Metode de evaluare.

Curs nr. 6

1
 Metode de evaluare
1. Observaţia curentă

profesorul observă şi înregistrează pas cu pas rezultatele activităţii

elevilor:
– realizarea temei acasă,

– rezultatele activităţilor independente,

– gradul de participare a elevilor în funcţie de solicitările fiecărei

etape a activităţii didactice,

– dificultăţile întâmpinate în contextul anumitor secvenţe ale instruirii

etc.;

asemenea observaţii contribuie la evaluarea obiectivă a elevului, în

funcţie de toată activitatea desfăşurată;

Avantaje, dezavantaje, exemple?

2
 Metode de evaluare
2. Verificarea orală

Ia forma conversaţiei cu rol de examinare, care poate fi: individuală,

frontală sau combinată.

Permite realizarea unei comunicări eficiente profesor-elevi, deoarece

feed-back-ul este rapid.

Se prezintă ca o conversaţie selectivă, din care să reiasă gradul de

însuşire de către elev a conţinuturilor predate în lecţia sau lecţiile
anterioare.

Eficienţa acestei metode depinde de mulţi factori: tactul pedagogic al

profesorului, starea psihologică a profesorului şi a elevilor, care
determină climatul emoţional, claritatea şi calitatea întrebărilor etc.

Avantaje, dezavantaje?

3
 Metode de evaluare
2. Verificarea orală – avantaje:

Implică un feedback imediat, ceea ce îi conferă virtutea de a informa

elevul chiar "pe viu" asupra nivelului său, din care va decurge şi
justificarea eventualei notări;

Tot din caracterul imediat al feedback-ului decurge conştientizarea

rapidă a elevului asupra direcţiei eventualei ameliorări, precum şi
posibilitatea scurtării perioadei de producere a ameliorării;

Ţinuta orală conduce la transparenţă totală;

Verificarea orală, bine condusă de profesor, permite dezvoltarea

capacităţii de exprimare orală la elevi;

4
 Metode de evaluare
2. Verificarea orală – dezavantaje:

confruntarea directă, în ritmul pe care îl pretinde în mod necesar acest fel

de verificare, se însoţeşte de stări emoţionale stresante pentru
aproximativ 60% dintre elevi (cf. I. Radu, 1979), ceea ce, prin procedare
excesivă numai pe această cale, poate conduce la stări de veritabilă
aversiune faţă de evaluare:
– este cazul fie al elevilor emotivi, fie al celor cu ritm lent de activitate;

nevoia de a solicita fiecărui examinat răspuns la alt subiect generează

inegalitatea de sarcini; ceea ce înseamnă şi inechitate, neputându-se
găsi o echivalenţă reală între atâtea subiecte diferite;

verificările de acest fel sunt mari consumatoare de timp;

Profesorul poate fi subiectiv în evaluare (amintiţi-vă de efectul de

atractivitate).

5
 Metode de evaluare

3. Verificarea scrisă

Se concretizează în lucrări de control (extemporale şi lucrări

scrise la sfârşit de capitol) şi teze semestriale.

Prin această metodă se asigură uniformitatea subiectelor (ca

întindere și ca dificultate îndeosebi) pentru toți elevii supuși
evaluării, ca și posibilitatea de a examina un număr mare de
elevi în același timp.

Avantaje, dezavantaje?

6
 Metode de evaluare
3. Verificarea scrisă

Avantajele probelor scrise:

identitatea exigenţelor sarcinilor este argumentul şi avantajul care
contracarează inegalitatea sarcinilor potenţial existentă în toate probele
orale; este ceea ce, în cadrul acestora din urmă, afectează actul
evaluativ atât din punct de vedere tehnic, cât şi moral;

productivitatea mult crescută a probelor scrise; este uşor de dovedit

acest adevăr dacă socotim că, de pildă, o lucrare de control de 15-20
minute îmi permite să verific o întreagă clasă de 30-35 elevi, timp în
care, pe cale orală, aş fi ascultat 3-4 sau cel mult 7-8, în funcţie de
specificul materiei şcolare;

pornind de la identitatea sarcinilor, devine posibilă comparaţia

rezultatelor tuturor participanţilor, ceea ce deschide perspectiva unei
obiectivităţi a notării superioară celei realizate în urma aprecierii probelor
orale;

7
 Metode de evaluare
3. Avantajele probelor scrise:
modul cum trebuie să fie finalizată proba, la rândul său, reprezintă un
avantaj tehnic; plaja de capacităţi şi competenţe puse în relief este mai
largă decât în cazul probelor orale: elevul trebuie să probeze
capacitatea de elaborare a unei lucrări, ceea ce presupune efort de
analiză, sinteză, interpretare, dozare în timp a sarcinilor, adică etalarea
unei mai mari complexităţi de rezultate, ele putându-se extinde pe toate
nivelele taxonomiilor cognitive;

însuşi suportul material al probei (hârtia) constituie garanţia

transparenţei şi revenirii, în caz de necesitate, asupra fiecăreia dintre
probe; concret, rezultatele astfel înregistrate se pot păstra mai mult timp,
putând fi fie controlate, fie recorectate, cu atât mai mult cu cât există
posibilitatea comparării;

aceeaşi natură materială a suportului utilizat, împreună cu posibilitatea

comparării lucrărilor, vor îngădui evaluatorului să identifice erorile
comune mai multor elevi, aceasta putând reprezenta indicatorul de
evaluare a propriei munci şi totodată punctul de plecare spre
îmbunătăţirea ei;
8
 Metode de evaluare
3. Avantajele probelor scrise:
timpul de gândire mai cuprinzător şi ritmul neimpus prin presiunea
întrebărilor (prin comparaţie cu probele orale) reprezintă un ajutor pentru
elevii timizi sau cu un ritm mai lent de elaborare, aceştia putându-şi
realiza performanţele proprii la nivel convenabil.

diminuarea subiectivităţii profesorului (mai ales în condiţiile asigurării

anonimatului);

posibilitatea elevilor timizi de a se exprima clar, coerent etc. şi de a-şi

dovedi valoarea (lucru mai greu de realizat în condiţiile verificării orale);

uniformitatea criteriilor evaluative asigură o evaluare mai obiectivă şi o

ierarhizare mai relevantă a elevilor (toţi elevii răspund aceloraşi cerinţe
iar răspunsurile lor sunt apreciate după acelaşi barem) etc.

Principalul dezavantaj al probelor scrise este acela că nu oferă un

feed-back rapid, deci nu permite profesorului să intervină imediat pentru
corectarea erorilor.
9
 Metode de evaluare
4. Verificarea prin probe practice
Această metodă permite profesorilor să constate la ce nivel și-au format
și dezvoltat elevii anumite deprinderi practice, capacitatea de “a face”,
nu doar de “a ști”.
Se realizează la acele discipline care presupun formare de priceperi,
deprinderi, capacităţi de aplicare a unor cunoştinţe etc. (desen, muzică,
educaţie fizică, chimie, fizică, biologie etc.).
Obiectul evaluării poate să fie, în măsură egală, produsul activităţii
elevului sau însuşi modul de organizare şi "execuţie" de către acesta a
activităţii în cauză.
Am putea alcătui o listă foarte cuprinzătoare de astfel de probe:
– lucrările practice din laboratoare și ateliere, rapoartele de cercetare
şi actul de cercetare însuşi, desenele de tot felul (afectând
disciplinele chiar şi cu pronunţat caracter teoretic), probele sportive
şi muzicale, creaţiile artistice şi tehnice, probele de utilizare optimă a
instrumentelor.

Avantaje, dezavantaje?

10
 Metode de evaluare

Avantajele verificării prin probe practice care le justifică utilizarea se

rezumă astfel:

paleta largă de funcţii pe care le îndeplinesc:

– feed-back şi orientare a învăţării, când au loc prin alternare
secvenţială cu predarea;

– de certificare, ierarhizare, selecţie, diagnoză, prognoză, când fac

determinări de mai mare globalitate, sarcinile sunt mai complexe.

pun în evidenţă şi achiziţii în sfera trăsăturilor de personalitate:

"flexibilitate, inventivitate, perseverenţă, creativitate", dovedindu-se "mult
mai valide decât examinările prin întrebări şi răspunsuri".

11
 Medii

7.77
8 7.53 7.44
7.29

7 6.66

6.17
6.02
5.67
6

0
1.1. Prin probe de verificare orale 1.2. prin probe de verificare scrise 1.3. prin proiecte sau portofolii 1.4. prin eseuri
Pentru mine este mai potrivit sa fiu evaluat:

masculin feminin

12
Metode de evaluare – testul docimologic
5. Testul pedagogic de cunoștințe, testul docimologic
Testul docimologic reprezintă un grupaj de întrebări sau afirmaţii
numite itemi care acoperă o temă, un capitol sau o parte mai întinsă
din programă şi asigură condiţiile unei notări mai obiective,
independente de evaluator prin intermediul unui barem de notare.
Fiind o tehnică de evaluare frontală, testul docimologic este indicat
pentru verificări cu caracter periodic, suficient de spaţiate în timp, la
încheierea unor capitole, la examene etc.

Clasificarea testelor (cf. I. Radu):

(1) din punctul de vedere a ceea ce se evaluează/ obiectul
evaluării:
– teste psihologice, care oferă informaţii despre nivelul de dezvoltare a
unor procese cognitive, afective, voliţionale etc.
– teste docimologice, care identifică gradul de realizare a obiectivelor de
predare-învăţare.
(2) din punctul de vedere al metodologiei elaborării:
– teste standardizate, proiectate de factorii de decizie sau de cei din
instituţii specializate (centre de cercetări, institute de specializare);
– teste elaborate de profesor, a căror valoare metodologică este strâns
legată de grupul pentru care a fost dimensionat instrumentul.
13
Metode de evaluare – testul docimologic
Clasificarea testelor (cf. I. Radu):
(3) după momentul administrării instrumentului evaluativ:
– teste iniţiale, administrate la începutul unei perioade de formare
– teste de progres, puse în practică pe parcursul instruirii
– teste finale, administrate la sfârşitul unei etape de instruire.

(4) după sistemul de referinţă în evaluare:

– teste normative, prin care evaluarea rezultatelor se face în raport cu un
criteriu (normă) reprezentat de performanţele pe care le poate realiza o
populaţie şcolară, exprimată în norme stabilite prin etalonare;
Sunt realizate de specialişti in minister şi centru naţional de evaluare şi
examinare (CNEE);
Exemple: testele naţionale şi internaţionale.

– teste criteriale, prin care evaluarea rezultatelor se face în raport cu un

criteriu reprezentativ de obiective în perspectiva cărora s-a realizat
instruirea sau învăţarea;
Sunt construite de către profesor şi se raportează la nivelul clasei de elevi.

14
Metode de evaluare – testul docimologic
Categoriile de itemi ai unui test docimologic:
– 1. itemi obiectivi
– 2. Itemi semiobiectivi
– 3. Itemi subiectivi

1. Itemii obiectivi
1.1. Itemi cu alegere duală
– Acest tip de itemi solicită elevul să selecteze din două răspunsuri posibile:
adevărat/ fals, corect/ gresit, da/ nu, mai mare/ mai mic, varianta 1/ varianta 2
etc.

1.2. Itemi cu alegere multiplă

– presupun existenţa unei premise (enunţ, numit şi trunchiul itemului) şi a unei liste
de alternative (soluţii posibile). Elevul trebuie să aleagă unul sau mai multe
răspunsuri corecte; celelalte răspunsuri (incorecte, dar plauzibile) se numesc
distractori.
– Forme/ variante ale itemului cu alegere multiplă:
găsirea singurului răspuns bun
găsirea celui mai bun răspuns bun
găsirea singurului răspuns fals
găsirea tuturor răspunsurilor bune
găsirea răspunsului care ordonează o serie de evenimente
item factual de excluziune: Care dintre oraşele de mai jos NU se află pe continentul
Europa? (se dau 5 variante dintre care doar una este corectă). 15
Metode de evaluare – testul docimologic
1.2. Itemi cu alegere multiplă
Variantele sau răspunsurile sugerate:
– Pentru a diminua efectele hazardului, este de dorit să introducem acelaşi număr de
opţiuni în fiecare item, aproximativ 4 sau 5;
– Fiecare variantă de răspuns trebuie să fie compatibilă cu enunţul, dar mai ales
plauzibilă pentru elevul care nu a învăţat;
– Exprimarea sugestiilor sau opţiunilor trebuie să fie concisă şi simplă;
– Variantele de răspuns să fie independente – să nu fie repetate sau reluate în altele;
– Sugestiile să fie plasate, pe cât posibil, într-o anumită ordine: cronologică,
crescătoare, alfabetică etc.
– Combinarea a două sau mai multe elemente de răspuns permite creşterea numărului
de opţiuni posibile a dificultăţii itemului;
– În majoritatea cazurilor, este mai avantajos să se plaseze descrierile şi definiţiile în
variantele de răspuns decât în enunţ;
– Este preferabil să se folosească drept distractori erorile detectate pe parcursul
procesului de învăţământ sau al evaluărilor anterioare;
– Calitatea distractorilor trebuie să fie testată; se apreciază că variantele false sunt bine
gândite de cadrul didactic dacă fiecare obţine aproximativ 10% dintre răspunsuri.
16
 Metode de evaluare – testul docimologic
1.3. Itemii tip pereche
Aceştia solicită din partea elevilor stabilirea unor corespondenţe/ asociaţii între cuvinte,
propoziţii, fraze, litere sau alte categorii de simboluri dispuse pe două coloane.
Elementele din prima coloană se numesc premise iar cele din a doua coloană reprezintă
răspunsurile sau variantele de răspuns.
Criteriul sau criteriile pe baza cărora se stabileşte răspunsul corect sunt enunţate în
instrucţiunile care preced cele două coloane.
Se limitează, de obicei, la măsurarea informaţiilor factuale, bazându-se pe simple asociaţii,
pe abilitatea de a identifica relaţia existentă între două lucruri/ noţiuni/ simboluri etc.
Itemii tip pereche pot solicita diverse tipuri de relaţii: termeni/ definiţii, reguli/ exemple,
simboluri/ concepte, principii/ clasificări, părţi componente/ întrebuinţări.
Odată formulat itemul, elevului i se cere să facă potrivirea/ împerecherea datelor din
coloana din partea stânga cu cele din coloana din partea dreaptă, astfel încât această
potrivire să fie corectă.
Nu este obligatoriu ca numărul variantelor de răspuns să fie strict egal cu cel al premiselor;
dimpotrivă, e chiar recomandat un număr mai mare de variante de răspuns reprezentând
pentru elev un stimulent pentru a face efortul necesar în vederea împerecherii corecte.
Unele răspunsuri vor fi variante corecte, alte vor fi în plus şi au rolul de distractori.

Avantaje, dezavantaje ale itemilor obiectivi?

17
Metode de evaluare – testul docimologic
Caracteristici ale itemilor obiectivi:
– se bazează pe un model al răspunsului corect;
– poate exista unul, mai multe răspunsuri corecte sau nici un răspuns corect;
– elevul trebuie să aleagă răspunsul dintr-o listă de variante propuse;
– acordarea punctajului se face cu obiectivitate.

Avantaje ale itemilor obiectivi:

– Testează un număr mare de elemente de conţinut într-un timp scurt;
– Itemii se construiesc simplu şi sunt uşor de cuantificat;
– Obiectivitate şi fidelitate ridicată. Aceeaşi lucrare corectată câţiva ani mai târziu va
obţine exact aceeaşi notă. De asemenea, mai mulţi evaluatori vor nota în acelaşi fel
răspunsurile subiecţilor.
– Obişnuieste elevul să discrimineze: el trebuie să aleagă dintre mai multe variante de
răspuns.

Dezavantaje ale itemilor obiectivi:

– solicită rezultate ale învăţării de complexitate scăzută;
– vulnerabilitate la răspunsurile oferite la întâmplare, prin ghicire;
– nu pot fi evaluate elemente precum creativitatea, caligrafia etc.;
– distractorii/ variantele false eficiente sunt dificil de găsit în număr suficient. În acest caz,
profesorul cu experienţă este mai avantajat decât cel începător, deoarece el cunoaşte
erorile frecvente ale elevilor.
18
Metode de evaluare – testul docimologic
2. ITEMII SEMIOBIECTIVI sau itemii cu răspuns construit scurt:
Trăsătura principală a acestora este că pun elevul în situaţia de a construi un
răspuns şi nu de a-l alege;
În itemul cu răspuns construit scurt profesorul formulează o problemă sub forma
unei întrebări foarte exacte sau a unui consemn/ ordin/ dispoziţie care poate fi
însoţită sau nu de un suport (grafic, ilustraţie) sau de un text detaliat;
Răspunsul la întrebare trebuie să fie foarte scurt (un cuvânt sau o expresie) şi
specific;
Corectarea tinde către obiectivitate deoarece diversitatea în răspunsuri devine
practic nulă.

2.1. Itemi cu răspuns scurt

Întrebarea clasică vizează un răspuns aşteptat: Cine este autorul romanului...?.
Prin intermediul acestor itemi poate fi evaluată fie reproducerea cunoştinţelor, fie
aplicarea unor reguli.
Pentru itemii cu răspuns scurt, elevii trebuie să furnizeze răspunsul scurt sub
forma unei propoziţii, fraze, a unui cuvânt, număr, simbol.
Se cere elevilor, spre exemplu, să formuleze o definiţie, să enumere 5 personaje
dintr-un roman citit etc.

19
Metode de evaluare – testul docimologic
2. ITEMII SEMIOBIECTIVI
2.2. Itemi tip completare frază
Solicită drept răspuns câteva cuvinte care se înscriu în contextul ideatic oferit şi apar sub
forma unor afirmaţii incomplete care vor trebui completate de către elev.

Trebuie avut în vedere să găsim formularea cea mai concludentă sau clară pentru a nu se
produce confuzii în mintea elevului.

Exemplu: Un animal care se hrăneşte cu carnea altor animale aparţine speciei ...
(carnivore).

2.3. Itemi de tip text indus (construirea unui text)

După ce s-au învăţat anumiţi termeni este posibilă verificarea înţelegerii lor propunând
elevilor să compună un text pornind de la lista respectivelor noţiuni.

Se cere elevilor, spre exemplu, să folosească termenii într-o anumită ordine sau nu, textul
să fie limitat sau nu etc.

Acest tip de item prezintă numeroase avantaje:

– permite reperarea înţelegerii greşite a sensurilor de către elevi;
– ia în seamă integrarea noţiunilor într-un ansamblu;
– organizarea logicii interne etc.

20
Metode de evaluare – testul docimologic
2. ITEMII SEMIOBIECTIVI
2.4. Itemi de tip întrebări structurate
O întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări de tip obiectiv, semiobiectiv
sau minieseu legate între ele printr-un element comun, printr-o idee.

Ele umplu practic golul dintre tehnicile de evaluare cu răspuns liber (deschis) impuse de
itemii subiectivi şi cele cu răspuns limitat (închis), impuse de itemii de tip obiectiv.

Prezentarea unei întrebări structurate se poate realiza astfel:

– un material cu funcţie de stimul (texte, date, imagini, diagrame, grafice etc.);
– subîntrebări;
– date suplimentare, în relaţie cu subîntrebările, dacă este cazul.

Subîntrebările pot viza practic toate categoriile taxonomice, pornind de la simpla

reproducere (definiţii, enumerări) până la aplicarea cunoştinţelor, analiză, sinteză şi
formularea de ipoteze, judecăţi de valoare etc.

Exemplu:
– Întrebare structurată: Alcătuiţi un minieseu cu tema „Poluarea fonică în oraşele mari”.
– Materialul stimul: se prezintă elevilor diverse imagini, informaţii etc.
– Subîntrebări:
Care sunt principalele surse de poluare fonică în oraşele mari?
Ce s-ar întâmpla dacă...?
De ce...?
Cum vă explicaţi faptul că...?
21
Metode de evaluare – testul docimologic
2. ITEMII SEMIOBIECTIVI
Avantajele itemilor semiobiectivi:
– Testează un număr mare de elemente de conţinut într-un timp limitat;
– Favorizează apelul la cunoştinţe, contrar itemului cu răspunsuri la
alegere, care presupune identificarea cunoştinţelor solicitate printre
mai multe răspunsuri sugerate;
– Este mai uşor de redactat decât majoritatea itemilor obiectivi sau
subiectivi;
– Nu lasă elevului posibilitatea de a ghici răspunsul.

Dezavantajele itemilor semiobiectivi:

– Corectarea lor este dificil de informatizat;
– Pot fi furnizate mai multe răspunsuri, cu grade diferite de
corectitudine.

22
Metode de evaluare – testul docimologic
3. ITEMII SUBIECTIVI sau cu răspuns deschis/ construit elaborat
Testează capacitatea de tratare coerentă şi într-un mod personal a unui anumit
subiect, originalitatea, creativitatea.
Solicitările formulate de profesor şi răspunsurile elevilor se caracterizează prin
aspectul lor amplu, integrativ.
În formularea răspunsurilor elevilor sunt mobilizate cunoştinţe şi abilităţi
complexe.
Raportat la taxonomia lui Bloom, formularea răspunsurilor la asemenea itemi
acoperă toate tipurile de obiective.
Exemple de asemenea itemi-subiecte date la examene sau evaluări cotidiene:
„Situaţia politică în România în perioada...”, sau „Bogăţiile naturale ale României”
etc.

3.1. Itemul tip rezolvare de problemă

Rezolvarea de probleme sau a unei situaţii-problemă reprezintă antrenarea
elevului într-o activitate nouă, diferită de activităţile curente.
Scopul principal este dezvoltarea creativității, a gândirii divergente, a imaginației,
a capacității de a generaliza, de a reformula o problemă.

23
Metode de evaluare – testul docimologic
3. ITEMII SUBIECTIVI
3.2. Itemul tip eseu
Eseul permite evaluarea globală a unei sarcini de lucru din perspectiva unui
obiectiv care nu poate fi evaluat eficient cu ajutorul unor itemi obiectivi şi
semiobiectivi.
Acest tip de item pune în valoare abilitatea elevului de organizare şi
integrare a ideilor, de exprimare personală în scris, creativitatea precum şi
abilitatea de a interpreta şi aplica datele.
În funcţie de tipul răspunsului aşteptat itemii tip eseu pot fi:
– Eseu structurat sau semistructurat, în care, cu ajutorul unor indicii,
sugestii, cerinţe, răspunsul este ordonat şi orientat;
– Eseu liber (nestructurat) care valorifică gândirea creativă, imaginaţia,
originalitatea etc.
După dimensiunile răspunsului așteptat distingem:
– Eseul cu răspuns restrâns, în care este precizată limita de cuvinte, de
paragrafe sau rânduri;
– Eseul cu răspuns extins (în care se operează doar limita timpului de
rezolvare).

24
Metode de evaluare – testul docimologic
3. ITEMII SUBIECTIVI

Avantaje ale itemilor subiectivi:

– Dezvoltă creativitatea, imaginaţia, capacitatea de a generaliza, de
a extrapola
– Activează atitudinea critică şi autocritică
– Dezvoltă posibilitatea de generare şi transfer a tehnicilor de
rezolvare
– Permit corelaţii interdisciplinare

Dezavantaje ale itemilor subiectivi :

– Există subiectivitate în evaluare
– Necesită un timp mare de administrare.

25
 5. Prefer să fiu evaluat prin:
7.93

7.8

7.6

7.4
6.9
7.2
6.63
7

6.8

6.6

6.4

6.2

5.8

Itemi de tip grilă itemi de completare a lucrări de tip eseu

răspunsului

26
 Prefer să fiu evaluat prin:
7.97 7.88
6.91 7.29 7.24
8 6.6
7

Itemi de tip grilă itemi de completare a lucrări de tip eseu

răspunsului
Masculin Feminin

27
 8. Mă avantajează probele de evaluare care:
7.51
7.6
7.3
7.4

7.2

6.8
6.48
6.6

6.4

6.2

5.8

Îmi solicită Îmi solicită Mă solicită să rezolv

creativitatea reproducerea probleme concrete
materiei

28
 8. Mă avantajează probele de evaluare care:

7.69 8.12
7.65
9
6.43 6.65 6.76
8
7
6
5
4
3
2
1
0

Îmi solicită Îmi solicită Mă solicită să rezolv

creativitatea reproducerea probleme concrete
materiei
Masculin Feminin

29
 9. În urma unei evaluări, mă interesează:
8.39
9
6.38
8
7 4.56
6
5
4
3
2
1
0

Cât de bun sunt eu Cât de bun sunt eu, Dacă am luat o notă
în comparaţie cu indiferent de notele de trecere
colegii luate de colegi

30
 9. În urma unei evaluări, mă interesează:
8.17 8.88
9

8 6.18 6.56
7
4.85 4.34
6

Cât de bun sunt eu în Cât de bun sunt eu, Dacă am luat o notă
comparaţie cu colegii indiferent de notele de trecere
luate de colegi
Masculin Feminin

31
Metode de evaluare: examenul și concursul
Examenul şi concursul sunt strategii evaluative care
implică, deopotrivă, probe scrise, probe orale şi probe
practice.

Termenii examen şi concurs sunt de origine latină:

examen însemna cumpănă, cântărire, probă, încercare;
concursus avea sensurile: ciocnire, confruntare, luptă
(Pavelcu, V., 1968,p.27-28).

Spre deosebire de examen, concursul presupune un

număr limitat de locuri;
– examenul marchează sfârşitul unei etape (examen de capacitate,
examen de bacalaureat),
– concursul deschide o nouă etapă de formare (concurs de
admitere în liceu, în facultate, concurs pentru ocuparea unui post
etc.).

32
Metode de evaluare: examenul și concursul
Dintre criticile formulate cu privire la examene şi concursuri,
precizăm:
– pregătirea examenelor seamănă mai mult cu dresajul, decât cu învăţarea,
deoarece se bazează pe o tehnică automatizată;

– inteligenţa “de împrumut” ia locul inteligenţei autentice, iar clişeul

stereotipic întrece spontaneitatea şi originalitatea;

– examenul dă diplome, nu oameni (pregătirea pentru viaţă este sacrificată

în favoarea reuşitei la examen şi obţinerii unei diplome),

– mari personalităţi au dovedit un dezacord uriaş între rezultatele şcolare şi

realizările ulterioare (Pasteur a fost greu admis la bacalaureat, A. France
a “căzut” la acest examen, Galois, cel care la doar 17 ani avea să
formuleze o nouă teorie a ecuaţiilor algebrice, nu a fost admis la
Politehnică deoarece nu a vrut să răspundă la o întrebare pe care a
considerat-o ridicolă, Hegel a fost considerat “incapabil pentru filosofie”
etc.);

– examenele şi concursurile generează anxietate, stres;

33
Metode de evaluare: examenul și concursul

Există şi apărători ai examenului şi ai concursului, care aduc

argumente de tipul:

– măsurarea riguroasă este, oricum, imposibilă, iar ierarhizarea realizată

prin aceste strategii are, totuşi, un grad înalt de validitate;

– aceste strategii au permis până acum identificarea elevilor talentaţi şi

bine pregătiţi;

– asigură o sinteză amplă şi o integrare a cunoştinţelor;

– “oţelesc” pentru viaţă;

– reprezintă o modalitate de autocunoaştere pentru elev deoarece îl

situează în raport cu ceilalţi;

– oferă profesorului un feed-back, îl ajută să cunoască la ce nivel se

situează elevii după parcurgerea unui volum mai mare dintr-o materie
etc (Landsheere, 1975, Pavelcu, 1968).
34
Vă mulțumesc!

35