Dificultăţi de învăţare la matematică.

Ce este discalculia și cum pot fi ajutați elevii cu această tulburare să învețe

matematica mai uşor

Discalculia este o tulburare de învățare care afectează o parte dintre elevii mici, îngreunându-le
învățarea matematicii. Trei cercetătoare de la UCL oferă câteva sfaturi pentru părinți și
profesori, pentru ca predarea să se facă mai uşor şi mai eficient. Într-o clasă cu 30 de copii, se
estimează că unul sau doi suferă de această inabilitate.

Cunoștințele de matematică înseamnă atât șanse mai bune la angajare, cât și o

sănătate mai puternică, scriu trei cercetătoare de la University College London
pentru The Conversation. Mulți dintre noi - în jur de 22%-au dificultăți de învățare
a matematicii iar aproximativ 6% dintre elevii de școală primară pot suferi de
discalculie.

Discalculia este inabilitatea de a înțelege aritmetica, dificultatea de a lucra cu

numere și de a realiza calcule matematice. Discalculia poate afecta pe oricine,
indiferent de vârstă sau abilități.
Acest procent de 6% din elevii de școală primară cu discalculie înseamnă că, într-o
clasă cu 30 de copii, unul sau doi suferă de această inabilitate. Procentul este
similar cu cel al copiilor care au dislexie (tulburare la citit manifestată prin
modificarea cuvintelor sau prin greşeli de lectură). Însă discalculia e mai puțin
cunoscută, atât de public, cât şi de profesori. În acelaşi timp, e și mai puțin
studiată decât alte dificultăți de învăţare.
Copiii cu discalculie pot avea probleme în a învăța concepte matematice de bază -
numărarea, adunarea și scăderea înmultirea simplă sau tabelele de multiplicare.
Mai târziu în viață, ar putea avea dificultăți cu probleme matematice mai
avansate, cum ar fi calculele cu împrumut sau regrupare, precum și cu înțelegerea
fracțiilor sau a rapoartelor. Discalculia nu afectează copiii doar în timpul orelor de
matematică - poate avea un impact asupra şi altor materii din programă.
Discalculia nu poate fi explicată printr-un nivel sub mediu al abilităților copilului
sau prin alte tulburări de dezvoltare. Totuși, copiii cu discalculie pot experimenta
şi alte probleme de învățare, cum ar fi dislexia sau ADHD.
Cum pot fi ajutați copiii cu discalculie

Cele trei cercetătoare oferă și câteva sfaturi pentru a-i ajuta pe copii când
întâmpină obstacole în a învăța matematică:

1. Folosește recuzită. Pentru copiii cu discalculie e de ajutor atunci când

folosesc recuzită pentru a rezolva chiar şi cele mai simple probleme de
matematică. Pot fi învățați să calculeze folosind degetele sau un abac. Copiii
mai mari pot să aibă la îndemână notițele, pentru ca informații precum
tabelele de multiplicare să fie mai usor accesibile.
Astfel de metode de predare incluzive pot fi folosite cu toți elevii, nu doar
cu cei care au discalculie.

2. Descompune problema. Studiile arată că metacogniția poate avea un

efect pozitiv asupra învățării matematicii. Metacogniția este o modalitate
de a anticipa, monitoriza, controla și evalua cogniția și înseamnă „a te gândi
la gândire". De exemplu, să te gândeşti la informația pe care o ai și pe care
nu o ai, sau la strategiile disponibile care te pot ajuta să rezolvi o problemă.

Poate fi un început să-i înveți pe copii strategii ca să identifice de unde să

înceapă cu o problemă și cum să descompună problemele matematice.De
pildă,părinţii sau sau educatorii îi pot încuraja pe copii să folosească
cântecele sau dispozitive mnemonice ca să-şi amintească strategiile pentru
rezolvarea problemelor.

3.Descoperă când are nevoie de ajutor. Copiii cu dificultăți de învățare a

matematicii adesea se blochează și renunță. Părinții sau educatorii ar trebui
să-i întrebe ce găsesc dificil - chiar şi copiii mai mici pot explica - și să le
ofere instrucțiuni explicite pentru a-i ajuta.

4. Concentrează-te pe un singur lucru. Pentru un proces cât mai eficient,

asigurați-vă că lucrați la o singură problemă. Asta ar putea însemna și
acoperirea altor întrebări de pe pagină, dar îndepărtarea chestiunilor
irelevante. Oferiți feedback imediat atunci când răspunsurile sunt corecte,
dar şi când sunt greșite. Asta îi va ajuta pe copii să înveţe din practică și să
înțeleagă mai bine diferența dintre strategiile corecte și greşite în
rezolvarea problemelor.

De asemenea, e de ajutor să reveniți asupra chestiunilor predate. Păstraţi

sesiuni de învățare scurte și frecvente și asiguraţi-vă că elevii știu că dacă se
blochează pot să ceară ajutorul unui adult.

5. Folosește vocabularul potrivit. Simbolurile și limbajul matematice pot fi

confuze. De exemplu, un număr negativ are un minus în față, însă un semn
de minus poate fi folosit şi într- un calcul matematic. Și în situații precum:
14-(-9), repetarea cuvântului minus poate fi greu de interpretat pentru unii
copii. Așa că sunt de preferat alte formulări, precum scădem" sau „luăm". E
importantă folosirea unui vocabular clar. De asemenea, e esențial să-i
ajutăm pe copii să-şi extindă limbajul matematic, dar și să îl înțeleagă.

6. Jucați-vă! Matematica e peste tot în jurul nostru, iar ceea ce se predă la

clasă se aplică și în
viața noastră de zi cu zi. Cercetările arată că e benefic pentru copiii mici să
se joace diverse jocuri matematice folosind unelte sau materiale din jurul
lor. Pot să colecționeze și să numere lucruri oriunde: la masă, în baie sau în
parc. Există și aplicații pe telefon educaționale, bazate pe practică, ce pot
veni în ajutor.

7. Fii pozitiv. E esențial ca atmosfera de învățare să fie relaxată, iar copilului

să i se inducă o stare bună în ce priveşte matematica. Asta înseamnă că nu
trebuie să vă exprimați îngrijorările privind
învățarea matematicii, ci să îi păstraţi un interes constant să depășească
obstacolele.
Dna Eni Rodica

La finalul învăţământului primar elevul trebuie să ştie să citească, să scrie după dictare corect, să
SOCOTEASCĂ, adică să cunoască cele patru operații ( adunare, scădere, inmulţire şi impărțire).
Cunosc persoane învârstă care au absolvit 4 clase şi cunosc aceste operații. Ar trebui ca nici un
elev care nu are asemenea cunoștințe să nu promoveze învăţământul primar. Dacă are tulburări
ca discalculia sau cele prezentate in acest material ele ar trebui ameliorate la acest nivel. Nu
numai de şcoală, în asemenea situații implicarea familiei este esenţială. Familia trebuie să fie
conştientă de dificultățile copilului şi împreună cu şcoala şi alţi factori să incerce o rezolvare. Dar
dacă părinţii vin numai cu pretenţii că învăţătorul este vinovat, nu putem rezolva ce ereditatea şi
mediu educațional din familie nu ajută. O altă problemă este și programa şcolară din
invăţământul primar, la matematică are multe cerinţe care ar putea fi studiate in gimnaziu după
ce elevii au cunoştinţele de bază. Dar astăzi nu mai acceptă nimeni că repetenţia este o soluție
de remediere, nu o ruşine, sunt elevi care au un ritm de dezvoltare intelectual mai puțin
dezoltat sau asemenea tulburări. Repetiția este mama invățării. Stimularea invățări se face prin
recompense şi prin consecvență (a repeta cunoştinţele mereu nu este o pedeapsă).

Dna Vasin Steliana

Dar nu o fi mai bine să se simplifice în genere materialele școlare şefie mai ușor de însuşit?? Si d-
nii profesori să lămurească tema mai concret,mai explicit,şa nu iasă copiii cu temele
neînțelese,ca apoi să ee lecții suplimentare contra plată.!??