Taci, vântule…

Nu mai boci printre crengi

Plecată-i demult printre regi,

Ca frunzele
Ti-e iubirea, uscată,
În zadar le-nsăilezi foșnetul de-o inimă-nghețată
În orologiu-mbătrânit ce a uitat să bată. L.

" Pe deal de gleznă tu mi-ai sădit o sărutare,

În spate-mi de genunchi șoptit-ai ce te doare
Și te-a târât pe-a coapsei coastă
S-ajungi între a șoldurilor vale-mi castă,
Trecui de ea spre sâni pietroși , să îi frămânți , să-i faci nisip
Uitându-te spre al meu chip
Ce răsărea și apunea la gând
Că ai venit, dar... te va vedea plecând."L.

Te-am așteptat să-mi vii ca un nor promis seninului.

Mare nisipului,
Un fir de ață acului,
Pași mersului,
Lumină întunericului
Căutându-te cu ochi-mi uscați în linia orizontului,
Vândut-am suflet timpului crezând că mi te dă la schimb,
Nu a făcut-o și-acum îl poartă ca un nimb,
Rămas-am numai zdrențe dintr-un trup,
Nu am putere să mai lupt,
Te las oricui,
Rămân a nimănui."L.