Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Nuاvomاobțineاniciاoاinterpretareاcorectăاaاfilosofiilorاmedievaleا
atâtاtimpاcâtاnuاvomاfaceاprecedatاstudiulاlorاdeاcelاalاfilosofiilorا
arabeاpeاcareاeleاleاrefutăاsauاdinاcareاeleاseاinspiră.اGândireaا
arabăاșiاgândireaاlatină,اpeاcareاnoiاtindemاmaiاmultاsauاmaiاpuținا
săاleاizolămاînاpractică,اauاfostاînاcontinuitateاistorică,اiarاstudiulا
pe care noi li-lاfacemاtrebuieاsăاținăاcontاdeاaceastăاcontinuitateا
cuاatâtاmaiاmultاcuاcât astaاnuاaاfostاfăcutاpânăاacum.اAverroes,ا
AvicenneاșiاAlgazelاarاtrebuiاsăاfieاlaاfelاdeاfamiliariاcaاșiا
Aristotelاceluiاcareاvreaاsăاstudiezeاfilosofiiاscolastici.اIdealulاarا
fiاsăاleاposeziاprecumاAlbertاcelاMare,اSfântulاThomaاșiاDunsا
Scotاleاposedau.” –اEtienne Gilson
Cuvânt înainte
Aș اvrea اmai اîntâi اsă اmulțumesc اlui اPatrick اValas, اpentru اa-mi fi
trimisاoاprețioasăاreferință.اÎnاSeminarulاsăuاII, اEul în teoria lui
Freud și în tehnica psihanalizei, اLacan اcitează اîn اmod اclarا
profesiunea اde اcredință اa اislamului:„ اPutem اcalca اpe اformulaا
islamică –اNu există alt Dumnezeu decât Dumnezeu.اNuاexistăاaltا
2
cuvânt, اaltă اsoluție اla اproblema اvoastră, اdecât اcuvântul.”1 Acest
pasajاîmiاscăpaseاcomplet.اÎnاaceastăاmicăاlucrare,اMarele secret
al psihanalizei, اeu اpropun اsă-l citim pe Lacan pornind de la
profesiuneaاdeاcredințăاaاislamului,اdarاnuاvăzusemاcăاLacan,اînاalا
doilea اsău اseminar, اse اreferise اîn اmod اexplicit اla اea. اUn اmareا
mulțumesc اdeci اlui اPatrick اValas اpentru اa-mi اfi اamintit اaceastăا
referințăاcareاconfirmă,اîntr-un anumit mod ipoteza mea. Din partea
mea, eu m-amاsprijinitاînاmodاesențialاpeاformula:اNu există Altul
lui Altul peاcareاLacanاoاprezintăاdreptاmareleاsecretاalاpsihanalizeiا
înاseminarulاsăuاDorința și interpretarea ei2. Pornind de acolo eu
amاfăcutاparalelaاcuاprofesiuneaاdeاcredințăاaاislamului.اMotiveleا
care m-au اîmpins اsă اfac اaceastă اapropiere اcu اislamul اsuntا
numeroase.اÎntreاaltele,اdeاexemplu,اfaptulاcăاelاfaceاreferință,اîncăا
deاlaاprimulاsăuاseminar,اlaاlegeaاcoranică.اÎntr-adevăr,اpentru a
ilustraاconcepțiaاsaاdespreاetiologiaاnevrozelor,اînاScrierile tehnice
ale lui Freud, اLacan اva اrelua اexemplul اunui اpacient اde اcultură
musulmanăاpeاcare-lاprimiseاșiاcareاaveaاdreptاsimptomاdificultățiا
la a-șiاfolosiاmâinile.اCumاvaاexplicaاLacanاacestاsimptom?اÎlاvaا
explica اprin اrespingerea اlegii اcoranice.„ اUnul اdintre اelementeleا
cele اmai اfrapante اale اistoriei اdezvoltării اsale اsubiective اeraا
îndepărtareaاsa,اaversiuneaاsaاlaاloculاlegiiاcoranice.”3 Pentruاcăا
aceastăاlegeاcoranică,اoاlegeاsimbolică,اaاfostاrespinsă,اeaاrevineاînا
simptomele اsale.„ اAcest اenunțat اa اfost اdeci اpentru اacest اsubiectا
izolatاdeاrestulاlegiiاînاmodاprivilegiat.اIarاelاaاtrecutاînاsimptomeleا
sale.”4 Acest اexemplu اilustrează اperfect اde اbine اuna اdintreا
1
Jacques Lacan, Seminarul II, Eul în teoria lui Freud și în tehnica
psihanalizei, Paris, Seuil, 1978, p.218.
2
Jacques Lacan, Dorința și interpretarea ei,اParis,اÉditionsاdeاLaاMartinière,ا
2013, p. 353
3
Lacan, Scrierile tehnice ale lui Freud, Paris, Seuil, 1975, p.305.
4
Lacan, Scrierile tehnice ale lui Freud, Paris, Seuil, 1975, p.306.
3
paradigmele اînvățământului اlui اLacan:„ اCeea اce اnu اa اvenit اlaا
luminaاsimbolicului,اapareاînاreal.”5
Introducere
„Este,اdacăاpotاspune,اmareleاsecretاlaاpsihanalizei.اMareleاsecret,ا
este – nuاexistăاAltulاluiاAltul.”6 Laاceاpoateاtrimiteاaceastăاstranieا
formulăاpeاcareاLacanاoاprezintăاcaاșiاmareleاsecretاalاpsihanalizei?ا
Eu اcred اcă اea اtrimite اla اislam, اși اmai اexact la profesiunea de
credințăاaاislamului.اÎnاoriceاcaz,اesteاipotezaاpeاcareاoاpropun.
Aceastăاipotezăاriscă,اfărăاîndoială,اsăاderanjeze mulțiاpsihanaliști,ا
însăاesteاoاipotezăاcareاîmiاpare,اînاciudaاaاtoate,اsăاindiceاoاdirecțieا
absolut pertinentă.اEaاpermite,اdupăاpărerea mea,اsăاrevelezeاcare
este اveritabila اfundație, اveritabilul اstâlp اal اînvățământului اluiا
Lacan. اPsihanaliza اîntotdeauna اa اfost اîntr-un anumit mod
scandaloasă,اiarاceeaاceاpropunاaici,اnuاesteاnimicاaltcevaاdecâtاdeا
a continua acestاscandal.اSăاspuiاcăاmareleاsecretاalاpsihanalizei
esteاprofesiuneaاdeاcredințăاaاislamului,اesteاunاscandal,اînsăاesteا
un اscandal اcare اpermite اsă اsesizezi اmai اbine اveritabila اsursă اdinا
care s-aاinspiratاLacanاpentruاaاconcepeاînvățământulاsău.
Mult اtimp اaceastă اformulă اa اrămas اpentru اmine اun اmare اmister,
însăاacumاoاsituezاmaiاprecis.اExistăاacoloاceva caاșiاunاsecret,اcaا
șiاoاștiințăاcriptată,اpeاcareاtrebuieاsăاștiiاs-oاdecriptezi.اAtunciاcândا
Lacanاneاspuneاcăاnu există Altul lui Altul,اelاnuاface,اdupăاmine,ا
decât اsă اretraducă اnu există alt Dumnezeu decât Dumnezeu al
islamului,اcareاsemnificăاînاmodاprecisاcăاnu există altă garanție
decât Dumnezeu.
5
Lacan Scrieri I, Răspuns la comentariul lui Jean Hyppolite, Paris, Seuil,
p.386.
6
Jacques Lacan, Dorința și interpretarea ei,اParis,اÉditionsاdeاLaاMartinière,ا
2013, p. 353
4
Nu există Altul lui Altul esteاoاformulăاpuținاenigmatică,اînsăاeaاseا
clarificăاfoarteاbine,اdacăاoاraportămاlaاprofesiuneaاdeاcredințăاaا
islamului. Atunciاcândاscriemاalături,اnu există Altul lui Altul șiاnu
există alt Dumnezeu decât Dumnezeu ne اdăm اseama اimediat اcăا
acesteاdouăاformuleاaveauاvocațiaاdeاaاfiاapropiate.
Scopul اmeu اaici اnu اeste اsă اpun اînainte اislamul, اci اsă اîncerc اsăا
clarific cel mai bine posibil orientareaاlacaniană.اObiectivulاesteاsăا
izolez اveritabila اreferință. اDacă اeu اpornesc اde اla اprofesiunea اdeا
credință اa اislamului, اeste اpentru اcă اansamblul اînvățământului اluiا
Lacanاgraviteazăاînاjurulاei.اAceastăاcaleاaاislamuluiاîmi pare a fi
cea care corespunde اcel اmai اbine اorientării اlacaniene. اEu اmi-am
bătutاmultاcapul,اînainteاdeاaاmăاlansaاpeاaceastăاcale.اEuاcredاcăا
este اcea اmai اbună اde اurmat, اcea اmai اadecvată pentru a-l citi pe
Lacan. Ea îmi pare a indica mișcarea اprincipală اa اefortului اluiا
Lacan. Ea este, după اpărerea mea, اceea اce اdă اdinamica اsaا
ansambluluiاînvățământuluiاsău.
PentruاaاînțelegeاînvățământulاluiاLacanاtrebuieاașadarاmaiاînainteا
deاtoateاsăاizoleziاaceastăاformulă:اNu există Altul lui Altul,اcăciاeaا
este, prin raport la tot ceea ceاelاaاpututاenunța,اdeاoاimportanțăا
capitală.اEsteاformulaاceaاmaiاimportantăاdeاreținut.اLacanاesteاînا
mod اprincipal اghidat اde اaceastă اformulă. اEa اguverneazăا
învățământul اsău اde اla اun اcapăt اla اaltul. اFie اși اnumai luarea اînا
seamăاaاacesteiاformuleاpermite săاdaiاseamaاdeاlogicaاlacaniană.ا
CeeaاceاesteاdecisivاînاînvățământulاluiاLacanاeste:اNu există Altul
lui Altul.
Apoi, اtrebuie اsă اvezi اbine la اce اse اraportează. اDe اunde اpoate اelا
scoate această اformulă? اAceastă اformulă اnu اvine اca اatare اdinا
psihanaliză,اLacanاnuاaاgăsit-oاlaاFreud,اciاînاtradițiaاislamică.اNu
există Altul lui Altul nuاesteاdecâtاoاreluareاaاprofesiuniiاdeاcredințăا
aاislamului,اoاrescriere,اpuținاmascată,اnimicاmaiاmult.اImportantا
esteاsăاveziاomologiaاîntreاceleاdouăاformule.اSuntاdoiاmariاstâlpiا
careاsuntاcentrațiاînاmodاesențialاpeاunاnu există.اToțiاacei nu există
la Lacan, inclusiv nu există raport sexual,اnuاfacاdecâtاsăاreiaاacel
5
nu există al islamului. Nu există Altul lui Altul nuاesteاînاfaptاdecâtا
profesiuneaاdeاcredințăاaاislamuluiاtranspusăاpsihanalizei,اtrebuieا
săاîțiاdaiاbine seama de asta.
ÎnvățământulاluiاLacanاesteاcuاadevăratاdificilاdeاsesizat,اdoar dupăا
ceاdispuiاdeاaceastăاreferințăاacoloاreușeștiاpuținاsăاteاdirijeziاînا
învățământul اsău. Pentru a-l اputea اciti اîn اmod اcorect, اtrebuie اsăا
dispuiاdejaاdeاbunaاreferință.
EsteاfaptulاcăاînvățământulاluiاLacanاnuاaاîmprumutatاcuاadevăratا
calea lui Freud. Returul la Freud al lui Lacan nu trece prin Freud,
ci اprin اtradiția اislamică. اLacan اaduce اun اmunte اde اreferințeا
freudiene tocmai pentru a nu putea să neاdăm seama de asta. El îlا
prezintăاpe Freudاcaاșiاesențialاconstrucțieiاsale,اînsăاveritabilaاsa
referință اeste اislamul. اEste اpentru ce, اatunci اcând اne limităm la
Freud, nu reușim cu اadevărat اsă اînțelegem. اNu اexistă اnimic اmaiا
iluminantاdecâtاsăاciteștiاLacanاpornindاdeاlaاtradițiaاislamică.
ÎnvățământulاluiاLacan precum șiاislamulاsuntاmaiاîntâiاoاorientare,ا
și اele ne اduc اîn اaceeași اdirecție. اDacă اvrem اsă اsesizăm اlogicaا
acestuiاînvățământ,اtrebuieاașadarاsăاluămاînاconsiderațieاceeaاceا
islamulاînvață.اEsteاacestاdeturاprinاislamاcelاpeاcareاtrebuieاsă-l
luăm dacăاvrem săاdescifrăm învățământulاluiاLacan.اEsteاunاdeturا
careاneاclarificăاcuاprivireاlaاorientareaاsa.اNumeroaseاneînțelegeriا
șiاdificultățiاpotاfiاevitateاdacăاluămاacel detur acolo.
NuاesteاatâtاdeاușorاsăاrestabileștiاfirulاpentruاcăاLacanاs-aاstrăduitا
multاsăاîiاșteargăاurma.اIslamulاesteاoاreferințăاascunsă,اsubterană,ا
eaاnuاesteاniciodatăاpusăاînاdeplinăاluminăاîn mod direct. Trebuie
săاreușești săاteاplaseziاînăuntrulاa ceeaاceاelاpovesteșteاpentruاaا
puteaاregăsiاaceastăاveritabilăاreferință.اNuاtrebuieاniciodatăاsăاteا
mulțumeștiاcu ceea ce el a spus, mai trebuieاîncăاsăاveziاceeaاceاelا
ascunde pe dedesubt. O muncă اde اdescifrare, اde اarheologie, اesteا
necesară اpentru اa-ți اda اseama اcă اLacan اoperează اpornind اde la
islam.
6
Nu este vorba aici despre اdepășire, اîncerc اdoar اsă اarăt, اcel اmaiا
simpluاposibil,اcareاesteاveritabilaاsursăاdinاcareاseاinspirăاLacan.ا
Esteاvorbaاdespreاaاmergeاsăاcauțiاînاspateleاdiferitelorاacoperiri
ceea اce اîl اorientează اcu اadevărat. اNu اexistă اmotiv اpentru اcareا
psihanaliza însăși اsă اnu اfie اpsihanalizată. اDacă اfac اretur اaici اlaا
islam اeste اprea اbine اpentru اcă اaceastă اlucrare are اdrept اfuncțieا
esențialăاde a dezmembra învățământulاluiاLacan,اde a-l deconstrui,
pentru a-lاreconstruiاînاfuncțieاdeاveritabilaاsaاsursă.اScopulاeste de
arătaاveritabilaاsaاfiliație.ا
SăاabordezاînvățământulاluiاLacanاpornindاdeاlaاislamاesteاcevaاceا
nuاprevăzusemاabsolutاdeloc,اesteاoاperspectivăاceاmiاs-a impus.
Înاintențiaاmeaاinițialăاeuاîncercamاdoarاsăاînțeleg,اsăاgăsescاunاfir.ا
Dar citind seminariile lui Lacan, la un moment dat, asta m-aاfăcutا
să اmă اgândesc اla اislam. اAm اsfârșit اprin اa اrealiza اcă اexista اîntreا
învățământulاluiاLacanاșiاislamاoاconexiuneاfoarteاputernică.اNu
m-am putut deci împiedicaاsăاfacاaceastăاapropiere.
ExistăاmulteاconcepteاpeاcareاLacanاleاaduceاînاpsihanalizăاșiاcareا
nu sunt de la Freud. Suntem deci forțați اlaاunاmomentاdat اsăاneا
întrebămاdeاundeاvinاele.اDacăاvremاpreaاbine اpentruاoاclipă اsăا
deschidemاochiiاcuاprivireاlaاorientareaاlacaniană,اlaاlogicaاpeاcareا
ea o comportă, اne اdăm اseama اfoarte اrepede اpână اla اce اpunct
concepteleاpeاcareاLacanاleاintroduceاînاpsihanalizăاsuntاfamiliareا
islamului.
Să اluăm اde اexemplu اconceptul اde اsubiect, اvedem اimediat اcă اelا
cadreazăاînاmodاperfect cu islamul. Subiectul la Lacan nu are nimic
de-aاfaceاcuاaceastăاinstanțăاaاsubiectivitățiiاmoderne,اesteاchiarا
inversul.اSubiectul,اLacanاîlاraportează„اnuاlaاsubiectivitateaاsaاciا
la supunerea sa (assujettissement - „subobiectivitate”)”7. Termenul
însușiاdeاsubiectاde care el se foloseșteاcomportăاfaptulاcăاsubiectulا
ca atare este supus. Nuاesteاfărăاmotivاfaptul căاelاaاalesاsăاpunăا
7
Jacques Lacan, La logique du fantasme,اversionاnumérique,اAssociationا
lacanienne internationale, p. 55.
7
înainteاacestاtermen,اdacăاelاaاalesاacestاtermenاesteاînاmodاesențialا
pentruاcăاînاacestاtermenاînsășiاdeاsubiectاexistăاdejaاpunerea înا
valoare a supunerii. Scrierea اlui اLacan, اscrierea اcare اsitueazăا
subiectulاsubاoاbarăاesteاacolo,اînainteاdeاtoate,اpentruاaاoاreaminti.ا
Pentru Lacan, un subiect care nu ar fi supus, nu ar fi un subiect.
Instituireaاsubiectuluiاcomportăاsupunereaاsa.اSubiectulاseاnașteاcuا
supunerea sa.اCeeaاceاesteاdeterminantاînاînvățământulاluiاLacanا
este supunerea subiectului. Trebuie s-o اștii, اexistă اo اechivalențăا
maestrăاînاînvățământulاluiاLacan,اșiاaceastăاechivalențăاmaestrăا
se اsituează اîn اmod اprincipal اîntre اsubiectul اbarat, اsubiectulا
inconștientuluiاșiاsupunere.اCeeaاceاdistingeاînاmodاfundamentalا
subiectul اinconștientului اde اeul اimaginar اeste اfaptul اcă اsubiectulا
trimiteاlaاlipsaاdeاființă,اlaاdiviziune,اlaاdependență,اlaاsupunere,اînا
vremeاceاeulاtrimiteاlaاființă,اlaاidentitate,اlaاautonomie, la libertate.
Supunerea, Lacan n-oاtrateazăاcaاșiاpe o slăbiciune,اdinاcontră,اelا
defineșteاsubiectulاprinاaceastăاsupunere.اCeeaاceاpuneاproblemăا
pentruاLacanاesteاmaiاdegrabăاdelirulاdeاautonomie,اdeاlibertate,ا
de identitate.
Este pentru ce, supunerea, care este la fundamentul subiectului, o
regăsim اîn اmod اegal la اfinalul اanalizei. اPentru اcă اla اorigineaا
subiectuluiاexistăاsupunerea,اatunciاlaاfinalul analizei regăsimاdeا
asemenea اsupunerea.„ اDorința اanalistului اnu اeste اo اdorință اpură.ا
Este اo اdorință اde اa اobține اdiferența اabsolută, اcea اcare اintervineا
atunciاcând,اconfruntatاcuاsemnificantulاprimordial,اsubiectulاvineا
pentru اprima اdată اîn اpoziție اde اa اse اsupune( اassujettir –
„subobiectiva”) اacolo.”8 Ceea despre ce este vorba la finalul
analizei este o ordonanțareاsubiectivăاprinاraportاlaاcauză,اceea ce
este اîntotdeauna اcorelativă اunei اsupuneri. اFinalul اanalizei اapareا
întotdeaunaاcaاunاreturاlaاstareaاoriginară a subiectului care este
supunerea.اDiferențaاabsolută,اtrimiteاaiciاlaاdiferențaاîntreاomاșiا
Dumnezeu, اîntre اcauză اși اefect, اKierkegaard اface اde اasemenea
8
Jacques Lacan, Les quatre concepts fondamentaux de la psychanalyse, Paris,
Seuil, 1973, p. 307.
8
referință اacolo în„ اLes Miettes Philosophiques”( اFirimiturileا
filosofice). اMiza, اîn اanaliză, اeste اde اa اrealiza اaceastă اdiferențăا
absolută.اScopulاesteاdeاaاobțineاcaاsubiectulاcaاșiاefectاsăاpoatăا
asumaاcauzaاcareاîlاdetermină,اca el săاpoatăاrecunoașteاfaptul căا
el اnu اeste اcauză اde اsine اînsuși, اci اefectul اunei اcauze. اTrebuie اsăا
sesizezi bine faptul căاsubiectulاnuاesteاdecâtاunاreceptacol,اunاlocا
vid, اîn اmod اcomplet اdependent اde اcauza اcare اîl اdetermină, اesteا
importantاpentruاaاînțelegeاceeaاceاtrebuieاsăاseاîntâmpleاla final
deاanaliză.اExigențaاlaاcareاtrebuieاsăاrăspunziاla finalاdeاanalizăا
nu este de a asuma libertatea mea, ci cauzalitatea9 mea, altfel spus,
supunerea mea. Este اfaptul اcă„ اde اpoziția اnoastră اde اsubiect اnoiا
suntem اtoți اresponsabili”10. اNoi اsuntem اtoți اresponsabili اdeا
cauzalitateaاnoastră.اÎn acest mod Lacan concepe finalul analizei.
Finalul اanalizei اnu اeste اniciodată اgândit اde اLacan اîn اtermeni اdeا
eliberare, اci اîntotdeauna اîn اtermeni اde اsupunere. اExistăا
întotdeauna,اla final de analiză,اprezențaاsupuneriiاcareاpoateاfiاlaا
marele اAltul, اla اsemnificant, اla اreal, اla اinconștient اsau اla اUnul.ا
Oricare اar اfi اmodul اîn اcare اLacan اenunță اfinalul اanalizei, este
întotdeaunaاvorbaاdespreاsupunere.
Să اluăm اacum اconceptul اmarelui Altul pe care el îl اintroduce اînا
psihanaliză,اvedem,اimediat,اacoloاdeاasemenea,اcăاelاesteاabsolutا
conform islamului, la acest mare Altul, unic, separat, situat de Ibn
Rushdاcaاșiاunاintelectاagent,اdeasupra tuturorاoamenilorاșiاla acest
mare اAltul اsituat اde اIbn اSina اca اși اcauză. اÎn اacelași اmod اca اșiا
tradițiaاislamicăاLacanاva اcelebraاatotputerea, اdominația اmareluiا
Altul asupra subiectului. Marele Altul este atotputernic prin raport
cu اsubiectul. اEl اse اafirmă اca اși اun اordin اtranscendent. اCa اși اIbnا
Sina, Lacan va transfera toateاputerileاîntre mâinileاmareluiاAltulا
și اva اreduce اsubiectul اla اun اreceptacol اcomplet اvid. اTrebuie اsăا
gândeștiاîmpreunăاsubiectulاșiاmareleاAltul.اExistăاpeاdeاoاparteا
subiectul اcare اeste اvid, اcomplet اsărac, اmort, اși اde اcealaltă اparteا
9
Jacques Lacan, Ecrits II, Paris, Seuil,1966, p. 345.
10
Jacques Lacan, Ecrits II, Paris, Seuil,1966, p. 339.
9
dorința,اceeaاce faceاsăاexisteاsubiectul,اceeaاceاîlاfaceاviu,اcareاîiا
vine اîntotdeauna اde اla اmarele اAltul. اVeritabilul اpartener اalا
subiectuluiاlaاLacanاnuاesteاseamănulاsău,اmiculاaltul,اciاmareleا
Altul. Este pentru ce elاpoateاspune„اdorințaاomuluiاesteاdorințaا
Altuia”11. Avem deci laاLacanاunاsubiectاcareاesteاsituat,اînainteاdeا
toate,اcaاșiاunاreceptacol,اșiاcareاnuاîșiاcâștigăاexistențaاsaاdecâtا
dinاdorințaاcareاîiاvineاdeاlaاmareleاAltul.اDependențaاsubiectuluiا
laاloculاmareluiاAltulاesteاdeاasemeneaاparadigmăاaاislamului. Este
chiar unul dintre sloganurile cele mai celebre ale islamului: Allahou
akbar (marele Allah).
SăاluămاacumاconceptulاdeاUnul.اAcestاconceptاalاluiاUnul,اLacanا
nu a mers înاmodاnecesar să-lاcauteاînاParmenideاalاluiاPlaton,اelا
se اgăsește اde اasemenea اîn اinima اislamului. اExistă اUnul اluiا
Parmenide, اexistă اUnul اlui اPlotin, اUnul اlui اProclus, اdar اși اUnulا
monoteismuluiاșiاalاislamului.اDacăاexistăاunاpunctاfundamentalاînا
islam acesta este prea bine cel al lui Tawhid,اalاunicității.اAstfel,
Rumi va ajunge de acolo, اmult اînainte اde اLacan, اsă اsimbolizezeا
sursa viului printr-o اtrăsătură, اcomparând اpe ا اDumnezeu اcu اunا
semnificant,اcuاprimaاliterăاaاalfabetuluiاarabاAlif, care se scrie cu
oاtrăsăturăاverticală.„اCineاsuntemاnoi?اÎnاaceastăاlumeاcomplicată,ا
ce existăاde fapt altul decâtاel,اcareاesteاsimpluاcaاșiاAlif-ul? Nimic,
nimic.”12 Avem aici modelul originar al semnificantului unar al lui
Lacan.اDacăاLacanاaاpus,اlaاunاmomentاdat,اaccentulاpeاtrăsătură,ا
aceasta nu este dintr-oاpurăاproveniențăاfreudianăاsauاsaussuriană,ا
aceastaاesteاoاideeاîmprumutatăاdeاlaاRumi.اÎnاaceeașiاmanierăاcaا
șiاRumi,اelاvaاfaceاdinاsemnificantاcauzaاsubiectului.اSăاspuiاcăا
existăاUnulاesteاsăاspuiاcăاelاesteاprimul,اcăاelاesteاsinguraاcauzăا
veritabilă, اeste اde اasemenea اsă اspui اcă اnu اexistă اAltul اlui اAltul,ا
11
Jacques Lacan, Ecrits II, La direction de la cure, Paris, Seuil, 1966, p. 106.
Djalâl-od-DînاRûmî,اMathnawî, La Quête de l’Absolu,اLivresاIاàاIII,اParis,ا
12
13
Avicenne, La Métaphysique du Shifâ’,اLivreاIاàاV,اParis,اVrin,ا1978,اp.ا86.
11
ca fiind dumnezeul legii, însă înاislamاvorbimاdespreاDumnezeuا
înainteاdeاtoateاcaاfiindاrealul,اEl-haq.اRealulاcareاseاsitueazăاînا
inconștient,اputemاspuneاcăاelاesteاanalogاceluiاalاislamului,اacestuiا
DumnezeuاcareاseاsitueazăاînاRayb. În islam îl putem sesiza cel mai
bine sensul deاrealاlaاLacan.اRealulاînاislamاnuاpoateاdecâtاsăاneا
clarifice cu privire la realulاluiاLacan,اcare,اelاînsuși,اnuاpoateاdecâtا
săاne scape.اPsihanalizaاlacaniană,اcaاșiاislamul,اatestăاdespreاunا
real,اdăاmărturieاdespreاunاrealاpeاcareاnu-l putem demonstra, pe
care nu-lاputemاafirmaاînاmodاdirect.اRealulاislamuluiاconvineاînا
mod اparticularاrealului اluiاLacan اpentruاcă اeste اunاreal اîn اafara-
științei,اradical,اînsăاînاacelașiاtimpاsinguraاgaranție.اEste un real
fărăاlege,اabsolut,اcuاcareاnuاexistăاabsolut deloc raport direct. Este
un اreal اseparat, اseparat اde اtoate اformele اde اreprezentări. اEste un
real اcare اsubzistă اîn اafara-reprezentărilor, اdar care اtotuși اsusțineا
subiectul.
Trebuie اde اasemenea اsă اștim اcă اexistă اla اLacan اo اanumităا
echivalență اconceptuală اîntre اreal اși اmarele اAltul, اîntre اreal اșiا
cauză,اîntreاrealاșiاUnul,اșiاcăاexistăاînاmodاegalاaceastăاaceeașiا
echivalențăاînاislam.اDumnezeuاesteاtotodatăاmareleاAltul,اrealulا
El-haq,اcauza,اșiاUnul.
Săاluămاacumاconceptulاdeاinconștient,اînاpsihanalizăاtrebuieاsăا
crezi اîn اinconștient, اiat în اislam اtrebuie اsă اcrezi اîn اRayb. Pentru
Lacan precum șiاpentruاislam,اlucrulاcelاmaiاimportantاneاscapă,اelا
seاsitueazăاîntotdeaunaاacoloاundeاneاlipseșteاsensul,اacolo unde
neاlipseșteاreprezentarea,اacoloاundeاnuاexistăاafirmațieاdirectă.
FaptulاcăاLacanاvorbeșteاdespreاoاexperiențăاdeاtrăitاmaiاdegrabăا
decâtاdespreاoاcurăاesteاdeاasemeneaاunاaltاpunctاcomun.اIslamul,ا
ca اși اpsihanaliza, اvizează اprin اintermediul اunei اexperiențe اoا
reformă,اoاmutațieاsubiectivă.
Săاluămاacumاnu există Altul lui Altul, acolo, de asemenea vedem
imediatاcăاastaاcadreazăاperfectاcuاislamul.اNuاputemاsăاnuاvedemا
omologiaاcareاexistăاîntreاnu există Altul lui Altul șiاnu există alt
12
Dumnezeu decât Dumnezeu. Vedem bine acolo, înاtoateاliterele,اînا
aceastăاformulă,اnu există Altul lui Altul pe care Lacan a pus-oاînا
primاplan,اcăاînvățământulاsăuاseاînrudeșteاcuاislamul.
Chiar اdacă اel اnu اa اvrut اniciodată اs-o اreveleze, اvedem اbine اcăا
islamul a avutاoاinfluențăاfoarteاputernicăاasupraاlui,اvedemاbineا
că اcea اmai اmare اparte اa اconceptelor اpe اcare اel اle اimportă اînا
psihanalizăاsuntاfamiliareاislamului.
Subiectul, marele Altul, realul, Unul, cauza, nu există Altul lui
Altul, sunt acolo tot atâteaاreferințe careاsuntاcomuneاislamuluiاșiا
care اarată اpornind اde اla اce اLacan اa اconstruit اînvățământul اsău.ا
Aceastaاpoateاfărăاîndoialăاsăاuimească,اînsăاînاordonanțarea sa,
învățământul اlui اLacan اeste اîn اmod اexact اsimilar اislamului. اÎnا
aceastăاprivință,اdacăاvremاsăاînțelegemاînvățământulاluiاLacan,اlaا
islam اtrebuie اsă اne اreferim. اChiar اdacă اLacan اnu اcitează اabsolutا
delocاislamul,اastaاrămâne اpentruاelاunاpunctاdeاsprijinاesențial.ا
Eroarea este de a crede căاel nuاesteاdecâtاun simplu retur la Freud.
Profesiunea اde اcredință اa اislamului اeste – اmarele secret al
psihanalizei.اSăاîncercămاliniștitاsăاluămاlucrurileاpornindاdeاacolo.ا
Nuاesteاacoloاdecâtاoاipoteză,اînsăاeuاcred căاaceastăاipotezăاesteا
absolut credibilă, اabsolut sustenabilă. اAsta اse اține, اînsă اtrebuieا
avansatاpasاcuاpas,اprudent.اExistăاîncăاmaiاmulteاpuncteاdeاluatاînا
considerareاpentruاaاputeaاapreciaاconsistențaاacesteiاipoteze.
Maiاîntâiاtrebuieاbineاremarcatاcăاacestاnu există esteاîntotdeaunaا
la اLacan, اca اși اîn اislam, اechivalent اseamănului. اAceasta اvrea اsăا
spunăاcăاnu există garanțieاdeاaceaاparte acolo,اcăاnuاexistăاnimic,ا
la acel nivel acolo careاsăاpoatăاsusțineاexistențaاsubiectului.
Apoiاtrebuieاbineاvăzutاcăاacest nu există se opune la există Unul
careاesteاveritabilaاgaranție.اAceastăاopozițieاoاgăsimاtotodată la
Lacanاșiاînاislam.اLaاLacanاprecum șiاînاislam,اtrebuieاsăاdistingiا
cu اgrijă اsemenii اde اgaranție. اGaranția, اpentru اLacan اprecum șiا
pentruاislam,اseاsitueazăاdoarاlaاnivelulاluiاUnul, care corespunde
mareluiاAltul,اadevăratei cauze, realului, la ceeaاceاsusțineاînاmodا
13
realاsubiectul.اTotuși,اtrebuieاdistinsاAltulاlimbajuluiاcareاnuاesteا
decâtاunاseamănاalاAltuiaاalاgaranțieiاcareاesteاUnul.
AtunciاcândاLacanاneاspuneاcăاnu există Altul lui Altul,اesteاînainteا
de toate pentru aاreaminti,اcaاșiاînاislam,اcăاmareleاAltulاesteاfărăا
echivalent, اfără اasemănător,اfără اegal,اcă اel اesteاsinguraاși اunicaا
garanție.
După,اtrebuieاbineاsăاîțiاdaiاseamaاcăاexperiențaاanaliticăاșiاislamulا
răspundاlaاoاorientareاcomună.اCeاanumeاastaاpoateاpreaاbineاsăا
vizeze, اexperiența اanalitică? اEi اbine اacelași اlucru اca اși اislamul.ا
Experiența اanalitică اși اislamul اvizează اacelași اlucru, اele اvizeazăا
realul. اImportant اpentru اLacan اeste اsă اte اorientezi اîn اdirecțiaا
realului,اînsăاaceasta nu este importat doar pentru Lacan, este la fel
deاimportantاpentruاislam.اReligia,اînاoriceاcazاislamul,اnuاareاdreptا
scop اsă اdea اsens اașa اcum اpoate اs-o sugereze Lacan اîn اTriumful
religiei.اIslamulاnuاareاdreptاfuncție„اde a secreta sens”14 sau de a
găsi „oاcorespondențăاaاtotului cu totul”15.اLacanاneاdezorienteazăا
atunciاcândاneاspuneاcăاreligiaاareاdreptاscopاde „a secreta sens”16.
Înاoriceاcaz,اislamulاvizeazăاunاrealاînاafara-sensului.اTrebuieاștiutا
căاislamulاdăاînainteاdeاtoateاîntâietateاlaاRayb,اlaاceeaاceاscapăا
sensului.اExperiențaاanaliticăاșiاislamulاindicăاînاaceeașiاdirecție.ا
Scopulاesteاdeاaاdeconstruiاtoțiاsemeniiاpentruاaاseاpuneاînاraportا
cu realul. Realul, cauza, garanția, اUnul, اeste اacolo اdintotdeauna,ا
însăاesteاdreptاcăاelاesteاacoperitاdeاsemeni.اEsteاvorbaاdeci de a
retrage, depărta,اdesfaceاtoțiاsemeniiاcareاîmpiedicăاaccesulاlaاreal.ا
Doar اtrecând اprin اdeconstrucție, اprin اnegația اsemenilor, اputemا
accede la garanție,اlaاceeaاceاsusțineاînاmodاrealاsubiectul,اadicăا
realul, اcauza, اgaranția, اUnul. اÎn اpsihanaliză, اca اși اîn اislam, اnuا
trebuieاsăاcreziاînاnimicاdecâtاînاreal,اînاcauză,اînاUnul.
14
Jacques Lacan, Le Triomphe de la religion, Paris, Seuil, 2005, p. 81.
15
Jacques Lacan, Le Triomphe de la religion, Paris, Seuil, 2005, p. 82.
16
Ibid.
14
De asemenea, trebuie bine sesizat căاexperiențaاanalitică,اașaاcumا
Lacan o concepe,اseاfondeazăاpeاoاaltăاlogicăاdecâtاceaاaاcercetării
unuiاsensاascuns.اEaاnuاseاregleazăاpeاinterpretare,اașaاcumاaاpututا
s-o اfacă اFreud, اci اpe اnegația, اpe اdeconstrucția اsemenilor, اcăciا
semeniiاsuntاnuاdoarاfalși,اciاmaiاalesاnociviاîntru-câtاeiاconstituie
obstacole اla اaccesul اla اreal, اei اîmpiedică اsubiectul اsă اacceadă اlaا
cauza اdorinței اsale. اEste اvorba deci, اînainte اde اtoate, اdespreا
deconstrucție. اMetoda اlacaniană اnu اconsistă اîn اa اdescifraا
inconștientul, اea اvizează اîn اmod اesențial اsă اretragă اvoalurile, اsăا
distrugăاobstacoleleاcareاseاgăsescاîntreاcauzăاșiاsubiect.
Trebuie اbine اînțeles اîn اmod اegal اcă اveritabila اproblemă اpentruا
Lacan nu este simptomul, ci delirul de autonomie. Veritabila
problemă اeste اcredința اîn اautonomia اeului, اeste اaceasta اîn اmodا
esențial اcea اcare اface اbarieră, اcare اvoalează اși اcare اîmpiedicăا
subiectul اsă اacceadă اla اcauză, اla اgaranție. اEste pentru ce Lacan
concepeاîntotdeaunaاexperiențaاanaliticăاcaاșiاinversulاautonomiei.ا
Subiectul اtrebuie اeliberat اtocmai اde اaceastă اfalsă اcredință.
Psihanaliza اlacaniană اprivește, اînainte اde اtoate, اsubiectul, اunا
subiect اpe اcare اea اîl اsituează اîn اmod اesențial اca اdepinzând اde اoا
cauză, اiar اmiza اîn اexperiența اanalitică اeste اde اa-l conduce la a
asumaاdependențaاdeاaceastăاcauză.اTrebuieاconceputăاexperiența
analiticăاcaاșiاoاregresieاspreاreal,اspreاcauzaاcareاesteاlaاorigineaا
subiectului, اiar اaceastă اregresie اspre اreal este اînainte اde اtoate, اoا
distrugere,اoاrepunereاînاchestiune a autonomiei eului. Este acolo
un اpunct اabsolut اesențial اcare اpermite اsă اdistingi psihanaliza de
diferiteاpsihoterapii,اînsăاcareاaratăاșiاpânăاlaاceاpunctاpsihanalizaا
se aseamănă islamului.
Celălalt اpunct اimportant care اtrebuie اluat اîn seamă este اcăا
psihanalizaاlacanianăاvizeazăاcauzaاdorinței șiاcă islamulاvizeazăا
cauzaاcredinței,اaceasta esteاaceeașiاorientare.اAtunciاcândاLacanا
spuneاcăاexperiențaاanaliticăاpoartăاasupraاcauzeiاdorinței,اeiاbine,ا
elاnuاspuneاaltاlucruاdecâtاislamul.اIslamulاnuاareاcaاșiاscopاsăاdeaا
sens, اci اsă اpermită اsubiectului să اprotejeze sau اsă اregăseascăا
15
credința.اCredințaاnuاseاpoateاregăsiاdecâtاcuاcondițiaاdeاaاdistrugeا
semeniiاcareاsuntاobstacoleاșiاcareاîmpiedicăاsubiectulاsăاacceadăا
la اcauza اcredinței. اEste اîn اmod اprecis اceea اce اLacan اîncearcă اsăا
facă اîn اpsihanaliză, اa اdeconstrui اobstacolele اpentru اa اaccede اlaا
cauza اdorinței. اEste اaceeași اmetodă, اeste اsuficient اsă اînlocuieștiا
credințaاprinاdorințăاsauاcredințaاprinاjuisare,اcăciاLacanاvorbeșteا
de asemenea despre juisare.
Esențialulاesteاsăاveziاcăاexistăاînاislamاșiاînاexperiențaاanaliticăاînا
modاexactاaceeașiاlogicăاînاoperă.اEsteاvorbaاdespreاaاdeconstruiا
toți اsemenii اpentru اa اface اsă اvaloreze اceea اce اoperează اasupraا
subiectului, اceea اce اîl اsusține اîn اmod اreal. اEste اexact اaceeașiا
metodă, اacelași اprocedeu, اtrebui اmai اîntâi اsă اfaci اnegația, اaltfelا
spus, اtrebui اmai اîntâi اsă اdistrugi, اsă اdeconstruiești, اsă اsacrificiا
semeniiاpentruاaاregăsiاaccesulاlaاveritabilaاgaranție.
ÎnvățământulاluiاLacanاesteاfoarteاobscur,اel اeste de o asemenea
complexitate اîncât اeste اfoarte اdificil اsă اte اregăsești اacolo. Este
vorba, اîntocmai اpentru اa اnu اte اpierde, اde اa اextrage اde اacolo اunا
principiu.اÎnاciudaاcomplexitățiiاînvățământuluiاluiاLacan,اeuاcredا
căاexistăاtotușiاposibilitatea de a te repera pornind de acolo.
Scopul اeste اde اa اarăta اveritabilul اresort اdin care el اprocedă اînا
diferiteleاsaleاelaborări,اdeاaاsesizaاceeaاceاînاmodاveritabilاanimăا
acest اînvățământ. اSă اcitești اLacan اnu اse اlimitează اla اa اrepetaا
învățământulاsău,اciاlaاaاizolaاlogicaاsa.اCeeaاceاeuاvreauاînاmodا
esențialاsăاvăاfacاsăاvedețiاeste căاmetodaاconstantăاdeاcareاLacanا
se اfolosește, اîn اdiferitele اsale اelaborări, اrelevă اde اprofesiunea اdeا
credință اa اislamului. اEu اvreau اtocmai اsă اarăt اcă اeste اea اcea اcareا
prescrie logica.
19
Ibid.
20
Djalâl-Od-DînاRûmî,اMathnawî, La Quête de l’Absolu,اLivresاIاàاIII,اParis,ا
Rocher, 2004, p. 56.
21
Djalâl-Od-DînاRûmî,اMathnawî, La Quête de l’Absolu,اLivresاIاàاIII,ا
Rocher, 2004, p. 59.
22
Ibid.
23
Djalâl-Od-DînاRûmî,اMathnawî, La Quête de l’Absolu,اLivresاIاàاIII,ا
Rocher, 2004, p. 62.
24
Ibid.
18
Iată اveritabilul اdebut اal اpsihanalizei. اIată اmetoda, اprocedura, اpeا
care Freud a reluat-o. اAceastă اpractică اa اascultării, اîn اcare اesteا
vorbaاînainteاdeاtoateاdespreاaاseاizolaاcuاpacientulاpentruاcaاelاsăا
poată اvorbi اcel اmai اliber اposibil, اacest اmod اde اa اface اnu اa اfostا
inauguratاdeاFreud,اeaاaveaاlocاmultاînainteaاluiاîntru-câtاoاgăsimا
dejaاînاMathnawî. Găsimاacolo,اlaاRumiاtotاceeaاceاcaracterizează,ا
înaintea اtimpului,„ اdescoperirea اfreudiană”. اExistă اabsolut اtot,ا
inclusivاideeaاdeاaاplasaاmânaاpeاpacient.اIatăاveritabilulاdebutاalا
psihanalizei, اveritabila اscenă اinaugurală. اGăsim اacolo, nu doar,
diagnosticul اpentru اa اdistinge اbolile اcare اrelevă اde اmedicinaا
generalăاșiاbolileاcareاrelevăاdeاaceastăاartăاparticularăاșiاcareاsuntا
legate,اlaاboalaاinimii,اlaاiubire,اlaاtransfer.اGăsimاacoloاînاmodا
egal,اaceastăاnecesitateاdeاaاseاizolaاcu pacientul pentru a-lاfaceاsăا
vorbească اdespre اintimitatea اsa. اMedicul اlui اRumi اeste اcel اcareا
interoghează, اcare اpune اîntrebări اpacientului اsău اdespre اtrecutulا
său, اdespre اrelațiile اsale, اdespre اcopilăria اsa اpentru اa اdescoperiا
cauzaاrăuluiاsău,اiarاaceastaاseاînsoțeșteاdeاasemeneaاdeاunاgestا
careاconsistăاînاaاpuneاmânaاpeاpacient.
Însăاatunci,اceاanumeاîlاorienteazăاpeاLacan?اPentruاaاdaاideeaاaا
ceeaاceاîlاorienteazăاpaاLacan eu m-așاmulțumiاînاmodاegalاsă-l
citez pe Rumi:
Acolo unde iubirea se trezește, moare eul, umbra despotului.
Tu, lasă-l să moară pe acesta în noapte.
Și respiră liber în aurora matinală!
Acest اpasaj اîl اgăsim اîn اmod اnotabil اîn„ اEnciclopedia اștiințelorا
filosofice” اa اlui اHegel. اAparent اHegel اera اmult اmai اonest اdecâtا
Lacan,اcăciاelاcelاpuținاcitaاsurseleاsale.اIatăاceeaاceاdăاmărturieا
despre اceea اce اîn اmod اreal اl-a اinfluențat اpe اLacan, اîncă اde اlaا
început,اîn اpsihanaliză.اPrima اconcepție اdespre اconcluzia curei a
19
luiاLacan,اpeاcareاoاregăsimاîn„اVarianteاaleاcureiاtip”,اaceastaاesteا
lui Rumiاfaptulاcăاoاdatorează.اÎncăاdinاprimiiاaniاaiاseminaruluiا
său, اeste اpe اmodelul اlui اRumi, اmodelul اobstacolului, اla اvoaluluiا
narcisic اfaptul اcă اLacan اcadrează اexperiența اanalitică. اȘi اacoloا
vedem اprea اbine اcă اraportul اsău اla اpsihanaliză اnu اeste اun اraportا
directاlaاFreud.اÎncăاdeاlaاînceput,اexistăاdejaاoاluareاdeاdistanțăاcuا
Freud. اLacan اdezvoltă اo اaltă اperspectivă اpronind اde اla اaceeașiا
sursă.
Aceasta اesteاmetodaاca اatare اa اlui اRumi اcea اcare اeste اreluată اdeا
Lacan.اAceastaاesteاtocmaiاlaاRumiاfaptulاcăاelاaاgăsit-o,اînاaceastăا
mortificareاaاeului,اdinاcareاîntemeiazăاoperațiaاanalitică.اElاîșiاiaا
punctul اsăuاde اpornireاdinاaceeași اsursă اca اși اFreud.اFreud اca اșiا
LacanاseاinspirăاdinاRumi.اEsteاRumiاcelاcareاdeschideاcalea,اșiا
celاcareاconstituieاoاreferințăاcomunăاlaاFreudاșiاlaاLacan.اTotuși,ا
dacă اLacan اexploatează اaceeași اsursă اca اși اFreud, اel اnu اîi اfaceا
aceeașiاlectură.اCeeaاceاîlاintereseazăاînاmodulاcelاmaiاspecialاpeا
Lacan la Rumi,اaceastaاesteاmoarteaاeuluiاpentruاaاfaceاsăاiasăاlaا
suprafațăاsubiectul.
Ceeaاceاoاgăsimاîn„اVariante ale curei-tip”,اaceastaاesteاînاmodا
exact اaceeași اmetodă اca اși اla اRumi. اAceasta اconsistă اîn اmodا
esențialاînاaاdeconstruiاaceastăاfalsăاcredințăاînاautonomiaاeului.ا
EsteاceeaاceاLacanاnumeșteاsubiectivareaاmorții25.اCaاșiاlaاRumi,ا
trebuieاsăاtreciاdeاacoloاprinاmoarte,اtrebuieاsăاmoriاpentru اsine
însuși,اpentruاaاtraversaاvoalulاnarcisismului.„اneاtrebuieاsăاștimا
cum اanume اsă اcombatem اeul اnostru, اîn اaparență اinteligent اșiا
conștient,اcumاanumeاsăاtrezimاparteaاdinاnoiاînșineاdinاsomnulا
săuاalاacesteiاlumi.اCelاmaiاmareاvoalاcareاneاseparăاdeاorigineaا
25
Jacques Lacan, Ecrits I, Paris, Seuil,1966, p. 347.
20
noastrăاesteاsentimentulاdeاaاfiاunاexistentاindependent...”26 Este
așa,اfaptulاcăاLacanاesteاcondusاlaاaاconcepeاfinalulاdeاanalizăاcaا
și اo اdeconstrucție اa اeului, اîn اcalitatea اîn اcare اacest اvoal اalا
autonomiei face ecran cauzei. Doar اodată اdisipat اmirajulا
autonomiei, اne اputem اpune اîn اraport اcu اcauza, اgaranția. اScopulا
analizei este de a desface acest voal narcisic, cel care face obstacol
întreاcauzăاșiاsubiect.اExperiențaاanalitică,اcaاșiاlaاRumi,اesteاatunciا
constituităاcaاșiاoاregresieاspreاorigine,اspreاadevărataاcauză.
ÎncăاdeاlaاprimaاconcepțieاaاexperiențeiاanaliticeاaاluiاLacan,اgăsimا
deci اaceastă اdeconstrucție اa اsemenilor, اși اaceasta اeste اabsolutا
conformăاprofesiunii deاcredințăاaاislamului.اVedemاacolo,اfaptulا
căاprofesiuneaاdeاcredințăاaاislamuluiاesteاdejaاbineاînrădăcinatăاînا
primaاconceptualizareاaاexperiențeiاanalitice.اPunctulاdeاpornireاalا
luiاLacanاînاpsihanaliză,اnoiاîlاputemاașadarاreferiاlaاislam.اEsteاpeا
profesiuneaاdeاcredințăاaاislamuluiاfaptulاcăاelاseاbazeazăاîncăاdeا
laاprimiiاsăiاpașiاînاpsihanaliză.
Această اmetodă اcare اanimă اprima اmișcare اa اînvățământului اluiا
Lacanاvaاrămâneاconstantă,اesteاpornindاdeاlaاeaاfaptul căاLacanا
opereazăاlaاfelاdeاbineاînاultimulاsăuاînvățământ,اînsăاdeاoاmanierăا
maiاradicală.اCuاprivireاlaاaceasta,اesteاmaiاdegrabăاexperiențaاluiا
Al-Ghazâlîاceaاcareاvaاserviاdeاexempluاexperiențeiاanalitice.
Pentruاaاoاînțelege,اacolo,اesteاspre„اAl-mun-qidh min al-dalal”,ا
„Eliberarea اde اeroare”, اfaptul اcă اtrebuie اsă اne اîntoarcem. اEsteا
tocmaiاînاacestاtext,اcăاAl-Ghazâlîاrevineاasupraاdepresieiاpeاcareا
el a traversat-oاșiاcumاanumeاelاaاieșitاdeاacolo.اElاexplicăاcumا
anumeاînاmodاnotabilاgrațieاprofesiuniiاdeاcredințăاaاislamuluiاelاaا
ajuns să اregăsească اcredința, اaltfel اspus, اpentru اel اvindecareaا
inimii. Al-Ghazâlî اpovestește اcă اel اnu اa اputut اobține اvindecareaا
27
„Vindecareaاmea”اnuاesteاrezultatulاaranjamentuluiاconvenabilاalاuneiا
demonstrații sauاalاordiniiاsistematiceاstabiliteاlaاunاdiscurs,اeaاesteاdatoratăا
luminii pe care Dumnezeu a proiectat-oاînاinimaاmea(ا...)اCelاcareاconsiderăا
căاdescoperireaاadevăruluiاstăاpeاargumenteاbineاdefinite,اlimitează(اdeseoriا
fărăاaاoاști)اamplitudineaاMisericordieiاdivine.”اAl-Ghazali,„اEliberarea de
eroare”,اParis,اAlbouraq,اp.33.
28
„Tu mi-aiاcerutاmaiاîntâiاsă-țiاvorbescاdespreاprofitulاpeاcareاeuاl-am tras
din teologie (‘ilmاal-kalâm),اapoi despre repulsia mea pentru anumite metode
adoptateاdeاpartizaniiاÎnvățământuluiاAutorității(اahlاal-ta’lîm) incapabiliاsăا
ajungăاlaاadevărاpentru căاeiاseاmulțumescاsăاurmezeاorbeșteاghidulاlorا
spiritual.”اAl-Ghazali,„اEliberarea de eroare”,اParis,اAlbouraq,اp.19.
29
Kant, Critique de la raison pure, Paris, Gallimard, 1980, p. 54.
22
Iată اceea اce اîmi اpărea اsă اindice, اîn اmaniera اcea اmai اmanifestă,ا
orientarea اlacaniană. اÎn„ اAl-munqidh min al-dalal”, اgăsim اînا
modul cel mai simplu, metoda lui Lacan. Noi avem acolo,
coordonateleاexacteاaاceeaاceاLacanاnumeșteاexperiențaاanalitică.ا
MetodaاcareاesteاlaاinimaاînvățământuluiاluiاLacanاapăreaاaiciاîntr-
unاmodاparticularاdeاclar.اExperiențaاanaliticăاimplicăاîntotdeauna,ا
într-un anumit mod, o deconstrucțieاdeاacestاtipاacolo.اAceastaاesteا
simpluاșiاaceastaاmi-aاpărut,اînاplusاînاmodاparticularاiluminant.ا
Acolo,اlaاcelاmaiاsimpluاajungemاsăاsesizămاfaptulاcăاesteاislamulا
celاcareاîlاorienteazăاpeاLacanاșiاnuاpe Freud.
DinاcontrăاamاputeaاcredeاcăاesteاDescartes,اcăciاLacanاvaاpuneا
maiاdegrabăاînاfață„اactulاcartezianاelاînsuși,اînاcalitateaاînاcareاelا
este un act. Ceea ce ne este de acolo raportat șiاspus,اaceastaاesteاînا
modاprecisاfaptulاdeاaاoاspuneاcăاelاesteاunاact,اesteاtocmaiاdinا
acestاpunctاînاcareاseاterminăاoاpunereاînاsuspensieاaاoriceاștiințăا
posibilă,اfaptulاcăاesteاtocmaiاacoloاceeaاceاasigură„اeuاsunt”-ul.”30
El اva اpune اînainte اcogito-ul„ اeu اam اîncercat اpentru اvoi اsă اîlا
focalizezاînاjurulاuneiاanumiteاconcepțiiاaاceeaاceاesteاexperiența
cogito-ului اcartezian.”31 Totuși, اceea اce اface اparticularitateaا
învățământului اlui اLacan, اaceasta اeste اprea اbine اmai اdegrabăا
efortul de a deconstrui cogito-ul اcartezian. اIată اceea اce اel اpoateا
scrieاdeاexempluاîn„اLogicaاfantasmei”:„اcăciاesteاpreaاbineاcert
faptulاcăاcogito-ulاcartezian,اaceastaاnuاesteاniciاmăcarاunاlucruاdeا
spus,اdecâtاdeاremarcatاcăاeuاnuاl-am ales prin hazard, aceasta este
prea اbine اpentru اcă اel اse اprezintă اca اși اo اaporie, اo اcontradicțieا
radicalăاlaاstatutulاinconștientului,اfaptulاcă atâteaاdezbateriاs-au
învârtitاdejaاînاjurulاacestuiاstatutاpretinsاfundamentalاalاconștiințeiا
30
Jacques Lacan, L'acte psychanalytique,اVersionاnumérique,اSéminaire non
publié,اp.ا99.
31
Jacques Lacan, Les problèmes cruciaux pour la psychanalyse, version
numérique,اséminaireاnonاpublié,اp.211.
23
deاsine.اÎnsăاdacăاs-arاfiاgăsit,اdupăاtoate,اfaptulاcăاacestاcogitoاseا
prezintăاcaاfiindاînاmodاexactاcelاmaiاbunاinversاpeاcareاl-am putea
găsi,اdintr-un anumit punct de vedere,اlaاstatutulاdeاinconștient.”32
Cu riscul de aاseاcontrazice,اLacanاpreferăاsăاcitezeاDescartesاdecâtا
Al-Ghazali.اEsteاDescartesاcelاcareاvaاocupaاînاfațaاscenei,اelاîlاvaا
puneاînاvaloareاpeاDescartes,اînsăاîlاvaاlăsaاpeاAl-Ghazali înاumbră.ا
EsteاtocmaiاpentruاceاDescartesاpareاaiciاreferințaاesențială,اînsăا
ceeaاceاseاurmăreșteاînاmodاmaiاsecret,اaceastaاesteاpreaاbineاmaiا
degrabăاexperiențaاluiاAl-Ghazali.
SchemaاesențialăاpornindاdeاlaاcareاLacanاconstruieșteاexperiențaا
analitică este اoاschemăاpe اcareاo اgăsimاdejaاînاtradițiaاislamică.ا
AceastaاnuاesteاlaاFreudاsauاlaاDescartes,اaceastaاesteاînاtradițiaا
islamică اfaptul اcă اLacan اgăsește اexemplul اmajor اal اexperiențeiا
analitice.اExperiențaاparadigmaticăاpentruاLacanاesteاceaاaاtradiției
islamice.اEsteاpeاeaاfaptulاcăاseاfondează experiențaاanalitică.اNuا
existăاdoarاFreudاînاspateleاluiاLacan,اexistăاmaiاalesاAl-Ghazali
șiاDjalal-Od-Din Rumi.
Psihanaliza, اpentru اa اo اaprecia, اtrebuie اmai اîntâi اs-o اreînscrii اlaا
justulاsăuاloc. اTrebuieاmaiاîntâiاsăاrecunoștiاfaptulاcă,اcondițiileا
istoriceاaleاpsihanalizeiاnuاseاelaboreazăاlaاsfârșitulاsecoluluiاXIX,ا
ciاîncăاdinاsecolulاXII.اTrebuieاmaiاîntâiاs-oاreatașeziاlaاtradițiaاdinا
care اea اprovine. اAceasta اeste اfaptul اcă اpsihanaliza اține اla foarte
vecheاtradițieاînاcareاeaاtrebuieاreînscrisă.اAceastaاesteاînاtradițiaا
islamică,اesteاtocmaiاacoloاcăاtrebuieاreplasatăاpsihanalizaاpentruا
aاoاsituaاînاmodاcorect.
Această اperspectivă اne اdă اun اalt اpunct اde اvedere اasupra اistorieiا
psihanalizei. Este un punct de vedere diferit de cel care a fost
difuzat.اÎnsăاacestاaltاpunctاdeاvedereاpermiteاsîاînțelegiاmaiاbineا
32
Jacques Lacan, La logique du fantasme,اversionاnumérique,اAssociationا
lacanienne internationale, p. 95.
24
deاundeاvineاpsihanalizaاșiاdeاundeاvineاînvățământulاluiاLacan.
Săاreviiاlaاislam,اaceastaاesteاsăاreviiاlaاtradițiaاoriginalăاcareاesteا
la fundamentulاpsihanalizeiاfreudiene,اînsăاcareاesteاlaاfelاdeاbineا
laاfundamentulاînvățământuluiاluiاLacan,اcareاșiاelاesteاîndatoratا
din اaceastă اaceeași اtradiție. اNu اexistă اveritabilă اruptură, اniciا
veritabilăاrevoluție.اLacan,اnuاmaiاmultاdecâtاFreud,اnuاauاfostاînا
faptاrevoluționari.
Ceea اce اîl اinspiră اpe اLacan اnu اeste اFreud, اeste اprea اbine اmaiا
degrabăاtradițiaاislamică.اLacanاesteاmaiاalesاghidatاprin ceea ce
islamulاîlاînvață.اElاnuاesteاchiarاatâtاdeاfreudian,اelاseاinspirăاmultا
maiاmultاdecâtاoاcredemاdinاislam.اChiarاdacăاeaاesteاsubterană,ا
islamulاesteاoاreferințăاcentrală.اDacăاoاvremاpreaاbineاoاclipăاsăا
deschidemاochiiاasupraاorientăriiاlacaniene,اasupraاlogiciiاpeاcareا
eaاoاcomportă,اneاdămاseamaاfoarteاrepedeاdespreاceeaاceاeaاareا
comun cu orientarea اislamică. اIslamul, اiată اveritabilul اpunct اdeا
sprijin al lui Lacan pornindاdeاlaاcareاelاconstruieșteاînvățământulا
său.اEsteاacoloاveritabilaاsaاreferință.اNuاajungemاsă-lاînțelegemا
peاLacan,اpentruاcăاîntocmaiاaceastăاreferințăاacoloاnuاaاfostاdatăا
niciodată اde اel. اEl اchiar اa اfăcut اtotul اpentru اa اne اrefuza اaccesulا
acolo.اIslamulاlaاinimaاpsihanalizeiاesteاabsolutاesențialاdeاsesizat,ا
fărăاdeاcareاnuاînțelegemاmareاlucru.اEsteاcertاcăاatâtاtimpاcâtاnuا
dispunemاdeاaceastăاreferințăاacolo,اînvățământulاsăuاvaاrămâneاînا
mare parte ermetic.
Dacăاoاvremاsăاsesizămاceeaاceاanimăاacestاînvățământ,اpunctulا
cheie اal اacestui اînvățământ, اeste اîn اprofesiunea اde اcredință اaا
islamuluiاfaptulاcăاîlاgăsim.اEsteاacoloاfaptulاcăاoاgăsimاaxiomaا
acestuiاînvățământ,اfundamentul, baza. Prin intermediul profesiunii
de اcredință اa اislamului اputem, اîntr-adevăr, اrezuma اreflecția اluiا
Lacanاprivindاexperiențaاanalitică.اPornindاdeاlaاea,اputemاdegaja,ا
principiul, اmetoda اLacan. اMetoda اLacan, اîn اordonarea اsa اeste اînا
25
modاexactاsimilarăاprofesiuniiاdeاcredințăاaاislamului.اRegăsimاînا
modاexactاaceeașiاlogicăاînاoperă.اAceastaاstăاpeاnegațiaاsemenilor,ا
peاdeconstrucțiaاobstacolelor,اpentruاaاajungeاlaاunاreal.اRegăsimا
aceastăاaceeașiاmetodăاînاoperăاoricareاarاfiاdiferiteleاelaborăriاaleا
luiاLacan.اElاoاfoloseșteاdeاmanierăاconstantă.
Capitolul 2. Metoda lacaniană
ÎncăاdeاlaاînceputاlaاLacan,اatunciاcândاelاintroduceاnoțiuneaاdeا
subiect اpentru اa اo اdistinge اde اeu, اgăsim اdeja اaceastă اmetodă اdeا
deconstrucție.اExistăاunاobstacolاîntreاsubiectاși simbolicاșiاtrebuieا
să اajungi اsă-l traversezi. Ceea ce face obstacol, aceasta este
imaginarul, اgaranția, اea, اse اsituează اde اpartea اsimbolicului.ا
Imaginarul اeste اca اși اun اvoal اinterpus اîntre اsubiect اși اsimbolic.ا
Trebuie اdeci اsă اdeconstruiești اobstacolul, اsă اfaci اnegația اasupraا
imaginarului,اpentruاaاteاpuneاînاraportاcuاsimbolicul.اEsteاceeaاceا
reprezintăاschema L33 aاluiاLacan.اPeاaceastăاschemăاgăsimاdouăا
axe, ele sunt prezentate, de Lacan, perpendiculare una pe alta. Axa
imaginarăاesteاprezentatăاcaاșiاperpendicularăاpeاaxaاsimbolică,اcaا
șiاunاobstacol,اcaاșiاunاvoalاlaاelaborareaاsimbolică.
Dacă اpunem اîntrebarea اcare اeste اgaranția اla اacest اmoment اalا
învățământului اlui اLacan? اRăspunsul اeste: اSimbolicul. اCeea اceا
trebuieاașadarاsăاizoleziاcaاșiاgaranțieاînاprimulاînvățământاalاluiا
Lacan,اaceastaاesteاsimbolicul,اînاopozițiaاsaاlaاceeaاceاesteاvorbaا
despre اa اtraversa, اa اdeconstrui اca اși اobstacol, اadică اimaginarul.ا
Simbolicul اeste اgaranția اși اimaginarul اeste اseamănul. اImaginarulا
nu este, cu privire la simbolic „decât اumbre اși اreflexii.”34 De la
prima اsa اconcepție اa اexperienței اanalitice, اregăsim اdeja اacestا
33
Jacques Lacan, Ecrits I, Paris, Seuil, 1966, p. 53.
34
Jacques Lacan, Ecrits I, Paris, Seuil, 1966, p. 11.
26
procedeuاcareاconsistăاlaاaاdeconstruiاsemeniاpentruاaاseاpuneاînا
raportاcuاgaranția.
Din اmomentul اîn اcare اînvățământul اsău اîncepe, اimaginarul اesteا
asociat اeului, اși اaceasta اeste اceea اce اface اbarieră اîn اexperiență,ا
aceasta اeste اceea اce اse اinterpune, اvoalează, اîmpiedică, اlegăturaا
subiectului اla اsimbolic. اCeea اce اdistinge اîn اmod اfundamentalا
subiectul اinconștientului de eul imaginar, aceasta este faptul căا
subiectulاtrimiteاlaاdependență,اînاtimpاceاeulاtrimiteاlaاautonomie.ا
Dejaاacoloاvedemاpreaاbineاcăاceeaاceاpuneاproblemă,اaceastaاnuا
esteاdependențaاsubiectului,اciاautonomiaاeului.
În اtot اprimul اînvățământ اal اlui اLacan, اvoalul, اobstacolul, اesteا
propriuاimaginarului,اiarاînاrevanșă,اsimbolicul,اmareleاAltulاesteا
consideratاcaاșiاcauza,اgaranția.اEsteاvorbaاdespreاaاajunge,اdincoloا
deاaceastăاfalsăاcredințăاaاautonomieiاeului,اlaاaاseاpuneاînاraportا
cuاgaranția.„اSoluțiaاesteاdeاcăutatاdeاoاaltăاparte,اde partea Altuia,
distins printr-un mare A, اsub اnumele اa اce اnoi اdesemnăm اun اlocا
esențialاlaاstructuraاsimbolicului.”35 Lacanاvaاsituaاmaiاîntâiاieșireaا
de اpartea اsimbolicului, اaltfel اspus, اde اpartea اmarelui اAltul, اînا
calitateaاînاcareاelاesteاcelاalاBuneiاcredințe,اcelاcareاnuاînșală.
Prinاraportاla„اegoاpsychology”,اcareاseاcentreazăاînainteاdeاtoateا
asupra اautonomiei اeului, اLacan اse اdistinge اde اasta اpunând اînا
valoareاdependențaاsubiectuluiاlaاmareleاAltul.اMareleاAltul,اfiindا
aici,اloculاcauzei,اalاgaranției. Lacan sesizeazăاînاfondاimaginarulا
caاșiاunاvoal,اîntreاsubiectاșiاmareleاAltul, iar asta prescrie practicii
analitice, conform la ceea ce prescrie Rumi, vizarea de a reduce
voalulاeuluiاpentruاaاdegajaاdependențaاlaاmareleاAltul.
35
Jacques Lacan, Ecrits I, La psychanalyse et son enseignement, Paris, Seuil,
1966, p. 451.
27
Regăsimاacelașiاprocedeuاîn„اVarianteاaleاcurei-tip”.اLaاautonomiaا
eului اrăspunde اsubiectivarea اmorții.36 Ceea اce اLacan اnumeșteا
subiectivareaاmorții,اaceastaاesteاdistrugereaاeului.اTrebuieاsăاtreciا
prin moarte pentru a traversa voalul eului. Este tocmai pentru ce el
concepe finalul اde اanaliză, اîn اtermeni اde اrenaștere اa اsubiectului.ا
Renașterea اpresupune اun اa اmuri اsieși اînsuși. اEa اpresupuneا
distrugerea اeului, اpentru اa اrenaște اîn اcalitate اde اsubiect. اAceastăا
teză,اtrebuieاpreaاbineاreamintitاdeاundeاeaاîiاvineاluiاLacan,اastaا
vine اde اla اRumi. اVoalul اeului اși اmoartea اeului, اacestea اsuntا
metafore care sunt cele ale lui Rumi.
AtunciاcândاLacan,اmaiاtârziu,اarticuleazăاfinalul analizei pornind
deاlaاdezindentificareaاfalică37,اpornindاdeاlaاrenunțareaاlaاaاseاluaا
drept falusul, putem spune اcă اo اregăsim اmereu اacolo اaceeașiا
metodă.
Aceastaاesteاînاmodاegalاpornindاdeاlaاaceastăاaceeașiاlogicăاfaptulا
că اLacan, اîn„ اEtica اpsihanalizei”, اsemnalează اexistența اa اdouăا
bariere,اcuاprivireاlaاreal,اcareاcorespundاlaاfuncțiaاbinelui38 șiاaا
frumosului.39
Cu اfantasma, اnoi اregăsim اo اnouă اversiune اa اacestei اaceleiașiا
metode.40 Fantasmaاesteاconsideratăاcaاșiاunاobstacolاdeاtraversatا
pentru اa اaccede اla اgaranție, اde اunde اnoțiunea اde اtraversare اaا
fantasmei.„ اExpresia اde اtraversare اa اfantasmei اnu اia اvaloarea sa
decâtاdinاfaptulاcăاexistăاoاbarieră.”41 Esteاvorbaاdespreاaاgândiا
36
Jacques Lacan, Ecrits I, Paris, Seuil,1966, p. 347.
37
Jacques Lacan, Le séminaire, L’angoisse, Paris, Seuil, 2004, p. 128.
38
Jacques Lacan, L’éthique de la psychanalyse, Paris, Seuil, 1986, p. 257.
39
Jacques Lacan, L’éthique de la psychanalyse, Paris, Seuil, 1986, p. 271.
40
Jacques Lacan, Tous écrits, Proposition sur le psychanalyste de l’école,
versionاnumérique,اp.ا254.
41
Jacques Alain Miller, Cours 1982-1983, Du symptôme au fantasme, version
numérique,اp.ا93.
28
fantasma اca اși اo اbarieră اdespre اcare اeste اvorba اde اa اo اtraversa.ا
Fantasmaاînاeaاînsășiاesteاoاconstrucțieاdespreاcareاesteاvorbaاdeاaا
oاdeconstrui.اEaاîmplineșteاaceeașiاfuncțieاdeاbarieră,اdeاvoal,اcaا
șiاeul.اCeاanumeاauاeleاînاcomunاeulاșiاfantasma?اCeeaاceاeleاauاînا
comun,اaceastaاesteاfaptulاcăاsuntاsemeni,اsemeniاdeاaاfi,اsemeniا
de identitate, de libertate, de autonomie.
Căاesteاvorbaاdespreاregresieاimaginară,اdespreاmortificare, despre
dezindentificare,اdespreاtraversareاaاfantasmei,اsauاdespreاcădereاaا
subiectului اpresupus اa اști, اtoate اaceste اdiferite اexpresii اseا
raporteazăاlaاoاsingurăاșiاaceeașiاmetodă.اCeeaاceاLacanاnumeșteا
căderea اsubiectului اpresupus اa اști اnu اeste اdecât اo اaltă اvariantă اaا
acestei اaceleiași اmetode اde اdeconstrucție. اTrebuie اștiut اcăا
psihanalistulاînاelاînsușiاnuاesteاdecâtاunاseamăn.اEاnuاesteاacoloا
decât اca اși اartificiu, اnecesar اexperienței. اLa اfinalul اanalizei, اoا
negație اtrebuie اsă اse اaplice اasupra اsubiectului اpresupus اa اști. اEl
trebuieاsăاcadă42 pentruاaاnuاmaiاfaceاecranاlaاcauză,اlaاgaranție.
DacăاcomparămاepocileاdiferiteاaleاînvățământuluiاluiاLacan,اneا
dăm اseama اcă اaceasta اeste اmereu اaceeași اmetodă اcea اcare اesteا
reluată.اRegăsimاpesteاtotاacelașiاprocedeuاcareاseاrepetă.اAceastăا
recurențăاesteاsuficientăاpentruاaاclarificaاlucrurile,اșiاpentruاaاarătaا
căاexistăاpreaاbineاunاfirاpeاcareاîlاurmeazăاLacanاdinاseminariiاînا
seminarii.اEsteاîntotdeaunaاoاproblemăاdeاdeconstrucțieاpentruاaا
ajungeاlaاgaranție.اExistăاdeاfiecareاdatăاconfigurațiiاpuținاdiferite,ا
însăاeleاse supune mereu aceleiașiاlogici.اNoiاavemاdeاfiecareاdatăا
termeniاpuținاdiferiți,اînsăاmetodaاrămâneاaceeași.اToateاacestea,ا
înاfond,اfacاecouاprofesiuniiاdeاcredințăاaاislamului.
http://jonathanleroy.be/2016/02/orientation-lacanienne-jacques-alain-miller/
42
Jacques Lacan, L'acte psychanalytique,اversionاnumérique,اséminaireاnonا
publié,اp.ا87.
29
Subاformeاdiferite,اprofesiuneaاdeاcredințăاaاislamuluiاesteاînاmodا
vizibilاprezentăاpeاtot parcursulاînvățământuluiاsău.اVedemاpreaا
bine اcă اfundația اreflecției اsale اeste اprofesiunea اde اcredință اaا
islamului.اVedemاpreaاbineاcăاînاfondاaceastaاesteاmareaاsaاteză.ا
Există اprea اbine اîntre اdiferitele اelaborări اale اlui اLacan اoا
continuitate.اȘiاcareاse sprijinăاpeاce?اPeاprofesiuneaاdeاcredințăاaا
islamului.اEsteاtocmaiاacoloاfaptulاcăاseاgăseșteاveritabilulاresortا
alاexperiențeiاanalitice.اCeeaاceاfaceاcontrastاcuاdiferiteleاelaborăriا
ale اlui اLacan, اaceasta اeste اpermanența اunei اaceleiași اmetode, اoا
metodăاpeاcareاelاaاluat-oاînاtradițiaاislamică.
LaاfondulاînvățăturiiاluiاLacan,اexistăاpreaاbineاoاlogică,اiarاaceastăا
logică اeste اabsolut اconformă اprofesiunii اde اcredință اa اislamului.ا
Regăsimاprofesiuneaاdeاcredințăاaاislamuluiاînاoperăاoricareاarاfiا
diferitele اelaborări اale اlui اLacan. اEste اîn اacest اmod اcă اfaptul اcăا
trebuie اabordată اexperiența اanalitică. اDacă اo اvrem اsesiza اlogicaا
careاanimăاacestاînvățământ,اaceastaاesteاtocmaiاînاprofesiuneaاdeا
credințăاaاislamuluiااfaptulاcăاoاgăsim.اCaاșiاînاislam,اesteاvorba
despreاnegațieاasupraاsemenilorاpentruاaاatingeاgaranția.اAceastaا
este اsimplu, اasta اpermite اsă اsituezi اacest اînvățământ اîntr-o
continuitate,اastaاîiاridicăاparteaاsaاobscură,اșiاastaاpermiteاînاmodا
egalاsăاindiciاînاceاtradițieاelاseاînscrie,اșiاcumاel se poate citi.
30
cum اîl اgăsim اîn اînvățământul اlui اLacan, اaceasta اeste اun اconcept
careاaاfostاdejaاproblematizat,اdeاcătreاIbnاSînâاșiاIbnاRushd.
Celاmaiاbine,اfărăاîndoială,اpentruاaاabordaاaceastăاproblemă,اesteا
de اa اlua اîn اseamă اceea اce اAlain اde اLibera اnumește„ اtranslatioا
studirum”, اcăci, اîntr-adevăr, اuităm اprea اadesea اfaptul că„ اesteا
Avicena,اnuاAristotel,اcelاcareاa اinițiatاoccidentulاlaاfilosofie.”43
Nu اtrebuie اmai اales اuitat اașa اcum اo اamintește اAlin اde اLibera اcăا
atunci اcând اMeister اEckhart اspune اcă اomul„ اnu اeste اnimic اîn اelا
însuși”44 căاaceastaاesteاpentruاaاspuneاacelașiاlucruاcaاșiاIbnاSînâ,ا
șiاcăاatunciاcândاAlbertاcelاMareاafirmăاcăاomulاnuاesteاdecâtاpurا
neant, اcă اaceasta اesteاîncă اpentruاa اspune اacelașiاlucru اca اși اIbnا
Sînâ:„اAvicenaاspuneاșiاdovedeșteاcăاtotاceeaاceاesteاneantاesteاdinا
elاînsușiاneant:اdacăاîntr-adevărاelاeraاdinاelاînsușiاceva,اelاnuاarا
depindeاdeاunاaltulاdupăاființă...”45 ȘiاatunciاcândاLacanاvorbeșteا
despreاlipsaاdeاființă,اelاdeاasemenea,اnuاfaceاdecâtاsăاreiaاtezaاluiا
IbnاSînâ.اNuاexistăاnimicاnouاacolo.اTermenulاlacanianاdeاlipsăاdeا
ființă اprocedă în اfapt اdin اaceastă اlipsă اde اființă اa اlui اIbn اSînâ.ا
Trebuieاpreaاbineاsăاneاdămاseamaاdeاaceasta,اafirmațiaاcăاcreaturaا
luatăاînاeaاînsășiاnuاconțineاdecâtاneant(اinاseاabsolueاhabetاnonا
esse),اcăاeaاesteاînاpotențăاnon-fiind,اsauاmaiاdegrabăاcăاeaاeste
non-fiindاînاcalitateaاînاcareاeaاareاpotențaاsăاnuاfie,اesteاoاadaptareا
a anumitor teze patristice, instrumentalizate de doctrine filosofice
precise,اderivateاdeاlaاAvicena.”46
43
Alain de Libera, Penser au Moyen Age, Paris, Seuil, 1980, p.91.
44
Alain de Libera, Métaphysique et noétique Albert le Grand, Paris, Vrin,
2005, p. 97.
45
Alain de Libera, Métaphysique et noétique Albert le Grand, Paris, Vrin,
2005, p. 97.
46
Alain de Libera, Métaphysique et noétique Albert le Grand, Paris, Vrin,
2005, p. 97.
31
Într-adevăr,اîn„اMetafizicaاluiاSifha”,اneاspuneاIbnاSina,اînاafaraا
Ființei اnecesare, altfel spus cauza, „quidditățile اtuturor اcelorlalteا
lucruri,اașaاcumاtuاoاști,اnuاmerităاființa.اÎnsăاdinاcontrăاprinاeleا
însele,اabstracțieاfăcutăاdeاrelațiaاlorاlaاființaاnecesară,اeleاmerităا
non-ființa. اAceasta اeste اtocmai اpentru اce اtoate اîn اele اînsele اsuntا
falseاșiاadevărulاlorاesteاprinاea.”47 De asemenea pentru Ibn Sina
„Tot اceea اce اare اo اquidditate اare اo اgaură, اo اcavitate, اcare اesteا
aceastăاquidditate”48, altfel spus, tot ceea ce are o quidditate are o
formăاfeminină;اînاcalitateaاînاcareاeaاesteاconceputăاpentruاaاprimiا
ființa,اcareاnuاpoate să-iاvinăاdecâtاdinاUnul,„اdinاsinguraاFiințăا
care este „Samad” (Eternă), اadică اimpenetrabilă, اmasivă, اși اfărăا
niciاoاgaură.”49
Esteاel,اînاmodاegal,اcelاcareاesteاprimulاcareاdistingeاesențaاdeا
existență. اDistincție اla اcare اtrebui اîn اmod اabsolut اsă اte اformezi
pentruاaاcitiاînاmodاcorectاLacan.اImposibilاsăاteاregăseștiاacoloاînا
învățământul اlui اLacan اfără اsă اdistingi اesența اde اexistență.ا
Comentând اunul اdintre اversetele اdin اCoran, اți اîn اmod اnotabilا
versetulا2;255„اDumnezeuاsingurاesteاcelاcareاeste,اcelاviu, care
subzistăاprinاelاînsuși.”اIbnاSinaاajungeاsăاconcludăاfaptulاcăاesențaا
și اexistența اse اdisting اîn اființa اcreată اîn اgeneral اînsă اcă اele اseا
identificăاînاDumnezeu.اAceastăاdistincțieاîntreاesențăاșiاexistență,ا
sfârșește اîn اultimă اanaliză, اla اdistincția اîntre اcauză اși اefect, اîntreا
creator اși اcreatură, اîntre اadevărata اFiință اși اfalsa اființă. Singur
creatorul,اFiințaاnecesară,اdispuneاdeاoاesențăاcareاseاconfundăاcuا
47
Avicenne, La Métaphysique du Shifâ’,اLivresاdeاVIاàاX,اParis,اVrin,اp.ا95.ا
Cf.اAmélie-MarieاGoichon,اLaاdistinctionاdeاl’essenceاetاdeاl’existenceا
d’aprèsاIbnاSînâ,اParis,اDescléeاdeاBrouwer,ا1937,اp.ا144.
48
IbnاSînâ,اcommentaireاdeاlaاSourateاAs-samadiya,اcitéاparاAmélie-Marie
Goichon,اLaاdistinctionاdeاl’essenceاetاdeاl’existenceاd’aprèsاIbnاSînâ,اParis,ا
DescléeاdeاBrouwer,ا1937,اp.ا147.
49
Ibid.
32
existențaاsa,اînاceeaاceاpriveșteاcreatura,اea,اeaاnuاareاființă,اnuاareا
esențăاproprie,اeaاtrageاexistențaاsaاdintr-unاAltulاdecâtاeaاînsăși,ا
aceastaاesteاoاfalsăاființă,اoاnon-ființă.اEsteاceeaاceاfaceاînاmodا
notabilاcăاomul,اpentruاIbnاSina,اnuاareاesențăاproprie,اciاdoarاo
existență.
Trebuie اde اasemenea اștiut اcă اIbn اSina اeste اprimul اla اa اdefini
adevărul اca اși اadecvare اa اvorbirii اla اlucru. اTotuși, اceea اce اesteا
înainte اde اtoate اdecisiv اla اel اeste اacest اadevăr اca اși اcauză, اacestا
adevăr اcare اatinge اla اreal, اși اeste اtocmai اpentru اce اdoar اFiințaا
necesară,اEl-haq,„اesteاAdevărulاînاsine”,اșiاfaptulاcă„اtotاceeaاceا
esteاaltulاdecâtاFiințaاnecesarăاesteاfalsاînاsine”50.اAdevărulاastaاnuا
poate اfi اdecât اDumnezeu, اcăci اDumnezeu اsingur اeste اagentul,ا
cauza,اsursa,اînsăاomul,اel,اnuاesteاdecâtاunاfelاdeاnișă,اdecâtاunا
receptaculاvid,اoاfalsăاființă.اPrinاconsecință,اpentruاel,اdoarاFiințaا
necesarăاpoateاspune„اEu”„(اJe”).51
Vedemاmaiاbineاpornindاdeاacoloاceeaاceاordonăاperspectivaاluiا
Lacan.اÎnțelegemاmaiاbineاpentruاce,اsubiectul,اLacanاîlاconcepeا
caاșiاoاlipsă-la-ființă,اcaاșiاnegativulاaاtotاceeaاesteاființa,اcaاșiاoا
non-esență. اAtunci اcând اLacan اne اspune اcă اnu اexistă اesență اaا
omului,اaceastaاnuاesteاînاfaptاdecâtاoاreluareاaاtezeiاluiاIbnاSina.ا
Această اdistincție اîntreاesență اși اexistențăاa اluiاIbn اSina, اaceastaا
este prea bine ceea pe ce Lacan s-a sprijinitاînاînvățământulاsău.ا
Esteاîn„اMetafizicaاluiاShifa”,اfaptulاcăاelاaاgăsitاdinاceاanumeاsăا
conceapăاsubiectulاpsihanalizei.
„Existențaاprecedăاesența”اalاluiاSartreاnuاesteاdecâtاoاaltăاversiuneا
aاtezeiاluiاIbnاSina.اCuاreculul,اsfârșimاdeاasemeneaاprinاaاconstataا
50
Amélie-Marie Goichon, La distinction de l’essence et de l’existence
d’après Ibn Sînâ,اParis,اDescléeاdeاBrouwer, 1937, p. 36.
51
Amélie-Marie Goichon, La distinction de l’essence et de l’existence
d’après Ibn Sînâ,اParis,اDescléeاdeاBrouwer,ا1937,اp.ا42.
33
faptul اcă اHeidegger, اel اde اasemenea, اs-a sprijinit mult pe
„MetafizicaاluiاShifa”.اSursaاcomunăاlaاHeidegger,اlaاSartreاșiاlaا
Lacan,اaceastaاesteاIbnاSinaاșiاaاsa„اMetafizicăاaاluiاShifa”.
„Returul اla اFreud” اal اlui اLacan اnu اeste اabsolut اdeloc اun اretur اlaا
Freud.اEuاcredاcăاacestاsloganاaاacoperitاceeaاdespreاceاesteاvorbaا
înاmodاveritabil.اTezaاluiاLacan,اtezaاscandaloasă,اcumاcăاsubiectulا
esteاdivizat,اesteاînاfaptاoاtezăاaاluiاIbnاRushd.اEsteاtocmaiاpeاacoloا
faptulاcăاLacanاvaاajungeاsă recunoascăاfaptulاcăاsubiectulاnuاesteا
decât اdiviziune, اfaptul اcă اel اnu اse اconstituie اîn اmod اprimordialا
decât اca اși اdivizat. اRepunerea în اchestiune اa اeului اca اși اagent اalا
unitățiiاpsihice,اLacanاaاîmprumutat-oاlaاIbnاRushd.„اEsteاelاcelا
careاpoartăاlovituraاacesteiاprimeاrăniاnarcisiceاfăcutăاomenirii.”52
Înاaceastăاprivință,اputemاspuneاconcepțiaاsubiectuluiاlaاLacanاareا
douăاreferințeاesențiale,اIbnاSinaاpentruاlipsaاdeاființăاșiاIbnاRushdا
pentruاdiviziuneaاsubiectului.اAtunciاcândاLacanاformulează„اastaا
gândește”,اelاnuاfaceاdecâtاsăاreiaاtezaاluiاIbnاRushd.اÎntr-adevărا
pentruاIbnاRushdاsubiectulاnuاesteاstăpânاalاproprieiاsaleاgândiri,
există اceva اaltul اcare اîl اface اsă اgândească. اDupă اel اaceasta اesteا
intelectul اunic اși اseparat, اcomun اtuturor اoamenilor اcel اcareا
gândeșteاînاmineاatunciاcândاeuاgândesc,اaltfelاspus,„اastaاgândeșteا
înاmine.”
Dacăاexistăاunاpunctاabsolutاdecisiv,اînاtezaاlui Ibn Rushd aceasta
esteاpreaاbineاdiviziuneaاsubiectuluiاîntreاintelectاagentاșiاintelectا
material.اIatăاdeاexempluاceeaاceاelاpoateاscrieاînاcomentariulاsăuا
despre„اDeاanima”اalاluiاAristotel:„اTuاtrebuieاsăاștiiاcăاraportulا
intelectului agent la acest intelect اeste اca اși اraportul اluminii اlaا
diafanاșiاcăاraportulاformelorاmaterialeاlaاacestاintelectاesteاcaاșiا
celاalاculoriiاdiafanului.اÎnاacelașiاmod,اîntr-adevăr,اînاcareاluminaا
52
Jean- Baptiste Brenet, Averroès l’inquiétant, Paris, Les belles lettres, 2015,
p. 11.
34
esteاperfecțiuneaاmaterialului.اȘiاînاacelașiاmodاînاcareاdiafanulاnu
este mutat prin culoare, nu revede prin inteligibilii care sunt aici jos
decâtاînاcalitateaاînاcareاelاesteاperfectاprinاacestاintelectاșiاcareاelا
esteاiluminatاdeاel.اȘiاînاacelașiاmodاînاcareاluminaاfaceاsăاtreacăا
culoareaاdeاlaاpotențăاlaاactاpentruاcaاeaاsăاpoatăاsăاpunăاînاmișcareا
diafanul, اîn اacelași اmod اintelectul اagent اface اsă اtreacă اla اactا
„intențiile”اinteligibileاînاpotențăاpentruاcaاintelectulاmaterialاsăاleا
primească. Iatăاcumاanumeاtrebuieاînțelesاceeaاceاsuntاintelectulا
materialاșiاintelectulاagent.”53 Așaاcumاdiafanulاcareاnuاvede,اcareا
nuاesteاdecâtاunاreceptor,اînاacelașiاmodاomulاnuاesteاastaاînsășiا
careاgândește,اciاastaاgândeșteاînاel.
Trebuie știut căاaceastăاtezăاaاdiviziuniiاsubiectuluiاinauguratăاdeا
Ibn Rushd, aceasta este tocmai teza pe care اse اfondeazăا
învățământul اlui اLacan. اEa اva اmarca اde اmanieră اiremediabilăا
concepțiaاsaاaاsubiectului.اEsteاtocmaiاpentruاce,اpentruاel„اcelاcareا
esteاdinاnaturaاînsășiاaاsubiectuluiاuman,اdacăاelاnuاmaiاesteاunا
subiect اdivizat, اel اeste اnebun.”54 Tot اca اși Ibn Rushd, ceea ce el
consideră اca اși اfiind اfundamentul اsubiectului, اaceasta اesteا
diviziuneaاșiاnuاidentitatea.اEsteاînاmodاveritabilاpunctulاdeاsprijinا
al lui Lacan. Diviziunea subiectului este conceptul fundamental
careاîlاvaاconduceاlaاaاtreceاdeاlaاpsihiatrieاlaاpsihanaliză.اAceastaا
este اteza اcare اva اinfluența اîntregul اsău اînvățământ. اAceasta اesteا
caleaاpeاcareاelاoاvaاluaاșiاnuاoاvaاmaiاpărăsi.
Înاgenezaاsubiectuluiاmodern,اIbnاRushd ocupăاunاlocاcentral,اcăciا
aceastaاesteاtocmaiاcontraاacesteiاtezeاcă„اastaاgândeșteاînاmine”ا
faptulاcăاs-aاdezvoltatاconcepțiaاomuluiاcaاșiاagentاalاgândiriiاsale.ا
„Aceasta nu este la Ibn Rushd, ci contra lui Averroes, apoi contra
averroiștilor,اapoiاlaاei,اînاrăspunsاcriticilor,اfaptulاcăاmai presus de
53
Averroès,اL’intelligence et la pensée, Paris, Flammarion, 1998, p. 80.
54
Jacques Lacan, Les formations de l'inconscient, Paris, Seuil, 1998, p. 431.
35
toate s-a اelaborat اproblematica اomului اca اși اsubiect اagent اalا
gândirii.”55 Istoria اsubiectului اmodern اeste اașadar اfondată اpeا
respingereaاtezeiاluiاIbnاRushd,اșiاesteاtocmaiاașaاcăاajungemاlaا
„euاgândescاdeciاeuاsunt”اalاluiاDescartes.„اEsteاThomasاcelاcare,ا
primul,اindicăاexigențaاvociiاactiveاcontraاtransformăriiاpasiveاlaا
care اAverroes اera اpresupus اa اvrea اsă اsupună اfiecare اom اcareا
vorbeșteاșiاcareاgândește.اHicاhomoاintelligit.اEuاnuاsuntاgândit.ا
Euاgândesc.اNoiاgândim.اAstfel este credo-ul, cum nu se poate mai
„modern” اpentru اcă اanti-averroist, اal اlui اThomas.”56 Opera sa
„Unitatea اintelectului, اcontra اlui اAverroes”, اse اdeschide اastfel:ا
„Esteاdejaاcevaاtimpاdeاcândاoاeroareاasupraاintelectuluiاaاînceputا
să seاrăspândească.اEaاîșiاtrageاorigineaاsaاdinاtezeleاluiاAverroes,ا
careاîncearcăاsăاsusținăاcăاintelectul„ا...”اesteاoاsubstanțăاseparatăا
deاcorpاdupăاființă,اcareاnuاesteاînاniciاunاmodاunităاcorpuluiاcaاșiا
formă.”57 DupăاThomasاintelectul,اprinاcareاomulاesteاomاnuاmaiا
este la اAverroes اîn اom, اel اeste اîn اafară, اel اîi اeste اretras. اOmulا
rushdian اnu اeste اsubiectul اagent اal اgândirii, اel اnu اeste اdecâtا
furnizorul de imagini sau de fantasme pentru intelectul agent.
ConstatareaاluiاThomasاesteاclară:اomulاdupăاAverroesاnuاînțelege,ا
elاnuاgândește,اelاesteاgândit.„اCuplajulاintelectuluiاposibilاcuاomulا
înاcareاsuntاimaginileاaleاcărorاspeciiاsuntاînاintelectulاposibilاesteا
caاșiاcuplajulاzidului,اînاcareاesteاculoarea,اșiاaاvederii,اînاcareاesteا
specia culorii sale. Dacăاdeciاarاexistaاacestاcuplaj,اînاacelașiاmodا
în اcare اzidul اnu اvede, اînsă اculoarea اsa اeste اvăzută, اar اrezulta اdeا
acolo اcă اomul اnu اar اgândi, اci اimaginile اsale اar اfi اgândite اdeا
55
Alain de Libera, Archéologie du sujet,اLaاDoubleاRévolution,اParis,اVrin,ا
2014, p. 245.
56
Alain de Libera, Archéologie du sujet,اLaاDoubleاRévolution,اParis,اVrin,ا
2014, p. 247.
57
Thomasاd’Aquin,اContre Averroès, Paris, Flammarion, 1994, p. 77.
36
intelectul posibil. Este deci prea bineاimposibilاsăاsalveziاtezaاpeا
careاacestاomاaiciاoاgândeșteاdacăاadoptămاpozițiaاluiاAverroes.”58
Este اaceastă اaceeași اpolemică اanti-Ibn Rushd cea pe care o vom
regăsiاlaاDescartes.اDescartesاnuاface,اîntr-unاanumitاmod,اdecâtاsăا
continue lupta lui Thomas d’Aquin اcontra اtezei اlui اIbn اRushd.ا
Trebuieاștiut,اaceastaاesteاcontraاluiاIbnاRushd,اtotاcaاșiاThomasا
d’Aquin, اfaptul اcă اDescartes اutilizează اcogito-ul. Cogito-ul
DescartesاîlاîmprumutăاdeاlaاSfântulاAugustinاșiاîlاutilizeazăاcontraا
subiectului rushdian, întru-cât اel اstipulează اfaptul اcă اgândireaا
aparțineاsubiectului.اAceastaاesteاtocmaiاînاacestاmodاfaptulاcăاs-a
elaborat اsubiectul اmodern اîn اfilosofie, اsubiectul اca اși اagent اalا
gândiriiاsale.„اCeeaاce(ا...)اdefineșteاînاmodاintrinsecاmodernitatea,ا
aceasta esteاfărăاîndoială manieraاînاcareاființaاumanăاseاgăseșteا
acolo اconcepută اși اafirmată اca اși اsursa اreprezentărilor اsale اși اaا
actelorاsale,اcaاșiاfondamentul lorاsauاîncăاcaاșiاautorulاlor.”59
Putem اspune اcă اceea اce اcomportă اcogito-ul lui Descartes este
înainte de toate suprimarea diviziunii subiectului. Cartezianismul,
aceastaاesteاoاreacțieاlaاdiviziuneaاsubiectului,اaceastaاesteاoاluptă,ا
un اrăzboi اcontra اteoriei اlui اIbn اRushd. اArgumentul اpilotului اșiا
naveiاesteاînاmodاesențialاutilizatاcontraاtezeiاrushdiene:„اNaturaا
măاînvațăاdeاasemenea, prin aceste sentimente de durere, foame,
sete,اetc.,اfaptulاcăاeuاnuاsuntاdoarاlojatاînاcorpulاmeu,اastfelاcaاunا
pilotاînاnavaاsa,اci,اînاafarăاdeاaceasta,اcăاeuاîiاsuntاunitاînاmodا
foarteاstrâns,اșiاîntr-atâtاdeاconfundatاșiاamestecatاîncâtاeuاcompunا
caاșiاunاsingurاtotاcuاel.”60 Argumentulاpilotuluiاșiاalاnaveiاesteاunا
clasic, اîl اgăsim اdeja اla اIbn اRushd:„ اPe اacolo, اAlexandru اinfirmăا
58
Thomasاd’Aquin,اContreاAverroès,اFlammarion,اParis,ا1994,اp.ا141.
59
AlinاRenault,اL’individu.اRéflexionاsurاlaاphilosophieاduاsujet, Paris,
Hatier, 1998, p. 6.
60
RenéاDescartes,اMéditationsاmétaphysiques,اméditationاsixième,اParis,ا
Flammarion, 1992, p. 193.
37
(teza)اafirmândاcăاprintreاperfecțiunileاprimeاaleاsufletuluiاexistăاoا
perfecțiune اseparată, اașa اcum اo اspunem اdespre اpilot اși اdespreا
navă,...”61 OاregăsimاdeاasemeneaاlaاThomasاd’AquinاcontraاIbnا
Rushd:„ اAșadar, اodată اstabilit اfaptul اcă اsufletul اeste اcaracterizatا
prinاactivitateaاvegetativă,اsenzitivă,اintelectivăاșiاprinاmișcare,اelا
întreprindeاsăاarateاfaptulاcă,اînاtoateاacesteاpărți,اsufletulاnuاesteا
unitاcorpuluiاcaاșiاpilotulاnavei,اciاcaاoاformă.”62
Ceeaاceاesteاmaiاuimitor,اesteاcă,اpeاdeاaltăاparte,اDescartes, اvu
risculاdeاaاseاcontrazice,اreiaاargumentul„اomuluiاzburător”63 al lui
Ibn اSina اpentru اa اse اopune اlui اIbn اRushd. اAceastă اficțiune اcareا
servește,اlaاînceput,اluiاIbnاSinaاlaاaاarătaاexistențaاsufletuluiاcaاșiا
separatăاdeاcorp,اDescartesاoاreiaاcaاșiاargumentاpentruاaاcombateا
partizanii اtezei اrushdiene: اIată اaceastă اficțiune, اsă presupunem,
spune Ibn Sina,„ اcă اunul اdintre اnoi اar اcreat اdintr-o اdată اși اcreatا
perfect. اÎnsă اochii اsăi اsunt اvoalați اși اnu اpot اvedea اlucrurileا
exterioare.اElاaاfostاcreatاînاaer,(اsauاmaiاdegrabă)اînاvidاastfelاîncâtا
să اnu-l اrănească اrezistența اaerului اpe اcare el ar putea-o اsimți.ا
Membreleاsaleاsuntاseparate,اdeciاnuاseاîntâlnescاșiاniciاnuاseاating.ا
Apoi اel اreflectează اși اse اîntreabă اdacă اpropria اsa اexistența اesteا
dovedită.اFărăاsăاaibăاniciاoاîndoială,اelاarاafirmaاcăاelاexistă;اînا
ciuda a aceasta el nu ar اdovedi اmâinileاsale,اniciاpicioarele اsale,ا
nici اintimitateaاintestinelor اsale,اnici اo اinimă,اnici اunاcreier, اniciا
oriceاlucruاexterior,اînsăاelاarاafirmaاcăاelاexistă,اfărăاaاstabiliاcăا
existăاoاlungime,اoاlățime,اoاadâncime (...)اELاarاignoraاexistențaا
tuturor اmembrelor اsale, اînsă اar اști اcă اexistența„ اeului” اsău, اa اsaا
61
Averroès,اL’intelligenceاetاlaاpensée,اFlammarion,اParis,ا1998,اp.ا66.
62
Thomasاd’Aquin,اContre Averroès, Flammarion, Paris, 1994, p. 87.
63
EtienneاGilson,اLesاsourcesاgréco-arabesاdeاl’Augustinismeاavicennisant,ا
Paris, Vrin, 1981, p. 41.
38
„anniya”( اintenție), اeste اceva.”64 Acest اargument اal„ اomuluiا
zburător”اDescartesاîlاreiaاși-lاutilizeazăاcontraاluiاIbnاRushd.„ا...,ا
șiاvăzândاcăاeuاputeamاsăاdisimulezاcăاeuاnuاaveamاniciاunاcorp,ا
șiاcăاnuاexistaاniciاoاlumeاșiاniciاunاlocاînاcareاeuاsăاfiاfost;اînsăاcăا
euاnuاputeamاdisimulaاpentruاaceastaاcăاeuاnuاeramاdeloc;اșiاcăاdinا
contră, اdin اaceasta اînsăși اcă اeu اgândeam اla اpune اla اîndoialăا
adevărulاcelorlalteاlucruri,اurmaاînاmodاfoarteاevidentاșiاfoarteاcertا
căاeuاeram;اînاlocاca,اdacăاeuاașاfiاîncetatاdoarاsăاgândesc,اchiarا
dacăاtotاrestulاaاceeaاceاimaginasemاarاfiاfostاadevărat, eu nu aveam
niciاunاmotivاsăاcredاcăاeuاașاfiاfost;اeuاamاcunoscutاdeاacoloاcăا
euاeramاoاsubstanțăاaاcăreiاîntreagăاesențăاsauاnaturăاnuاesteاdecâtا
deاaاgândi,اșiاcare,اpentruاaاfi,اnuاareاnevoieاdeاniciاunاloc,اniciاnuا
depinde اde اvreun اlucru اmaterial. اAstfel اîncât اacest اeu, اadicăا
sufletul, prin care eu sunt ceea ce eu sunt, esteاînاîntregimeاdistinctا
deاcorp.”65
Ceeaاceاtrebuieاvăzutاînاmodاegal,اaceastaاesteاfaptulاcăاDescartesا
folosește اîn اmod اexact اaceeași اmetodă اca اși اAl-Ghazali. Este
suficient اsă اcompari„ اAl-munqidh min al-dalal” اcu„ اMeditațiileا
Metafizice”اpentruاa-ți da seamaاdeاevidență.
Mult اînainte اde اDescartes, اAl-Ghazali, اse اangajează اîntr-o
întreprindere اde اrefondare اa اștiinței, اdeconstruiește, اpune اlaا
îndoială, اtoate اdiferitele اmetode اale اepocii اsale اpretinzând اlaا
certitudine.اElاrevineاmaiاîntâiاasupraاcopilărieiاsaleاșiاaاanilorاsăiا
deاstudii.اElاpovesteșteاcăاfoarteاtânăr,اelاaveaاdejaاoاmareاseteاdeا
cunoaștere, اcă اel اa اobținut اîn اtinerețea اsa اo اanumită اcantitate اdeا
cunoștințeاpeاcareاelاleاconsideraاatunciاcaاșiاcerte,اînsăاcăاtoateا
64
Amélie-MarieاGoichon,اLaاdistinctionاdeاl’essenceاetاdeاl’existenceاd’aprèsا
IbnاSînâ,اParis,اDescléeاdeاBrouwer, 1937, p. 14. Etienne Gilson, Les sources
gréco-arabesاdeاl’Augustinismeاavicennisant,اParis,اVrin,ا1981,اp.ا40.
65
RenéاDescartes,اDiscoursاdeاlaاméthode,اParis,اFlammarion,ا2016,اp.ا67.
39
acesteاcunoștințeاpeاcareاelاle-aاmoștenitاînاcopilăriaاsaاauاsfârșitا
prin a se sparge.اElاarاfiاpututاîntr-adevărاsăاseاopreascăاacolo,اșiا
să اconcludă اfaptul اcă اspiritul اuman اnu اpoate اatinge اnici اoا
certitudine. اÎnsă اdin اcontră,„ اmișcat اde اo اforță اinterioară”66, el a
decis اsă اcontinue. اNeputând اsă اse اsatisfacă اdin اaceastăا
incertitudine, اel اdecide اsă اfacă اtabula اrasa اde اtrecut, اsăا
deconstruiascăاtotul,اpentruاaاreîncepeاtotulاșiاaاreconstruiاștiințaا
peاbazeاsolide.„اEuاmi-am spus atunci: aceasta este tocmai asupra
realității اlucrurilor اfaptul اcă اeu اtrebuie اsă اanchetez. اÎmi اera اdeciا
indispensabilاsăاcunosc(اmaiاîntâi)اesențaاveritabilăاaاștiințeiاșiاesteا
atunciاcăاmi-aاapărutاînاmodاclarاfaptulاcăاștiințaاcertăاeraاceaاalا
căreiاobiectاdeاcunoaștereاseاdevoalaاfărăاaاfiاmurdăritاdeاîndoialăا
și اfără اca اvreo اposibilitate اde اeroare اși اiluzie اsă اpoată اsă اi اseا
asocieze, اși اfără اca اinima اsă اpoată اsă اcontemple اo اastfel اdeا
eventualitate.(ا...)اEsteاastfelاcăاeuاamاînțelesاfaptulاcăاoriceاlucruا
(miraculos)اpeاcareاeuاîlاignoramاșiاdespreاcareاeuاnuاaveam nici o
cogniție اcertă اreleva اde اo اștiință اpuțin اfiabilă اși اincertă, اși اoriceا
științăاlipsităاdeاfiabilitateاnuاpoateاfiاoاștiințăاcertă.”67
Înاîntreprindereaاsaاdeاrefondareاaاștiinței,اAl-Ghazaliاîncepeاmaiا
întâi prinاaاpuneاlaاîndoialăاcunoașterile ieșiteاdinاsimțurileاsale.ا
„Făcândاapelاlaاtoatăاenergiaاmea,اeuاm-amاpusاsăاreflectezاasupraا
lucrurilorاperceputeاdeاsimțuriاșiاasupraاadevărurilorاnecesare,اșiا
dacăاîmiاeraاposibilاsăاfacاsăاaparăاînاmineاcâtevaاîndoieliاcuاprivireا
laاsubiectulاlor.اÎndoialaاpersistentăاaاzdrobitاasigurareaاpeاcareاeuا
oاaveamاînاlucrurileاperceputeاdeاsimțuri.اEaاs-aاinsinuatاatâtاdeا
profund اîn اmine اîncât اeu اam اsfârșit اprin اa-mi spune: cum اsă اteا
încrezi اîn اlucruri اsensibile اatunci اcând اvederea, اunul اdintreا
principalele simțuri,اcândاeaاfixeazăاoاumbră,اoاvedeاfixă,اimobilăا
66
Al-Ghazâlî,اLaاdélivranceاdeاl’erreur,اParis,اAlbouraq,اp.ا25.
67
Ibid.
40
șiاoاdeclarăاprivatăاdeاmișcare?اDupăاoاorăاdeاobservație,اvedereaا
realizeazăاmobilitateaاacesteiاumbreاcareاînاfaptاseاdeplasează,اnuا
înاmodاinstantaneuاniciاdintr-oاdatăاciاînاmodاprogresiv,اîncetișor,
deاoاmanierăاînاcareاeaاnuاesteاniciodatăاimobilă.اȘiاîncă,اochiulا
observă اo اstea اși اo اvede اatât اde اmică اcât اo اmonedă اde اaur, اapoiا
calculeleاgeometriceاdemonstreazăاcăاacestاastruاesteاînاfaptاmultا
maiاmareاdecâtاpământul.”68
Elاpuneاapoiاlaاîndoialăاimaginarul,اșiاesteاacoloاfaptulاcăاelاiaاdreptا
exemplu visul. „Sufletulاmeuاezităاsăاrăspundăاapoiاfăcuاrecurgândا
laاproblemaاcomplicatăاaاvisului,اelاspuseاatunci:„اNuاveziاtuاcăا
visulاteاpoartăاlaاaاcredeاanumiteاlucruriاșiاaاimaginaاanumiteاalteleا
pe care tuاleاrețiiاcaاșiاsigureاșiاferme.اÎnاaceastăاstare,اtuاnuاaiاniciا
oاîndoialăاînاceeaاceاpriveșteاvaliditateaاlorاînsăاlaاtrezireaاsa,اtuاieiا
conștiințăاcăاtotاceeaاceاimaginaseșiاșiاcrezuseșiاesteاnefondatاșiا
inconsistent.”69
Elاsfârșeșteاprinاaاfaceاtabulaاrasaاdeاtotاceeaاceاelاînsușiاputuseا
preda:اteologie,اfilosofie,اmatematici,اpentruاaاregăsiاadevărataاcaleا
aاștiinței,اvindecareaاinimii,اșiاcareاpresupuneاînاmodاprecisاfaptulا
caاsăاnuاconsiderămاcăاaceastăاcaleاesențialăاarاfiاceaاcareاprocedăا
prin اdemonstrație اsau اargumentație,70 ci اcalea اcare اprocedă اprinا
negația, prin aneantizarea tuturor formelor de obstacole. Este
aceastăاmetodăاacoloاceaاpeاcareاoاregăsimاlaاDescartes.اDescartesا
68
Al-Ghazâlî,اLaاdélivranceاdeاl’erreur,اParis,اAlbouraq,اp.ا29
69
Ibid.
70
„Vindecareaاmea”اnuاesteاrezultatulاaranjamentuluiاconvenabilاalاuneiا
demonstrațiiاsauاalاordiniiاsistematiceاstabiliteاlaاunاdiscurs,اeaاesteاdatoratăا
luminii pe care Dumnezeu a proiectat-oاînاinimaاmea(ا...)اCelاcareاconsiderăا
căاdescoperireaاadevăruluiاstăاpeاargumenteاbineاdefinite,اlimitează(اdeseoriا
fărăاaاoاști)اamplitudineaاMisericordieiاdivine.”اAl-Ghazali,„اEliberareaاdeا
eroare”,اParis,اAlbouraq,اp.33.
41
seاvaاserviاdeاSfântulاAugustin,اdeاTomaاdeاAquino,اînsăاșiاdeاIbn
SinaاșiاAl-Ghazali pentru a combate teza lui Ibn Rushd.
Iată اveritabilul اcadru اistoric, اîn اcare اtrebuie اresituat اLacan. اEsteا
tocmaiاacoloاundeاtrebuieاreînscrisăاpsihanalizaاlacaniană.اTrebuie
s-oاreînscriiاînاaceastăاlungăاistorie.اAceastăاteorieاaاlui Ibn Rushd
careاaاfostاatâtاtimpاcombătută,اcareاs-aاvrutاînاmodاabsolutاsăاfieا
stinsă,اseاregăseșteاînاfaptاlaاfundamentulاînvățământuluiاluiاLacan.ا
Ne-amاîntrebatاmult,اpentruاceاanumeاLacanاreintroduseseاaceastăا
vecheاnoțiuneاdeاsubiect. Existăاunاrăspunsاlaاasta,اaceastaاesteاînا
modاprecisاpentruاaاfaceاreturاlaاsubiectulاrushdianاșiاaاseاopuneا
cogito-ului cartezian.
Trebuie s-o اști, اcogito-ul, اDescartes اîl اîmprumută اde اla اSfântulا
Augustinاșiاîlاutilizeazăاînاmodاesențialاpentruاaاcombateاsubiectulا
rushdian. Cogito-ul,اDescartesاși-lاînsușeșteاpentruاaاfaceاdeاacoloا
antiteza tezei lui Ibn Rushd. Trebuie să-l consideri,اînainteاdeاtoate,ا
caاșiاinversulاsubiectuluiاrushdian,اcaاșiاoاinversiune,اcaاșiاoاnegațieا
a diviziunii subiectului. Cogito-ul, Descartes اîlاutilizeazăاîn اmodا
esențial اîn اreacție اla اdiviziunea اsubiectului.„ اEu اgândesc اdeci اeuا
sunt” اla اDescartes اpresupune اcă اeu اsunt اproprietarul اgândurilorا
mele,اșiاesteاîntocmaiاaceastaاceeaاceاesteاpusاînاchestiuneاdeاcătreا
Ibn Rushd. Istoria subiectului modern,اinițiatăاdeاTomaاdeاAquino,ا
laاcareاaparțineاdeاasemeneaاcogito-ulاcartezian,اtrebuieاconceputăا
ca اși اo اluptă contra اsubiectului اrushdian, اîn اmod اprecis اca اși اoا
renegareاdeاdependențaاșiاdiviziuneaاsubiectului.اTrebuieاsăاtreciا
pe acolo pentru a putea اînțelege اpentru اce اanume اLacanا
deconstruiește اcogito-ul اcartezian. اAceasta اeste اtocmai اîn اacestا
contextاacoloاfaptulاcăاdevineاmaiاinteligibilاsloganulاlacanianاalا
„returuluiاlaاFreud”.„اReturulاlaاFreud”اalاluiاLacanاesteاînainteاdeا
toate un retur la scandalul teoriei lui Ibn Rushd.
42
IatăاpentruاceاJacquesاLacanاvaاcăutaاsăاdeconstruiascăاcogito-ul
cartezian.اDacăاlaاîntrebarea„اCineاsuntاeu?”,اrăspunsulاcogito-ului
luiاDescartesاesteا:ااEuاsuntاstăpânulاgândurilorاmele,اrăspunsulاluiا
Lacan,اtotاașaاcaاșiاIbnاRushd,اesteاmaiاdegrabă:اeuاsuntاlaاloculا
sclavului.اToateاelaborărileاsuccesiveاaleاluiاLacanاasupra اcestuiا
subiect conduc la a relativiza, suveranitatea cogito-ului اși اla اaا
dezuni„اeuاgândescاdeciاeuاsunt”.اEsteاabsolutاclarاpentruاLacanاcăا
această formulăاnuاțineاînاpicioare,اînاmăsuraاînاcare„اeu nu sunt,
acoloاundeاeuاsuntاjucăriaاgândiriiاmele”71.اÎnاtoateاreluărileاpeاcareا
el le va face ale cogito-ului,اLacanاîntotdeaunaاseاvaاforțaاîntocmaiا
deاaاdezuniاeuاgândescاdeاeuاsunt,اconsiderândاcăاaceastaاesteاceeaا
ce اimplică اexperiența اclinică.اIată اde اce اel اva اscrie اmai اdegrabă,ا
„Euاgândesc:„اDeciاeuاsunt.”72 Elاvaاpuneاacoloاaltăاpunctuație,اînا
acestاmod,اelاvaاputeaاrelativizaاlegăturaاîntre„اeuاgândescاdeciاeuا
sunt”اșiاinstauraاlaاloculاacesteiاlegăturiاdeاadecvareاșiاidentitate,اoا
tăietură.اCeeaاceاLacanاvaاîmpliniاaceastaاesteاînاfaptاdistrugereaا
cogito-ului.اAceastăاdemolareاareاdreptاscop,اînainteاdeاtoate,اdeاaا
reinstaura diviziunea subiectului.
Este اtocmai اpentru اcă, اsubiectul cartezian este inversiunea
subiectului اrushdian, اfaptul اcă اLacan اva اface اinversiuneaا
subiectului cartezian. Esteاtocmaiاastfelاfaptulاcăاînvățământulاluiا
Lacan اtrebuie اînchipuit, اînainte اde اtoate, اca اși اo اinversiune اaا
inversiunii carteziene.
În اrealitate, اprin اreturul اla اFreud اal اlui اLacan, اnu اeste اdecâtا
inspirațiaاinauguralăاaاluiاIbnاRushdاceaاcareاînاfaptاcontinuăاsăاfieا
urmărită. اLacan اnua اfăcut اdecât اsă اreintroducă, اîn اpsihanaliză,ا
polemicile اaverroiste اși اanti-averroiste. Este pe fondul acestor
71
Jacques Lacan, EcritsاI,اL’instanceاdeاlaاlettreاdansاl’inconscient,اParis,ا
Seuil, 1966, p. 515.
72
JacquesاLacan,اEcritsاII,اLaاscienceاetاlaاvérité,اParis,اSeuil,ا1966,اp.ا345.
43
polemici اfaptul اcă اo اputem اpune اpuțin اmai اmultă اlumină اasupraا
învățământuluiاluiاLacan.اAceastaاesteاîncăاecoulاacestorاpolemiciا
ceea اce اrezonează اîn اînvățământul اsău. اAceste اpolemici اdureazăا
încă,اeleاsuntاmereuاdeاactualitate.اTezaاluiاIbnاRushdاacompaniază
șiاcaracterizeazăاîncăاceeaاceاfaceاpsihanalizaاdeاazi.اEsteاtocmaiا
pentruاceاelاesteاîncăاcontemporanulاnostru.
PunctulاdeاplecareاalاluiاLacanاînاpsihanalizăاesteاînainteاdeاtoateا
marcatاdeاfaptulاcăاelاaاadoptatاtezaاluiاIbnاRushd șiاaاluiاIbnاSinaا
contraاortodoxieiاcarteziene.اȘiاaceastaاesteاîntocmaiاașaاfaptulاcăا
returul la Freud al lui Lacan s-a prezentat, printr-oاnegațieاaاcogito-
uluiاcartezian,اcaاșiاoاdeconstrucțieاaاsubiectivității,اcaاșiاoاrepunereا
în اchestiune اa اtuturor اacestor اnoțiuni, اde اego, de identitate, de
unitate,اdeاeu,اdeاconștiințăاdeاsine.اCeeaاceاfaceاparticularitateaا
învățământului اlui اLacan, اaceasta اeste اîntocmai اefortul اde اaا
deconstrui اtoate اaceste اcategorii اcare اaparțin اtradiției اcarteziene.ا
Învățământul اlui اLacan اs-a اnăscut اca și اo rezistență اla اsubiectulا
modern. Aceastaاesteاîntocmaiاoاrevoltă,اînاnumeleاdependențeiاșiا
supuneriiاsubiectului,اcontraاconștiințeiاdeاsine,اcontraاeului,اcontraا
identității اșiاaاtuturorاacestorاvaloriاde اlibertate اșiاde اautonomie.ا
DacăاLacanاaاpreferatاsăاpăstrezeاaceastăاvecheاnoțiune de subiect,
aceastaاesteاînاmodاprecisاpentruاaاoاopuneاlaاsubiectulاmodern,ا
subiectuluiاcaاșiاagent.اAceastăاnoțiuneاdeاsubiect,اelاaاmersاs-o
caute, اîn اtradiția اislamică, اși اeste اtocmai اașa اfaptul اcă اel اa اpututا
elibera اpsihanaliza اde اnoțiunea اde اeu. Aceasta este ceea ce i-a
permis,اîntreاaltele,اsăاseاopunăاla„اl’egoاpsychology”اpentruاcareا
cuvântulاmaestruاeraاautonomiaاeului.
AșadarاînاmodاevidentاacestاreturاlaاIbnاRushdاșiاlaاIbnاSinaاaاfostا
prezentatاdeاLacanاcaاșiاunاreturاlaاFreud.اReturulاlaاFreud al lui
Lacan اnu اa اfost اdecât اun اvoal, اun اvoal اal اveritabilei اreferințe.ا
PromovareaاreturuluiاlaاFreudاnuاaاfostاdecâtاoاmască,اoاdeghizare,ا
44
căciاacestاreturاaاmobilizatاînainteاdeاtoateاresurseleاluiاIbnاSinaاșiا
ale lui Ibn Rushd. Este prea bine de tezeleاlorاfaptulاcăاLacanاs-a
împroprietăritاpentruاaاdefiniاsubiectulاpsihanalizei.اDacăاoاvremا
săاînțelegemاLacan,اtrebuieاînاmodاevidentاsăاcitimاFreud,اînsăاnuا
trebuieاmaiاpresusاdeاtoateاsăاuităm,اIbnاSinaاșiاIbnاRushd.اDacăا
neاlimitămاlaاînvățământulاlui Freud,اnuاputemاînاmodاveritabilاsăا
înțelegem.اÎnvățământulاluiاLacanاdevineاmultاmaiاclar,اsituatاîntr-
oاistorieاmaiاlungă.
73
JacquesاLacan,اTousاEcrits,اConférenceاsurاlaاpsychanalyseاetاlaاformationا
duاpsychiatreاà SteاAnna,اversionاnumérique,اAssociationاlacanienneا
internationale, p. 1104.
74
Jacques Lacan, Les quatre concepts fondamentaux de la psychanalyse,
Paris, Seuil, 1973, p. 307.
45
șiاforclusă,اrespinsăاprinاcredințaاînاlibertate.اPentruاLacan,اaاcredeا
căاeștiاliberاesteاdeاordinulاdelirului.
Nuاesteاdeciاînاtermeniاdeاdeficit,اdeاfragilitate,اdeاtulburare,اsauا
de alterareاdeاfuncțiiاpsihice,اfaptulاcăاtrebuieاconceputăاnebunia,ا
ciاînاtermeniاdeاcredință.اEsteاcredințaاînاlibertateaاceaاcareاesteا
consideratăاdeاLacanاcaاșiاcauzalitateاesențialăاaاnebuniei.
Înا1946,اlaاzileleاpsihiatrieiاlaاBonneval,اatunciاcândاHenri Ey, fidel
tradiției اcarteziene, اcare„ اface اdin اfiecare اindivid اautorul اlumiiا
sale”, اeste اcondus اla اa اconsidera اbolile اmentale اca اși„ اinsulte اșiا
împiedicăriاaleاlibertății...”75,اLacanاîiاvaاrăspundeاavansând,اdinا
contră, اfaptul اcă اnebunia„ اdeparte اde اa اfi pentru اlibertate„ اoا
insultă”, اea اeste اcea اmai اfidelă اînsoțitoare اa اsa, اea اîi اurmeazăا
mișcareaاsaاcaاșiاoاumbră.”76 Fenomenul nebuniei nu este, pentru
el, separabil de libertate. Ceeaاceاesteاpusاînاproblemăاesteاîntocmaiا
credințaاînاlibertate.اEsteاceeaاceاelاconfirmăاcâțivaاaniاmaiاtârziuا
înاseminarulاsăuاdespreاpsihoze:„اEuاamاîncercatاultimaاdatăاsăاvăا
arătاcăاeul,اoriceاnoiاamاgândiاdespreاfuncțiaاsa,اșiاeuاnuاvoiاmergeا
mai اdeparte اdecât اde اa اi-o اda اpe اcea اa اunui اdiscurs اal اrealității,ا
comportăاmereuاcaاșiاcorelatاunاdiscursاcare,اel,اnuاareاnimicاde-a
faceاcuاrealitatea.اCuاimpertinențaاcare,اașaاcumاfiecareاștie,اmăا
caracterizează, اeu اl-am اdesemnat اca اși اdiscursul اde اlibertate,ا
esențialاomuluiاmodernاînاcalitateaاînاcareاel este structurat de o
anumităاconcepțieاaاautonomieiاsale.اEuاv-am indicat despre asta
caracterul اîn اmod اfundamental اparțial, اinexplicabil, اparcelar,ا
diferențiatاșiاînاmodاprofundاdelirant.”77
75
HenriاEy,اcitéاparاLacan,اProposاsurاlaاcausalitéاpsychique
76
Jacques Lacan, EcritsاI,اProposاsurاlaاcausalitéاpsychique,اParis,اSeuil,ا
1966, p. 175.
77
Jacques Lacan, Les Psychoses, Paris, Seuil, 1981, p. 165.
46
„Sănătatea اmentală”, اeu اpun اacolo اde اbună اvoie اghilimele, اdacăا
putem folosi acest termen, se اmăsoară اla اdistanța اpăstrată اcuا
identificareaاlaاsineاînsuși,اcel careاseاnumeșteاeul.”78 Eul ca atare,
pentruاLacan,اesteاînاmodاprofundاdelirant.اAceastaاesteاoاtezăاpeا
care اo اgăsim اdeja اîn اchiar اprimul اsău اînvățământ în اcare اelا
repereazăاparanoiaاcaاfiindاintimăاfuncțieiاeuluiاînsuși.اDinاcontră,ا
conceptulاdeاsubiect,اputemاspuneاcăاaceasta este un concept anti-
delirant.اCeeaاceاLacanاnumeșteاsubiectاsauاlipsăاdeاființă,اaceastaا
esteاmaiاdegrabăاunاindicatorاde„اsănătateاmentală”.
Aceastaاesteاfaptulاcăاfenomenulاnebuniei,اpentruاLacan,اnuاesteا
separabil اde اproblema„ اființei اîn اgeneral”79. Cauza اesențială اaا
nebuniei اeste اlegată اla اcredința اsubiectului اdespre اființa اsa. اEsteا
tocmaiاraportulاlaاființăاceeaاceاesteاdeterminant.„اDeparteاașadarا
caاnebuniaاsăاfieاfaptulاcontingentاalاfragilitățilorاorganismului”80,
nebunia„اseاmăsoarăاmaiاdegrabăاlaاatracțiaاînsășiاaاidentificărilorا
înاcareاomulاangajeazăاtotodatăاadevărulاsăuاșiاființaاsa.”81 Nu este
într-atât اfragilitatea اorganismului اcea اcare اcauzează اnebunia, اcâtا
faptulاdeاaاseاluaاdreptاființa.اNebuniaاrelevăاdeاdelirulاființei,اșiا
nu de o deficiență اorganică اsau اde اun اdefect اde اfuncții اpsihice.ا
AceastaاesteاtocmaiاpentruاceاLacanاvaاspune„اcăاdacăاunاomاcareا
se crede un rege este nebun, un rege care se crede rege nu o este
maiاpuțin.”82 Lacan ia de asemenea exemplul figurii filfizonului,
care credeاaاnuاdepindeاdecâtاdeاelاînsuși,اcare„اseاcredeاînاsumăا
78
JacquesاAlainاMiller,اVieاdeاLacan,اCoursاn°9اduا14/04/2010,اp.5.ا
http://jonathanleroy.be/2016/02/orientation-lacanienne-jacques-alain-miller/
79
JacquesاLacan,اEcritsاI,اProposاsurاlaاcausalitéاpsychique,اParis,اSeuil,ا
1966, p. 165.
80
Jacques Lacan, EcritsاI,اProposاsurاlaاcausalitéاpsychique,اParis,اSeuil,ا
1966, p. 175.
81
Ibid.
82
JacquesاLacan,اEcritsاI,اProposاsurاlaاcausalitéاpsychique,اParis,اSeuil,ا
1966, p. 170.
47
ceea اce اel اeste: اun اfericit اștrengar, اînsă اbunul اsimț اîi اdorește„ اinا
petto” (înاpiept,اînاsecret)اîncurcăturaاcareاîiاvaاrevelaاfaptulاcăاelا
nu اo اeste اîntr-atât اcât اo اcrede.”83 El اdă اîn اmod اegal exemplul
Napoleon,„اNapoleonاnuاseاcredeaاabsolutاdelocاNapoleon, pentru
a face știut اprea اbine اprin اce اmijloace اBonaparte اprodusese
Napoleon.”84 NapoleonاnuاseاluaاdreptاNapoleon,„اcăciاelاștiaاprinا
ce اmijloc اBonaparte اpromovase اNapoleon, اcare اel اștia اcă era o
construcție,اunاartificiu,اcăاNapoleonاeraاoاficțiuneاaاluiاBonaparte.
Și اdacă اel اs-a اcrezut اNapoleon اo اdată, اaceasta اeste اtocmai اlaا
momentulاînاcareاelاaاdevenitاnebun,اadicăاlaاmomentulاînاcareاelا
aاcrezutاcăاtotulاeraاposibil,اcumاspuneaاcelălalt.اÎnاcareاelاaاcrezutا
căاîntr-adevărاnimicاnuاîiاrezista.”85 „Aceastaاesteاtocmaiاlaاinimaا
dialecticii اființei”86 faptul اcă اLacan اsituează„ اnecunoaștereaا
esențialăاaاnebuniei”87.اAtunciاcândاcredemاaاfiاceeaاceاoاsuntem,ا
acolo اexistă اnecunoaștere, اpână اce اsurvine اun اsimptom, care ne
revelăاcăاnuاsuntemاchiarاașaاdeاliberiاpeاcâtاoاcredem.
Lacan اîmprumută اontologiei اavicenniene această اidee اdeا
dependență اla اființă, اeste اîn اacest اmod اfaptul اcă اel اva اda اseamaا
despre اnebunie. اNebunul اeste اcel اcare اse اia اdrept اființa, اcareا
respingeاlipsaاsaاdeاființăاșiاdependențaاsaاlaاființă,اesteاceeaاceا
explică اde اasemenea اfaptul اcă اîn اperspectiva اlacaniană„ اomulا
nebunاesteاomulاliber”.اCelاcareاaاîmprumutatاînاmodاegalاaceastăا
cale a ontologiei avicenniene,اesteاnumitulاHeidegger.اIatăاceeaاceا
83
Ibid.
84
Ibid.
85
JacquesاAlainاMiller,اVieاdeاLacan,اCoursاn°9اduا14/04/2010,اp.5.ا
http://jonathanleroy.be/2016/02/orientation-lacanienne-jacques-alain-miller/
86
Jacques Lacan, Ecrits I,اProposاsurاlaاcausalitéاpsychique,اParis,اSeuil,ا
1966, p. 170.
87
JacquesاLacan,اEcritsاI,اProposاsurاlaاcausalitéاpsychique,اParis,اSeuil,ا
1966, p. 171.
48
el اpoate اscrie اde اexemplu اîn„ اInterpretare اa اcelei اde-a doua
considerațiiاintempestiveاaاluiاNietzsche”:„اConcepțiaاomuluiاcaاșiا
„subiect” اtot اatât اcât اinterpretarea اanterioară اși اinamovibilă اaا
omuluiاcaاșiاanimalاraționalاcaاșiاtrăindاacoloاînاfață,اfacاșiاunaاșiا
cealaltăاobstacoleاdeاoاaceeașiاmanieră,اreîntărindu-se reciproc, la
orice chestionare mai originară اcare اvizează اesența اomului اși اaا
ființei-omاpornindاdeاlaاcredințaاsaاlaاființaاea 88însăși.”
Este اîn اacest اacelași اfir اfaptul اcă اLacan اconcepe اexperiențaا
analitică.اOperațiaاanaliticăاareاmereuاdreptاscopاdeاaاrezolvaاacestا
obstacol major care este autonomia, pentru a conduce subiectul la
a اconsimți اlaاlipsaاdeاființă,اși اla اaاface اcredințăاla اcauza اcareاîlا
determină.اSubiectulاnuاesteاdecâtاefectulاuneiاcauze,اînاtimpاceاelا
are اmai اdegrabă اtendința اde اa اse اlua اdrept اcauza اde اsine. اExistăا
așadarاînainteاdeاtoate,اpentruاLacan,اoاpozițieاaاsubiectuluiاcareا
esteاdeاdependență,اdeاsupunere,اprinاraportاlaاoاcauză,اdinاcontră,ا
cel اcare اrefuză اsă اse اsupună اla اaceastă اcauză اpoate اatunci اsă اfieا
consideratاcaاșiاliber,اînsăاdeاasemeneaاnebun.اPentru a-l face săا
iasă اdin اdelirul اsău, اscopul اanalizei اeste اdeci اde اa اconduce اla اaا
acceptaاlipsaاsaاdeاființăاșiاaاseاsupuneاlaاcauzaاcareاîlاdetermină.ا
Experiența اanalitică, اLacan, اo اconcepe اmereu اca اși اinversul اuneiا
eliberări, اpentru اcă اea اvizează اîntotdeauna اsupunerea. اEsențialulا
experienței اanalitice اeste اo اmuncă اcare اeste اfăcută اasupraا
autonomiei, اpentru اa اobține اdeconstrucția اsa. اScopul اeste اde اaا
readuce subiectul la S-ul اsău اbarat. اSubiectul اbarat, اaceasta اesteا
întocmaiاcelاcareاrecunoașteاdependențaاsa.
Obiectivul اexperienței اanalitice اeste اde اa اreveni اla اpozițiaا
subiectuluiاanteriorاrespingeriiاcauzei,اrespingeriiاinconștientului.ا
Eaاvizeazăاoاpozițieاaاsubiectului,اanterioarăاforcluziuniiاsupuneriiا
88
MartinاHeidegger,اInterprétationاdeاlaاdeuxièmeاconsidérationاintempestiveا
de Nietzsche, traduction Boutot, Paris, Gallimard, 2009, p.185.
49
la اcauză, اa اsupunerii اla اsemnificantul اprimordial. اOricare اar اfi
modul اde اa اaborda اacest اînvățământ, اne اdăm اseama اcă اel اmergeا
mereu اcontra اautonomiei, اcontra اlibertății, اcontra اidentității.ا
Experiența اanalitică اeste, اînainte اde اtoate, اfăcută اpentru اa اcontraا
aceastăاfalsăاcredințăاcareاconsistăاlaاaاseاluaاdreptاcauzăاde sine.
Esteاtocmaiاînاaceastaاfaptulاcăاpsihanalizaاvizeazăاsubiectulاcaاșiا
non-credul. Subiectul non-credulاesteاcelاcareاrecunoașteاS-ulاsăuا
barat,اcareاasumăاlipsaاsaاdeاființă,اdependențaاsa,اsupunereaاsa.ا
Aceasta este un parcurs care este inversul psihoterapiei. Care este
scopulاoricăreiاterapii?اEsteاafirmareaاdeاsine,اscopulاesteاdeاaاvăا
face stăpânاalاvostruاînșivă,اînاtimpاceاoperațiaاanaliticăاareاînاmodا
esențialاdreptاfuncțieاdeاaاvăاreconduceاlaاstatutulاvostruاdeاsclav.ا
Ceea despre ce este vorba اîn اexperiența اanalitică, اaceasta اesteا
întotdeauna اo اordonare اsubiectivă اprin اraport اla اcauză, اcare اesteا
întotdeauna اcorelativă اunei اsupuneri. اSfârșitul اanalizei اapareا
întotdeaunaاcaاșiاunاreturاlaاstareaاoriginalăاaاsubiectuluiاcareاesteا
supunere. Pentruاcăاlaاorigineaاsubiectuluiاexistăاsupunerea,اatunciا
laاsfârșitulاanalizeiاregăsimاdeاasemeneaاsupunere.
Subiectulاcareاvineاînاanalizăاesteاcelاmaiاadeseaاunاsubiect, care
credeاînاlibertateaاsa,اcareاcredeاlaاpropriaاsaاființă.اElاaspirăاlaاoا
analizăاîntocmaiاpentruاcăاelاseاsimteاsupus,اstrăinاluiاînsuși,اpentruا
că اel اnu اsuportă اinconștientul, اpentru اcă اel اresimte اcă اel اnu اesteا
stăpânulاluiاînsuși.اPlângereaاcareاconduceاlaاintrareaاînاanalizăاnuا
areاaltاscopاdecâtاdeاaاvreaاsăاfiiاstăpânاdeاsineاînsuși.اÎnاspateleا
plângerii,اexistăاîntotdeaunaاacestاidealاdeاstăpânire,اșiاaceastaاesteا
de اasemenea اdin اcauza اacestui اideal اfaptul اcă اse اconstituieا
simptomul. Respingere اsupunerii اrevine اîn اsimptom. اSupunereaا
este اîntotdeauna اprezentăاînاsimptomuri, اînsă اpentru اcăاea اa اfostا
negată. اAceasta اeste اreturul اrefulatului. اSupunerea اcare اnu اseا
înscrieاînاsimbolic,اrevineاînاreal.اSupunerea,اnuاputemاniciodatăا
s-o excludem, s-oاrespingem.اAtunciاcândاsupunereaاiaاdinاceاînاceا
50
maiاmultاloc,اatunciاcândاunاsubiectاseاsimteاdinاceاînاceاmaiاmultا
deposedatاdeاelاînsuși,اpânăاlaاpunctulاdeاaاpierdeاoriceاposibilitate,ا
aceasta اeste اpentru اcă اsupunerea اa اfost اrespinsă. اPutem اsă اneا
scoatem cu supunerea اdoar اdându-i اdreptate. اSingurul اrăspunsا
posibil la supunere, este de a o accepta.اSupunereaاlaاinconștient,ا
la اcauză, اeste اsingura اcondiție اa اdezrobirii اnoastre, اa اeliberăriiا
noastre.
Așadar, اsubiectul اguvernat اde اacest اideal, اajunge اcu اaceastăا
credințăاînاființaاsa,اînاlibertateaاsa,اînsăاrespingândاinconștientul.ا
Prin intermediul اexperienței اanalitice اel اtrebuie اsă اajungă اsăا
deconstruiască acestاideal,اaceastăاfantasmă,اșiاsăاseاrecunoascăاînا
calitate اde اsubiect اal اinconștientului. اEl اajunge اcu اcogito-ul اsău,ا
persuadatاdeاaاfiاstăpânاalاsăuاînsuși,اiarاanalizaاareاdreptاscopاdeا
a-lاconduceاlaاaاdeconstruiاaceastăاfalsăاcredințăاșiاlaاaاconsimțiاlaا
supunereaاsa,اcaاșiاsubiectاalاinconștientului.اScopulاesteاdeاa-l face
săاrenunțeاlaاlibertateaاsaاșiاaاconsimțiاlaاcauzaاcareاîlاdetermină.ا
Subiectul اeste اdeterminat اde اo اcauză اși اeste această اcauză اlaا
sfârșitulاanalizeiاpeاcareاelاvaاtrebuiاdinاnouاs-o asume.
Cum اanume اsubiectul اtrece اel اde اla اaceastă اfalsă اcredință اînا
libertatea اsa اla اpoziția اde اsubiectاal اinconștientului? اEi اbine اprinا
negațiaاasupraاlibertățiiاsale.اElاtrebuieاsăاfacăاnegațiaاasupraاeuluiا
său. اEste اcu اaceastă اsingură اcondiție اfaptul اcă اel اpoate اregăsiا
accesul اla اdorința اsa. اSubiectul اnu اpoate اsă اse اpună اîn اraport اcuا
cauza اdecât اrenunțând اla اlibertatea اsa. اÎn اaceastă اprivință,ا
experiențaاanaliticăاvizeazăاînاmodاesențialاdeconstrucțiaاlibertății.ا
Aceastaاesteاînاideeaاcă,اcauzaاesteاdejaاlaاînceput,اînsăاvoalatăاdeا
eu. Scopulاexperiențeiاanaliticeاesteاdeاaاdeconstruiاacestاobstacolا
major,اpentruاaاpermiteاcauzeiاsăاseاdevoalezeاînاmodulاcelاmaiاpurا
posibil.
51
Lacan distingeاstăriاdiferiteاaleاsubiectului,اoاstareاanterioarăاșiاoا
stare اposterioară اexperienței اanalitice. اAvem اdeci اla اintrarea اînا
analiză اun اsubiect اcare اcrede اîn اautonomia اsa, اcare اcrede اlaا
libertatea sa, apoi de-a اlungul اexperienței اanalitice اacest اsubiectا
sfârșeșteاprinاaاtraversa,اdeconstruiاaceastăاfantasmă,اșiاaاrealizaا
faptulاcăاelاnuاesteاstăpânاalاluiاînsuși,اciاsupusاinconștientului.اElا
trebuieاsăاtreacăاprinاmoarteاpentruاaاrecunoașteاdependențaاsa,اșiا
a accepta supunerea sa. Ceea ce pentru el, înainte, اera اtotalا
inacceptabil.
Scopul اeste اde اa اobține اo اtransformare, اo اschimbare اa اpozițieiا
subiectuluiاprinاraportاlaاcauză.اElاtrebuieاsăاtreacăاdeاlaاiluziaاdeا
autonomie اla اdependență, اde اla اimpotență اla اimposibil, اde اlaا
identitate la diviziune, de laاlibertateاlaاsupunere.اAceastaاimplicăا
moarteaاeului.اTrebuieاsăاtreciاpeاacoloاpentruاcaاaceastăاmutațieا
săاseاpoatăاfacă.
Astaاvreaاsăاspunăاcăاcelاcareاajungeاdejaاsăاseاpunăاînاchestiune,ا
careاajungeاsăاrealizezeاînاfondاcăاelاnuاesteاnimic,اcareاajungeاsăا
facăاnegațiaاasupraاluiاînsuși,اsăاmoarăاluiاînsuși,اseاgăseșteاpeاbunaا
cale, اspre اcauză, اspre اreal, اînsă اaceasta اnu اeste اtotul. اAceasta
implică اîn اmod اegal اsacrificiul اsubiectului اpresupus اa اști. اFărăا
sacrificiulاsubiectuluiاpresupusاaاști,اnuاarاexistaاsfârșitاdeاanaliză.
Nu اtrebuie اniciodată اuitată اpoziția اde اseamăn اa اpsihanalistului.ا
Psihanalizaاcaاșiاexperiențăاdeاtrăitاnuاpoateاniciodatăاsăاseاreducăا
la اun اa اști اa اface اal اpsihanalistului. اEl اnu اeste اacolo اdecât اca اșiا
artificiu,اcaاșiاunاsubterfugiuاnecesarاexperienței.اPsihanalistulاnuا
esteاdecâtاunاmijloc,اelاesteاacoloاmaiاîntâiاpentruاaاfaceاcrezutاcăا
o اsatisfacție اeste اposibilă. اVizareaاsubiectuluiاpresupus اa اști اesteا
inducția اla اmuncă. اEl اeste اiluzia اnecesară اexperienței, اel اsusțineا
iluzia satisfacțieiاpentruاcaاoاanalizăاsăاpoatăاsăاînceapă.اElاnuاfaceا
52
decâtاsăاseاofere„اcaاșiاpunctاdeاțintire”89 pentruاoricineاesteاmușcatا
deاcultulاștiinței.اElاnuاfaceاdecâtاsăاdeaاunاsuportاlaاacestاtransfer,ا
laاacestاfaptاdeاiubire,اlaاaceastăاcredințăاfăcutăاștiinței,اînاtimpاceا
leاștieاfoarteاbineاcăاaceastăاcredințăاnuاesteاsustenabilă.اCelاcareا
intră اîn اanaliză, اel اintră اpentru اcă اvrea اsă اștie, اînsă اla اsfârșitulا
parcursului, اel اtrebuie اsă اrealizeze اfaptul اcă اdin اștiință, اîn اacestا
domeniu,اnuاexistăاnimicاînاmodاveritabilاdeاatins.اElاtrebuieاsăا
ajungăاînاsfârșitاdeاparcursاlaاsacrificiu,اcelاalاsubiectuluiاpresupusا
aاști.„اTermenulاanalizeiاconsistăاînاcădereaاsubiectuluiاpresupusاaا
ști...”90 Celاcareاrămâneاpreaاfascinatاșiاnuاpoartăاînاmodاsuficient
bănuieli اși اîndoieli اcu اprivire اla اpsihanalist اnu اva اputea اsă اseا
serveascăاdeاacolo.اÎnاfaptاpsihanalistulاnuاdevineاînاmodاveritabilا
utilاdecâtاpornindاdinاmomentulاînاcareاamاreușitاsăاneاtrecemاdeا
el. اAtât اtimp اcât اrămânem اatașați اla اsubiectul اpresupus a اști اneا
găsimاînاinfracțiuneاprinاraportاlaاcauză.
Experiența اtrebuie اsă اconducă اla اreal, اși اnu اexistă اalte اmijloaceا
pentru اa اaccede اacolo اdecât اnegația, اdistrugerea, اsacrificiulا
semenilor, اși اinclusiv اsacrificiul اsubiectului اpresupus اa اști. اLaا
sfârșitul analizei,اsubiectulاpresupusاaاști,اtrebuieاsăاcadă,اîntocmaiا
pentru a nu mai face ecran, la real. La instituirea subiectului
presupusاaاști,اcorespundeاlaاfinalulاanalizeiاdestituireaاsa.اCădereaا
subiectuluiاpresupusاaاștiاnuاseاreduceاdoarاprinاsepararea cu un
analist اîn اparticular, اci اprea اbine اprin اsfârșitul اcultului اdevotatا
științei.اEsteاdoarاpornindاdeاlaاaceastăاreversareاfaptulاcăاunاsfârșitا
de اanaliză اeste اconceptibil. اAceasta اvrea اsă اspună că اla اfinalulا
analizei,اsubiectulاtrebuieاsăاrealizeze căاelاnuاpoateاcontaاpeاnimic,ا
decâtاpeاreal.اElاtrebuieاsăاajungăاsăاrealizezeاcăاelاnuاpoateاniciا
89
Jacques Lacan, L'envers de la psychanalyse, Paris, Seuil, 1991, p.122.
90
JacquesاLacan,اL'acteاpsychanalytique,اversionاnumérique,اséminaireاnonا
publié,اp.ا87.
53
contaاpeاelاînsuși,اniciاpeاunاanalistاînاparticular,اniciاpeاpsihanalizaا
eaاînsăși.اEsteاtocmaiاacoloاfaptulاcăاiaاsensulاsău„اnuاexistăاAltulا
lui اAltul”. اAceasta اeste اo اnegație اradicală, اgeneralizată اcea اcareا
trebuieاsăاseاproducă.اTrebuieاnotatاcăاitinerarulاaiciاalاsubiectuluiا
înاanalizăاnuاfaceاdecâtاsăاrepeteاpeاcelاalاluiاAl-Ghazali care face
tabula rasa a tot,اcareاnuاmaiاcredeاlaاnimic,اdecâtاlaاUnul.
Înاfinalاdeاanalizăاtrebuieاmărturisit,اșiاdespreاceاanumeاmărturisimا
înاfinalاdeاanaliză?اMărturisim,اdespreاfaptulاcă„اnuاexistăاAltulاluiا
Altul”,اaltfelاspus,اmărturisimاcăاnuاexistăاaltăاgaranțieاdecâtاUnul.ا
Aceastaاpresupuneاsăاfaciاnegațiaاasupraاansambluluiاdeاsemeniاșiا
săاieiاactاdespreاfaptulاcăاnuاexistăاdecâtاoاsingurăاșiاunicăاgaranțieا
care اeste اUnul. اLa اsfârșit اde اanaliză, اtrebuie اsă اrealizezi اcă„ اnuا
existăاAltulاluiاAltul”,اcăاnuاexistăاaltăاgaranțieاdecâtاUnul șiاcăاtotا
restulاnuاesteاdecâtاseamăn.اEsteاtocmaiاlaاaceastaاfaptulاcăاLacanا
face اaluzie اatunci اcând اel اface اreferință اla اindexul اridicat اalا
SfântuluiاIoanاalاluiاLeonardoاdaاVinci.91 Trebuieاștiutاcăاaceastaا
faceاînاmodاegalاecouاlaاislam,اatunciاcândاmărturisim,اpronunțămا
profesiunea deاcredință,اșiاînاacelașiاtimp,اridicămاindexulاmâiniiا
drepte, اîntocmai اpentru اa اindica اfaptul اcă اnu اexistă اaltă اgaranțieا
decâtاUnul.اLacanاneاdăاmulteاindicii,اimportantulاesteاdeاaاvedeaا
laاceاanumeاeleاseاraportează.
Concluzie
Pentru اa اputea اciti اîn اmod اcorect اLacan اtrebuie اdeja اsă اizoleziا
aceastăاformulă:اNuاexistăاAltulاluiاAltul,اcăciاeaاeste,اprinاraportا
laاtotاceeaاceاelاaاpututاenunța,اdeاoاimportanțăاcapitală.اAceastaا
este اformula اcea اmai اimportantă اde اreținut. اLacan اeste اîn اmodا
principal ghidat اde اaceastă اformulă. اEa اguvernează اînvățământulا
91
Jacques Lacan, Ecrits II, La direction de la cure, Paris, Seuil, 1966, p. 119.
54
săuاdeاlaاunاcapătاlaاaltul.اSingurăاluareaاînاseamăاaاacesteiاformuleا
permiteاsăاdaiاseama deاlogicaاlacaniană. Ceeaاceاesteاdecisivاînا
învățământulاluiاLacanاesteاaceasta:اNuاexistăاAltulاluiاAltul.
Maiاapoi,اtrebuieاbineاsăاveziاlaاceاanumeاeaاseاraportează.اAceastăا
formulăاnuاvineاcaاatareاdeاlaاpsihanaliză.اLacanاnuاaاgăsit-o la
Freud, اci اîn اtradiția اislamică. اAtunci اcând اLacan اne اspune اcă اnuا
existăاAltulاluiاAltul,اînاfaptاelاnuاfaceاdecâtاsăاretraducăاnuاexistăا
altاDumnezeuاdecâtاDumnezeuاalاislamului,اcareاsemnificăاînاmodا
precisاcăاnuاexistăاaltăاgaranțieاdecâtاUnul.
Pornind de acolo, putem degaja, principiul, metoda lui Lacan.
Metoda اLacan, اîn اordonarea اsa اeste اîn اmod اexact اsimilarăا
profesiuniiاdeاcredințăاaاislamului.اRegăsimاînاmodاexactاaceeașiا
logicăاînاoperă.اAceastaاseاsprijinăاpeاnegațiaاsemenilor,اpentruاaا
ajungeاlaاgaranție.اAceastaاesteاsimplu,اastaاpermiteاsăاsitueziاacestا
învățământاîntr-oاcontinuitate,اastaاîiاridicăاdeاasemeneaاparteaاsaا
obscură, اși اasta اpermite اîn اmod اegal اsă اindici اîn اce اtradiție اel اseا
înscrieاșiاcumاanume el se poate citi.
Dacă اvrem اsă اsesizăm اceea اce اanimă اacest اînvățământ, اpunctul
cheie اal اacestui اînvățământ, اeste اîn اprofesiune اde اcredință اaا
islamuluiاfaptulاcăاîlاgăsim.اEsteاacoloاfaptulاcăاîiاgăsimاaxioma,ا
fundamentul,اbaza.اPrinاprofesiuneaاdeاcredințăاaاislamuluiاputem,ا
într-adevăr,اrezumaاreflecțiaاluiاLacanاprivindاexperiențaاanalitică.ا
IatăاveritabilulاpunctاdeاsprijinاpornindاdeاlaاcareاLacanاaاconstruitا
învățământulاsău.
Chiar اdacă اînvățământul اlui اLacan اse اpropune اca اși اun اretur اlaا
Freud, اceea اce اîl اanimă, اîn اmod اmai اsecret, اaceasta اeste اtradițiaا
islamică.اLacanاprocedăاastfel,اelاizvorășteاînاtradițiaاislamică,اînsăا
el a atribuit-o اlui اFreud. اEste اtocmai اde اce, اdacă اcăutăm اmareleا
secretاalاpsihanalizei,اnuاesteاlaاFreudاcăاîlاputemاgăsi,اciاînاtradițiaا
islamică.اLacanاnuاesteاchiarاatâtاdeاfreudian,اelاseاinspirăاmult mai
multاdinاislamاdecâtاoاcredem.
55
Nu اajungem اsă اînțelegem اLacan, اpentru اcă اîntocmai اaceastăا
referințăاacoloاnuاaاfostاniciodatăاdatăاdeاel.اElاchiarاaاfăcutاtotulا
pentruاaاneاrefuzaاaccesulاlaاea.اIslamulاînاinimaاpsihanalizeiاesteا
absolutاesențialاdeاsesizat,اînاlipsaاcăruiaاnuاînțelegemاmareاlucru.
După,اtoateاacesteaاnuاînlăturăاabsolutاnimicاgeniuluiاluiاLacan.ا
IslamulاneاajutăاsăاcitimاLacan.اPornindاdeاlaاislam,اputemاînțelegeا
mai اbine اLacan, اînsă اLacan اpermite اde اasemenea اîn اretur اsăا
înțelegemاmaiاbineاislamulاșiاsăاevitămاsăاconfundămاislamulاcu
perversiuneaاislamuluiاcareاconsistă, اînاmodاprincipal,اsăاvreiاsăا
impui islamul.
56
Fethi Benslama – 2002.اLaاPsychanalyseاàاl'épreuveاdeاl'Islam
https://www.amazon.fr/Psychanalyse-%C3%A0-
l%C3%A9preuve-lIslam/dp/2700724267
Fethi Benslama - 2009. Psychoanalysis and the Challenge of
Islam
http://library.lol/main/70A077A77BD2F6D087850AA1B470D3F
6
57
Nouri Gana – Islam after Lacan. Capitolul 11, pag.206, din
„After Lacan”, 2018
https://www.amazon.fr/After-Lacan-Literature-Psychoanalysis-
Twenty-First-ebook/dp/B07GNJJ126
http://library.lol/main/528B98DEB4DFD547F0CBD8448B6A52
E2
58
Colectiv – 2016. Encyclopedia of Islam and the Muslim World
http://library.lol/main/3D93D0E9481608FCEB686DA298AE9C3
C
59