trichogaster,
Osphronemus, Helostoma, Spharichthys, Trichopsis. De exemplu,
„Trichogaster trichopterus sumatranus” este de culoare cenuşiu –
argintie, cu două puncte pe corp şi pe coadă, având înotătoarele
(pectorale) transformate în două antene ce servesc la pipăit. Este
originar din India şi Sumatra.

6 Guvida neagră, guvide …, s.f. = Este o specie marină (rară în Marea

8. Neagră) care se aseamănă foarte mult cu „Gobius melanostomus” dar,
spre deosebire de acesta, are ochii mari, apropiaţi şi bulbucaţi. Îi
lipseşte pata neagă de la baza primei înotătoare dorsale ale cărei radii

22
 sunt foarte lungi. Lungimea atinge 12 – 14 cm.
Nume populare:
Nume străine:
Guvida < ngr.: Guvidi

6 Guvidie de baltă, guvidii …, s.f. = Peşte care trăieşte în bălţi, pe

9. fundul mâlos sau argilos, fiind cel mai frecvent guvid din bălţile
Dunării. Are corpul relativ scund, mai mult sau mai puţin turtit dorso –
ventral, fiind mai gros decât înalt. Gura este mare iar ochii mici, situaţi
pe partea dorsală a capului, privesc în sus. Lungimea până la care
ajunge: 12 – 18 cm, rar 22 cm. Este cenuşie pe spinare şi în cea mai
mare parte a laturilor, cu pete şi marmoraţii negre sau cafenii formând
o reţea. (Gobius kessleri).
Nume populare: Guvidul de baltă, Guvidie de Brateş, Glăvoace,
Gnialci, Băicioc, Ciobănaş, Mialc, Mitrocan, Umflătură.
Nume străine:
- bg.: Karamfil
- pol.: Babica potokowa
- rus.: Bâciok golovaci
Guvidie < ngr.: Guvidi

7 Guvidie mică, guvidii …, s.f. = Peşte mic, de 7 cm, rar 10 cm, este
0. indiferent faţă de salinitatea apei, aşa încât se întâlneşte în apele dulci
(bălţi, heleşteie, pâraie mâloase). Are corpul şi capul comprimate
lateral iar gura mare, aproape orizontală. Elemente caracteristice sunt
nările, prelungite sub forma unui tub, care atârnă deasupra fălcii
superioare. Culoarea corpului este brună – cenuşie sau galbenă,
străbătută de cinci benzi transversale evidente. (Proterorhinus
marmoratus).
Nume populare:
Nume străine:
Guvidie < ngr.: Guvidi

7 Guvidul de iarbă, guvizi …, s.m. = Spre deosebire de ceilalţi guvizi,

1. acesta are corpul şi capul mult mai comprimat lateral. Ochii sunt relativ
mici şi distanţaţi. Coloritul general este brun sau cenuşiu – măsliniu,
peste care se suprapune o reţea de benzi neregulate. Lungimea la care
ajunge este de 25 – 28 cm. Este prezent la noi în câmpurile cu
vegetaţie bogată de pe fundul Mării Negre. (Gobius ophiocephalus).
Nume populare: Guvid de tufe
Nume străine:
- bg.: Stronghil popce
- rus.: Bâciok travianik
Guvid < ngr.: Guvidi

7 Guvidul de mare, guvizi …, s.m. = Peşte care poate fi aflat pe

23
 fundul pietros al mării, în vecinătata ţărmului. Are capul turtit dorso –
ventral, mai lat decât înalt, cu buza superioară groasă şi lăţită lateral.
Coloritul corpului este variabil: predomină culoarea gălbuie întunecată,
corpul fiind presărat cu pete brune şi negricioase, dispuse neregulat.
Creşte până la lungimea de 20 – 25 cm. Se întâlneşte rar în Marea
Neagră. (Gobius cephalàrges).
Nume populare: Guvid, Guvidie, Murzac, Lijaboc.
Nume străine:
- bg.: Goleamoglava popce, Lihnus
- rus.: Bâcioc drãijik
- tc.: Kaya balâc
Guvid < ngr..: Guvidi

7 Guvidul de nisip, guvizi, s.m. = Este un peşte de talie mică (5 – 6

3. cm) care trăieşte în mare (şi în Marea Neagră) şi în lacurile litorale
salmastre sau dulci, pe funduri nisipoase cu apă puţin adâncă. Are
corpul alungit, fusiform şi pedunculul caudal lung şi îngust. Are gura
mică şi buzele subţiri. Coloritul corpului este galben – cenuşiu,
asemănător nisipului şi presărat cu puncte negricioase.
(Pomatoschistus microps).
Nume populare: Guvidul tărcat.
Nume străine:
- bg.: Dalace
- germ.: Strandküling
- tc.: Kükükkaya balâc
Guvid < ngr.: Guvidi

7 Hamsia, hamsii, s.f. = Mic peşte marin (8 – 12 cm), caracterizat prin

4. gura lui mare, prevăzută cu dinţi mărunţi. (Engraulis engrasicholus
ponticus Engrasicholus).
Nume populare: Amsi, Amzie, Anceaus, Hamsi, Hamsie.
Nume străine:
- bg.: Hamsia
- engl.: Anchovy
- fr.: Anchois
- germ.: Sardele, Anschovis
- rus.: Anceous, Hamsa
Hamsia < ngr.: Hampsi

7 Hanusul, hanuşi, s.m. = Este cel mai mare guvid din apele noastre,
5. atingând lungimea de 30 – 35 cm. Trăieşte pe fundul pietros al Mării
Negre, la adâncimi mai mari decât ceilalţi guvizi. Are corpul cilindric,
pedunculul caudal lung iar corpul mare, gros, puternic, turtit dorso –
ventral. Ochii sunt mari, apropiaţi, situaţi în partea superioară a
capului. Hanusul este galben – închis sau brun pe spate şi pe laturi,
stropit cu pete neregulate de culoare închisă. Pe laturi se disting 2 – 6

24
 dungi transversale, cafenii sau negre. (Gobius batrachocephalus).
Nume populare: Hanos
Nume străine:
- bg.: Popce
- gr.: Hanus
- rus.: Bâciok knut
-
7 Hypophthalmichthys molitrix (Cuvier et Valenciennes) = Peşte cu
6. capul mare, neacoperit de solzi, cu ochii aşezaţi jos, sub nivelul gurii,
cu gura mică şi buze subţiri. Se deosebeşte de celălalt peşte chinezesc
– Ctenopharyngodon idella – prin corpul acoperit cu solzi mici şi linia
laterală curbată în jos. A fost adus din China în 1960 şi creşte în lacuri,
iazuri şi heleşteie.
Nume populare:
Nume străine:
7 Ilar, ilari, s.m. = Numit şi „chefalul auriu”, este un peşte cu corpul
7. lat, acoperit cu solzi începând de la nările posterioare. Poate ajunge la
50 cm. Denumirea de „chefal auriu” este dată de faptul că, prinsă ca o
mică mărgea, are o pată aurie pe opercul. Este bine reprezentat în
Marea Neagră. Primăvara pătrunde în lacurile Mangalia, Siutghiol,
Tatlagiac şi Razelm. (Mugil auratus).
Nume populare: Vastranos, Singhil.
Nume străine:
- engl.: Longfinnes grey mullet
- fr.: Muge doré
- germ.: Goldmeeraesche
- rus.: Singhil, Kefal

7 Labanul, labani, s.m. = Este un peşte asemănător cu cleanul, dar

8. mai mare decât acesta, mai gros, având capul mai turtit, iar aripioarele
perechi apropiate unele de altele, lângă cap. Este cel mai mare (ajunge
la 62 cm) şi mai valoros chefal din Marea Neagră. Pătrunde şi în Delta
Dunării şi în lacurile litorale. (Mugil chephalus).
Nume populare: Labaz, Labar, Pacios, Balaban, Chefal cu capul mare,
Chefal mare.
Nume străine:
- bg.: Kefal
- engl.: Grey mullet
- fr.: Mulet cabot
- germ.: Meeraesche
- gr.: Chefalopulos
- it.: Cefalo – mugine
- pol.: Cefal
- rus.: Laban
Laban < rus.: Laban

25
7 Labrus virides prasostictes = Peşte marin, care ajunge la 40 cm,
9. din zona litorală a Mării Negre, unde este fund pietros. Are corpul
puţin alungit, capul comprimat lateral, botul alungit şi cu buze
groase, iar pe fălci dinţi dispuşi pe un singur rând. Coloritul
corpului este verde, cu pete albastre. Pe abdomen are un desen
reticular brun. Se poate folosi în acvarii mari (de regulă publice).

8 Lavracul, lavraci, s.m. = Peşte marin răpitor prezent mai rar în

0. Marea Neagră. Seamănă cu şalăul şi cu bibanul. Lungimea sa ajunge la
1 m, astfel că prada nu-i scapă uşor, fapt ce justifică numele pe care îl
mai poartă, de „lup de mare”. Coloritul corpului este, în general,
cenuşiu – plumburiu, laturile cenuşii – argintii iar abdomenul alb –
argintiu. (Morone labrax).
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: See bass
- fr.: Bar
- germ.: Seebarsch, Wolfbarsch
- rus.: Lavrake
Lavrac < ngr.: Lavrak

8 Limba de mare, limbi …, s.f. = Denumirea aceasta este dată de mai

1. multe popoare şi sugerează forma peştelui acestuia marin, atingând
maximum 30 cm şi considerat cel mai mic peşte asimetric din apele
noastre. Corpul are o formă lăţită, este acoperit cu solzi mai aspri pe
partea dorsală, mai mărunţi pe cealaltă parte, dar nu prezintă butoni
osoşi. Faţa dorsală este cenuşiu – cafenie iar cealaltă – albă. La acest
peşte se întâlneşte frecvent fenomenul de mimetism, culoarea corpului
schimbându-se uşor după culoarea fundului de apă. (Solea nasuta).
Nume populare: Soricuţ de mare.
Nume străine:
- bg.: Morski ezik
- engl.: Sole
- fr.: Sole
- germ.: Seezunge
- gr.: Glossa
- it.: Soglida
- magh.: Sola
- rus.: Morskoi iazâk
Limba < lat.: Lingua

8 Linul, lini, s.m. = Peşte de apă dulce stătătoare, cu solzi mici, cu un

2. corp relativ înalt, scurt, cu buzele groase, prevăzute cu două mustăţi
mici. De cele mai multe ori spinarea este de un verde – închis, iar

26
 părţile laterale de un verde – brun. Se întâlnesc adesea linii de culoare
aurie sau chiar negre. Este peştele bălţilor şi al râurilor de şes. (Tinca
tinca sau Tinca vulgaris).
Nume populare: Porc de baltă.
Nume străine:
- bg.: Lin
- ceh.: Lin obecný
- engl.: Tench
- fr.: Tanche
- germ.: Schleie
- pol.: Lin
- rus.: Lin
Lin < bg.: Lin

8 Lipanul, lipani, s.m. = Peşte de apă dulce de munte, cu capul mic şi

3. cu corpul lunguieţ. În ţara noastră, populează apele de munte în zona
lor inferioară, denumită şi „zona lipanului”. (Thymallus thymallus).
Nume populare: Arămiu, Cimbrişor, Lipean.
Nume străine:
- ceh.: Lipan podhorni
- engl.: Grayling
- fr.: Ombre commune
- germ.: Aesche
- pol.: Lipien
- rus.: Harius
Lipan < sb.: Lipan, lipen

8 Lostriţa, lostriţe, s.f. = Peşte răpitor, asemănător cu păstrăvul (arie

4. de răspândire: bazinul Dunării, Bistriţa, Dorna, Vişeu, Tisa). (Hucho
hucho).
Nume populare: Lostocă, Lostiţă, Lostucă, Puică.
Nume străine:
- germ.: Hushen, Lachsforelle, Donaulachs
- rus.: Dunaiskii losos
Lostriţa < comp. ucr., rus.: Losoi

8 Lufarul, lufari, s.m. = Unul dintre cei mai lacomi şi mai de temut
5. peşti marini răpitori, trăieşte, la noi, în zona litorală a Mării Negre.
Atinge dimensiuni de 30 – 50 cm (rar 1 – 1,10 m) şi are corpul alungit,
comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, aspri; gura mare, oblică, este
prevăzută cu o dentiţie puternică. Coloritul corpului este cenuşiu, cu o
nuanţă albăstruie pe spate şi argintie pe laturi şi pe abdomen.
(Pomatomus saltatrix).
Nume populare:
Nume străine:
- bg.: Lefer

27
 - engl.: Bluefish
- fr.: Tassergal
- germ.: Bleufisch
- it.: Ballerino, Pesce Seno
- magh.: Verengzo makrahal
- pol.: Lufar
- rus.: Lufar

8 Mezitul, meziţi, s.m. = Numit şi „Bacaliar”, este un reprezentant al

6. peştilor din apele reci. Poate creşte până la 50 cm, exemplarele
obişnuite fiind de 20 cm. Aripioara dorsală este formată din trei
segmente distinct delimitate iar cea anală din două segmente. Un
semn de recunoaştere este mustaţa de sub falca inferioară. Are o
pigmentaţie brun – albăstruie sau galben – cenuşie, partea ventrală
este albicioasă. Este unui dintre peştii tipici Mării Negre. (Odontogadus
merlangus euxinus).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Merlan
- germ.: Wissling
- rus.: Picşa cernomorskoe

8 Mihalţul, mihalţi, s.m. = Peşte de râu cu capul mare şi turtit, cu

7. corpul acoperit de solzi mărunţi de culoare galben – verzuie. Mihalţul
se pescuieşte în Dunăre şi în afluenţii mai mari ai acesteia, pe care
urcă până în regiunea de munte, preferând apele reci. În râurile
colinare şi de munte se întâlneşte mai rar. (Lota lota sau Lota vulgaris).
Nume populare: Măntuş, Mălin, Mămuleţ, Mămulete, Mănuleţ, Mialţ,
Midhai, Midhoc, Mihalciu, Midhoalcă, Nihalţ, Nântuş, Niorţ, Sul, Smalţ.
Nume străine:
- bg.: Mihalţanalin
- ceh.: Mnik jednovousy
- engl.: Burbot
- fr.: Lotte
- germ.: Rutte, Quappe
- rus.: Nalim
Mihalţ < comp. magh.: Menyhal

8 Milacopul, milacopi, s.m. = Peşte de mare (rar întâlnit în faţa

8. litoralului românesc) cu corpul turtit, acoperit cu solzi destul de mari.
Lungimea la care ajunge este, în medie, de 65 cm. În coloritul corpului
predomină nuanţa cenuşiu – albăstruie pe spate şi galben – cafeniu pe
latură. (Sciaena cirossu sau Umbrina cirrhosa).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Ombrine

28
 - germ.: Gemeiner Umbeerfisch, Bartumber
- rus.: Svetlâi gorbâl, Melakopiia

8 Moaca de nămol, moace …, s.f. = Guvid cu botul gros, trunchiat,

9. gura mică, oblică şi ochii mari, bulbucaţi, care privesc în sus, acest
peşte este o specie pur dulcicolă, aflându-şi locul în bălţile Dunării, în
lacurile litorale, heleşteie, iazuri şi râuri nămoloase. Corpul este
cenuşiu – deschis, cu benzi întunecate, oblice. Lungimea atinge 10 – 14
cm. (Gobius gymnotrachelus).
Nume populare: Moace, Mocănaş, Bâicioc, Zgâvoc, Zglăvoacă.
Nume străine:

9 Moli negru = Peşte de acvariu, de 6 – 9 cm, originar din America

0. Centrală sau America de Nord. Are corpul ovalar, îndesat (partea
anterioară mai îngroşată). Capul este uşor comprimat dorso –
ventral şi are gura aşezată sus. Are 7 – 11 radii pe dorsală.
Coloritul corpului este negru, cu sau fără pete albe ori verzui.
(Molliensia sphenos).

9 Morunul, moruni, s.m. = Peşte mare din familia nisetrului care

1. trăieşte în Marea Neagră şi în Dunăre (la vărsarea ei), vânat pentru
carnea şi icrele lui (numite icre negre sau caviar). (Huso huso) [var.:
morón, s.m.]
Nume populare: Belugă, Icrane, Turpac.
Nume străine:
- bg.: Moruna
- fr.: Huiron
- germ.: Hausen
- magh.: Viza
- rus.: Beluga
Morun < Bg.: Moruna

9 Morunaşul, morunaşi, s.m. = Peşte din familia crapului, de culoare

2. cenuşiu – albăstruie, cu botul puţin alungit. (Vimba vimba). [var.:
moronaş, s.m.]
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Vimba – bream
- germ.: Zaehrte
- rus.: Ribeţ, Sârt
Morunaş < comp. bg., sb.: Moruna (+ suf. diminutivul „- aş”)

9 Mreana, mrene, s.f. = Peşte de râu cu solzi de culoare verde –

3. cenuşie pe spate şi alburie pe burtă, care poate ajunge până la o
lungime de 30 – 80 cm. Cunoscut ca un abil înotător, îşi află sălaş în
Dunăre şi în afluenţii mai mari ai acesteia, urcând până în regiunea de

29
 munte. (Barbus barbus sau Barbus fluviatilis).
Nume populare: Breană, Imreană, Mereană, Mireană, Mreană de
Dâmboviţa, Umreană, Umbreană.
Nume străine:
- bg.: Ricina mreana
- engl.: Barbel
- fr.: Barbeau
- germ.: Barbe
- it.: Barbolo
- magh.: Rozsás
- pol.: Brzana
- rus.: Usaci, Marena
Mreana < bg., sb.: Mrena

9 Mreana vânătă, mrene..., s.f. = Numită adesea şi „moioaga”, este

4. denumită astfel pentru că are o culoare vânătă pe spinare, cu pete
mari, închise, ce se unesc între ele. Abdomenul este alb – gălbui.
Corpul ei este mai cilindric decât al mrenei obişnuite, fiind acoperit cu
solzi mai mici şi cu mucus abundent. Trăieşte în râurile colinare sau de
munte (Barbus meridionalis petenyi).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Barbeau truité
- germ.: Semling
- rus.: Balkanskii usaci
Mreana vânătă < bg., sb.: Mrena

9 Nisetrul, nisetri, s.m. = Peşte mare din Marea Neagră, cu botul lat,
5. cu plăci osoase pe spinare şi pe laturile corpului, preţuit pentru carnea
şi icrele lui. (Acipenser gülden - staedtii).
Nume populare: Osetior, Osetrin.
Nume străine:
- bg.: Nesetăr, Esetăr, Esetra
- engl.: Black Sea sturgeon
- fr.: Esturgeon
- germ.: Waxdick
- rus.: Ruskii osëtr
Nisetru < bg.: Nesetăr, Esetăr, Esetra

9 Nisipariţa, nisipariţe, s.f. = Peşte care trăieşte mai mult ascuns pe

6. fundul nisipos al apelor de munte, în porţiunea lor mijlocie şi inferioară.
Nu se găseşte în Dunăre. Talia este cuprinsă între 6 – 12 cm; corpul,
acoperit de solzi mărunţi, ovali sau rotunzi, este cilindric, iar coloritul
galben – spălăcit. Trăieşte numai în Oltenia,
vestul Munteniei şi sudul Ardealului. (Cobitis romanica sau Cobitis
caspia romanica).

30
 Nume populare: Cârnoasă, Crâmpiţă, Fâsă, Năsăpariţă, Năsăpar,
Nisipar, Nisiperniţă, Vârlugă cârnoasă.
Nume străine: nu se cunosc, fiind un peşte autohton, descris pentru
prima dată de biologul român Mihai Băcescu
Nisipariţa < bg.: Nasip, sb.: Nasap (nasip) + suf. subst. „- iţă”

9 Obleţ, oble
7. ţi, s.m. = Peşte mic de culoare alb – argintie, care trăieşte în apele
dulci. (Alburnus lucidus, Alburnus alburnus), [var.: obléte, s.m] .
Nume populare: Obleţ, Obleţ de Dunăre, Bobleţ, Oblete, Albete,
Albeţ, Albişor, Albuşel, Albuleţ, Behliţă, Belniţă, Boblete, Chişoaie,
Fugar, Oclete, Oclei, Sabiţă, Soreană, Soreancă, Soreat, Surean, Suică,
Sveia, Tâclan, Tugă, Gheţar.
Nume străine:
- engl.: Bleak
- fr.: Ablette
- germ.: Ucklei, Laube
- rus.: Ukleia, Ukleika
Obleţ < din „oblu” (v.sl. oblŭ „rotund”) + suf. „-eţ”

9 Obleţul mare, obleţi ..., s.m. = Peşte mai mare decât obleţul
8. obişnuit (ajunge la 40 cm); culoarea corpului este verde – închis, iar
laturile argintii. Trăieşte în mare, în faţa gurilor Dunării şi în Dunăre,
fiind un peşte migrator. (Chalcalburnus chalcoides danubicus)
.
Nume populare: Obleţ mare, Obleţ de mare, Tuşcov, Obleţ de Dunăre.
Nume străine:
- rus.: Şemaia
Obleţ < din „oblu” (v.sl. oblŭ „rotund”) + suf. „-eţ”

9 Ostreinosul, ostreinoşi, s.m. = Peşte teleostean marin (de 20 – 30

9. cm lungime), înrudit cu labanul, care trăieşte în Marea Neagră. După
cum arată şi denumirea lui rusească, are botul ascuţit şi acoperit de
solzi până la orificiile nazale anterioare. (Mugil salieus).
Nume populare: Ostrainos, Chefal mic.
Nume străine:
- bg.: Ilaria
- engl.: Grey mullet
- fr.: Muge sauteur
- germ.: Spriagmeerraesche
- magh.: Szökdosö tengeri pái
- rus.: Ostronos, Ciulara
Ostreinos < ngr.: Ostreinos

1 Pălămida, pălămide, s.f. = Peşte răpitor, prezent în Marea Neagră,

0 având corpul alungit, zvelt la exemplarele tinere şi gros – fusiform la

31
 exemplarele adulte. Se recunoaşte şi după botul alungit şi ascuţit,
precum şi după numeroşi dinţi puternici. Culoarea este albăstrui –
închis şi se mai disting 8 – 9 linii întunecate, dispuse oblic. Lungimea
atinge maximum 85 cm. (Sarda sarda).
Nume populare: Pălămida mică, Pălămida mare, Ţigănuşa, Lacherdă,
Toric, Balamud.
Nume străine:
- bg.: Palamud, Taruk, Tiganka
- engl.: Pilamido, Short – finned tuny
- fr.: Pélamide commune
- germ.: Pelamide, Unechter Borite
- gr.: Palamida
- it.: Palamita sarda
- pol.: Pelamida
Pălămida < ngr.: Palamida

1 Pălămida de baltă, pălămide …, s.f. = Numit şi „osar”, este un

0 peşte mic, cu corpul acoperit cu plăci osoase şi cu spini. La noi, trăieşte
1. în Dunăre, în bălţile dunărene, în Prut, Siret, Buzău, Ialomiţa şi în bălţile
interioare. (Pungitius platygaster).
Nume populare: Pălămidă sălbatică, Peşte ţigănesc, Moş, Pietroşel,
Ghelmeş, Ghelciu, Sborş.
Nume străine:
- engl.: Stickleback
- fr.: Epinochette
- germ.: Kleiner Stichling
- magh.: Lojoshaso Pikó
- rus.: Deveatiglaia koliuşka
Pălămida < ngr.: Palamida...

1 Păstrăvul american sau păstrăvul curcubeu, păstrăvi ..., s.m. =

0 Este un peşte care diferă prin colorit de păstrăvul de munte: pe spate
2. este albăstrui – violet, laturile au irizaţii argintii, iar burta are o culoare
albicioasă. Linia laterală este umbrită de o bandă roz – sidefie, care dă
impresia curcubeului. Este un peşte de crescătorie, rar se găseşte în
apele de munte învecinate crescătoriilor. (Salmo irideus shasta).
Nume populare: Păstrăv american, Păstrăv curcubeu.
Nume străine:
- engl.: Rainbow trout
- fr.: Truite arc-en-ciel
- germ.: Regenbogenforelle
- rus.: Radujnaia forel
Păstrăv american < Bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa

1 Păstrăvul de lac, păstrăvi …, s.m. = Peşte răpitor, dulcicol, din

0 apele stătătoare reci. Are corpul alungit, uşor comprimat lateral şi

32
 acoperit cu solzi relativ mari. Botul este obtuz, cu gura largă,
prevăzută cu dinţi. Coloritul corpului este argintiu (cu o nuanţă
verzuie pe spate) şi cu pete negre rotunde, dreptunghiulare sau în
forma literei X. (Salmo trutta lacustris).
Nume populare:
Nume străine:
- ceh.: Pstruh jezerni
- engl.: Lake trout
- fr.: Truitte de lac
- germ.: Seeforelle
- it.: Carpione
- rus.: Ozernaia Forel
Păstrăv < bg.: Pestărva; sb.: Pastrva

1 Păstrăvul de mare, păstrăvi ..., s.m. = Numit şi „lavrac”, este cel

0 mai mare salmonid din apele noastre. Este strămoşul păstrăvului de
4. munte, care s-a adaptat la viaţa râurilor montane, de unde coboară
foarte rar spre şes şi, mult mai rar, în mare. Forma corpului,
conformaţia capului şi a dinţilor păstrăvului de mare sunt
asemănătoare cu cele ale păstrăvului de munte, însă coloritul (negru –
albăstrui pe spate, argintiu pe laturi şi abdomen, cu pete negre, în
formă de x, pe corp şi printre ele puncte portocalii sau pete galben –
verzui), diferă mult. (Salmo trutta labrax).
Nume populare: Lavrak, Lavrak roşu, Somonul Mării Negre.
Nume străine:
- fr.: Truite de mer
- germ.: Meerforelle
- rus.: Cernomorskii losos
Păstrăv de mare < bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa

1 Păstrăvul de munte, păstrăvi ..., s.m. = Peşte cu trupul zvelt,

0 musculos, plin de vioiciune şi supleţe, bogat colorat (verde – închis pe
5. spate, gălbui pe margini, cu burta alb – argintie şi capul stropit cu pete
roşiatice - negre). Trăieşte la noi în râurile şi pâraiele de munte şi în
câteva lacuri: Lacul Roşu, Bâlea, Gâlcescu, Bucura. (Salmo trutta fario).
Nume populare: Păstru, Păstrăv de izvor, Păstrăv de vale, Păstrăv de
piatră, Pătatul, Păstran.
Nume străine:
- engl.: Brown trout
- fr.: Truite commune
- germ.: Bachforelle
- rus.: Rucievaia forel
Păstrăv de munte < bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa
1 Păstrăvul fântânel, păstrăvi ..., s.m. = Peşte considerat unul dintre
0 cei mai frumoşi din ţara noastră (încă prezent în câteva pâraie afluente
6. Mureşului, Someşului Rece şi în Lacul Ochiul Beiului); pe fondul cenuşiu

33
 – verzui se află, ca o fină pigmentaţie, mici puncte portocalii – roşiatice
sau de un roşu puternic, încercuite cu albastru. Ajung la 20 – 25 cm.
(Salvenius fontinalis).
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Brook trout
- fr.: Saumon de fontaine, Omble de fontaine
- germ.: Amerikanische Bachsaibling
- rus.: Goleţ
Păstrăv < bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa
1 Păstruga, păstrugi, s.f. = Peşte de Dunăre şi de mare, înrudit cu
0 cega, cu corpul lung şi subţire, cu pielea pestriţă pe spate şi gălbuie pe
7. pântece, cu botul în formă de spadă. (Acipenser stellatus Pall). [var.:
păstrungă, s.f.].
Nume populare: Chistrugă, Răstrugă, Severingă, Sevringă.
Nume străine:
- engl.: Stor sturgeon
- fr.: Esturgeon
- germ.: Scherg
- rus.: Sevringa
Păstruga < sb.: Pastruga

1 Peştele - doctor = Peşte decorativ (de acvariu), prezentând pe

0 ambele flancuri şi la baza cozii câte un spin foarte bine ascuţit, ca
8. un bisturiu, cu înotătoarele anale şi dorsale foarte bine dezvoltate,
ajungând până la 20 cm. Este răspândit în Oceanul Indian şi
Oceanul Pacific. (Zebrasoma veliferum).

1 Peştele – flamură = Peşte decorativ (de acvariu) este, prin originea

0 sa, un peşte de cârd din Marea Roşie, având flamura cea mai
9. lungă şi atingând, la maturitate 25 cm. (Heniochus acuminatus).

1 Peştele - fluture = Peşte decorativ (de acvariu), numit astfel pentru

1 că, în afară de cei doi ochi, mai are pe flancuri, în apropierea cozii,
0. câte o pată care simulează ochii. Ochii adevăraţi sunt camuflaţi de
câte o dungă neagră. La maturitate atinge cca. 20 cm, fiind
frecvent în Oceanul Atlantic, în apropierea coastelor Floridei
(Chaetodon capistratus).

1 Peştele - pensă = Peşte decorativ (de acvariu); prezintă botul lung şi

1 subţire, asemănător unei pense anatomice, cu care izbuteşte să-şi
1. scoată hrana din crăpăturile coralilor, fiind foarte răspândit în
apele Oceanului Indian şi Oceanului Pacific. (Chelmon rostratus).

1 Peştele bijutier = Peşte decorativ (de acvariu) care la tinereţe

1 prezintă pete şi culori vii, deosebindu-se de peştele matur, ale

34
 cărui culori se estompează, încât creează impresia că sunt două
specii. (Ceris angulata).

1 Peştele cavaler = Peşte decorativ (de acvariu), viu colorat, cu trei

1 dungi transversale maronii, atingând la maturitate 50 cm şi având
3. o formă elegantă. Este originar din Marea Caraibilor. (Equetes
lanceolatus).

1 Peştele cu căpăstru = Acest peşte decorativ (de acvariu) seamănă

1 cu Peştele cu flamură, dar prezintă al treilea spin al înotătoarei
4. dorsale, mult mai lung, asemănător unui fir. Trăieşte printre coralii
din Oceanul Indian şi Oceanul Pacific. Atinge la maturitate 25 cm
lungime. (Zanclus cornutus).

1 Peştele cu spadă, peşti …, s.m. = Peşte marin răpitor, de 2 – 5 m,

1 rar în Marea Neagră. Are corpul lipsit de solzi, alungit, aproximativ
5. fusiform, cu pedunculul caudal îngust şi prevăzut median cu o carenă.
Falca de sus este prelungită cu o spadă puternică şi tăioasă. Coloritul
corpului este albastru – brun pe spate şi alburiu pe abdomen. Curajos
şi vorace, atacă morunul, delfinul etc. (Xyphias gladius).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Espadon épée
- germ.: Schwertfisch
- rus.: Meci râba
-
1 Peştele împăratului = Peşte de acvariu, cunoscut şi sub numele de
1 Inelul împăratului. Îşi schimbă culoarea de mai multe ori în timpul
6. creşterii, atingând lungimea de 40 cm; este originar din Oceanul
Indian şi Oceanul Pacific. (Pomachanthus imperator).

1 Peştele luptător = Peşte decorativ (de acvariu) de 6 cm, din apele cu

1 temperaturi de 28 – 300 C din Thailanda, sudul Chinei şi
7. Arhipeleagul Malaez. Este un peşte bătăuş, dulciol, având corpul
alungit şi aproximativ cilindric. Înotătoarele sunt neperechi
(dorsala este ceva mai scundă). Coloritul corpului este variabil, cu
luciu metalic roşu, albastru, verzui sau alb. (Betta splendes).

1 Peştele Picasso = Peşte decorativ (de acvariu) divers colorat, de la

1 galben la verde, roz şi maro, cu ochii roşii, ce se deplasează foarte
8. lent printre corali. Este originar din zona tropicală a Oceanului
Atlantic. (Balistes aculeatus).

1 Peştele roşu ca focul = Peşte decorativ (de acvariu), având corpul

1 acoperit cu spini veninoşi, de culoare roşie ca focul şi cu multe
9. pete bleu. Atinge o lungime de aproximativ 30 cm. Trăieşte în

35
 apele Oceanului Indian şi Oceanului Pacific; ceilalţi peşti se feresc
de el. (Pterois volitans).

1 Pietrarul, pietrari, s.m. = Comparabil cu fusarul, creşte ceva mai

2 mare (15 – 20 cm, existând şi exemplare excepţionale, de 50 cm). Are
0. gura de forma unei potcoave iar cele două aripioare dorsale mai
apropiate una de alta decât fusarul. Se deosebeşte de fusar şi prin
solzii mai mărunţi, ca şi prin coloritul brun – gălbui pe spate, cu 5 – 6
benzi mai închise pe laturi şi cenuşiu – albicios pe abdomen. (Aspro
zingel).
Nume populare: Petrar, Chetrar, Fus, Peşte cu două nume, Peşte de
piatră, Rip, Zmug pestriţ.
Nume străine:
- bg.: Goleamă vretenarka
- fr.: Apron
- ceh.: Drsek vétsi
- germ.: Zingel
- it.: Asprone
- magh.: Német buco
- pol.: Czop czarny
- rus.: Clop
Pietrar < Din „piatră” (lat. petra) + suf. „- ar”

1 Pisica de mare, pisici ..., s.f. = Peşte de formă rombică, având

2 pielea lipsită de solzi, netedă, de culoare cenuşie – neagră sau verzui –
1. măslinie pe spate, iar pe burtă albicioasă. În Marea Neagră se
pescuiesc puţine exemplare. (Tryggon pastinaca – L.)
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Sting Ray
- fr.: Pasténaquée
- germ.: Stachelroche
- rus.: Morskoi kot

1 Plati = Peşte decorativ (de acvariu) – este asemănător celor din

2 familia Crapului având corpul colorat în roşu – portocaliu iar
2. înotătoarele dorsale şi anale colorate în maro, înn formă de spadă
scurtă (uneori, însă, lipsesc). Este originar din Mexic şi Guatemala.
(Hiphophorus maculatus).

1 Plătica, plătici, s.f. = Peşte de apă dulce, cu corpul lat, cu capul mic
2 şi scurt. Are culori şi nuanţe diferite, în funcţie nu numai de mediul de
3. viaţă ci şi de vreme. În ţara noastră se găseşte în cursul inferior al
râurilor, în bălţile regiunii inundabile a Deltei Dunării, cât şi în lacurile
litorale. (Abramis brama).
Nume populare: Cârjancă, Cârjencuţă, Frunza plopului, Foaia

36
 plopului, Plătică de Dunăre, Plătica râioasă, Plătica ruginoasă,
Plăştaică, Sâneţ, Sineţ.
Nume străine:
- engl.: Bream
- fr.: Brème
- germ.: Brachsen
- rus.: Leşci
Plătica < bg.: Platika

1 Plevuşca, plevuşti, s.f. = Numit şi „pleava”, este un peştişor de

2 baltă cu corpul lungăreţ; este peştele cel mai răspândit. Se găseşte în
4. orice apă stătătoare, cât şi în unda celor curgătoare, urcând uneori
până aproape de munte. (Leucaspius delineatus). Numele de
„plevuşcă” este dat şi peştilor mărunţi de orice specie.
Nume populare: Albişoară, Albişor, Chisagă, Chişoagă, Fircă, Fufă,
Gughie, Muscan, Muscănel, Pasadic, Pichici, Pitici, Patruzeci la lingură,
Plăntică, Plănticuţă, Plevuşcă de neam, Sârmă, Sărmuliţă, Sorean,
Sorească, Sorenaş, Şorez, Tară, Zorean.
Nume străine:
- bg.: Várlovka
- ceh.: Slunca obecná
- germ.: Moderlieschen
- magh.: Kurta baing
- rus.: Verhovka, Orseanka
Plevuşca < V. sl.: Pléva

1 Porcuşorul, porcuşori, s.m. = Este un peştişor întâlnit în mai toate

2 apele ţării noastre. Are corpul mic (8 – 20 cm), relativ alungit, cu două
5. fire de mustăţi pe bot. Gura inferioară este în formă de potcoavă. Linia
laterală prezintă 10 – 12 pete negre. (Gobio gobio)
Nume populare: Boţog, Chetrar, Cui, Petrişor, Petros, Pistriţ, Porcon,
Porcănel, Văcar.
Nume străine:
- engl.: Gudgen
- fr.: Goujon, Gouvion
- germ.: Flussgründling, Gründling
- magh.: Hegyi küllö
- pol.: Kielb krotkonasy
- rus.: Peskar
Porcuşor < diminutiv al lui „porc”; lat.: porcus

1 Porcuşorul de nisip, porcuşori ..., s.m. = Peştişor scund, aproape

2 cilindric, asemănându-se mult cu Gobio uranoscopus. Spre deosebire
6. de acesta, are botul şi mustăţile mai scurte. Coloritul general este
galben – cenuşiu deschis. Este o specie frecventă în râurile colinare şi
de câmpie, în cantităţi mai mici în Dunăre. (Gobio kessleri).

37
 Nume populare:
Nume străine:
Porcuşor < diminutiv al lui „porc”; lat.: porcus…

1 Porcuşorul de şes, porcuşori ..., s.m. = Peşte având corpul relativ

2 înalt, asemănându-se cu Gobio gobio, însă pedunculul caudal este mai
7. gros, uşor comprimat lateral. Ochii, mai mari decât la toate celelalte
specii de porcuşor, privesc în sus, iar botul şi mustăţile sunt scurte.
(Gobio albipinnatus).
Nume populare:
Nume străine:
Porcuşor < diminutiv al lui „porc”; lat.: porcus…

1 Rândunica de mare, rândunici …, s.f. = Este un peşte marin cu un

2 colorit viu, care îl situează în rândul celor mai frumoşi peşti din Marea Neagră: corpul,
8. acoperit cu solzi mici, este îmbrăcat în culori frumoase (spatele brun – gălbui, laturile
roşii – vrune sau verzui, abdomenul alb - gălbui). Are capul mare, ochii mari şi bulbucaţi,
iar corpul – butucănos în partea anterioară şi subţire spre coadă. (Trigla lucerna).
Nume populare:
Nume străine:
- fr.: Grondin perlon
- germ.: Knurhahn
- rus.: Morskoi petuh
Rândunica < Din rândun[ea] (lat.: Hirundinella) + suf. diminutival
„- ică”

1 Răspărul, răspări, s.m. = Peşte specific bazinului dunărean, trăieşte

2 şi în cursul inferior al Timişului, în canalul Bega, pe râul Berătău şi chiar
9. în Mureş. Este frate bun cu ghibortul, având însă corpul mai alungit, de
culoare galbenă. Deasupra liniei laterale, în lungul corpului, are trei
dungi subţiri negre – albăstrui. Ajunge la 20 cm. (Acerina schraetser).
Nume populare: Răspârţ, Meleţ, Spârlui, Meleş.
Nume străine:
- germ.: Schrätzer
- rus.: Polosatâi ërş

1 Rechinul, rechini, s.m. = Ordin de peşti marini răpitori, cu scheletul

3 cartilaginos, care ajung uneori până la 15 m lungime; rechinul din
0. Marea Neagră este de talie mică în comparaţie cu rechinii oceanici.
(Squalus acanthias L.).
Nume populare: Câine de mare.
Nume străine:
- engl.: Picked dog fish, Spur dog fish
- fr.: Aiguillat
- germ.: Dornhai
- rus.: Akula, Katran, Kolinceala akula, Nakotniţa

38
 Rechin < fr.: Requin

1 Rizeafca, rizeafce, s.f. = Specie de scrumbie care trăieşte în Marea

3 Neagră, de unde migrează în Dunăre pentru reproducere şi hrană. [var:
1. rézáfcă] (Alosa caspia nordmanni).
Nume populare: Ciros, Cirus, Puzanoc, Scrumbie de Dunăre.
Nume străine:
- ceh.: Placka nordmannova
- rus.: Puzanok, Duniaskii puzanok

1 Roşioara, roşioare, s.f. = Peşte mic de baltă, cu ochii şi cu

3 aripioarele roşiatice, cu solzii mari, argintii pe spate, cu reflexe aurii pe
2. laturi. Îşi găseşte sălaş pe fundul apelor liniştite – bălţi, iazuri,
heleşteie. (Scardinus erythrophtalmus).
Nume populare: Babuşcă roşie, Ocheană, Ocheniţă, Pană roşie,
Roşioară cu pană roşie.
Nume străine:
- bg.: Cervenoperka
- eng.: Red eye, Rudd
- fr.: Rotengle, Gardon rouge
- germ.: Rotfeder
- it.: Scardola
- magh.: Pirosszenii kele
- pol.: Wzdrega
- rus.: Krasnoeperka
Roşioara < din „roşu” (lat. roseus) + suf. „-ioară”

1 Sabiţa, sabiţe, s.f. = Numită şi sabie sau săbioară, se aseamănă cu

3 scrumbia, cu deosebirea că spinarea ei este dreaptă. Semnul distinctiv
3. este că are corpul turtit lateral şi abdomenul arcuit. La noi se găseşte
în apele Dunării în bălţile sale şi, îndeosebi, la gurile Dunării. De
asemenea, se întâlneşte în Olt, Mureş, Siret, Prut, unde migrează
pentru reproducere. (Peletus cultratus).
Nume populare: Cihan, Saghie, Saghiţă, Săbioară, Săbâiţă.
Nume străine:
- bg.: Sabica
- ceh.: Ostrucha krivocará
- fr.: Rasoir
- germ.: Sichling, Ziege
- it.: Peleco
- magh.: Garda
- pol.: Ciosa
- rus.: Cehon
Sabiţa < bg.: Sabica

1 Sardeluţa, sardeluţe, s.f. = Peşte de mare, care trăieşte şi în Marea

39
 Neagră. Are corpul gros, alungit, cu abdomenul comprimat lateral
şi este acoperit cu solzi mari; atinge 20 – 23 cm. Capul este
alungit, cu operculele striate şi cu gura mică, oblică. Coloritul
corpului este albastru pe spate şi argintiu pe laturi şi abdomen.
(Sardina pichardus sardina).
Nume populare:
Nume străine:
- bg.: Sardela
- engl.: Pilchard
- fr.: Sardine
- germ.: Sardine
- gr.: Sardela
- pol.: Sardela czarnomorska
- tc.: Hamai balâc
- rus.: Sardinka
Sardeluţa < ngr.: Sardella

1 Scalari = Este un peşte decorativ plat (de acvariu), argintiu cu reflexe

3 albastre şi dungi negre, transversale, atingând lungimea de 10 – 12
5. cm. Este originar din zona fluviului Amazon (America de Sud).
(Pterophyllum scalari).

1 Scobarul, scobari, s.m. = Peşte de râu, lung de 15 – 20 cm, cu botul

3 proeminent,
6. verde – cenuşiu pe spate şi alb pe laturi şi pe burtă. Trăieşte în
regiunile colinară şi de munte. (Chondrostoma nasus).
Nume populare: Cârmaci, Maţe negre, Podar, Poduţ, Poduşcă, Podeţ,
Scobai, Târnic.
Nume străine:
- bg.: Scobar
- ceh.: Ostsovetka stéhovavá
- fr.: Nase hottu, Alunge
- germ.: Gemeine, Nase
- it.: Condrostoma nasuto
- pol.: Swinka
- rus.: Produst
Scobar < bg.: Skobar

1 Scorpia de mare, scorpii …, s.f. = este o specie interesantă de

3 peşte, prezentă în Marea Neagră, măsurând 15 – 20 cm (foarte rar 30
7. cm) şi având corpul ghebos, acoperit cu plăcuţe osoase pe cap, iar în
dreptul ochilor – apărat de tentacule. Corpul său cafeniu pare stropit cu
puncte negre, bine distincte pe toate înotătoarele. Coloritul acestui
peşte este foarte variat, din cauză că are proprietatea de a-şi schimba
culoarea (mimetism). (Scorpaena porcus).
Nume populare: Scorpie, Scorpeană, Scorpion, Scorpios, Scorpid,

40
 Porc de mare.
Nume străine:
- bg.: Morski scorpiom
- engl.: Scorpion fish
- fr.: Rascasse rouge, Scorpène
- germ.: Meereber, Drachenkopf
- gr.: Scorpios
- it.: Scorpano
- magh.: Kis sziklahal
- pol.: Skorpene
- rus.: Morskoi erş

1 Scrumbia albastră, scrumbii …, s.f. = Peşte valoros al Mării Negre,

3 cu o pigmentaţie foarte vie şi frumoasă, cu reflexe metalice şi
8. numeroase dungi transversale. Corpul scrumbiei albastre este aproape
cilindric, alungit, acoperit cu solzi mărunţi; de regulă măsoară 20 – 30
cm, rar 30 – 50 cm. (Scomber scombrus).
Nume populare: Scrumbia vânătă, Scrumbia de mare, Cularid, Ţâr,
Cirus.
Nume străine:
- bg.: Skum ria, Ciros
- engl.: Mackerel
- fr.: Maquerau
- germ.: Makrele
- magh.: Makrahal
- pol.: Makrela
- rus.: Skrumbia, Makrel, Balamut

1 Scrumbia de Dunăre, scrumbii ..., s.f. = Peşte specific ponto –

3 caspic; este foarte valoros pentru Marea Neagră. Are corpul comprimat
9. lateral şi carena bine dezvoltată, gura mare, armată cu dinţi bine
dezvoltaţi. (Alosa pontica).
Nume populare: Scrumbiţa.
Nume străine:
- engl.: Danube herrings
- germ.: Donauhering
Scrumbia < ngr.: Skumpri

1 Scrumbia de mare, scrumbii ..., s.f. = Seamănă bine cu scrumbia

4 de Dunăre, dar are corpul mai comprimat, linia abdominală mai
0. dreaptă şi mai puţin aspră, iar mai puţin ascuţită. (Alosa maeotica).
Nume populare: Scrumbia albă de mare.
Nume străine:
- rus.: Kercenskaia seldi, Azovskii puzanok
Scrumbia < ngr.: Skumpri

41
1 Smaridul, smarizi, s.m. = Peştişor marin care trăieşte şi în Marea
4 Neagră şi care se caracterizează printr-un accentuat dimorfism sexual.
1. Bărbătuşul are lungimea de 10 – 19 cm, pe când femela de 5 – 15 cm.
Corpul lui este alungit, iar fălcile se pot prelungi, formând un fel de tub.
În general, are o coloraţie frumoasă, corpul este de culoare cenuşiu –
cafenie cu dungi şi pete neregulate, albăstrui. Petele se întâlnesc şi pe
înotătoarele neperechi (Smaris smaris).
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Pikanel
- fr.: Picarel
- germ.: Schnauzenbrasse
- rus.: Smarîda

1 Somnul, somni, s.m. = Somnul, numit şi „crocodilul ” apelor noastre,

4 este cel mai mare peşte de apă dulce de la noi, întâlnindu-se în Dunăre
2. şi în bălţile sale, în porţiunea inferioară a majorităţii râurilor, în bălţile şi
lacurile interioare. Este un peşte răpitor cu corpul lung, fără solzi, lăţit
în partea dinainte, cu capul mare, lătăreţ şi turtit, cu gura largă, cu
mustăţi lungi, cu carnea albă şi grasă; poate atinge 3 – 5 m lungime.
(Silurus glanis).
Nume populare: Codău, Codoi, Harc, Harcă, Iarma, Iaprac, Moacă,
Somnicaş, Somotei, Somn iarma, Somn iaprac, Palaci, Pană mică, Pană
mare.
Nume străine:
- bg.: Som
- ceh.: Surec obecný
- engl.: Cat fish
- fr.: Silure
- germ.: Wels
- it.: Siluro
- pol.: Sum
- rus.: Som
Somn < rus.: Som
1 Somnul pitic, somni ..., s.m. = Este un răpitor vorace, „musafir
4 nepoftit”, întrucât distruge icrele peştilor cu valoare economică şi
3. vânează pui de babuşcă, roşioară, lin, crap etc. Se găseşte în
majoritatea apelor interioare din Banat şi în reţeaua de canale şi
heleşteie de pe lângă Oradea. Asemănător somnului, se deosebeşte de
el printr-o aripioară adipoasă pe spate şi prin pectorala şi dorsala
armate cu câte un spin. (Ameiurus nebulosus).
Nume populare: Somnicaş, Opt mustăţi, Bâş cu coarne.
Nume străine:
- ceh.: Sumecek americky
- engl.: American cat fish
- fr.: Silure chat, Poisson chat

42
 - germ.: Zwergwels
- magh.: Eszakamerikai törpeharcsa
- rus.: Somik, Koşka
Somn < rus.: Som
1 Soretele, soreţi, s.m. = Peşte răpitor adus din America de Nord în
4 Europa în 1880, ca peşte de ornament, s-a răspândit în aproape toate
4. bălţile dunărene şi în unele râuri din ţara noastră. Seamănă cu bibanul
dar are corpul mai înalt, înotătoarele dorsale unite, lungimea de 10 –
15 cm iar fondul verde – măsliniu de pe spate este stropit cu pete
castanii şi albastre, în timp ce laturile sunt aurii, presărate cu multe
punctişoare. (Leponus gibbosus).
Nume populare: Peşte soare, Biban soare, Caras galben, Caracudă
colorată, Cărăşiţă, Costraş american, Împăratul peştilor, Mâna
diavolului, Ochean, Peşte auriu, Regina peştilor, Reginică, Soare, Sorel,
Sticlete, Trei culori.
Nume străine:
- bg.: Zlatna (Slănceva) râbka
- ceh.: Slunecnice pestra
- engl.: American sunfish
- germ.: Sonnenbarsch
- magh.: Eszakamerikai naphal
- rus.: Solnecinaia râba

1 Sparosul, sparoşi, s.m. = Peşte marin, al cărui corp înalt, comprimat

4 lateral, îl apropie de caras; de aceea, în unele limbi apare cu
5. denumirea de „caras de mare”. Acoperit deopotrivă pe corp şi pe cap
cu solzi, el ajunge rar la 22 cm. Este de culoare aurie pe spate şi
argintie pe laturile corpului şi pe abdomen. Câteva dungi transversale
brăzdează fondul argintiu. Nu este frecvent în Marea Neagră. (Sargus
annularis).
Nume populare: Caras de mare.
Nume străine:
- fr.: Sparaillon
- germ.: Geisbrassen
- rus.: Morskoi karas

1 Sphyraena sphyraena = Peşte răpitor, marin, care poate ajunge la 1

4 m; este prezent şi în sudul Mării Negre (ocazional pe ţărmul românesc
6. şi bulgăresc). Are corpul aproximativ cilindric şi acoperit cu solzi mari.
Capul este alungit şi comprimat lateral iar botul ascuţit, cu gura largă
dispusă sus şi cu dinţi. Coloritul corpului: verde - închis pe spate,
abdomenul – argintiu.
Nume populare: Luci.
Nume străine:
- fr.: Spit, Brochet de mer
- germ.: Pfeilhecht

43
 - rus.: Barrakuda

1 Stavridul, stavrizi, s.m. = Mic peşte de mare (până la 50 cm) care

4 seamănă cu o scrumbie; este unul dintre cei mai răspândiţi şi mai
7. frumoşi peşti pelagici din Marea Neagră. Se recunoaşte uşor datorită
corpului său fusiform, însă turtit lateral, cât şi după linia laterală curbă,
acoperită cu mici plăcuţe. Este verzui pe spate şi argintiu cu irizaţii
albăstrui – violet pe laturi şi pe abdomen. (Trachurus mediteraneus).
Nume populare: Craţă, Stavridă.
Nume străine:
- bg.: Safrid
- engl.: Horse mackerel, Scad
- fr.: Chinchard
- germ.: Stöcker
- it.: Sgorumbio bastardo
- magh.: Fattyu makrahal
- pol.: Ostroboek
- rus.: Stavrida
Stavrid < ngr.: Stavridi

1 Strunghilul, strunghili, s.m. = Este cel mai frecvent guvid din apele
4 Mării Negre. Faţă de ceilalţi guvizi, are corpul ceva mai gros şi mai
8. înalt, botul scurt, obtuz şi foarte convex. Coloritul general este gălbui –
deschis, stropit cu pete brune, neregulate. La baza primei înotătoare
dorsale se află o pată neagră evidentă. Trăieşte în zona litorală a mării,
pe fundul pietros, ajungând şi în apele Razelmului. Ajunge la 20 – 25
cm lungime. (Gobius melanostomus).
Nume populare: Guvid, Negrar, Murzac, Stronghil, Babcă neagră.
Nume străine:
- bg.: Travno popce
- pol.: Bapka piaskova
- rus.: Bâciok krugileak
- tc.: Kumkaya balâc
1 Sula sau undreaua de mare = Specie întâlnită la noi de-a lungul
4 întregului litoral, dar şi în Dunăre, unde urcă până aproape de Călăraşi,
9. în bălţile din Deltă şi în lunca inundabilă. Spre deosebire de ceilalţi
peşti din ordinul Syngnathiformes, din Marea Neagră, undreaua de
mare are talia mai mică (15 c, rar 12 – 20 cm), iar coloritul corpului
brun – verzui sau brun – roşcat. Se aseamănă mai mult cu Syngnathus
rubescens, dar are înotătoarea mai scurtă. (Syngrathus nigrolineatus).
Nume populare:
Nume străine:

1 Sumatranul = Peşte decorativ (de acvariu) de culoare argintiu –

5 strălucitoare, având trei dungi transversale de culoare neagră, iar
0. înotătoarele roşii la mascul şi galben – roşiatice la femelă. Este originar

44
 din insula Sumatra şi peninsula Malaiezia (Barbus tetrazona).

1 Syngnathus rubescens = Peşte prezent şi în Marea Neagră, este

5 aproape de aceeaşi lungime cu Syngnathus tenuirostris (35 cm) dar
1. are botul mai scurt; corpul este brun – negricios iar pe burtă este
albicios.
Nume populare:
Nume străine:

1 Syngnathus typhle = Peşte marin, una dintre cele cinci specii din
5 ordinul Syngnathus aflate în Marea Neagră; în mod obişnuit este de
2. culoare verzuie sau cafeniu – gălbui pe spate şi argintie – albicioasă pe
burtă. Are botul mai lung, mai înalt şi mai turtit lateral decât celelalte
specii.
Nume populare:
Nume străine:

1 Şalăul, şalăi, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, cu capul ascuţit şi cu

5 corpul lunguieţ, acoperit cu solzi mici şi tari, de culoare cenuşie.
3. Dimensiunile obişnuite ale şalăului din apele noastre (trăieşte în
Dunăre, în bălţile dunărene, în râurile mari, în lacurile litorale şi în cele
interioare) sunt de 40 – 70 cm, foarte rar de 1 – 1,2 m. Până atinge
lungimea de 30 cm poartă denumirea de „strapazar”, pescarii alegând-
o, probabil, pentru că au luat strapazanul de la barcă drept comparaţie
pentru lungime. (Lucioperca lucioperca sau Lucioperca sandra).
Nume populare: Salâu, Salior, Cealău, Guran, Smug, Smuge, Smuţ,
Suduc, Strapazan, Ciopec, Trapezan, Zmuj, Zmug.
Nume străine:
- bg.: Bela Riba, Smadoc, Salâp
- engl.: Pikeperch
- fr.: Sandre
- germ.: Zander
- gr.: Sula
- rus.: Sudak
Şalău < magh.: Süllö

1 Şalăul vărgat, şalăi …, s.m. = Este un peşte care, la noi, trăieşte în

5 Dunăre şi în bălţile dunărene. Mai mic decât şalăul comun, ajunge la 45
4. cm. Are capul mai scurt decât şalăul comun, dar mai înalt. Coloritul
este asemănător cu cel al „fratelui” său, dar dungile transversale sunt
mult mai intense, gura mai mică, iar dinţii mai slabi. (Lucioperca
volgensis) .
Nume populare: Şalăul armenesc, Secret, Ciopic, Ciopcic.
Nume străine:
- rus.: Berş
Şalău < magh.: Süllö

45
1 Şipul, şipi, s.m. = Peşte din Marea Neagră asemănător cu nisetrul,
5 care îşi depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio).
5. Nume populare: Viză galbenă, Viză.
Nume străine:
- engl.: Sturgeon
- fr.: Esturgeon
- germ.: Gemeiner stör
- rus.: Nemţkii atlanticeskii osëtr
1 Şprotul = Peşte mic (8 – 11 cm), răspândit sub formă de diferite specii
5 locale. Varietatea de şprot din Marea Neagră se caracterizează prin
6. forma mai înaltă a corpului, gura mică şi aripioara dorsală situată
aproape de coadă. (Sprattus sprattus phalericus).
Nume populare: Ciucia, Sardea, Sardeluţă.
Nume străine:
- bg.: Sprot, Koparka, Taţa
- engl.: Sprat
- fr.: Sprat, Esprot
- germ.: Sprotte, Breitling
- rus.: Cernomoskaia kilka, Sprot, Kilka
Şprot < germ.: Schrot

1 Ştiuca, ştiuci, s.f. = Peşte răpitor de apă dulce, cu corpul lung,

5 aproape cilindric, de culoare cenuşiu – verzuie pe spate şi alb – gălbuie
7. pe burtă, cu gura mare înarmată cu dinţi şi cu botul turtit ca ciocul de
raţă. La noi nu există apă care să nu adăpostească ştiuca. (Esox
lucius).
Nume populare: Ştiucă, Ştiucoviţă, Căţea, Ciucă, Fâţă, Jidancă, Raţă,
Boaldă, Mârliţă.
Nume străine:
- bg.: Štuka
- ceh.: Stiuka obečna
- engl.: Pike
- fr.: Brochet
- germ.: Hecht
- magh.: Közönségels csuka
- rus.: Sciuka
Ştiuca < bg., sb.: Štuka

1 Tonul, toni, s.m. = Peşte de mare care seamănă cu pălămida,

5 ajungând până la lungimea de 5 m. Culoarea generală a corpului este
8. albăstrui – închisă, laturile şi abdomenul fiind cenuşii cu pete argintii,
iar aripioarele albăstrui. Este unul dintre peştii valoroşi ai Mării Negre,
deşi exemplarele aflate aici sunt puţine. (Thunnus thynnus).
Nume populare:
Nume străine:

46
 - engl.: Tunny
- fr.: Thon
- germ.: Thunfisch
- rus.: Tuneţ, Krasnâi tuneţ
Ton < fr.: Thon

1 Ţigănuşul, ţigănuşi, s.m. = Peşte răpitor de 10 – 12 cm cu corpul

5 scurt şi îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre. Este un
9. peşte specific râurilor tributare Dunării. Caracteristic îi este faptul că
mişcă aripioarele pectorale şi abdominale alternativ, de parcă ar
merge, de unde şi numele german de Hundfisch (peşte - câine).
(Umbra canina sau Umbra krameri).
Nume populare: Bătrân, Peitroşel, Peşte negru, Peşte ţigănesc.
Nume străine:
- ceh.: Blatnák tmavy
- germ.: Hundfish
- magh.: Lápi poc
- rus.: Umbra
Ţigănuş < diminutiv al lui „ţigan” din bg., sb. „ciganin” (+ suf.
diminutivului „- uş”)

1 Ţiparul, ţipari, s.m. = Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung

6 şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de
0. mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă. Se întâlneşte
în apele curgătoare şi în Delta Dunării. (Misgurnus fossilis sau Cobitis
fossilis).
Nume populare: Chişcar, Chişcar roşu, Cec, Cic, Cicar, Cişcar,
Cuţitoaie, Smioarţă, Ţâmpar, Ţipar mare, Ţipar fără ochi, Ţăcăitoare,
Vârlan, Vârlar.
Nume străine:
- bg.: Zmiorca, Viun
- ceh.: Piskor obecný
- engl.: Mud - loach
- fr.: Loche d’etang
- germ.: Schammpeitzger, Schlamambeisser
- pol.: Piskor
- rus.: Viun, Peskar

1 Ţiparul de mare, ţipari..., s.m. = Numit şi „Anghilă” sau „Heliosul”,

6 este un peşte lung de 0,50 – 1 m, care se aseamănă cu un şarpe.
1. Caracteristică îi este înotătoarea dorsală, care înconjoară mai mult de
jumătate din corp, unindu-se cu caudala şi anala. Coloritul este verzui –
închis pe spate şi gălbui – albicios pe pântece. Este un oaspete rar al
apelor noastre, care se găseşte în Marea Neagră, Dunăre, bălţi
dunărene şi în partea inferioară a unor râuri afluente Dunării. (Anguilla
anguilla).

47
 Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Eel
- fr.: Anguille
- germ.: Aal
- rus.: Ugor

1 Umflătura, umflături, s.f. = Peşte răpitor sedentar, de 11 – 14 cm,

6 care trăieşte în apele dulciole sau uşor salmastre, cu fund nisipos sau
2. scoicos. Are corpul lipsit de solzi, alungit, gros, turtit dorso – ventral în
partea anterioară şi comprimat lateral în partea posterioară. Capul este
lat, cu gura largă şi ochii mici. Coloritul corpului este cenuşiu, cu cinci
dungi transversale roşii. Se întâlneşte mai ales în Brateş, mai rar în
Dunăre şi în Razelm. (Bentophilus stellatus).
Nume populare:
Nume străine:
Umflătura < din „umfla” (lat. „inflare”) + suf. – (ă) tură

1 Uva, uve, s.f. = Peşte marin de cârd, de 10 - 18 cm lungime, de pe

6 fundul nisipos al Mării Negre. Are corpul alungit, aproximativ cilindric,
3. cu solzi rari, mici. Botul este ascuţit, cu gura lipsită de dinţi. Coloritul
corpului este măsliniu, cu o bandă argintie pe laturi. (Ammodytes
cicerellus).
Nume populare:
Nume străine:
- engl.: Sand – eel
- fr.: Cicerelle
- germ.: Sandaal
- rus.: Pesceanka
1 Vatosul, vatoşi, s.m. = Peşte având corpul în formă de romb, de
6 culoarea mediului înconjurător, în mod obişnuit asemănătoare
4. nisipului, cu numeroase pigmentaţii. La noi, este răspândit în Marea
Neagră. (Raja clavata L.).
Nume populare: Vulpea de mare.
Nume străine:
- engl.: Thornback
- fr.: Raie bouclée
- germ.: Nagelroche
- rus.: Şipovatâi skat

1 Văduviţa, văduviţe, s.f. = Numit şi „văduvioară”, este un peşte

6 asemănător cu crapul, cu capul mai mic decât al acestuia. Coloritul
5. variază după vârstă, fiind negricios – albăstrui pe spate şi argintiu pe
burtă la exemplarele bătrâne şi mai ruginiu la cele tinere. Este
răspândit în apele şi bălţile Dunării – mai cu seamă în complexul
Borcea de jos – cât şi în zona inferioară a râurilor mari. (Leuciscus idus

48
 sau Idus melanotus).
Nume populare: Alboane, Daviţa, Joltomeasa, Odoviţă, Oduviţă.
Nume străine:
- fr.: Ide, Orfe
- germ.: Orfe, Aland
- rus.: Iaz, Jeltomeaska
Văduviţa < diminutiv al lui „văduv” (lat. viduus, ua) + suf.
diminutival „ită”, „ioară”

1 Viza, vize, s.f. = Peşte de apă dulce asemănător cu nisetrul.

6 (Acipenser glaber – DEX; Acipenser nudiventris Lovetuky – „Atlasul
6. peştilor din apele RPR”, N. Buşniţă, I Alexandrescu, Bucureşti, 1963,
Ed. Ştiinţifică) .
Nume populare: Bogzar, Viz.
Nume străine:
- bg.: Viza, Şip
- germ.: Glattstör
- magh.: Simatok
- rus.: Şip
Viza < comp. rus. Viz
1 Zarganul, zargani, s.m. = Numit şi „ştiucă de mare”, este un peşte
6 de 50 – 80 cm, cu corpul asemănător cu al şarpelui, cu spinarea
7. verzuie şi pântecele alb, cu gura de forma unui cioc lung. Trăieşte la
noi, în apele Mării Negre. (Belone belone)
Nume populare: Ştiucă de mare, Zargon.
Nume străine:
- bg.: Morska bekasa, Zargan
- engl.: Garfish, Garpike
- fr.: Orphie
- germ.: Hornhecht
- magh.: Csöröscsuka
- pol.: Belona
- rus.: Sargan

1 Zeus faber, s.m. = Peşte răpitor, înrudit cu „Zeus pungio”, care se

6 deosebeşte de acesta prin lipsa ţepilor şi prezenţa a 7 – 9 plăci osoase.
8. Se găseşte în Marea Neagră.
Nume populare:
Nume străine:

1 Zeus pungio, s.m. = Cu o lungime de până la 50 cm, acest peşte se

6 întâlneşte în Marea Neagră. Are corpul foarte înalt şi puternic turtit
9. lateral; îl caracterizează prezenţa a doi ţepi înapoia capului şi a 5 – 6
plăci osoase cu ţepi, la baza dorsalelor. Coloritul corpului este brun, cu
reflexe metalice.
Nume populare:

49
 Nume străine:

1 Zglăvoaca, zglăvoace, s.f. = Peşte mic cu capul mare şi turtit, cu

7 corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele de munte, în zona stăpânită
0. de păstrăv. Nu creşte mai mult de 11 – 12 cm. Îşi schimbă culoarea
după cum este fundul apei, de la negricios la cenuşiu – gălbui. (Cottus
gobio).
Nume populare: Zglăvoc, Slăvoc, Zglavă, Zglăvoace, Babete, Babi,
Babcă, Bătoacă, Boţog, Moacă, Moace, Moaţă, Palipaş, Popă, Botăş.
Nume străine:
- engl.: Bullhead
- fr.: Chabot de rivière, Chabot
- germ.: Groppe, Kaulkopf
- rus.: Podkamenşcik
Zglăvoaca < bg.: Glavoč (= căpos)

1 Zglăvocul pestriţ, zglăvoci …, s.m. = Se deosebeşte destul de greu

7 de zglăvocul obişnuit, având lungimea de 8 – 10 cm şi coloritul corpului
1. cafeniu – verzui. Ca element distinctiv, aripioarele înotătoare sunt
stropite cu pete cafenii. Trăieşte în acelaşi locuri cu zglăvocul, dar
numai în Moldova şi Maramureş (Cottus poecilopus).
Nume populare:
Nume străine:
- germ.: Buntfossengroppe, Ostgroppe
- rus.: Pestronoghii podkamenşcik
Zglăvoc < bg.: Glavoč (= căpos)

1 Zvârluga, zvârlugi, s.f. = Peştişor cu corpul subţire, comprimat

7 lateral. Capul, mic, are pe laturile feţei câte un spin ascuns într-un fel
2. de buzunar, de unde îl scoate când atacă prada. Are gura mică şi şase
mustăcioare. Coloraţia zvârlugii este foarte frumoasă, deşi nu constă
decât în îmbinarea a două culori: galben şi negru sau cenuşiu. Este cel
mai răspândit peşte din fauna apelor noastre; trăieşte în toate apele în
care se regăseşte ţiparul. (Cobitis taenia).
Nume populare: Câră, Cuţitoaie, Fiţă, Fiţoaică, Nisipariţă, Svârlugă,
Vârlugă.
Nume străine:
- engl.: Spines loach
- fr.: Loche de rivière
- germ.: Steinpritzger
- rus.: Scipovka
.

50