În trecut, marginalizați de societatea incapabilă să înțeleagă că
dificultatea lor de a citi și scrie nu este nici pe departe sinonimă cu prostia, dislexicii sunt considerați astăzi persoane normale, dotate adesea cu o inteligență peste medie. Specialiștii spun că nenumărate personalități din domeniul artelor (Da Vinci, Picasso, Mozart, Beethoven), științelor (Edison și Einstein), literaturii (Hans Christian Anderson, Edgard Allen Poe), afacerilor, politicii (Winston Churchill, frații Kennedy, George W. Bush), cinematografiei (Tom Cruise, Whoopy Goldberg, Keanu Reeves) erau sau sunt dislexici.
Dislexia este o dificultate de învățare determinată de probleme în
procesarea limbajului scris și oral. Cauzele acestei dificultăți nu sunt în totalitate elucidate, dar cele mai multe studii susțin că dislexia ar fi determinată de diferențe organice și funcționale la nivelul centrilor limbajului din creier, diferențe care s-ar transmite genetic. Dislexia nu este o dificultate determinată de un nivel intelectul redus sau de lipsa educației, ci poate apare la persoane cu nivel de inteligență mediu sau ridicat. Dislexicii pot fi persoane foarte inteligente, iar uneori chiar supradotate în alte domenii decât cele legate de limbă sau limbaj: artă, matematică, electronică, mecanică, muzică, fizică, sport etc.
Invențiile acestui mare geniu au fost înaintea timpului lor, iar
contemporanii săi au admirat creațiile sale. Leonardo da Vinci a fost atât de talentat în arte și știință încât poate fi considerat cea mai creativă persoană care a trăit vreodată. Cu toate acestea, toată viața a avut mari probleme cu cititul și, mai ales, cu scrisul. Oamenii de știință, care au analizat textele Stan Niculina, an II, Master Didactic în CHIMIE
maestrului, au recunoscut că pentru a citi manuscrisele trebuie să folosească o
oglindă – fiind denaturate literele. Aproape jumătate din greșelile de ortografie erau: dublarea consoanelor, despărțirea cuvintelor, substituții, adăugiri, ștergeri de litere, etc.
Performanța școlară slabă a lui Leonardo da Vinci l-ar fi putut convinge
pe tatăl său să-l facă ucenic la un artist, mai degrabă decât să persiste cu educația formală. Aceasta era o alegere neobișnuită de carieră pentru primul fiu născut al unui notar florentin bogat, deoarece artiștii erau considerați simpli meșteri la treapta cea mai de jos a societății. Leonardo da Vinci era supărat de această conotație, și de-a lungul vieții nu a ratat nicio șansă de a se lăuda cu primatul imaginilor asupra cuvintelor, deseori aruncându-și criticii academicieni drept „proști” pentru că l-au acuzat că este un „omo sanza lettere” (un om analfabet).