Copilul se naste curios de lume si nerabdator de a se orienta in ea.

Literatura care ii satisface

aceasta pornire il incanta (…)  ; ca sa fie opere de arta scrierile pentru copii si tineret trebuie sa
intereseze si pe oamenii maturi si instruiti. A iesi din lecturi cu stima sporita pentru om, acesta e
secretul marilor literaturi pentru tineret.  George Calinescu

1. Conceptul de literatura pentru copii

Conceptul de literatura pentru copii este mult discutat si adesea contestat, deoarece teritoriul
ei depaseste granitele literaturii.

Literatura pentru copii este o forma de cunoastere prin intermediul imaginii artistice. Ea
include totalitatea creatiilor care, prin:

a). profunzimea mesajului

b). accesibilitate

c). calitatea realizarii artistice intra intr-o relatie afectiva cu cititorul

Literatura pentru copii investigheaza universal propriu de cunoastere al copilului, aspiratiile

lui, releva eroismul oamenilor dintotdeauna printr-o ingenioasa transfigurare artistica.

Consideratii critice

Benedetto Croce (1866-1952) sustine ca cititorii mici prefera cartile mediocre, deoarece

ei nu au capacitatea de a intelege literature ca arta, ci prefera actiunile palpitante,
aventurile etc.

Anatole France (1844-1924) isi afirma increderea in capacitatea de selectie a micilor

cititori, care vor respinge scrierile lipsite de valoare artistica.

J. J. Rousseau afirma despre copil ca ar trebui sa beneficieze de o educatie care sa-i

confere totala libertate in cunoasterea realitatii, a legilor sociale, in disciplinarea
gandirii si vointei lui.

Copiii indragesc acele personaje in pielea carora se regasesc : Nica a lui Stefan a Petrii,
Lizuca, Robinson Crusoe, David Copperfield, Tom Sawyer etc.

Exista unele opere care sunt doar in aparenta « pentru copii » : Amintiri din copilarie, de
Ion Creanga. Copilul savureaza intamplarile hazlii ale eroului, adultul gusta filosofia
subtextuala, a ireversibilitatii timpului.

Scriitorii pentru copii nu trebuie sa ramana fixati pe ideea ca scriu pentru cei mici si
nivelul lor de a percepe arta este scazut. Se pot scrie carti pentru copii, daca scriitorul
va face apel la propria sensibilitate infantila. Ex. Carlo Collodi, Jules Verne, Mihail
Sadoveanu, Tudor Arghezi etc.

Unele opere literare nu sunt scrise pentru copii, dar intra in sfera de cuprindere a
literaturii pentru copii : Calatoriile lui Gulliver, Robinson Crusoe, Don Quijote  s.a.

Concluzie
 Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor accesibile micilor cititori, indiferent
daca au fost scrise sau nu pentru ei. Ea este o creatie literara, iar criteriul de evaluare
este cel estetic.

2. Copilul si universul sau in literatura

Literatura Antichitatii clasice si a Renasterii nu a cuprins opere pentru copii decat accidental.

In Evul Mediu existau carti destinate instruirii printilor mostenitori ai caselor monarhice.

„Delfinul” Frantei citea „Calatoriile lui Telemah”, o prelucrare moderna a Odiseei lui
Homer.

Cartile erau adevarate „testamente”: Invataturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon
(opera bizantina), Invataturile cneazului rus Vladimir Monomah catre fiii sai
(opera slavona), Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie (opera
romaneasca).

La sfarsitul secolului al XVII-lea, apare colectia de basme a lui Charles Perrault (1628-1703), in
frunte cu Scufita Rosie.

J. J. Rousseau scrie cartea „Emil, sau despre educatie”, in care este descoperita copilaria cu
farmecul ei inocent.

In secolul al XIX-lea, apare in Franta romanul „Mizerabilii” al lui Victor Hugo, unde sunt
creionate doua personaje indragite de copiii de pretutindeni: Cosette si Gavroche.

In Romania apar opere memorialistice ale unor scriitori ca: I. Heliade-Radulescu, Costache
Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Ion Ghica. Elemente despre copilarie se
gasesc si in opera lui Mihai Eminescu, Ioan Slavici, George Cosbuc si, bineinteles,
Ion Creanga.

Ce urmarim in literatura pentru copii?

Conflicte si personaje;

Limbajul specific si stilul;

Interferenta dintre epic, liric si dramatic;

Valorificarea virtutilor comicului (umor, ironie, satira si grotesc) prin aducerea in prim-plan a
unor tipuri de comportament;