Râul Ialomița

Oprea Madalin

Râul Ialomița izvorăște din Carpații Meridionali (Munții Bucegi) și își desfășoară
albia pe o lungime de 400 km , având o rețea hidrografică codificată de 3.131
km și își adună apele dintr-un bazin de recepție de 9431 km² situat în partea de
sud a țării, orientarea generala a râului fiind inițial NV-SE, apoi V-E. Valea
Ialomiței coincide cu unul dintre cele mai importante trasee ale transhumanței:
"drumul oii" pornea din Carpați și înainta până la confluența Ialomiței cu
Dunărcere a lânii. Turmele traversau apoi Dunărea pe la Vadu Oii și iernau în
zonele calde de pe țărmul Mării Negre (cea mai cunoscută fiind valea Batovei,
în apropiere de Bazargic, numită de mocani "Valea fără iarnă").
În anul 1442 voievodul Ioan de Hunedoara a repurtat o victorie pe cursul
superior al râului, în Bătălia de pe Ialomița.

Bazin hidrografic:
Limita bazinului hidrografic Ialomița, în zona superioară (cumpăna apelor) o
constituie crestele masivelor muntoase Leaota, Bucegi, Clăbucet și Ciucaș din
Carpații Meridionali și dealurile subcarpatice. În zona inferioară, delimitarea
bazinului hidrografic Ialomița este realizată la vest și sud de înălțimile din
Câmpia Vlăsiei și Mostiștea, iar spre nord de culmea Istriței și slabele denivelări
din Câmpia Bărăganului.
Rețeaua hidrografică a râului Ialomița se caracterizează prin regimuri de
scurgere variate: permanent - caracteristic râurilor de munte; semipermanent
sau temporar - pentru râurile din zona de câmpie.
Afluenții principali
Afluenții principali ai Ialomiței sunt:
 Prahova (176 km/3150 km² )
 Cricovul Sărat (80 km/609 km²)
 Cricovul Dulce (69 km/579 km²).
Ialomița este afluent de ordinul I (de stânga) al Dunării.
Suprafața totală a lacurilor naturale din bazinul hidrografic Ialomița este de
1.982 ha, principalele lacuri fiind Lacul Strachina, Amara, Fundata, Iezer și
Bentu.
Bazinul hidrografic Ialomița cuprinde părți din județele: Dâmbovița, Prahova,
Buzău, Brăila, Ialomița și Ilfov și se învecinează cu bazinele hidrografice de
ordinul I: Olt, Siret, Argeș și Dunăre

Numele:
Ialomița este un nume de origine slavă, reprezentând o prezență neobișnuită
în cadrul grupei hidronimelor majore românești, ele fiind de origine autohtonă.
Potrivit lingvistului Dragoș Moldovanu, care reevaluează minuțios stadiul
problemei, numele râului a fost dat de slavii așezați în regiune, forma inițială
fiind *Ilavǐnika ‘lutoasa’, un derivat din slavul ilǔ ‘lut’. Numele este perfect
motivat din punct de vedere geografic: râul străbate un sol argilos,
caracteristică manifestată în compoziția apei și în culoarea ei, cum remarca
Cezar Bolliac: "Cine poate zice că Ialomița nu este cea mai galbenă gârlă ce
avem în țara noastră?".