FACTORI CHIMICI CU ACTIUNE

ANTIMICROBIANA
ANTISEPTICE SI DEZIFECTANTE= BIOCIDE

• Antiseptice - substanţe chimice care, aplicate pe ţesuturile vii

impiedică creşterea şi multiplicarea microorganismelor
existente, relativ netoxice şi pot fi aplicate pe ţesuturi umane şi
animale.
• Dezinfectanti - substanţe cu efect microbicid rapid, la
concentraţii mici, se aplică pe obiecte neanimate, toxice, in
general nu pot fi administrate la om şi la animale.
• Spectru mai larg de acţiune decât antibioticele şi ţinte ţinte
multiple.
• Unele biocide se folosesc pentru conservarea unor produse
biologice (farmaceutice, alimentare).

ANTIBIOTICE
 ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
• Substanţe antibacteriene active prin modificări de permeabilitate
Săpunurile - acizi graşi nesaturaţi (oleic, linoleic, linolenic) (cresterea permeabilitatii membranei)
Detergenţii - cationici, anionici, neionici şi amfoterici
• Substanţe care acţionează prin denaturarea proteinelor
– Fenolul
– Difenolii -Triclosan şi hexaclorofen
• Triclosanul - activitate în special faţă de bacteriile Gram pozitive.
• Hexaclorofenul
– Clorhexidina
– Alexidina
• Substanţe care acţionează prin interferenţă cu grupările active ale proteinelor-enzime
– Formaldehida (HCHO) şi glutaraldehida (OCH(CH2)3CHO)
– Etilen-oxid
– Ionii unor metale grele (Hg, Ag, Cu, Zn, Fe)
– Halogenii şi compuşii lor
– Agenţii care eliberează clorul - cloraminele (derivaţi cloruraţi ai aminelor (R-NHCl), din care face parte cloramina-T), hipocloritul de Na, dioxidul de clor
– Succin-clorimidul
– Iodul
– Iodoforii
– Alti agenţi oxidanţi
– Permanganatul de potasiu (KMnO4), în concentraţie de 1:l0 000 este un antiseptic puternic, dar acţiunea sa este neutralizată de prezenţa substanţelor
organice
– Peroxizii
• Peroxidul de sodiu (Na2O2)
• Peroxidul de zinc (ZnO2) sBenzoil-peroxidul sAcidul peracetic (CH3 – CO – O – OH)

• Coloranţii antiseptici – acriflavina, cristal violet, quinone

• Agenti sterilizanți in faza de vapori - Etilen-oxid, formaldehida
Substanţe antibacteriene active prin modificări de permeabilitate

Săpunurile -acizi graşi nesaturaţi (oleic, linoleic, linolenic) –permeabilizarea membranelor lipidice-
emulsionare-spalare-reducerea masivă a numărului microorganismelor pe suprafaţa tegumentului.
Detergenţii -compuşi organici tensioactivi, obţinuţi prin sinteză chimică, din materii prime derivate
din petrol.
Regiune hidrofilă şi una hidrofobă (lipofilă sau liposolubilă)-udarea, desorbţia, emulsionarea,
suspensionarea şi stabilizarea particulelor dizlocate de pe o suprafaţă. La contactul cu o suprafaţă lipidică sau
cu interfaţa ulei-apă, moleculele detergentului se adsorb pe această suprafaţă, prin grupările lor hidrofobe, iar
cele hidrofile rămân în apă.
Detergenti
cationici, anionici, neionici şi amfoterici

Monoglicerida acidului stearic, TWEEN Lauratul de sodiu

(detergenti neionici) (detergent anionic)

Cetilpiridinium clorid (detergent cationic) Detergent amfoteric

Detergenţii neionici - polieteri şi esteri poliglicerici
• nu au acţiune bactericidă
• folosiţi ca agenţi de dispersare ai celulelor bacteriene şi fungice, pentru a favoriza creşterea
şi multiplicarea lor, și deci acțiunea antibioticelor bactericide

Detergenţii anionici - săruri de Na şi K ale acizilor graşi superiori

• efect bactericid scăzut, deoarece prin disociere eliberează un anion organic, cu toxicitate
redusă, respins de sarcina netă negativă a suprafeţei bacteriene
• mai eficienţi faţă de bacteriile Gram negative.

Detergenţii cationici (Cetavlon, Cetazol, Bromocet) - săruri de amoniu quaternar, care prin
disociere, eliberează un cation organic toxic
• sunt bactericizi faţă de toate categoriile de bacterii
• agenți sporostatici (inhibă dezvoltarea celulei vegetative din sporul germinat, dar nu procesul
de germinare propriu-zisă), micobacteriostatice, dar nu micobactericide.
• acţiunea neutralizată de săpunuri şi fosfolipide

Agenţii amfoterici - activitate constantă la o variaţie largă de pH.

Potassium peroxymonosulfate
=oxona- Virkon
Acid sulfamic

Sodium dodecylbenzenesulfonate
Deconex (phenylephrine hydrochloride)
 Klercid
• alkyldimethylbenzylammonium chloride
(ADBAC)
+
• polyhexamethylene biguanide hydrochloride
(PHMB)
Substanţe care acţionează prin denaturarea proteinelor

Structura agenţilor antibacterieni care aparţin grupului fenolic

Efectul dezinfectant al fenolului este unitatea etalon, cu care se compară alţi dezinfectanţi, în aceleaşi condiţii de
acţiune =coeficientul fenolic (CF).
Acizii şi bazele
• HCl este sporicid
• Lactobacillus sp. se dezvoltă la pH 4
• Thiobacillus thiooxidans, chiar în prezenţa H2SO4, 0,1 M.

• conservarea alimentelor cu acid acetic 5%, cu sărurile acidului propionic, parahidrobenzoic, benzoic, sorbic sau cu
esterii metil, etil, propil, butil, ori prin fermentaţie lactică naturală
• Acidul boric - antiseptic de valoare medie
• NaOH 5% -activ față de celulele vegetative, la concentraţii mai mari omoară sporii de B. anthracis
• Ca(OH)2 20% -omoară majoritatea bacteriilor nesporulate
• Alcoolii - omoară bacteriile nesporulate, inclusiv pe cele acidorezistente, inhibă sporularea şi germinarea sporilor,
dar efectul este reversibil.
• Efectul dezinfectant al alcoolilor creşte odată cu lungimea catenei (metilic, etilic, izopropanol etc), până la 8-l0 atomi de C, după care
solubilitatea în apă scade progresiv.
• Alcoolul izopropilic este mai eficient faţă de bacterii, iar alcoolul etilic este mai eficient faţă de virusuri.

• Fenil-etanolul este activ faţa de bacteriile Gram negative, conservant al soluţiilor de uz oftalmic.
• Glicerolul - bacteriostatic la concentraţii de peste 50%. Este folosit pentru conservarea vaccinurilor, deoarece nu
este iritant pentru ţesuturi.
Substanţe care acţionează prin interferenţă cu grupările active ale proteinelor-enzime
(amino, carboxil, sulfhidril, amido, indol)

Formaldehida (HCHO) şi glutaraldehida (OCH(CH2)3CHO)

• acțiune bactericidă, fungicidă, sporicid, virucidă.

Etilen-oxidul (CH2-O-CH2) - alkilare -sterilizarea gazoasă a obiectelor termosensibile: echipamente chirurgicale,

lenjerie de spital. Are acţiune toxică remanentă (este vezicant).

Ionii unor metale grele (Hg, Ag, Cu, Zn, Fe)

• sunt activi la concentraţii foarte mici -precipitarea enzimelor sau a altor proteine esenţiale ale celulei.
Ionii de Ag - microbiostatic, la concentraţii foarte mici şi microbicid, la concentraţii mai mari.
Ag-sulfadiazina (AgSD), acetatul şi nitratul de Ag.
Aminoacizii, ca cisteina şi alţi compuşi (tioglicolatul de Na) care conţin grupări tiol, neutralizează
activitatea AgNO3 faţă de Ps. aeruginosa.
Zn- ZnCl2, - pulbere antifungică sau ca unguent.
 Halogenii şi compuşii lor– clorul şi iodul - dezinfectanţi sub formă organică şi anorganică.
Iodul se combină ireversibil cu proteinele, prin iodurarea tirozinei şi este un agent oxidant - efect microbicid rapid faţă de bacterii, levuri, microfungi,
spori. Tinctura de iod (2-7%)
Iodofori – complexe formate din iod şi un agent solubilizant (purtător): detergenţi neionici cu proprietăţi dezinfectante şi polivinil pirolidona, cu
proprietăţi antiseptice. Iodoforii sunt microbicizi la variaţii mari de pH şi îşi păstrează activitatea în prezenţa materiei organice.
Clorul - agent bactericid foarte puternic (CF = 200)- cloramine (derivaţi cloruraţi ai aminelor (R-NHCl), hipocloritul de Na, dioxidul de clor.

Halazon Succin-clorimidul
(Acid parasulfon-
diclor-aminobenzoic

Permanganatul de potasiu (KMnO4- 1:l0 000 - antiseptic puternic, dar acţiunea sa este neutralizată de prezenţa substanţelor organice.
Peroxizii. Peroxidul de H, perhidrolul sau apa oxigenată (H2O2) - antiseptic eficient şi netoxic- dezinfecţie, sterilizare şi antisepsie.
Peroxidul de sodiu (Na2O2) - tratamentul acneii.
Peroxidul de zinc (ZnO2) - tratamentul infecţiilor tegumentare cu bacterii microaerofile şi anaerobe.
Benzoil-peroxidul - tratamentul acneii şi se adaugă în soluţiile de curăţire a pielii.
Acidul peracetic (CH3 – CO – O – OH) -sterilizarea la temperatură scăzută- - bactericid, fungicid şi inactivator al virusurilor la concentraţii mai mici de 0,3%.
Coloranţii antiseptici
Derivaţii acridinei - acriflavina -amestec format din doi derivaţi ai acridinei

• toxicitate scăzută şi nu sensibilizează tegumentul

• spectru larg de acţiune
• capacitatea de a se intercala între nucleotidele moleculei de ADN

Coloranţii de rozanilină
• Cristal violet- derivat metilic al colorantului rosanilină
• efect bacteriostatic asupra bacteriilor Gram pozitive, blocarea treptei finale a sintezei peretelui celular.

Quinonele -coloranţi naturali-fungicide de importanţă agricolă: cloranil şi diclone.

 Rezistenţa microorganismelor la acţiunea
antisepticelor şi dezinfectantelor
Rezistenţa intrinsecă sau naturală
este proprie bacteriilor Gram
negative, sporilor, micobacteriilor.
-impermeabilitate, limitând difuzia
agentului chimic.
-mai rar – enzime sintetizate
constitutiv care să degradeze
compusul antiseptic sau
dezinfectant.

Stadiile IV (dezvoltarea cortexului)

până la VII, sunt cele mai importante
pentru dezvoltarea rezistenţei la
biocide.
• Rezistenţa intrinsecă este consecinţa adaptării fenotipice.
• Biofilmele rezultă prin asocierea microorganismelor cu suprafeţele solide.
• Biofilmul - consorţiu (o asociaţie) de microorganisme, organizate într-un
exopolimer polizaharidic foarte bine exprimat.

• Biofilmele -biocoroziune, diminuarea calităţii apei, focare

pentru contaminarea diferitelor produse, infectii asociate cu
biomaterialele implantate şi cu dispozitivele medicale.

• Fenotip diferit semnificativ de al celulelor planctonice sau de

cele crescute pe medii artificiale, în laborator.
– disponibilităţi diferite ale nutrienţilor
– proprietăţile fiziologice sunt modificate
– limitarea nutrienţilor reduce rata de creştere a bacteriilor, ceea ce
modifică sensibilitatea la acţiunea agenţilor antimicrobieni.
Bacteriile cu o rată mică de creştere sunt deosebit de rezistente.
Accesul redus al dezinfectantului la celulele din biofilm;
Interacţiuni chimice între dezinfectanţi şi biofilm;
Producerea enzimelor degradative şi/neutralizante ale substanţelor
chimice;
Schimbul genetic dintre celule în biofilm;
Bacteriile din biofilm, recultivate în mediul lichid, nu sunt mai rezistente
decât celulele planctonice ale speciei respective.
 Rezistenţa dobândită
• mutaţii
• dobândirea unei plasmide sau a unui Tn (casetă
transmisibilă de ADN cromosomal sau plasmidial,
cu proprietăţi de integrare)
– niveluri ridicate de rezistenţa la antiseptice şi
dezinfectanţi
• rezistenţa la Hg este plasmidială, inductibilă şi
poate fi transferată prin conjugare sau transducţie.
Izolatele clinice de S. aureus care sintetizează -
lactamază sunt rezistente la Hg2+ anorganic şi la
agenţii organomercurici.
Antiseptics and Disinfectants: Activity, Action, and Resistance.Gerald McDonnell, A.
Denver Russell. Clin. Microbiol. Rev. January 1999 vol. 12 no. 1 147-179
Antibiotice
Definiții
• Antibiotice (anti + bios = cu efecte
nefavorabile) = grup heterogen de
substanţe chimice, produse de
microorganisme prin procese de biosinteză,
care omoară sau inhibă creşterea altor
specii de microorganisme.
• Agenţii chimioterapeutici = substanţe de
sinteză chimică, utilizate în tratamentul
infecţiilor produse de diferite
microorganisme (bacterii, fungi
microscopici şi protozoare) ( P. Ehrlich -
l904).

• Definiţia actuală=substanţe chimice

obţinute prin biosinteză, semisinteză sau
prin sinteză chimică, care, în concentraţie
mică inhibă multiplicarea sau omoară
microorganismele. = Substante
antimicrobiene
• > 500 substanţe cu proprietăţi antibiotice
identificate
• ~ l00 folosite in terapie
• Bacillus, Streptomyces, Micromonospora,
Penicillium, Cephalosporium
• Selectivitate ridicată
• Toxicitate scazută
• Indice terapeutic
• Doza toxică/ Doza efectivă
>>>
• Acțiune
• Bactericidă
• Bacteriostatică
• Indice terapeutic >
• Reducerea rezistenței la
antibiotice bactericide
• Inhibarea sintezei
proteinelor toxice –
reducerea severității
simptomelor
• Terapia combinată
• Previne emergența tulpinilor R
• Tratamentul empiric temporar
• Sinergisme de actiune
• Ex. peniciline și aminoglicozide
• NB: antagonism de acțiune (peniciline si ATB
bacteriostatice)
Istoric
1. Producerea antibioticelor =mecanism ecologic de
inhibiţie a creşterii altor microorganisme, cu care
intră în competiţie pentru resursele energetice.
• antibioză (Pasteur, l877)
• Gratia şi Dath (1924) -filtratul acelular al culturii de
actinomicete -actinomicetină.
• Fleming (l928)- penicilina
• Ernst Chain şi Howard Florey (1939)- purificarea
penicilinei, producţia industrială în l943.
• R. Dubos (1939) -gramicidina şi tirocidina (Bacillus
brevis)
• S. Waksman (1944 - 1945) -streptomicina (Str.
griseus), propune denumirea de antibiotic=compus
chimic produs de un microorganism, care la
concentraţie mică, inhibă sau omoară alte
microorganisme.
2. Substanțe de sinteză
• Ehrlich - para-rosanilina (tripanosomoza),
sintetizează arsfenamina (salvarsan) (sifilis)
• Gelmo (1908) sintetizează sulfanilamida (sifilis).
• Eisenberg (1913) -azo-coloranţii cu grupări
sulfonamidice
• Domagk (1935)- prontosil (sulfonamide), cu spectru
larg de acțiune (1945-5488 derivaţi ai
sulfanilamidei (sulfonamidei).
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR ÎN FUNCŢIE DE MECANISMELE DE
ACŢIUNE
REZISTENTA MICROORGANISMELOR LA AGENȚII
ANTIMICROBIENI

 Lipsa sensibilității microorganismelor la concentrații de antibiotice active

terapeutic
 Fenomen natural accentuat de presiunea selectivă a antibioticelor

NATURALĂ
- particularități ale peretelui celular
- lipsa țintei
ADAPTATIVĂ
- toleranța tranzitorie la ac țiunea atb
DOBÂNDITÃ
–mutații
- TOG
Rata introducerii în terapie a unor noi antibiotice este net inferioară ratei de selecţie a unor noi
tulpini bacteriene rezistente (1%).
În 1930-1962, - >20 de clase noi de antibiotice
Ulterior, doar oxazolidinonele (linezolid - Pfizer) şi lipopeptidele ciclice (daptomicina -Cubist)
active faţă de bacteriile Gram pozitive

În Europa, rata de mortalitate -25 000 /an, cheltuieli de 1,5 miliarde euro/an.
The rate at which microbes are acquiring resistance is GREATER
than the rate at which antimicrobials are being discovered
therapeutic area number
NME
inflammation/immunomodulator 24
metabolic/endocrine 15
cancer 13
inherited enzyme deficiencies 9
cardiovascular 6
haematological 3
dermatological 3
renal 3
neurology 2
pulmonary 2
antibacterials 1
• Lipsa unor clase noi de antibiotice:

– absenţa unor noi ţinte metabolice;

– preferința producătorilor de a lansa analogi şi nu clase noi;
– orientarea companiilor farmaceutice spre dezvoltarea de noi substanțe farmacologic active utile în
tratamentul de durată al bolilor cronice (cancer, diabet, afecțiuni cardiovasculare), mai profitabile față
de antibiotice (care sunt administrate pe durată scurtă, au durată scăzută de viață datorită apariției
rezistenței, iar antibioticele noi sunt păstrate de obicei în rezervă pentru tratamentul infecțiilor cu
bacterii rezistente)
– scăderea fondurilor guvernamentale pentru susținerea cercetărilor pentru descoperirea unor noi
antibiotice.

• Rezistenţa la antibiotice nu poate fi eliminată prin introducerea pe piață de noi analogi ai

antibioticelor existente, deoarece genele de rezistenţă evoluează ca răspuns la noii compuşi
chimici şi eficienţa clinică diminuează progresiv.
1. Emergence of resistance to newly introduced antibacterials

agent year resistance

approved first reported
year
penicillin 1943 1940
streptomycin 1947 1947
tetracycline 1952 1956
vancomycin 1952 1987
methicillin 1960 1961
nalidixic acid 1964 1966
gentamicin 1967 1969
cefotaxime 1981 1981 (Ampc)
1983 (ESBL)
ciprofloxacin 1988 1987
linezolid 2000 1999
daptomycin 2003 -

New drugs focused on Gram +

 Evoluţia genelor de rezistenţă
Concentrația
de antibiotic

Agenti Diverisificare și adaptare

Rata evolutivă foarte ridicată sub
patogeni presiunea selectivă a antibioticelor

Resistom Transfer orizontal de gene

Rata evolutivă ridicată sub
uman presiunea selectivă a
antibioticelor

Decontextualizare
Resistom de mediu Rata evolutivă scăzută

Rol fiziologic

Resistom intrinsec Rata evolutivă foartă

scăzută
Rezistomul intrinsec
set de gene cromosomale implicate în
rezistenţa intrinsecă a căror prezenţă este
independentă de expunerea anterioară la
antibiotic şi nu se datorează transferului
orizontal de gene
Genele de pre-rezistenţă :
1. conferă un nivel scăzut de rezistenţă - “pre-
rezistom”
2. expresia diferitelor mecanisme intrinseci de
rezistenţă poate să crească datorită implicării
genelor reglatoare ce constituie așa- numitul
“rezistom silenţios” (AmpC).
Rezistomul uman- origini:
- microbiota normală supusă presiunii selective
permanente a unor inhibitori (secreţia biliară,
peptide antibacteriene- lizozoim) - rezervor de
gene de rezistenţă, ce pot fi transferate la bacterii
ca Enterococcus faecalis, S. aureus şi
Streptococcus sp.;
-mutaţiile unor gene cu rol în biosinteză, ca de
exemplu cele care fosforilează glucidele (kinaze)
şi acetil-transferazele, care au evoluat prin
schimbarea substratului asupra căruia acţionează,
modificând şi inactivând antibioticele;
-transferul genelor din rezistomul natural.
 Environmental
Antibiotics /AR Environmental
antibiotic
genes origin
resistome/mobilome
Căile potenţiale de circulaţie şi diseminare a antibioticelor şi a genelor care codifică rezistenţa la antibiotice în mediu (Börjesson, 2009)
2. “The more we use them, the more we lose them…”

Liselotte Diaz Högberg

Antibiotic consumption in EU - ESVAC (The European
Surveillance of Veterinary Antimicrobial Consumption) report,
2017.

Fluoroquinolones and cephalosporins should

be limited in animal consumption
 Fenotipuri de rezistență de importanță clinică
• MDR -rezistență dobândită faţă de cel puţin un agent din trei sau mai multe clase de
substanţe antimicrobiene
– MRSA, VRE, PRSP, ESKAPE, VRCD
• XDR -rezistență la cel puţin un agent din toate categoriile sau la doi agenţi din câteva
categorii de substanţe antimicrobiene ( izolatele bacteriene rămân sensibile numai la una
sau două categorii)
– P. aeruginosa
• PDR -rezistență la toţi agenţii din toate categoriile (Falagas și colab., 2008).
– A. baumannii
• Patogeni bacterieni nosocomiali cu rezistenţă multiplă la antibiotice:
– M. tuberculosis, Acinetobacter baumanii, Burkholderia spp., Campylobacter jejuni, Citrobacter
freundii, Clostridium difficile, Enterobacter spp., Enterococcus faecium, Ent. faecalis, E. coli,
Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, P. aeruginosa, Salmonella spp.,
Serratia spp., Staphylococcus aureus, S. epidermidis, Stenotrophomonas maltophilia, Str.
pneumoniae.
 PROBLEMATIC
BACTERIUM GRAM STAIN RESPIRATION
RESISTANCES
Staphylococcus aureus + Facultative anaerobe β-lactams, glycopeptides
β-lactams, glycopeptides,
Enterococci + Facultative anaerobe
aminoglycosides
β-lactams, macrolides,
Streptococcus pneumoniae + Aerotolerant anaerobe
quinolones
Clostridium difficile + Obligate anaerobe β-lactams, quinolones
Mycobacterium Rifamycins, quinolones,
+ Aerobe
tuberculosis aminoglycosides
β-lactams, quinolones,
Escherichia coli − Facultative anaerobe
aminoglycosides
All classes except
Pseudomonas aeruginosa − Facultative anaerobe
polymyxins
Acinetobacter − Facultative anaerobe All classes
β-lactams, quinolones,
Klebsiella pneumoniae − Facultative anaerobe
aminoglycosides
Enterobacter − Facultative anaerobe β-lactams, quinolones
β-lactams, quinolones,
Neisseria gonorrhoeae − Aerobe
tetracyclines, macrolides
 Fenotipuri de rezistență de importanță clinică
• MRSA- METHICILLIN-RESISTANT S. aureus
• PRSP- PENICILLIN RESISTANT Str. pneumoniae
• VISA- VANCOMYCIN (GLYCOPEPTIDE)-INTERMEDIATE S. aureus
• VRSA- VANCOMYCIN-RESISTANT S. aureus
• VRE- VANCOMYCIN R Enterococcus faecium
• ESBLs - Extended-spectrum -lactamases (R Pen, Cefalosp incl. gen. III,
Monobactami+/-Carbapeneme)
• CRE – CARBAPENEMASE PRODUCING ENTEROBACTERIACEAE
• ESKAPE -Enterococcus faecium, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae,
Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter sp.
• ESCAPE -Enterococcus faecium, Staphylococcus aureus, Clostridium difficile,
Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacteriaceae
Determinismul genetic al rezistenţei la antibiotice

• mutaţiile unor gene cromosomale

• genele de rezistenţă cu localizare pe elemente
genice mobile ce pot fi transferate pe
orizontală.
– plasmide, elemente genetice mobile
(transpozoni, integroni), care se pot deplasa
dintr-o plasmidă în alta sau în cromosom, în
interiorul celulei sau intercelular- conjugare
– fagi -transducție
• blaTEM , blaCTX-M, blaSHV, mecA, qnrA, qnrB and qnrS-
identificate în viromul apelor uzate și riverane
– AND liber- transformare (fragmentele mici de
ADN încorporate din mediul extern ce favorizează
recombinarea intragenică - gene mozaic)
• PRSP (gena mozaic pentru PBP – Str. pneumoniae/ Str.
mitis)
• Neisseria gonorrhoeae - CTX R, PDR
– deplasarea Tn în/între plasmide și cromosom