A treia perioada a Razboiului Rece 1979-1991

Dinamica războiului rece a fost una cât se poate de diferită materializată într-o
intensitate la fel de diferită la nivelul celor 3 mari perioade în care putem
împărţi aceasta perioada cupripsă între 1941-1990. Aceste 3 etape sunt :
1941-1969 este o perioadă în care conflictul s-a acutizat , divergenţele au crescut
considerabil , am asistat la o creştere a gradului de încordare la nivel planetar
1969-1979 ( deceniul destinderii)
1979-1990 reprezintă o perioada dominată de creşterea cheltuielilor cu înarmarea

Perioada cuprinsă între anii 1979 - 1991

Intervenţia sovietică în Afganistan (25 decembrie I979), avea să declanşeze

acutizarea relaţiilor între cele două super-puteri. Un conflict m ilitar în care
forţele implicate erau partidul popular democrat din Afganistan de orientare
marxistă şi susţinut de forţele · sovietice şi de cealaltă parte rebelii Islam işti
mujahed ini susţinuţi de SUA, Arabia Saudită şi Pakistan.

Acest război a durat nouă ani Uniunea Sovietică fi ind principalul pedant.
Prăpastia d intre cele două super-puteri contipuă să se adâncească. Astfel,
în anul 1980 preşedintele James Earl „Jimmy" Carter a recomandat sportivilor
an1ericani să nu participe la Jocurile Olimpice de la Moscova, iar ca reacţie de
răspuns 4 ani mai târziu în anul 1984 Moscova interzicea sportivilor ruşi
participarea lor la Jocurile Olimpice de la Los Angeles.

Războiul d in Afganistan a contribuit la alegerea preşedintelui SUA Ronald

Reagan.
Carter chiar dacă a sporit bugetul m ilitar, a creat o forţă rapidă de reacţie, a
instalat rachetele MX şi a semnat acorduri militare secrete cu China. Pentru faptu
l că nu a reuşit să redreseze economia americană a devenit foarte nepopular.
Nou l preşedinte al SUA va adopta o atitud ine relativ simplă faţă de ruşi. În
viziunea sa nu era cazul să negocieze acorduri cu ruşi, atâta vreme cât aceştia
oricum ar le-ar fi încălcat.

În 1985 liderul Uniunii Sovietice devine Mihail Gorbaciov, care avea să aducă un
nou sistem de lucru intitulat "Noua Gândire Politică - PERESTROIKA" care avea să
devină tot mai popular în lumea occidentală. În esenţă principalele componente
ale acestuia erau:
• confruntarea dintre cele două super-puteri este neproductivă ;
• puterea militară nu garantează securitatea care poate fi atinsă doar
prin mijloace politice şi găsirea unor soluţii comune:
• securitate_a unui stat nu poate fi sporită dacă acest lucru se face în
detrimentul altui stat;
• valorile universale comune (dreptu rile omulu i, nefolosirea forţei în
rezolvarea problemelor politice, democraţia) ar trebu i să reprezinte elemente de
bază în luarea deciziilor de politica ext.ernă;

Diferenţă fundamentală între politica lui Ronald Reagan şi Gorbaciov: în timp ce

preşedintele american reitera angajamentul faţă de iniţiativa apărării strategice
„Războiul stelelor", Mihail Sergheevici Gorbaciov surprindea pe toată lumea în
ianuarie 1986 când propu nea dezactivarea tuturor armelor nucleare până în anul
2000.

Poziţia liderului sovietic devenea din ce în ce mai şubredă, în august 1991 avea să
se producă o tentativă de lovitură de stat iniţiată de proprii săi oameni. Liderii
Rusiei, Belorusiei şi Ucrainei s-au întâlnit lângă Minsk pentru a hotărî dizolvarea
Uniunii Sovietice şi înfiinţarea unei confederaţii deschise de state independente
şi anume "Comunitate de State Independente (CSI)".

Sfărşitul războiului rece nu se va materializa într-o lume unipolară chiar dacă SUA
a făcut tot ce Ie-a stat în putinţă pentru a dinamiza politica expansionistă.
Principalele motive pentru care putem spune că SUA nu reprezintă u nicu l
centru de putere în lume sunt:
1. majoritatea ţărilor lumii nu mai consideră societatea americană în ciuda rezu
ltatelor sale indiscutabile ca pe un model socio-economic ideal
2. SUA nu mai pot singure să asigure singure securitatea militară a planetei
3. partea din venitul mondial deţinută de SUA descreşte lent ca urmare a
produceri miracolu lui japonez, a dinamizării procesului integraţionist în Europa,
a dezvoltării constante a Chinei şi a repoziţionării Rusiei

Trăim într-o lume în care progres l se produce mai repede şi mai mult ca oricând
iar accesul la acesta creşte continuu. Pe de altă parte sărăcia la nivel mondial
creşte şi nu scade aşa cum se întâmplă şi cu decalajele fie ele între ţări,
companii sau oameni.