Știm : electronii învelişului electronic se rotesc în jurul nucleului şi în jurul
propriilor axe cu viteze foarte mari, fiind atraşi de protonii din nucleu prin forţe electrostatice tari . Aşadar: totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului formează invelişului de electroni. Electronii sunt repartizați pe maxim 7 straturi, numerotate cu cifre arabe de la 1,2,....,7(sau cu literele K,L,M,N,O,P,Q), în ordinea creșterii energiei lor, de la nucleu către ultimul strat al învelișului electronic . Prin urmare, electronii tind să ocupe pozițiile cele mai stabile, cu energii cele mai mici; energia straturilor crește de la nucleu către exterior . Numărul maxim de electroni dintr-un strat se calculează cu relația : Nmax = 2n2 . Astfel : - Stratul 1(K), pt. n=1, Nk = 2∙12 = 2e-maxim, configurație stabilă de dublet; - Stratul 2(L), pt. n=2, NL = 2∙22 = 8e- maxim, configurație stabilă de octet; - Stratul3(M), pt. n=3, NM = 2∙32 = 18e-maxim ; - Stratul 4(N), pt. n=4, NN = 2∙42 = 32e-maxim , ş.a.m.d. Observații : - numărul de electroni din înveliș se stabilește cu valoarea numărului atomic, Z . - repartizarea electronilor pe straturi se numește configurație electronică ; elementele chimice ale căror atomi au configurații stabile pe ultimul strat sunt gazele rare (sau gaze nobile); - Atomii elementelor succesive (de exemplu Z=6C şi Z=7N ) se deosebesc printr- un electron, denumit electron distinctiv . .