Religia și sportul

RELIGIE = Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și

care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un
cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune,
credință;
SPORT = Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic,
respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază
elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe;

În societatea postmodernă, sportul poate funcţiona uneori ca o formă

alternativă de religie, ca un mecanism de reafirmare a identităţii sociale şi
culturale, reprezentând, ca şi religia, un recurs la ritual. Pentru mulţi fani,
sportul este ridicat la un statut divin. Comparând sportul cu religia, sportul dă
naştere unui simţământ al identităţii şi loialităţii faţă de echipa naţională sau
locală, prin intermediul diverselor ritualuri de acţiune şi interacţiune (gesturi,
imnuri, dansuri etc.), în urma cărora fanii şi jucătorii formează un tot unitar, iar
religia creează de obicei un simţ al apartenenţei prin focusarea iniţială asupra
aderării la comunităţile locale, iar acest simţ al afilierii devine apoi o paradigmă
pentru creşterea şi dezvoltarea angajamentelor mai mari.

Sportul o metodă pentru succesul în viață

Practicarea unui sport, fie și la nivel pur amatorial, ajută copilul să își
însușească niște abilități atât de necesare în viața de zi cu zi. Învăță să fie
competitiv, dar în același timp corect și demn, învăță să îmbine concurența cu
integritatea îl va ajuta pe copil să relaționeze armonios cu cei din jurul său. Prin
practicarea activității sportive de orice fel copilul pune în mișcare mecanisme
naturale de apărare a organismul, întărind imunitatea și reacțiile de răspuns în
cazul unui atac microbian.

Sportul ca substitut pentru religie

Dintr-o perspectivă funcţională, sportul preia multe dintre rolurile societale
pe care religia le are, incluzând ritualuri, crearea spaţiului şi a simbolurilor
sacre, formarea valorilor sociale şi sentimentul de transcendenţă în rândul
jucătorilor. Ca şi ritualul religios, sportul ne prezintă o dimensiune timp-spaţiu
delimitată. Sportul se suprapune peste ciclul sacru al timpului mitic pentru a
oferi o destindere psihică de la liniaritatea rutinară a timpului vestic occidental,
cultivând un climat de reverenţă. Sportul funcţionează ca o formă de religie
populară, suplinind ca sursă de loialitate, devotament, ataşament şi semnificaţie
în multe ţări dezvoltate, Sportul oferă ocazii unice de a cunoaşte alţi oameni, de
a comunica, de a asuma roluri diferite, de a dobândi atitudini morale cum sunt
fair-play-ul, toleranţa, respectul și de a trăi emoţii diferite de alte sfere ale vieţi.
În condițiile globalizării, sportul reprezintă un mediu cu puternic potențial de
afirmare a identității naționale. Fiecare țară a Uniunii Europene are propria
tradiție și cultură, ce pot fi definite inclusiv prin caracteristici ale sportului.
Acestea pot fi explicate prin influenţele religioase, istorice, culturale şi sociale
ce s-au exercitat în timp asupra sportului din fiecare ţară. Una dintre
consecințele acestor influențe este reprezentată de dezvoltarea sporturilor
naționale și a unor competiții indisolubil legate de țările organizatoare (turnee
de tenis, rugby, etc.). Pe de altă parte însă, organizarea acelorași competiții
(Jocuri olimpice, campionate mondiale și europene) în diferite țări, permite
promovarea patrimoniului cultural al acestora.

Relația dintre sport și religie

Prin sport se urmărește edificarea și menținerea sănătății fizice, ca

reverberație a celei sufletești, mens sana in corpore sano, câtă vreme sportul nu
urmărește în mod obsesiv o glorie deșartă și banii, ci bucuria unei competiții
dominate de fairplay, nu are cu ce dăuna vieții bunului creștin. Dumnezeu
îngăduie omului timp și pentru activități recreative, dar care să nu-i robească
inima cu vanități, ca "să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe
alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii" (Galateni, 5, 26). Astfel de activități pot să
disciplineze, să întrețină sănătatea trupului, să motiveze și să antreneze nu doar
fizicul, ci și forțele voliționale ale creștinului de a lupta cu sârg, cu aceeași
ardoare, pentru dobândirea performanțelor spirituale. Ce bine ar fi să facem din
trăirea cuvântului lui Dumnezeu un "sport", numindu-l "alergare către Împărăția
lui Dumnezeu"! Sinaxarele şi calendarul sunt pline de mii și mii de "atleți" ai lui
Hristos care, prin viața și lucrarea lor, ne-au arătat că lupta cea bună au luptat,
călătoria au săvârşit, credinţa au păzit (II Timotei 4,7). Au luptat nu pentru
dobândirea unei cununi stricăcioase, ci a celei nestricăcioase, sălășluirea în
lumina și iubirea Preasfintei Treimi. Așadar, să fim cu toții "sportivi", să
alergăm, să luptăm şi să nădăjduim întru biruința cea nestricăcioasă.

Sportul în Sfânta Scriptură

Sfânta Scriptură ne oferă numeroase pilde ce arată că Dumnezeu îi îngăduie

omului să-și petreacă timpul și cu astfel de momente de destindere sau activități
sportive. Iată ce spune profetul Zaharia: "Așa zice Domnul Savaot: bătrâni și
bătrâne vor ședea iarăși în piețele Ierusalimului, și acestea se vor umple de
băieți și fete, care se vor juca în piețele lui". Înțeleptul Solomon ne învață că
este timp în viața pământească pentru toate: "Pentru orice lucru este o clipă
prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să plângi şi
vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti" (Ecclesiastul 3, 1-4).
Găsim referințe biblice la diferite activități ce astăzi constituie probe sportive
redutabile:
Oina: "Iată că Domnul te azvârle dintr-o singură aruncătură, te strânge cu o
singură strângere. El te înfășoară și te rostogolește ca pe un ghem pe un câmp
întins" (Isaia 22, 17-18);
Înotul: "Şi va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate
(Isaia 25, 11);
Tir: "Iar eu voi slobozi într-acolo trei săgeţi, ca şi cum aş trage la ţintă" (I Regi,
20, 20).

Mărturisirea credinței-două lumi diferite

1. Sfântul Mucenic Gheorghe a trăit în secolul III, de mic s-a antrenat pentru a
deveni un sportiv de excepție a acelor vremuri. S-a întrecut pentru a-şi dovedi
vitejia la luptă, la aruncarea discului şi a suliţei şi la cursele de care. Astfel
ajunge un bun soldat și viteaz în luptă, iar prin osteneala sa, pricepere și
destoinicie, s-a făcut prețuit și, îmbrățișând slujba armelor, în scurta vreme, a
cucerit cele mai mari cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda
împăratului Dioclețian.
2. Tenismena Simona Halep are în palmaresul său sportiv multe victorii.
Pregătindu-se încă din copilărie, a avut un progres uimitor în tenis, devenind un
model în domeniu. A fost mereu disciplinată și sârguincioasă, s-a pregătit cu
atenție și perseverență, atât în școlile pe care le-a urmat, cât și pe terenul de
tenis. Simona a mărturisit credința și dragostea față de Dumnezeu și de Maica
Domnului, dar și autocontrolul dobândit prin antrenament și interesul pentru
psihologie au făcut din ea, cu timpul, sportiva de mare ținută de astăzi. Ea nu se
teme să mărturisească în public credința, prin semnul Sfintei Cruci, mulțumind
lui Dumnezeu pentru victoriile sale.

Concluzii

Sport poate să facă oricine. Cu trupul, cu mintea, cu sufletul. Sau cu toate

laolaltă. De la terenul de tenis la tabla de șah, de la maratonul alergătorului la
cel al pustnicului, liantul rămâne... Spiritul sportiv. Prin fairplay, abnegație și
perseverență, ne autodepășim, dar respectăm și depășirea de sine a celui cu care
ne comparăm. Fără spirit sportiv nici o întrecere nu își atinge cu adevărat
scopul, nu duce nicăieri. Sportivii care acordă atentie spiritualității - se roagă,
meditează, cred în ,,ceva" au capacitatea de a ajunge mai repede la starea de
flow. Astfel prin rugăciune și meditație îți poți dezvolta capacitatea de a te
detașa, dar în același timp de ați concentra toată energia într-o anumită direcție,
permițându-ți să prestezi pe teren la cel mai înalt nivel calitativ și tactic.

Bibliografie:
 Buiac Dumitru, Copilul mic , nevoia de mișcare, Editura Eitis, București,
1994.

 Prof. univ. dr. Nanu Liliana, Metodica Predării gimnasticii, Editura

Șoimu.

 Idem, Tehnica și metodica mișcărilor în gimnastica ritmică, Editura

Șoimu, Galați 2006;

 https://basilica.ro/patriarhul-romaniei-i-a-acordat-simonei-halep-
crucea-patriarhala.

 https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mare-mucenic-gheorghe-
purtatorul-de-biruinta.