TEMATICI INSTRUIRE SECURITATE ŞI SǍNǍTATE

ÎN MUNCĂ SI INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU:

PREZENTATOR

1
TEMATICĂ INSTRUIRE INTRODUCTIV GENERALĂ

- Legislaţia de securitate şi sănătate în muncă:

- Legea 319/06;
- Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
- Consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de
securitate şi sănătate în muncă;
- Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
- Masurile de prevenire si protectie;
- Măsuri la nivelul unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
- Regulament de Ordine Interioară;
- HG 537/2004 ( pentru salariate);
- Verificarea însuşirii cunoştinţelor.

TEMATICĂ INSTRUIRE LA LOCUL DE MUNCĂ

- Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de

muncă şi/sau postului de lucru; Masuri de prevenire si protectie
- Prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau
postul de lucru;
- Măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
- Prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind
activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru:
- HG 1091/2006 (loc de muncă);
- HG 1028/2006 (videoterminale).
- Demonstraţii practice.
- Verificarea însuşirii cunoştinţelor.

2
TEMATICĂ INSTRUIRE PERIODICA

TEMATICA NR. 1

Respectarea prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:

- HG 1091/2006;
- HG 1028/2006.
- Ordonanta de urgenta 96/2003 (pentru femei)
Instrucţiuni proprii de securitate a muncii;
L. 319/2006 – obligaţiile salariaţilor art. 23;
Primul ajutor la locul accidentului - Principii generale;
Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau
postului de lucru; Masuri de prevenire si protectie
Demonstraţii practice;

TEMATICA NR. 2

Respectarea prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:

- HG 1091/2006;
- HG 1028/2006.
- Ordonanta de urgenta 96/2003 (pentru femei)
Instrucţiuni proprii de securitate a muncii;
L. 319/2006 – obligaţiile salariaţilor art. 23;
Primul ajutor la locul accidentului ;
Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau
postului de lucru; Masuri de prevenire si protectie
Demonstraţii practice;

TEMATICA NR. 3

Respectarea prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:

- HG 1091/2006;
- HG 1028/2006.
- Ordonanta de urgenta 96/2003 (pentru femei)
Instrucţiuni proprii de securitate a muncii;
L. 319/2006 – obligaţiile salariaţilor art. 23;

3
Primul ajutor la locul accidentului ;
Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau
postului de lucru; Masuri de prevenire si protectie
Demonstraţii practice;

TEMATICA NR. 4

Respectarea prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:

- HG 1091/2006;
- HG 1028/2006.
- Ordonanta de urgenta 96/2003 (pentru femei)
Instrucţiuni proprii de securitate a muncii;
L. 319/2006 – obligaţiile salariaţilor art. 23;
Primul ajutor la locul accidentului ;
Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau
postului de lucru; Masuri de prevenire si protectie
Demonstraţii practice;

4
 APROBAT
ADMINISTRATOR

INSTRUCTIUNI PROPRII PRIVIND POSTUL DE MUNCA :

PREZENTATOR

Art.1
(1) Lucratorii care urmeaza sa desfasoare activitati la echipamentele de calcul, vor fi incadrati si
repartizati la posturile de lucru numai dupa efectuarea examenelor medicale obligatorii prevazute de
reglementarile in vigoare ale Ministerului Sanatatii, inclusive a examenului medical oftalmologic.
(2) Examenul medical se va realiza periodic, in conformitate cu prevederile Ordinului nr.15/1982 al
Ministerului Sanatatii si ori de cate ori lucratorii acuza simptome vizuale sau generale posibil a fi
determinate de exercitarea profesiunii.
Art.2
(1) In cazul in care, la controlul medical oftalmologic se constata ca nu pot fi utilizati ochelari de
corectie obisnuiti, lucratorii vor fi dotati cu mijloace de corectie speciale, adecvate sarcinii de munca.
(2) Plata mijloacelor de corectie speciale va fi suportata de unitatea de informatica sau agentul economic
respectiv.
Art.3
Lucratorii vor fi instruiti in utilizarea echipamentului de calcul ianinte de inceperea activitatii si ori de
cate ori se modifica organizarea sau dotarea locurilor de munca.
Art.4
Lucratorii vor fi instruiti special asupra necesitatii amenajarii ergonomice a locului de munca si asupra
pozitiilor corecte pe care trebuie sa le adopte in timpul lucrului.
Art.5
Conducerea unitatiI v-a planifica si organiza activitatile de prelucrare automata a datelor astfel incat
activitatea zilnica in fata ecranului sa alterneze cu alte activitati.
Art.6
(1) In cazul in care alternarea activitatilor nu este posibila, iar sarcina de munca impune utilizarea
ecranelor in cea mai mare parte a timpului de lucru, se vor acorda pauze suplimentare fata de cele
obisnuite.
(2) Durata si periodicitatea pauzelor suplimentare se vor reglementa prin instructiuni proprii, cu
consultarea unor institutii specializate sau specialisti, in functie de modul de organizare a activitatii si de
caracteristicile sarcinii de munca ( complexitate, ritm, durata, repetivitate etc.) si vor fi incluse in timpul
de lucru.
(3) Timpul de asteptare a raspunsului calculatorului nu va fi considerat ca pauza in activitatea
lucratorilor.
Art.7
Amenajarea locului de munca trebuie astfel realizata incat sa ofere utilizatorilor confort si libertate de
miscare si sa diminueze in masura maxim posibila riscurile de natura vizuala, mentala si posturala.

5
Art.8
Posturile de munca trebuie concepute si amenajate astfel incat sa permita unor persoane diferite sa
realizeze o gama diversa de sarcini de munca, intr-un mod confortabil si eficace, la nivelul de
performante cerut.
Art.9
Amenajarea posturilor de munca trebuie sa permita adaptarea acestora la schimbari de cerinte si situatii.
Art.10
Locul de munca trebuie sa permita o buna corelare intre caracteristicile antropofunctionale ale
utilizatorilor si munca lor prin asigurarea posibilitatilor de reglare a diferitelor elemente componente ale
acestuia.
Art.11
Utilizatorii trebuie sa aiba posibilitati de modificare a pozitiei de lucru, in timpul activitatii.
Art.12
Daca utilizatorii se deplaseaza de la un punct de lucru la altul, este indicat sa se prevada elemente de
prindere sub planul de lucru, pentru a usura miscarea (de ex. O canelura sub birou cu adancime
suficienta pentru prindere).
Art.13
Distantele si unghiurile de vedere trebuie sa fie in raport cu cerintele sarcinii de munca si in
conformitate cu pozitia de lucru standard.
Art.14
(1) Pentru a pastra o pozitie de lucru confortabila si pentru a evita reflexiile si efectul de orbire,
utilizatorul trebuie sa incline, sa basculeze sau sa roteasca ecranul, oricare ar fi inaltimea ochilor
deasupra planului de lucru.
(2) Inaltimea optima a centrului ecranului trebuie sa corespunda unei directii de privire inclinate intre 10
si 20˚ sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor.
Art.15
Inaltimea tastaturii trebuie sa asigure in timpul utilizarii un unghi intre brat si antebrat de minimum 90˚.
Art.16
In pozitie asezat, distanta dintre planul de lucru si suprafata de sedere trebuie sa fie cuprinsa intre 200 si
260 mm.
Art.17
Ecranul, suportul de documente si tatatura trebuie amplasate la distante aproximativ egale fata de ochii
utilizatorului, respective 600 ± 150 mm.
Art.18
Videoterminalele vor fi astfel amplasate incat directia de privire sa fie paralela cu sursele de lumina
(naturala si artificiala).
Art.19
Posturile de munca la videoterminale vor fi amplasate intre sirurile de corpuri de iluminat din icaperea
de lucru.
Art.20
(1) Videoterminalele vor fi amplasate la distanta fata de ferestre.
(2) In cazul in care videoterminalele sunt amplasate in incaperi in care se desfasoara si alte activitati, in
apropierea ferestrelor vor fi amplasate posturile de lucru ce nu necesita activitate la ecran.
(3) Suprafetele virate nu trebuie sa fie situate in fata sau in spatele utilizatorului.
Art.21

6
Se va evita, pe cat posibil, amplasarea videoterminalelor in incaperi cu suprafete vitrate de mari
dimensiuni. Daca acest lucru nu este posibil, in cazul incaperilor mari, cu suprafete vitrate importante,
dispuse pe mai multi pereti, se vor lua masuri adecvate pentru mascarea zonelor cu luminanta ridicata
(pereti mobile, storuri cu lamele orizontale la ferestre etc.).
Art.22
Pentru asigurarea cerintelor de securitate si stabilitate, la locul de munca trebuie:
a) sa se reduca la minimum vibratiile inerente sau transmise;
b) sa se elimine posibilitatea bascularii planului de lucru;
c) sa fie posibila reglarea inaltimii mesei fara risc de coborare brusca si deci, de ranire;
d) sa nu se utilizeze obiecte improvizate pentru fixarea echipamentului de calcul.
Art.23
Amenajarea posturilor de munca intr-o incapere trebuie realizata astfel incat sa se asigure:
a) accesul usor si rapid al utilizatorilor la locul de munca;
b) accesul usor si rapid al personalului de intretinere la toate partile echipamentului, la pozitiile
cablurilor si la prizele electrice, fara intreruperea activitatii in desfasurare sau cu o intrerupere
minima;
c) un spatiu de lucru care sa raspunda nevoilor de spatiu personal, de comunicare intre indivizi si de
intimidate.
Art.24
(1) conductorii electrici si cablurile trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
a) sa nu prezinte risc de electrocutarea la trecerea pe planul de lucru sau pe sol;
b) sa aiba o lungime suficienta pentru a se adapta la nevoile reale si previzibile ale utilizatorilor,
inclusive in cazul unei reamenajari a incaperii;
c) sa asigure accesul usor iar intretinerea sa se efectueze fara intreruperea activitatii;
d) cablajul trebuie sa corespunda intregului domeniu de reglare a planurilor de lucru.
(2) conductorii electrici nu vor traversa caile de acces fara a fi protejati impotriva deteriorarilor
mecanice.

Art.25
Se interzice lucratorilor sa utilizeze echipamentele de calcul pe care nu le cunosc si pentru care nu au
instruirea necesara.
Art.26
(1) Punerea sub tensiune a tablourilor de distributie va fi efectuata numai de catre personalul autorizat in
acest scop.
(2) Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul sa intervina la tablouri electrice,
prize, stechere, cordoane de alimentare, grupuri stabilizatoare, instalatii de climatizare sau la orice alte
instalatii auxiliare specifice.
Art.27
La punerea sub tensiune a calculatoarelor electronice se vor respecta, in ordine, urmatoarele prevederi:
a) verificarea temperaturii si umiditatii din sala;
b) verificarea tensiunii la tabloul de alimentare;
c) punerea sub tensiune a unitatii centrale, prin actionarea butonului corespunzator de pe panoul
unitatii centrale;
d) punerea sub tensiune a echipamentelor periferice prin actionarea butoanelor corespunzatoare de
pe panourile de comanda, in succesiunea indicate in documentatia tehnica a calculatorului.
Art.28

7
Scoaterea de sub tensiune a calculatoarelor electronice se va realiza in succesiunea inverse celei
prevazute la punerea sub tensiune.
Art.29
Punerea in functiune a unui echipament dupa revizii sau reparatii se va face numai dupa ce personalul
autorizat sa efectueze revizia sau reparatia confirma in scris ca echipamentul respectiv este in buna stare
de functionare.
Art.30
Se interzice indepartarea dispozitivelor de protectie ale echipamentelor de calcul.
Art.31
Se interzice efectuarea oricarei intreventii in timpul functionarii echipamentului de calcul.
Art.32
(1) Functionarea echipamentelor de calcul va fi permanent supravegheata pentru a se putea interveni
imediat ce se produce o defectiune.
(2) Se interzice continuarea lucrului la echipamentul de calcul atunci cand se constata o defectiune a
acestuia.
(3) Remedierea defectiunilor se va realiza numai de catre personalul de intretinere autorizat.
Art.33
Daca in timpul functionarii echipamentului de calcul se aud zgomote deosebite, acesta va fi oprit si se va
anunta personalul de intretinere pentru control si remediere.
Art.34
Se interzice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fara legatura la pamant.
Art.35
Inlocuirea sigurantelor la instalatiile electrice se va face numai de catre personalul autorizat in acest
scop.
Art.36
(1) La utilizarea imprimantelor de mare viteza se vor evita supraincalzirile care pot duce la incendii.
(2) In apropierea acestor imprimante se vor amplasa stingatoare cu praf si dioxid de carbon.
(3) In timpul functionarii, capacul superior al imprimantelor va fi mentinut inchis; deschiderea capacului
imprimantelor, pentru diverse reglaje se va realiza numai dupa deconectarea acestora de la sursa.
Art.37
(1) La utilizarea imprimantelor se va evita atingerea partilor fierbinti.
(2) Orice interventie in timpul functionarii imprimantelor, permisa in documentatia tehnica, se va realiza
cu luarea masurilor de evitarea a antrenarii partilor corpului de catre imprimanta.
Art.38
In timpul functionarii calculatorului, usile de acces la sala calculatorului nu se vor bloca sau incuia,
pentru a permite evacuarea rapida, in caz de pericol, a personalului de deservire.
Art.39
Se interzice fumatul in incaperile cu volum mare de documente.
Art.40
(1) In cazul unui inceput de incendiu in sala calculatoarelor, se va actiona cu stingatorul cu praf si dioxid
de carbon.
(2) Reluarea lucrului in zonele de actiune a dioxidului de carbon se va face numai dupa ventilarea
spatiilor respective cu instalatia de climatizare in functiune, in circuit deschis, un timp stabilit in functie
de capacitatea ventilatoarelor si volumul incaperilor, dar nu mai putin de o ora.
Art.41
Se interzice consumul alimentelor pe masa suport a calculatorului sau deasupra tastaturii.

8
Art.42
(1) In timpul lucrului la videoterminale, se va evita purtarea ochelarilor colorati.
(2) Pentru evitarea reflexiilor difuze sau speculare se vor utiliza filtre antireflexii (sub forma de retea,
aplicate pe suprafata ecranului).
Art.43
(1) Utilizatorii echipamentelor de calcul prevazute cu ecran de vizualizare trebuie sa cunoasca
necesitatea si posibilitatile de reglare a echipamentului si mobilierului de lucru.
(2) Reglarile se vor efectua in raport cu cerintele sarcinii de munca, conditiile de mediu si cu
caracteristicile antropofunctionale si psihofiziologice individuale.
(3) Se vor regla in principal:
- luminanta ecranului, contrastul intre caractere si fond, pozitia ecranului (inaltime, orientare,
inclinare);
- inaltimea si inclinarea suportului pentru documente;
- inaltimea mesei de lucru (daca este reglabila);
- inaltimea suprafetei de sedere a scaunului, inclinarea si inaltimea spatarului scaunului.

Art.44
Se interzice accesul peronalului de intretinere si reparatii la echipamentele de calcul pe care nu le cunosc
si pentru care nu au fost instruiti.
Art.45
Orice reparatie a echipamentelor decalcul se va efectua in conformitate cu prevederile in documentatia
tehnica a calculatorului.
Art.46
Pentru fiecare echipament de calcul se vor intocmi grafice de control periodic pentru semnalizarea
deficientelor si remedierea acestora.
Art.47
Inainte de inceperea oricarei lucrari de reparatie se vor verifica sculele, dispozitivele de lucru si
echipamentul individual de protectie adecvat riscurilor existente.
Art.48
Personalul de intretinere si reparatii va verifica existenta dispozitivelor de protectie si a carcaselor si nu
va autoriza punerea in functiune a echipamentului respectiv decat dupa montarea dispozitivelor si
carcaselor de protectie.
Art.49
Se interzice curatarea sau ungerea echipamentelor in timpul functionarii acestora.
Art.50
(1) Suprafetele ecranelor videoterminalelor se vor curata periodic de depunerile de praf sau amprente
digitale, pentru a nu se reduce lizibilitatea.
(2) Curatarea se va face numai cu produsele prescrise de producatorul echipamentului.
Art.51
Conducatorul locului de munca impreuna cu personalul care lucreaza la echipamentele electrice vor
verifica permanent imposibilitatea atingerii pieselor aflate normal sub tensune (carcase intacte si la locul
lor, capace inchise, izolatia cablurilor nedeteriorata etc.).
Art.52
Personalul de intretinere a echipamentelor electrice trebuie sa asigure dotarea circuitelor cu sigurante
fuzibile originale si calibrate corespunzator si reglarea aparatelor de protectie pentru a deconecta la
curentul de reglaj stabilit de proiectant.

9
Art.53
Mijoacele si instalatiile de protectie impotriva pericolului de electrocutare vor fi verificate pe baza unui
plan de verificari aprobat de conducerea unitatii de informatica sau agentului economic respectiv.
Art.54
Se interzice interventia la instalatiile electrice a persoanelor necalificate in meseria de electrician si
neautorizate.
Art.55
Interventiile la instalatiile si echipamentele electrice trebuie executate conform prevederilor Normelor
specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice.

Art.56
Mobilierul de lucru trebuie conceput si realizat in functie de caracteristicile antropofunctionale ale
utilizatorilor si de caracteristicile sarcinii de lucru, astfel incat sa asigure acestora libertatea miscarilor, o
pozitie de lucru corecta, confortabila si o performanta ridicata.

Art.57
Planul de lucru va avea o suprafata suficienta pentru o amplasare flexibila a ecranului, tastaturii,
documentelor si echipamentului auxiliar.
Art.58
Latimea minima a mesei va fi de 800 mm.
Art.59
Suprafata de lucru trebuie sa fie mata pentru a evita reflexiile. Sunt contraindicate culorile deschise care
pot produce un contrast excesiv de luminanta.

Art.60
(1) Mesele nereglabile vor avea o inaltime de 730 ±10 mm.
(2) In conditiile in care echipamentul de calcul este utilizat succesiv de mai multe personae, mesele vor
fi reglabile in inaltime, cu posibilitati de reglare intre 650 si 740 mm.
(3) Adancimea minima a spatiului liber disponibil pentru membrele inferioare sub planul de lucru va fi
de 700 mm.
Art.61
Materialul din care este confectionat planul de lucru nu trebuie sa fie rece la atingere sau sa antreneze o
conductivitate excesiva a caldurii catre corpul utilizatorul.
Art.62
Scaunul trebuie sa fie stabil si sa-i permita utilizatorului libertate de miscare si o pozitie confortabila.
Art.63
(1) Inaltimea scaunului trebuie sa poate fi reglabila.
(2) Mecanismele de reglare a inaltimii scaunului trebuie sa poata fi actionate cu usurinta si concepute
astfel incat sa nu fie posibila o modificare involuntara a inaltimii scaunului.
Art.64
Atunci cand inaltimea scaunului nu poate fi reglata pentru a se adapta unor utilizatori de talie mica, se va
prevedea un reazem pentru picioare.
Art.65
(1) Scaunul trebuie prevazut cu mecanism de basculare astfel incat sa fie posibila o basculare de cateva
grade spre inainte a suprafetei de sedere si sa poata fi adoptate pozitii de lucru inclinate (caz in care
bascularea scaunului trebuie sa functioneze sincronizat cu inclinarea spatarului).

10
(2) Miscarile scaunului prin mecanismul de basculare nu trebuie sa modifice inaltimea marginii
anterioare a scaunului.
Art.66
(1) Spatarul scaunului trebuie sa fie reglabil atat ca inaltime cat si ca inclinare.
(2) Spatarul trebuie sa sprijine zona lombara, umerii si partea superioara a toracelui si trebuie sa fie
convex in regiunea lombara pentru a deveni plat sau concave mai sus.
(3) Se va evita curbarea excesiva a spatarelor.
Art.67
Unghiul sau bascularea suprafetei de sedere a scaunului trebuie sa functioneze simultan cu unghiul
spatarului, determinand o basculare pozitiva atunci cand spatarul este inclinat, dar nu o basculare
excesiva care sa deranjeze la asezarea sau ridicarea de pe scaun.
Art.68
(1) Daca este necesar, locul de munca va fi prevazut cu reazem pentru picioare.
(2) Reazemul trebuie pozitionat pe sol si trebuie sa prezinte stabilitate.
(3) Suprafata trebuie sa fie antiderapanta si sa prezinte o marime suficienta pentru a permite libertate de
miscare (latime mai mare sau egala cu 450 mm si adancime mai mare sau egala cu 350 mm).
(4) Inclinarea suprafetei de sprijin trebuie sa fie reglabila intre 0˚ - 15˚.
Art.69
La proiectarea, selectarea si modificarea software-ului precum si la proiectarea sarcinilor de utilizare a
echipamentului cu ecran de vizualizare, se vor respecta urmatoarele prevederi:
a) software-ul trebuie sa corespunda sarcinii de lucru;
b) software-ul trebuie sa fie usor de utilizat si adaptat nivelului de cunostinte si experientei
operatorului; orice facilitate de verificare cantitativa sau calitativa va fi adusa la cunostiinta
operatorilor;
c) sistemele trebuie sa afiseze informatiile intr-un format si ritm care sa fie adaptate operatorilor;
d) principiile ergonomice ale software-ului trebuie sa fie aplicate, in special, la prelucrarea datelor
de catre operator.
Art.70
Iluminatul incaperilor de lucru va fi proiectat in functie de caracteristicile sarcinii de munca si cerintele
vizuale ale utilizatorilor, astfel incat sa se asigure niveluri de iluminare si un contrast adecvat intre ecran
si mediu, pentru obtinerea unei performante vizuale ridicate.
Art.71
Valorile parametrilor de iluminat sunt cele prevazute in Normele generale de protectie a muncii.
Art.72
Ferestrele vor fi prevazute cu un sistem corespunzator de protectie reglabil.
Art.73
Posibilele reflexii si straluciri pe ecran sau pe alte elemente ale postului de munca, vor fi evitate
coreland caracteristicile tehnice si amplasarea surselor de lumina cu amenajarea incaperilor si posturilor
de munca.
Art.74
In incaperile in care se desfasoara activitati de prelucrare automata a datelor, se vor asigura conditii de
confort termic, valorile parametrilor de microclimat fiind prevazute in Normele generale de protectie a
muncii.
Art.75
Atunci cand este necesar un microclimat strict controlat, se va urmari sa nu se creeze curenti de aer
suparatori. Umiditatea aerului va fi mai mare de 40% pentru a se evita uscarea mucoaselor.

11
Art.76
Echipamentul apartinand postului de lucru nu va produce o caldura excesiva, care sa produca
disconfortul lucratorilor.
Art.77
(1) Zgomotul emis de echipamentele care apartin postului de munca nu trebuie sa distraga atentia si sa
perturbe comunicarea verbala.
(2) Nivelurile de zgomot vor fi cele prevazute in Normele generale de protectie a muncii, pentru locuri
de munca cu nivel ridicat de concentrare a atentiei.
Art.78
Imprimantele de mare viteza, care constituie surse de zgomot, vor fi asezate in incaperi separate de sala
calculatoarelor, izolate fonic si prevazute cu geamuri transparente pentru a facilita vizualizarea
procesului de imprimare.
Art. 79
Instalatiile de ventilare nu trebuie sa antreneze prin functionarea lor cresterea semnificativa (mai mare
de 3dB) a nivelurilor sonore din aceste incaperi.
Art. 80
Toate radiatiile, exceptand partile vizibile ale spectrului electromagnetic trebuie sa fie reduse la niveluri
neglijabile din punct de vedere al protectiei sanatatii si securitatii lucratorilor, in conformitate cu
reglementarile Normelor generale de protectie a muncii.
Art. 81
Emisiile de ozon (O3) de la imprimantele laser trebuie reduse la niveluri neglijabile din punct de vedere
al protectiei sanatatii si securitatii lucratorilor.

12
 INSTRUCTIUNI DE SECURITATE SI SĂNĂTATE IN MUNCA
PRIVIND CUNOAŞTEREA SI APLICAREA
MASURILOR DE PRIM - AJUTOR
Art.1 Personalul angajat este obligat sa cunoască cel puţin masurile de prim-ajutor indicate mai
jos:
a) oprirea unei hemoragii care insoteste o fractura;
b) izolarea aseptica a unei arsuri sau a unei răni;
c) readucerea la viata a unei persoane care a fost electrocutata sau asfixiata;
d) transportarea corecta a unui rănit
e) luarea primelor masuri in caz de incendiu.
Personalul instruit este obligat sa intervină fara alta dispoziţie, imediat ce apare o astfel de
situaţie si sa acţioneze rapid si corect, neluand nici o măsura ce ar putea avea urmări vătămătoare
tratamentului medical ce s-ar aplica ulterior primului ajutor.
Art.2 In vederea acordării primului ajutor in caz de accident, trebuie sa se întreprindă
următoarele acţiuni;
a) sa se inlature pericolul;
b)se va chema salvarea, pompierii;
c) sa se dea cele mai simple ingrijiri posibile;
d)sa se creeze cele mai bune condiţii posibile pentru accidentat;
e) sa se organizeze transportul rapid al accidentatului.
Art.3 Inlăturarea pericolului se va face de la caz la caz, astfel;
- in caz de incendiu, se va pune rănitul la adăpost;
- in caz de accidentare pe strada, se va retrage rănitul din trafic;
- in caz de electrocutare, se va intrerupe curentul, tinandu-se seama ca in momentul intreruperii
curentului, electocutatul poate cădea si ca atare se va preveni lovirea sa;
- in toate cazurile se va inlatura personalul de prisos.
La acordarea ingrijirilor simple se va tine seama de principiul de baza al primului ajutor : "In
primai rând sa nu faci rau", neluandu-se masuri care ar putea fi vătămătoare tratamentului ce se aplica
ulterior acestor masuri.
Crearea celor mai bune condiţii pentru accidentat se face chiar la fata locului unde se acorda
primul ajutor, organizând concomitent transportul acestuia.
Orice rănit trebuie culcat si trebuie sa i se interzică orice mişcare.
In nici un caz nu i se va da sa bea băuturi alcoolice;
In toate cazurile de accidentare, victima trebuie transportata la spital,
In cazul in care victima si-a pierdut cunoştinţa nu se va transporta inainte ca aceasta sa-si fi
revenit.
Art.4 La acordarea primului ajutor, in cazul accidentaţilor prin rănire se disting următoarele
situaţii:
- răniri grave, profunde sau întinse care necesita transportarea imediata la medic;
- răniri uşoare si puţin profunde, care se pot trata de către cel ce da primul ajutor.
Daca este cazul, la rănirile grave se va interveni mai intai pentru oprirea hemoragiei si
imobilizarea (blocarea) fracturilor, iar apoi se va face un pansament steril, rănitul fiind transportat la
medic, care va face intervenţiile necesare.

13
 Rănile uşoare si puţin profunde, provocate din diferite cauze, trebuie tratate imediat, pentru a
se impiedica infectarea lor. Se va acorda o mare atenţie rănilor murdărite cu noroi.
In cazul unei răniri uşoare si puţin profunde se vor lua imediat următoarele masuri:
- persoana care da primul ajutor trebuie in prealabil sa-si spele bine mâinile cu apa si săpun,
folosind o perie, iar apoi isi va dezinfecta degetele cu tinctura de iod sau spirt medicinal;
- nu se admite atingerea rănilor, nici chiar cu mâinile spălate si dezinfectate;
- se interzice spălarea rănilor cu apa sau cu substanţe farmaceutice;
- nu se vor presară prafuri si nici nu se"vor acoperi rănile eu alifii.
Spălarea ranilor si acoperirea lor cu substanţe chiar farmaceutice nu se va face de către
persoane necalificate, deoarece prin aceasta operaţie se pot introduce particule de nisip sau pamant mai
adânc in rana, ingreunand operaţia de curăţire ce urmează a fi / făcuta de medic sau infirmier si putând
deci determina infectări ale rănii;
- nu se vor îndepărta cheagurile de sânge de pe rana.
îndepărtarea cheagurilor de sânge poate provoca hemoragii puteraice.
Se va aplica peste rana o compresa sterila si apoi se va lega cu un pansament.
- nu se vor pune alte bandaje (pansamente) decât cele sterile, din trusele medicale.
Se recomanda ca pe compresa sau pânza ce se aplica pe răni sa se toarne tinctura de iod. Fasa
de tinctura trebuie sa depăşească suprafeta rănii.
Art.5 Rănile pot fi insotite de hemoragii puternice care, prin natura lor, sunt:
- hemoragii venoase sau capilare;
- hemoragii arteriale, care trebuie oprite inainte de tratarea rănilor.
Hemoragiile venoase si hemoragiile capilare sunt caracterizate prin scurgeri abundente de
sânge de culoare inchisa, sub forma unei pânze continui in jurul rănii.
Hemoragiile arteriale sunt caracterizate prin emisiuni de singe colorat in roşu aprins si
tasnind sacadat,
In cazul rănilor profunde, singele clocoteşte in rana.
Aceste hemoragii sunt foarte grave, putând provoca moartea in câteva minute.
Hemoragiile venoase, hemoragiile capilare si hemoragiile arteriale de mica importanta, se vor
opri prin aplicarea unui pansament compresiv.
Punerea unui garou, in aceasta situaţie, este o eroare grava care poate conduce la infecţie sau
cangrena.
Hemoragiile arteriale importante necesita o acţiune rapida si imediata, prin care sa se
oprească scurgerea de sânge. Oprirea sângelui se poate îace prin compresiune (apăsare), fie cu ajutorul
mâinilor, fie a unui garou sau a unui tifon răsucit.
Compresiunea trebuie făcuta intre rana si inima, de preferinţa astfel incat strangularea arterei
sa se facă pe osul cel mai învecinat
Se recomanda ca apăsarea sa se facă la braţe sau la coapse, deoarece la antebraţ artera este
cuprinsa intre doua oase si operaţia este mai dificila.
Trebuie avut in vedere faplul ca oprirea hemoragiilor eu ajutorul garoului (tifon răsucit) este
o operaţie periculoasa, deoarece acesta întrerupe circulaţia sângelui si poate conduce deci la cangrena si
amputare.
Garoul (tifonul răsucit) nu trebuie ţinut timp indelungat Se va face slăbirea lui din 20 in 20 de minute,
iar in cazul in care se constata încetarea hemoragiei, se va înlătura.

14
După oprirea hemoragiei, sau reducerea acesteia la minimum si scoaterea garoului (tifonului), se va
aplica un pansament steril - compresiv.
Accidentatului care prezintă răniri insotite de hemoragii, i se va aplica următorul tratament, in
completarea opririi hemoragiei:
- se va acoperi rana cu pansamente sterile;
- se va transporta culcat;
- se vor lua masuri de încălzire;
- i se va da sa bea, pe cat posibil, băuturi calde.
Rănirea pielii de pe cap se caracterizează prin hemoragie puternica, dar nepericuloasa, care se va trata
prin aplicrea unui pansament steril, apoi accidentatul se va transporta la primul punct sanitar.
Rănirea in zona gatului este periculoasa, deoarece in acest caz, nu se poate
aplica garoul. Pentru oprirea hemoragiei, se vor pune tampoane de pansament steril,
căutând sa se extinde golul creat de rana, iar apoi accidentatul va fi transportat la
primul punct sanitar.
Hemoragiile nazale care sunt provocate de răniri se vor trata prin apăsarea
puternica a narii care sângerează, capul tinandu-se drept, după un minut se va slabi foarte mult aceasta
compresiune.
In cazul in care hemoragia nu se poate opri prin aceasta metoda se va pune in nara sângerânda un
tampon cu antipirina si se continua apăsarea,
Trebuie sa se cunoască ca exista si cazuri in care hemoragiile nazale sunt necesare. In aceasta situaţie
nu se va întreprinde nimic si se va consulta un medic sau personal sanitar specializat.
In general, nu se vor opri hemoragiile nazale la persoanele despre care se ştie ca suferă de hipertensiune,
sunt obeze sau in vârsta.
Hemoragiile interne, la care nu apare in mod vizibil sânge, se pot recunoaşte după faptul ca
accidentatul este palid si are pulsul slab si accelerat, greu de numărat.
In aceste cazuri accidentatul va fi culcat cu capul in jos si menţinut imobilizat, va fi acoperit si
se va proceda la incalzirea lui.
Nu se va da accidentatului nici sa bea, nici sa mănânce.
Persoana care da primul ajutor in cazul unei fracturi trebuie sa ia, in primul fand, următoarele
masuri:
- sa nu mişte accidentatul;
- sa dezvelească zona in care s-a produs fractura, pentru a constata daca este o fractura deschisa sau
inchisa.
Art.6 In cazul in care este necesara deplasarea accidentatului, persoana care da primiil ajutor va
prinde accidentatul cu o mana pe deasupra si cu cealaltă pe dedesubtul membrului fracturat si ajutat de
o alta persoana, care va cuprinde corpul victimei, va executa transportarea.
Art.7 In cazul unei fracturi deschise, se va pune un pansament uscat pe rana, inainte de a se face
imobilizarea:
se înţelege prin fractura deschisa, o fractura insotita de o rana ce comunica cu fractura;
- fractura deschisa este periculoasa si prin faptul ca poate conduce la infecţii grave;
- exista posibilitatea ca un os spart sa pătrundă sub piele si sa o perforeze, de aceea
personalul care da primul ajutor trebuie sa ia toate masurile pentru a impiedica acest
fenomen;

15
 Art.8 Imobilizarea unei fracturi a membrului inferior se va face prin aşezarea atelelor, atât
lateral, cat si pe fata posterioara a merabrului accidentat.
Este obligatoriu a se imobiliza ambele articulaţii din regiunea de deasupra si dedesubtul
fracturii, astfel:
la o fractura in zona gambei, se va imobiliza deasupra - genunchiul si coapsa, iar dedesubt - glezna
si laba piciondui;
la o fractura in zona coapsei, se va imobiliza deasupra - soldul si trunchiul, iar dedesubt -
genunchiul si gamba.
Se recomanda, pe cat posibil, imobilizare totala.
Imobilizarea membrelor superioare se va face in majoritatea cazurilor, printr-o eşarfa, cotul
fiind indoit.
Se va putea completa aceasta prin aţele rigide, care insa nu vor ocupa decât segmentut fracturat
al membrului.
Art.9 Cotul rănit poate impiedica îndoirea braţului si imobilizarea membrului cu ajutorul
eşarfei. In acest caz, se va face imobilizarea totala a braţului.
Art.10 In cazul fracturilor craniene, intervenţia persoanei cate da primul ajutor, trebuie sa fie
foarte atenta, dat fiind ca exista cazuri in care victima percepe aceste traumatisme cu întârziere de 2-3
ore si deci cunoaşterea existentei traumatismelor este uneori dificila.
Simptomele in cazuri de fracturi craniene sunt:
- pierderea cunoştinţei, care poate fi numai momentana;
- hemoragii prin nas si prin urechi.
Pot apare fracturi craniene, fara sa provoace rănirea pielii de pe cap si fara sa curgă sânge pe nas
sau pe urechi.
Art.11 Fracturile coloanei vertebrale si ale bazinului sunt, in cele mai multe cazuri, accidente
grave, si in aceste cazuri, transportul victimei se face prin rostogolirea acesteia cit se poate de incet, pana
va fi aşezata culcat pe o planşeta dura. Nu se va face vreo imobilizare a victimei si se va transporta
imediat la cel mai apropiat punct sanitar, unde se afla un medic chirurg.
Se interzice transportarea pe braţe a unui accidental cu coloana vertebrala sau bazinul fracturat,
acest mod de transport putând sa-i fie fatal.
Simptomele in cazuri de fracturi la coloana vertebrala sau la bazin sunt:
- dureri puternice in zona dorsala;
- paralizarea membrelor inferioare;
- tulburări in urinare.
Art.12 In cazul fracturilor de coaste, persoana care da primul ajutor va imobiliza toracele
accidentatului printr-un bandaj strâns, realizat cu o fase, apoi se va transporta accidentatul, in poziţia
şezut, la primul punct sanitar. Simptomele in cazuri de fractura de coasta sunt:
- respiraţie ingreunata si dureri in timpul respiraţiei;
- eventuale urme de sânge in saliva.
Art.13 In cazul luxatiilor, se va proceda identic ca in cazul fracturilor la braţe si la membrele
inferioare:
- nu se va pierde din vedere niciodată ca o luxatie poate fî insotita de o fractura;
- in cazul unei luxatii a umărului, care este cea mai frecventa, cotul se depărtează de corp. Nu se va face
nici o incercare de a se readuce cotul la poziţia iniţiala, ci se va pune o perna la subsuoara si se va
transporta accidentatul fara eşarfa.

16
 Art.14 In cazul degeraturilor, membrul care a suferit va fî introdus in apa la temperatura mediului
ambiant, care apoi va fî încălzita treptat si cu mare grija, pana la temperatura corpului.
Nu se recomanda frectionarea cu zăpada a membrelor degerate, deoarece pielea degerata poate fi
zgâriata si se poate provoca astfel, o infecţie.
In cazul degeraturilor puternice (congelare) se recoranda transportarea accidentatului la un punct
sanitar, intervenţiile locale putând provoca agravarea situaţiei.
Art.15 Toate înţepăturile sau zgârieturile, oricât de puţin grave ar părea la început, trebuie
dezinfectate.
Pentru dezinfectarea corecta a locului rănit:
- se va apasă puternic in vecinătatea locului unde s-a produs înţepătura sau zgârietura, pana se vor scurge
câteva picaturi de sânge ;
- se va acoperi locul rănit cu o soluţie antiseptica ce se găseşte in trusa medicala si se ve lasă sa se usuce
la aer liber;
Daca rana prezintă o oarecare intindere, după dezinfectare se va aplica un pansament uscat sau o
compresa sterila;
Se recomanda ca in cazul in care exista un punct sanitar in apropiere, sa se transporte accidentatul
la acest punct;
Art.16 Nu trebuie pierdut din vedere ca o intepatura sau o zgârietura care nu prezinta, aparent,
nici o gravitate la inceput, poate avea ulterior, complicaţii grave (infecţii, flegmoane etc), daca nu este
dezinfectată corect si imediat;
Art. 17 In cazul in care cel care a dat primele îngrijiri nu are convingerea ca a reuşit sa inlature
toate corpurile străine, imediat după primele ingrijiri, va indrepta accidentatul spre primul punct sanitar,
unde medicul va lua masurile necesare.

17
 MASURI PRIVIND
STINGEREA INCENDIILOR SI EVACUAREA LUCRATORILOR

Prin consecinţele lor devastatoare incendiile afectează puternic instalaţiile, mediul ambiant şi, de
cele mai multe ori, personalul (fie personalul de deservire, fie personalul de intervenţie). Uneori
incendiile (în special în instalaţiile unde se produc sau se utilizează produse chimice) sunt însoţite şi de
explozii, situaţie în care riscul de producere a unor accidente se măreşte considerabil.
Pentru a preveni riscurile de incendii sau explozii trebuie să se cunoască riscurile specifice
locurilor de muncă la nivelul atelierelor şi la nivelul societăţii.
Principalele pericole sau situaţii periculoase ce pot genera incendii sau explozii se pot grupa în
două categorii:
a) legate de materialele combustibile
 scurgeri sau emanaţii de produse inflamabile sau explozive,
 depozitarea necorespunzătoare de materiale combustibile;
b) legate de sursa de aprindere
 focuri deschise (ex.: operaţii de sudură, flacăra injectoarelor etc.),
 scântei de natură electrică urmare a unor scurt-circuite sau a unor descărcări electrostatice,
 particule incandescente provenite din focare preexistente (ex.: vetre de forje sau focare de
centrale termice),
 ridicarea temperaturii ca urmare a comprimării unui gaz sau în urma ambalării unor reacţii
chimice scăpate de sub control,
 puncte sau suprafeţe calde (de exemplu temperatura crescută pe carcasa unui electromotor aflat
în regim greu de exploatare),
 şocuri mecanice ce pot declanşa producerea de explozii (de exemplu în cazul fabricării pulberilor
explozive).
Măsurile preventive trebuie întotdeauna să fie dublate de măsuri de limitare a consecinţelor cum
ar fi:
 facilitarea intervenţiei pompierilor (acces, hidranţi etc.);
 dotarea cu mijloace de prevenire şi luptă contra incendiilor (aparate izolante, dispozitive de detecţie,
extinctoare etc.);
 organizarea prevenirii incendiilor în perimetru;
 informarea sistematică a salariaţilor şi a noilor angajaţi asupra mijloacelor de stingere a incendiilor,
despre modul de acordare a primul ajutor, efectuarea de exerciţii periodice;
 prevederea de dispozitive pentru micşorarea presiunii în caz de explozie.
Un risc major îl reprezintă incendiile sau exploziile în instalaţiile chimice unde acestea, prin
degajările de produse chimice toxice, pot îmbrăca caracterul unor adevărate catastrofe.
Ţinând cont de importanţa acestei categorii de riscuri s-au dezvoltat atât tehnici specifice de
prevenire (controale, exerciţii de alarmare, formarea şi informarea personalului) cât şi tehnici de
intervenţie şi de limitare a consecinţelor pentru situaţii critice.

Planificarea acţiunilor pentru cazurile de urgenţă

Această categorie de tehnici face parte din categoria acţiunilor de limitare a consecinţelor
accidentelor. Principalele direcţii de acţiune se referă la:

18
 modul de acţiune în cazul producerii unui accident (anunţarea, scoaterea accidentaţilor din zonă,
organizarea echipelor de intervenţie operativă etc.)
 modul de acţiune, în cazul producerii unor catastrofe, referitor la:
- planul de alarmă locală,
- planul de alarmă generală (în unele situaţii se însoţeşte de programul de revenire la
normalitate).
Salvarea şi primul ajutor
Şi această categorie de tehnici face parte tot din acţiunile de limitare, pe cât posibil, a urmărilor
producerii unor accidente. În această categorie de acţiuni sunt incluse:
 organizarea echipelor de salvare;
 formarea şi informarea echipelor de salvare;
 organizarea punctelor de prim ajutor;
 organizarea modului de scoatere din zonă a persoanelor accidentate şi transportul acestora la
unitatea medicală de urgenţă;
 organizarea asistenţei medicale de urgenţă.

19
 CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII Şl
NERESPECTĂRII LEGISLAŢIEI DE SECURITATE SI SANATATE
IN MUNCA

Necunoaştera cât şi nerespectarea legislaţiei de protecţie a muncii în procesul de producţie cât şi în

activităţile conexe, lipsa cunoştinţelor privind metoda de muncă sau ignorarea unei metode
nepericuloase , atitudine necorespunzătoare , deficienţă sau inadaptare fizică ,intelectuală sau mentală ,
lipsa unei protecţii individuale eficace , instalaţii neprotejate sau slab protejate , utilaj, echipament defect,
iluminat insuficient, factori ambientali necorespunzători , condiţii climaterice nefavorabile pot conduce
sau sunt cauza accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale .
ACCIDENTUL DE MUNCA poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă , invliditate
sau deces. Acestea pot surveni imediat sau la un anumit interval de timp .
INCAPACITATEA TEMPORARĂ DE MUNCĂ - consecinţa cea mai puţin gravă a unui accident
de muncă - constă în incapacitatea temporară a a a victimei de a-şi desfăşura activitatea, ca urmare a
tulburării unei stări funcţionale(de cel puţin 3 zile muncă) .Deoarece are un caracter reversibil prin
aplicarea unui tratament adecvat ea dispare . Aprecierea asupra incapacităţii temporare de muncă o face
medicul şi trebuie atestată printr-un certificat.
INVALIDITATEA ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infirmitate permanentă, care
conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă. Consituie invaliditate pierderea unui simţ
a unui organ traumatismele craniene, toracice, abdominale sau lombare, fracturile coloanei vrtebrale sau
ale bazinului,fracturile deschise sau cele soldate cu deplasarea fragmentelor, arsurile de gradul 2 şi 3 etc.
De remarcat că nu se consideră invaliditate pierderea unui organ sau încetarea fmcţiunii acestuia ,
dacă astfel este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de muncă rămânând intactă.
Aprecierea dacă accidentul de muncă a produs invaliditate se face de către medicul care eliberează
certificatul medical.
Invaliditatea are caracter ireversibil: prin tratament şi îngrijire medicală se obţine doar repararea
vătămării produse organismului, nu şi vindecarea tulburării funcţionale .
în funcţie de gradul de afectarea capacităţii de muncă, se recunosc următoarele grade de invaliditate :

- gradul 1, când persoana afectată şi- a pierdut total capacitatea de muncă şi nu are posibilitatea
autoservirii (în caz de orbire, de pierdere a ambelor mâini sau picioare etc.)
- gradul 2, când persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se poate autoservi;
- gradul 3, cănd persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, dar îşi poate continua
activitatea la acelaşi loc de muncă sau altul, însă în ondiţiile unui program redus.

DECESUL -reprezintă consecinţa cea mai gravă a unui accident de muncă. Spre deosebire de
incapacitatea de muncă şi de invaliditate , în cazul decesului nu este afectată numai integritatea
organismului ,ci însă-siviaţa omului . Un accident de muncă poate fi considerat mortal , chiar dacă

20
decesul a survenit după un interval de timp ,cu condiţia să se confirme în baza unui act medico-legal,că
acesta s-a produs drept consecinţă a acidentului .
BOALA PROFESIONALĂ - este afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării a unei meserii
sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, pecum
şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă .

CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE

Se face după mai multe criterii :

1. După natura factorului nociv care lea generat:

- intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice ;

- pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice ;
- boli prin expunerea la energie radiantă;
- boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute ;
- boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
- boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută ;
- alergii profesionale ;
- cancerul profesional;
- boli infecţioase şi parazitare ;
- boli prin suprasolicitare ;
- alte boli (care nu intră în categoriile anterioare)

2. După timpul de expunere la acţiunea factorului nociv :

- boli cronice, provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra
organismului;
- boli acute generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului nociv , dar la doze mari.

3. După modul de acţiune a factorului nociv asupra organismului ;

- boli cu acţiune generală, care afectează întrgul organism

- boli cu acţiune locală, care afecteză o parte a organismului, un organ.

21
OBLIGATIILE LUCRATORILOR IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATI IN MUNCA

Art.1. Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea
sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de
accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi
afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Art. 2. (1) In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la art. 1, lucratorii au
urmatoarele obligatii:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de

transport si alte mijloace de productie;

b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze
sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a

dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice
si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre
care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor,
precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de

propria persoana;

f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face
posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii
sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a
permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara
riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca
si masurile de aplicare a acestora;

i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de
munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

22