Terapia prin rugaciune

Oamenii cu credinta in Dumnezeu nu s-au indoit niciodata ca pot sa se vindece in biserici

atunci cand ating sfinte moaste sau icoane facatoare de minuni. De curand, oamenii de
stiinta din Petersburg au dovedit si au descoperit mecanismul "material" al acestui
fenomen divin.

"O rugaciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, seful Laboratorului de
Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare si Dezvoltare Psihoneurologica
Bekhterev din Petersburg. "Rugaciunea nu numai ca regleaza toate procesele din
organismul uman, dar ea repara si structura grav afectata a constiintei." Profesorul Slezin
a facut ceva de necrezut - a masurat puterea rugaciunii. El a inregistrat
electroencefalogramele unor calugari in timp ce se rugau si a captat un fenomen
neobisnuit - "stingerea" completa a cortexului cerebral. Aceasta stare poate fi observata
numai la bebelusii de trei luni, atunci cand se afla langa mamele lor, in siguranta
absoluta. Pe masura ce persoana creste, aceasta senzatie de siguranta dispare, activitatea
creierului sporeste si acest ritm al biocurentilor cerebrali apare tot mai rar, numai in
timpul somnului profund sau al rugaciunii. Valeri Slezin a numit aceasta stare
necunoscuta "trezie usoara, in rugaciune" si a dovedit ca are o importanta vitala pentru
orice persoana. Este un fapt cunoscut ca bolile sunt cauzate mai ales de situatii negative si
de afronturi care ne raman infipte in minte. In timpul rugaciunii, insa, grijile se muta pe
un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibila atat vindecarea psihica
si morala, cat si cea fizica. Slujbele bisericesti ajuta si ele la ameliorarea sanatatii.
Inginera si electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie
Medicala si Biologica, a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile
sanatatii unor enoriasi inainte si dupa slujba. A rezultat ca slujba in biserica normalizeaza
tensiunea si valorile analizei sangelui. Se pare ca rugaciunile pot sa neutralizeze chiar si
radiatiile. Se stie ca dupa explozia de la Cernobil, instrumentele de masura pentru radiatii
au aratat valori care depaseau capacitatea de masurare a instrumentului. In apropierea
Bisericii Arhanghelului Mihail, insa, aflata la 4 km de reactoare, valoarea radiatiilor era
normala. Oamenii de stiinta din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor
efectuate, ca apa sfintita, semnul crucii si batutul clopotelor pot sa aiba, de asemenea,
proprietati vindecatoare. De aceea, in Rusia, clopotele bat intotdeauna in cursul
epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoara virusii de gripa, hepatita si
tifos. Proteinele virusilor se incovoaie si nu mai poarta infectia, a spus A. Malakovskaia.
Semnul crucii are un efect si mai semnificativ: omoara microbii patogeni (bacilul de
colon si stafilococii), nu numai in apa de la robinet, ci si in rauri si lacuri. Este chiar mai
eficienta decat aparatele moderne de dezinfectie cu radiatie magnetica.

Laboratorul stiintific al Institutului de Medicina Industriala si Navala a analizat apa

inainte si dupa sfintire. A rezultat ca daca se citeste rugaciunea Tatal Nostru si se face
semnul Crucii asupra apei, atunci concentratia bacteriilor daunatoare va fi de o suta de ori
mai mica. Radiatia electromagnetica da rezultate mult inferioare. Astfel, recomandarile
ortodoxe de a binecuvanta orice mancare sau bautura nu au numai o valoare spirituala, ci
si una preventiva. Apa sfintita nu este numai purificata, ci ea isi schimba si structura,
devine inofensiva si poate sa vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indica o densitate optica mai mare a apei sfintite, ca si cum aceasta ar fi
inteles sensul rugaciunilor si l-ar fi pastrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de
avindeca. Singura limita este ca vindeca numai pe cei credinciosi. "Apa "distinge"
nivelulde credinta al oamenilor", spune A. Malakovskaia. Atunci cand un preot
sfinteste apa,densitatea optica este de 2,5 ori mai mare, atunci cand
sfintirea este efectuata de o persoana credincioasa laica, numai de 1,5 ori mai mare, dar
cu un om botezat si necredincios, fara cruce la gat, schimbarile au fost nesemnificative.
Dupa cum se vede, cercetatorii rusi au fost capabili sa masoare unele efecte, dovedind cu
mijloacele stiintifice actuale ceea ce Sfintii Parinti stiu, prin experinta, de 2000 de ani,
dar "mecanismul" fiind divin, nu poate fi explicat in termeni omenesti.

RUGACIUNE DE FIECARE SEARA

"Doamne, îţi mulţumesc şi te binecuvântez pentru că astăzi... "

şi fiecare spune ce motive are să-i mulţumească şi să-l binecuvânteze pe Dumnezeu
pentru ziua respectivă.

"Doamne, ajută-ma să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe:... "
şi spunem pe cei pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivă, care ne-au greşit nouă în
ziua respectivă, mai mult sau mai puţin. Noi credem că nu este important, dar orice
privire sau orice strâmbătură poate să ne rănească, şi este bine să iertăm.

"Doamne, iartă-mă pe mine pentru că:... "

de-abia după aceea zicem asa, pentru că aşa ne învaţă Dumnezeu în rugăciunea "Tatăl
nostru".

"Doamne ajută-mă, pentru că mâine:... "

şi aici, la ultimul punct spunem ce dorinţe avem noi pentru mâine.

- rugăciune preluată de pe http://ramurainflorita.blogspot.com -

PUTEREA RUGĂCIUNII
Lumina de pe fotoliul mamei

Mama mea a fost un om a cărui blândeţe, bunătate, înţelepciune şi credinţă ne-au fost şi
ne vor fi nouă, cele două fiice ale ei, veşnică povaţă. Era profesoară de limba română. În
toată viaţa ei a învăţat şi a luminat generaţii întregi de elevi, şi aceeaşi iubire şi dăruire le-
a oferit şi celor două fiice ale ei, pe care le-a crescut singură, după ce tatăl lor a murit.
Într-o zi friguroasă de februarie 2009, la aproximativ un an şi jumătate după ce bunica
noastră (mama ei) murise, şi ea, cu diagnosticul tardiv şi nemilos de cancer, mama ne
anunţa că nu se simte bine şi că ar avea "ceva în burtă”. Cum sora mea locuieşte în Bucu-
reşti, unde sunt mai multe posibilităţi medicale, am hotărât să mergem la un spital de
renume, pentru un diagnostic şi un tratament bun şi rapid. La mai puţin de o săptămână,
analizele au scos la iveală un verdict nemilos: cancer ovarian, stadiul IV, cu metastaze
abdominale şi hepatice. Prognostic sumbru, posibilităţi de tratament extrem de reduse şi
doar paliative - de reducere a simptomelor -, nicidecum vindecare. Sora mea l-a sunat
atunci pe părintele ei duhovnic, din Iaşi, spre a se sfătui cu el. Aşa am început să citim
Acatistele Sfântului Nectarie, Sfântului Spiridon, Sfântului Pantelimon şi al Maicii
Domnului. Ne rugam lui Dumnezeu să ne îndrume paşii şi să ne arate calea pentru a o
salva pe mama. Între timp, analizele ei au plecat la prieteni şi cunoştinţe în Germania şi în
SUA, pentru alte opinii, şi am început să aşteptăm cu speranţa că cineva ne va putea
ajuta. Opiniile primite au fost diferite ca tehnică a tratamentului, dar prognosticul
rămânea acelaşi: prea târziu pentru orice intervenţie sau tratament. Starea generală a
mamei se înrăutăţea, situaţia scăpa uşor-uşor de sub control, şansele supravieţuirii unei
operaţii scădeau în fiecare zi (aşa ne spuneau medicii). Dar Dumnezeu, prin rugăciunile
Sfântului Nectarie, ne-a adus la un medic căruia îi purtăm multă recunoştinţă şi care, nu
numai că a operat-o repede, dar i-a şi prelungit viaţa, pentru că în săptămânile următoare,
imediat, starea se ameliorase vizibil, iar speranţele noastre înfloriseră. Rugăciunile
neîncetate, supravegherea permanentă la spital sau acasă, speranţa că Dumnezeu va face
o minune cu noi se adevereau şi ne luminau perspectivele. Mama era mai bine: mânca,
dormea, reuşea ca o parte din activităţile zilnice pentru îngrijirea ei să le facă singură.
Cancerul însă nu cedase, şi starea a început să se deterioreze din nou: "Prea târziu pentru
chimioterapie”, spuneau medicii. "Starea generală şi analizele cu mult prea deteriorate
pentru orice internare sau intervenţie”.
Rugăciunile Sfântului Nectarie către Dumnezeu au ajutat-o totuşi pe mama: medicii se
mirau că nu are dureri (deşi această boală se caracterizează prin dureri mari, ce nu
cedează, în final, nici la morfină), cea mai mare parte a timpului dormea, iar în ultima
perioadă era doar parţial conştientă, fiind mai mult în realitatea paralelă a viselor şi
amintirilor. Tot Sfântul Nectarie ne-a trimis şi la Suceava (unde locuiesc eu), la părintele
paroh de la care am primit o soluţie (cunoscută a fi puternic anticancerigenă) de spânz.
Efectele au fost imediate şi miraculoase, dar de scurtă durată. Dumnezeu hotărâse un alt
final pentru mama. În seara Învierii a fost perfect conştientă, în ziua de Paşte a fost
perfect conştientă doar câteva ore: cât am ascultat slujba de la biserică (a doua Înviere),
cât am ciocnit ouă roşii şi cât ne-a binecuvântat. Dar venise vremea să plece. Dumnezeu
o chema la El, iar Sfântul Nectarie ne-a ajutat ca sufletul ei să se înalţe la cer în ziua
luminată a Paştilor. A murit în somn, fără dureri, fără să simtă, şi imediat după aceea, faţa
i s-a luminat de un zâmbet minunat şi liniştit. Mama întinerise şi zâmbea. Îngerul pe care
îl visase îi adusese haina cea albă a biruinţei. În dimineaţa zilei de Paşte, mama ne-a
întrebat, dintr-o dată: "Ce este această pătură albă, minunată, pe care o văd? Niciodată nu
am mai văzut ceva atât de frumos”. Maica Domnului, pe care o visase cu câteva nopţi
mai devreme, a venit să o ia de mână şi să o ducă înaintea Domnului.
Acum, privind în urmă, ne dăm seama că tot ce am făcut: rugăciunile, operaţia,
internările, medicamentele, dieta perfect ecologică, n-au făcut altceva decât să tă-
măduiască sufletul mamei noastre şi să împlinească dorinţa lui Dumnezeu de a o chema
la el, în ziua luminată a Paştilor. A doua zi, eu şi sora mea ne pregăteam să mergem la
biserică şi, deşi era o zi înnourată, când am ieşit din casă, am văzut în odaia mamei o
lumină albă, ce venea dinspre fotoliul ei preferat. Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului
Nectarie, o transformase pe mama în lumină.
Durerea grea pricinuită de moartea mamei ne este acum alinată de liniştea din suflet. În
lumea veşniciei, ea este lumină, linişte, zâmbet şi speranţă. Sfântul Nectarie ne-a ajutat şi
s-a milostivit de sufletul ei şi al nostru.
Mulţumim, Sfinte Nectarie, pentru viaţa veşnică de lumină şi linişte a iubitei noastre
mame.
MARIA TUDOR

Întoarcerea la bucurie

Iisus şi viţa (icoană pe sticlă din sec. 19, Gherla, jud Cluj)

 
La un an după naşterea fetiţei mele, am făcut o cădere psihică ce a evoluat ulterior spre
depresie, combinată cu stări de anxietate. Mai precis, îmi pierdusem bucuria de a trăi.
Ceea ce înainte mă pasiona şi îmi producea plăcere nu mai prezenta acum nici un interes.
Şi, mai ales, mă trezeam dimineaţa cu nişte emoţii teribile, care aproape mă paralizau.
Eram disperată şi nu mai ştiam ce pastile să mai iau, ca să fiu iar persoana plină de viaţă
de mai înainte. Până în ziua când mi-am adus aminte de Sfântul Nectarie, despre care au
scris mulţi cititori ai "Formulei AS”, că este grabnic ajutător la necaz. Am început să-i
citesc şi eu acatistul timp de patruzeci de zile. La Mânăstirea Radu Vodă fusesem deja,
pentru a mă închina la sfintele sale moaşte. La scurtă vreme de la începerea Acatistului,
am simţit imboldul să mă adresez unui alt medic psihiatru care, văzându-mă în starea în
care eram, mi-a recomandat un medicament pe care nu-l luasem până atunci, pentru
ieşirea din depresie. Încet, încet, starea mea sufletească s-a estompat şi am început iarăşi
să fiu interesată de alte activităţi. Îmi regăseam bucuria de altădată. Acum, după
terminarea citirii Acatistului Sfântului Nectarie, pot să spun că sunt aproape de normal şi
că îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi Sfântului, pentru că mi-au ascultat rugăciunile.
Este, într-adevăr, grabnic ajutător, şi nu numai pentru cazurile de cancer ci, iată, şi pentru
bolile psihice. Aceasta este pe scurt povestea mea. Îi mai mulţumesc Bunului Dumnezeu
şi pentru această minunată revistă, în paginile căreia găsim alinare pentru sufletele
noastre. Felicitări tuturor celor ce contribuie la apariţia ei.
VALERIA - Bucureşti