Michael Faraday

Michael Faraday fost un fizician și chimist englez. A fost asistentul lui Sir Humphry Davy.

În fizică face cercetări importante privind cunoașterea electromagnetismului și dezvoltarea

aplicațiilor acestuia.

Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le

începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează
cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forțele
electromagnetice, reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp
magnetic. Practic descoperă principiul de funcționare a motorului electric cu magneți
permanenți.

În anul 1831 descoperă inducția electromagnetică, reușind să realizeze conversia

electromecanică a energiei și să enunțe Legea inducției electromagnetice.
Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obține prin inducție, prin
frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.

A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forță (sau linii de câmp) și arată că
acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită. Combate
astfel concepția mecanicistă conform căreia aceste acțiuni se transmit la distanță instantaneu
cu viteză infinită, independent de mediu, după modelul mecanic al forțelor de gravitație.

Faraday arată că noțiunile de câmp electric și câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme
de existență a materiei, stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor
electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuațiile lui
Maxwell.

Primele cercetări în domeniul chimiei, duc la descoperirea benzenului în gudronul din huilă,
cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie și răcire, cu care a putut
să lichefieze aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1834 enunță legea electrolizei,
lege ce stă la baza electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod,
anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeni studiind proprietățile magnetice ale
substanțelor,introduce termenii de diamagnetism și paramagnetism.

A elaborat teoria electrizării prin influență și principiul ecranului electrostatic (sau cușca lui
Faraday), enunțând astfel legea conservării sarcinii electrice (1843). Mai târziu, în 1846, arată
că energia electrostatică este localizată în dielectrici.

Ultimele sale cercetări arată acțiunea câmpului electric asupra luminii polarizate sau efectul
de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.

Ca prețuire a cercetărilor sale și a contribuției sale în fizică, denumirea unității de capacitate

se numește „Farad”, iar numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii
prin electroliză a unui atom-gram dintr-un element – „constanta lui Faraday”.
Electricitatea atmosferica

Desi omul s-a intalnit cu electricitatea atmosferica inca din cele mai vechi timpuri, explicatia ei a
intarziat mult, foarte mult in raport chiar cu fizica atomica. Intarzierea este explicata pe de o parte de
inaccesibilitatea abordarii cercetariilor cu posibilitati modeste, iar pe de alta parte, de fluctuatiile
extrem de variate ale fenomenelor, de la un moment la altul, de la o zona geografica la alta, fluctuatii
dependente de altitudine etc. Mijloacele de investigare a electricitatii atmosferice sunt extrem de
diverse si ele au evolat extrem de mult. In ordine istorica aceste mijloace pot fi clasificate astfel:
observatie vizuala, sondaje prin baloane meteorologice, inregistrare fotografica folosirea rachetelor
sonda, a satelitilor si, in sfarsit a rachetelor interplanetare. Se vede deci ca putine tari pot dispune
astazi de conditii perfectionate de studiu a atmosferei folosind rachetele si satelitii, de aceea si
electricitatea atmosferica a fost studiata in functie de mijloacele afectate. H7u14uy

Poate sa para ciudata includerea acestui capitol la electrostatica. Intradevar, desi avem de-a face mai
degraba cu fenomene legate de miscarea sarcinilor electrice, prezentam aici electricitatea
atmosferica pentru ca la scara umana, fenomenele care se deruleaza la nivelul globului sunt
asemanatoare cu cele puse in evidenta in laboratorul de electrostatica: descarcarea condensatorilor,
ionizarea produsa de varfuri, electrizarea prin influenta etc. In randurile care urmeaza ne vom referi
pe scurt la trei aspecte: a) electricitatea norilor si unele fenomene adiacente; b) paratrasnetul.
A)ELECTRICITATEA NORILOR. Se poate afirma fara a gresi mult ca intemeietorul cercetarii sistematice
a electricitatii norilor, mai bine zis a fenomenelor adiacente, a fost Franklin. El a elaborat metode
speciale de studiere a descarcarilor produse in timpul furtunilor, a precautilor ce trebuie luate pentru
a evita accidentele si, ceea ce este mai important, este inventatorul paratrasnetului. Electricitatea
norilor a fost cunoscuta in special prin doua fenomene: fulgerul si trasnetul. Se afirma deseori ca
fulgerul este o descarcare electrica intre nori incarcati cu sarcini de semn opus, afirmatie incorecta in
general. De altfel, acest lucru poate fi stabilit si de dumneavoastra daca veti urmari cu atentie
fulgerele in timpul furtunilor; in general ele se declanseaza pe directia verticala sau oblica si mai rar
pe directie orizontala. Observatiile au aratat ca fulgerul apare ca o descarcare intre partea superioara
si cea inferioara ale aceluiasi nor, sau intre doi nori diferiti situati la inaltimi diferite. Fulgeril poate sa
fie si orizontal, dar numai in interiorul aceluiasi nor, intre regiuni cu densitati de sarcina diferita.
Studiul distributiei sarcinilor in nori a aratat ca in general acestia sunt neutri in ansamblu, dar sunt
polarizati. Exista trei tipuri de nori polarizati: nori polari-pozitivi, polari-negativi si nori tripolari. Primii
sunt cei mai raspanditi, urmati de cei de-al treilea tip. Nu este inca pe deplin clar, de ce, in mod
obisnuit, norul este polar-pozitv.

Cum are loc fulgerul? Se poate intui usor ca diferenta de potential favorabila unei descarcari electrice
este plasata intre partea superioara si cea inferioara a norului astfel ca fulgerul nu este altceva decat
o descarcare electrica intr-un nor intre cele doua extremitati incarcate diferit.

Cel de-al doilea fenomen mentionat -;trasnetul- este tot o descarcare electrica ce are loc intre partea
inferioara a unui nor si pamant. Dar trasnetul nu poate sa apara pentru orice fel de nori, el apare
numai pentru norii cei mai apropiati de pamant, norii care produc aversele de ploaie. De ce nu pot
genera trasnetul si norii mai indepartati? Exista mai multe explicatii, care cumulate furnizeaza o
explicatie completa. Este vorba in primul rand de faptul ca pamantul este incarcat negativ(!) si deci
nu s-ar produce o descarcare intre baza negativa a norului si solul incarcat cu acelasi tip de
electricitate. In prezenta norului are loc insa o electrizare prin influenta a zonei terestre situata sub
el. Sarcina pozitiva pe care o capata Pamantul este insa cu atat mai mica cu cat nori sunt situati la
inaltime mai mare, ceea ce explica de ce fenomenul este produs mai frecvent de norii de joasa
altitudine,

Sa examinam mai amanuntit mecanismul de producere a trasnetului. Se stie la ora actuala ca ploaia
este in general “pozitiva”. O explicatie a acestui fenomen este legata de electrizarea picaturilor prin
frecare cu stratele atmosferice, astfel ca pe sol soseste un transport de sarcina pozitiva, ceea ce face
ca norul sa fie mai neutru(se negativeaza), deci poate sa apara o diferenta de potential intre baza lui
inferioara si pamantul polarizat pozitiv, creeindu-se astfel un camp electric a carui intensitate este
mai puternica in regiunea varfurilor. Intre varfuri si baza norului exista in schimb permanent de
sarcini, dar cand intensitatea campului electric depaseste o anumita limitaare loc strapungerea
aerului producandu-se o descarcare electrica intre varf si baza norului. Acesta este tipul de trasnet
cel mai raspandit. Pe un teren neted si omul poate juca rolul de “varf”. In plus orice obiect metalic
aflat asupra lui favorizeaza trasnetul.

Exista un trasnet insotit de scurgerea inversa de sarcini atunci cand avem de-a face cu un nor tripolar.
Acest caz este insa mai putin frecvent. Pozitivarea unor regiuni din baza norilor nu poate fi explicata
decat prin plecarea unor particule incarcate negativ, ceea ce se intampla in timpul grindinilor sau a
ninsorii. Nu vom discuta nici problema diferentei deincarcare a precipitatilor lichide si solide, dar
realitatea lor nu este astazi contestata si ea explica existenta celor doua tipuri de trasnete.

Vom prezenta in continuare o clasificare a formelor de descarcare a electricitatii acumulata in nori: a)

descarcare intre nori (scaneie lugi de aproximativ 15 km ) ; b) descarcarea in interiorul norului,de sus
in jos (descendenta)insotita de o iluminare a norilor ; c) descarcare in interiorul norilor de jos in sus
(ascendenta), greu vizibila de pe Pamant ; d) trasnet linear, spre Pamant, sub forma de scanteie, care
este insa de forma contorsionata analoga semnului “atentie, inalta tensiune(I)” ; e) trasnetul globular
care apare ca o sfera incandescenta ; f) trasnetul perlat (succesiune de “perle” luminoase) ; g)
trasnetul racheta (punct luminos care inainteaza rapid si lasa in urma o trena luminoasa ca o
cometa). Dintre acestea mentionam trasnetul globular ca fiind o sfera stralucitoare cu o durata de
viata relativ ridicata. Apare neasteptat in locuri diferite, poate “intra” in casa in mod misterios.
Marturisirile diferitilor observatori sunt la fel de diferite ca si ipotezele asupra naturii lui.

Mai mentionam, aici trasnetul indirect, care poate lovi un om sau un altobiect desi descarcarea a
avut loc intrea baza norului si un alt punct de pe Pamant. Explicatia lui este legata de faptul ca
obiectul situat la o oarecare distanta de punctul lovit este si el electrizat prin influenta si
electricitatea suplimentara sosita prin Pamant serveste la neutralizarea partiala a sarcinii
inmagazinata in el.

Credem ca ar fi interesant de retinut unele date suplimentare asupra acestor fenomene. Astfel, un
fulger este un fenomen discontinuu care se deruleaza intr-un numar valabil de etape. In faza
incipienta descarcarea “cauta” drumul cel mai convenabil prin ionizarea aerului si crearea unui
“culoar” bun conductor.

Energia care se degaja este circa 10 la a 10-a J, iar timpul in care se epuizeaza fenomenuleste de 6-
24ms. Intensitatea curuntului electric este in zona fulgerului atinge valori maxime de peste 200 000
de amperi, media situandu-se la 20 000 A. B) PARATRASNETUL este o constructie care ajuta la
protectia cladirilor impotriva trasnetelor, ferindu-le de incendii si se prezinta sub forma unor vergele
metalice montate pe diverse consstructii inalte. Paratrasnetul este legat la pamant printr-o sarma
groasa. Daca trece pe deasupra lui un nor baza negativa, paratrasnetul se electrizeaza prin influenta
avand capatul pozitiv. Datorita punctului intens din zona varfurilor, sarcinile de la baza norilor sunt
atrase, se scurg spre varf si apoi prin paratrasnet spre Pamant. Se evita astfel socul violent al lovirii.
Cand norii au o regiune pozitiva la baza fenomenul este inversat, sarcinile negative se scurg de pe
paratrasnet spre nor. Procesele astfel expuse sunt mai rare pentru ca ar trebui sa fie nor de joasa
altitudine. In mod normal paratrasnetul canalizeaza trasnatul spre pamant. Zona protejata este o
functie a paratrasnetului.