Despre dependenţe

DEPENDENȚA DE ALCOOL
Problematica consumului de alcool în România, prin creșterea numărului de persoane
care au o problemă legată de uzul de alcool și prin intervalul de vârstă în scădere
accelerată în ultimii ani, atrage tot mai mult îngrijorarea specialiștilor din domeniul
sănătății. În prezent, România se află pe locul cinci în topul țărilor cu numărul cel mai
mare de consumatori de alcool, potrivit unei statistici recente a Organizației Mondiale a
Sănătății.

De altfel, una din cele mai dese întâlnite probleme de dependență în țara noastră și cu
efecte extrem de nocive asupra organismului și creierului este dependența de alcool.

Cum se manifestă dependența de alcool?

În cursul dezvoltării dependenței etanolice, persoana începe prin creșterea cantității și

frecvenței consumului de alcool și prin a petrece tot mai mult timp în situații de consum,
ajungând să dezvolte în timp un comportament de consum compulsiv. Apar astfel
toleranța și sindromul de abstinență etanolică, elementele cheie care definesc
dependența de alcool. Toleranța se referă la creșterea în timp a cantității și frecvenței
consumului de alcool pentru a menține obținerea acelorași efecte. Sindromul de
abstinență indică modificarea comportamentală și starea de disconfort emoțional intens,
concomitent cu simptome fiziologice și cognitive, care apar în situația deprivării de
alcool la persoana care a menținut un consum prelungit de cantități mari de substanță.
Mai departe, treptat, persoana începe să piardă din capacitatea de a se controla pe sine
şi de a controla consumul de alcool, sau, în cazurile grave, să dezvolte dificultăţi
persistente de a se opri singură din consum, în ciuda eforturilor proprii şi a insistențelor
membrilor familiei sau recomandărilor specialiștilor.

În același timp, în cursul instalării și cronicizării dependenței, apar probleme psihologice

secundare, emoționale sau comportamentale, diverse afecțiuni ale ficatului și
dezechilibre la nivelul întregului organism, probleme la muncă și în relațiile de familie.
Alături de elementele de toleranță și sindrom de abstinență, afectarea semnificativă a
funcționării personale, profesionale și socio-familiale și a stării de sănătate, fac ca
dependența de alcool să fie o problemă complexă, cu multiple consecințe, care necesită
o intervenție intensă și de durată.

 
Dependența de alcool este o boală cronică a funcționării creierului caracterizată de
prezența unui grup de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice asociate
continuării consumului de alcool de către o persoană în ciuda apariției unor probleme
importante în legătură cu substanța, care afectează semnificativ sănătatea, bunăstarea
personală, relațiile socio-familiale. Dependența de alcool se instalează, se manifestă și
este menținută prin consumul repetat de alcool care duce de regulă la toleranță,
sindrom de abstinență și la un comportament de consum compulsiv a substanței.

În momentul în care persoana conștientizează ca nu mai poate controla consumul de

alcool și încearcă să reducă, să se întoarcă la consumul ocazional inițial sau să nu mai
consume alcool deloc, apare starea de sevraj etanolic. În acest caz, este posibil ca
persoana să reia și să continue consumul de alcool pentru a ușura sau evita simtomele
neplăcute de sevraj (stare de agitație, dureri de cap, tremurături, transpirații, amețeli,
greață, nervozitate, palpitații, convulsii, delirium tremens). În acest context, există
simptome de sevraj complicat, precum convulsii, halucinații, delirium, care indică stări
de urgență medicală și necesitatea asistării medicale pentru că pun în pericol viața
persoanei. De aceea, primul pas în tratamentul dependenței de alcool este
dezacoolizarea, concretizată prin curățarea organismului de substanță și depășirea
stării de sevraj, recomandată invariabil de a fi făcută într-o unitate spitalicească.

Când știm că o persoană are o problemă de dependență? Ești dependent de

alcool dacă bei o bere în fiecare seară?

Dependența de alcool se instalează treptat, fiind ultima treaptă într-un ”crescendo” al

consumului de alcool. Astfel, la început, vorbim despre un consum responsabil,
controlat, nepericulos pentru sănătate. Însă ce înseamnă consum responsabil? Depinde
el de cantitate sau de frecvența consumului de alcool? Răspunsul este că depinde de
ambele, interpretat în funcție de cantitatea de alcool pur regăsită în băutura alcoolică
consumată.

Mai exact, pentru menținerea unui consum responsabil și nepericulos pentru sănătate,
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă să nu fie depășite 2 unități de
alcool pe zi sau 5 unități la o ocazie, și maximum 14 unități de alcool pe săptămână – în
cazul bărbaților, și 1 unitate de alcool pe zi sau 4 unități la o ocazie, și maximum 7
unități de alcool pe săptămână, în cazul femeilor și bărbaților cu vârste peste 60 ani. De
asemenea, este recomandată în același timp cel puțin o zi pe săptămână fără consum
de alcool.
 

Printr-o unitate de alcool se înțelege cantitatea de băutură care conține nu mai mult de
10g de alcool pur, și anume regăsită într-un pahar de vin de 125 ml sau în 330 ml de
bere sau într-un shot de tărie de 30 ml. De exemplu, un bărbat care preferă de regulă
să bea vin, menține un consum de alcool responsabil dacă nu depășește două pahare
de vin pe zi de 125ml fiecare sau cinci pahare de vin la o ocazie, și are cel puțin o zi din
săptămână în care nu consumă deloc alcool.

Ce se întâmplă când consumul de alcool depășește aceste recomandări? Când

consumul de alcool poate deveni problematic, periculos pentru sănătate?

În primul rând, creșterea consumului de alcool pentru o anumită perioadă de timp

dincolo de aceste limite recomandate plasează consumatorul într-o zonă de risc, în care
consumul de alcool ar putea ajunge problematic. Astfel, consumul de alcool la risc
reprezintă prima treaptă în continuumul problemelor asociate consumului etanolic,
implicând riscul apariției dificultăților de control al consumului și determinând astfel
recomandarea de reducere a cantității sau frecvenței de consum și revinerea la
consumul de alcool controlat, responsabil. În caz contrar, consumul poate deveni
problematic, ducând la apariția unor dificultăți ale persoanei de a-l controla. Vorbim în
acest caz de consumul de alcool abuziv, care ajunge să cauzeze probleme în familie și
la muncă, afectarea sănătății, sau chiar riscul unor fapte penale, săvârșite în stare de
ebrietate (condusul mașinii sub influența alcoolului, fapte violente, accidentări la locul de
muncă etc.). Consumul de alcool abuziv indică așadar apariția unor probleme privind
capacitatea persoanei de a controla consumul și a unor simptome cognitive și
comportamentale, fiind  recomandată consultarea unui specialist.

Dependența etanolică reprezintă ultima treaptă a problemelor privind controlul

consumul de alcool. Persoana cu dependență de alcool nu mai este capabilă să
controleze cantitatea și frecvența consumului, îi este alterată libertatea de a alege și de
a lua decizii pentru sine. Totodată, pe langă dependența etanolică caracterizată prin
consumul zilnic sau aproape zilnic de alcool într-o cantitate crescută, există
”dependența în salturi” sau consumul de alcool de tip binge, concretizată prin perioade
de abstinență urmate de perioade de consum de alcool intens, excesiv. De multe ori,
conștientizarea faptului că au o problemă legată de alcool este mai grea în cazul
consumatorilor de tip binge. Aceștia pot crede și susține că a fi alcoolic înseamnă să fii
în fiecare zi beat, în șanț sau la cârciumă, sau a bea dimineața ca să nu mai tremuri, iar
ei nu au o problemă cu alcoolul pentru că ei nu beau în felul acesta.

 
Oricine poate dezvolta o problemă de dependență de alcool, la orice vârstă, indiferent
de sex, nivel de educație, mediu de proveniență, situație materială, dacă are sau nu în
familie persoane cu probleme de consum de alcool. Dependența de alcool nu alege și
nu este îngăduitoare cu nimeni. Însă ea poate fi tratată. Iar tratamentul începe cu
conștientizarea problemei legată de alcool și căutarea de ajutor specializat.

Metode de tratament și de auto-tratament. Ce poate face o persoană care a

conștientizat problema și vrea să primească tratament?

În primul rând, este necesar ca persoana să conștientizeze și să înțeleagă că are o

problemă legată de alcool. Acesta este cea mai mare provocare în tratamentul
dependenței de alcool. În procesul schimbării sunt mai multe faze prin care trec
persoanele dependente de alcool. Prima este negarea, în care persoana susține că nu
are o problemă, că toți ceilalți au ceva cu ea. Urmează apoi etapa precontemplării, în
care persoana este ambivalentă cu privire la schimbare:”S-ar putea să am o problemă,
însă nu sunt pregătit/ă să fac o schimbare”. În următoarea fază, de contemplare,
persoana conștientizează problema legată de alcool și își dorește și asumă schimbarea:
”Da, am o problemă reală legată de consumul de alcool și sunt pregătit/ă să fac o
schimbare, să mă opresc din băut.” Însă între aceste faze pot trece ani, în cazul
persoanelor dependente de alcool negarea fiind de cele mai multe ori etapa cea mai
lungă, de puternică înverșunare.

Apoi, asumarea problemei și a dorinței de tratament plasează persoana în drumul spre

etapa de acțiune, de schimbare propriu-zisă, în care caută ajutor specializat pentru a
putea recâștiga controlul asupra consumului de alcool. Din acest moment, persoana
intră în tratament, proces care cuprinde mai multe etape și fațete. Un comportament de
consum de alcool care a durat ani și care aduce cu sine alte probleme apărute pe
parcurs nu poate dispărea sau vindeca în câteva săptămâni sau luni, nu există
tratamente-minune. Persoana are nevoie să formeze abilități prin care să poată menține
schimbarea și să prevină reluarea consumului de alcool, să conștientizeze că
modificările asupra creierului cauzate de consumul îndelungat de alcool sunt de lungă
durată, cronicizate. Cu cât consumul este mai vechi, cantităţile de substanţă consumate
sunt mai mari şi afectarea corpului şi a creierului mai severă, cu atât tratamentul va
trebui să fie mai intens, va conţine mai multe componente şi se va întinde pe o durată
mai lungă de timp.

În general, tratamentul unei dependențe cuprinde o combinaţie din următoarele

componente: evaluarea problemei de dependenţă (identificarea problemelor cauzate de
consumul de substanţă în sfera medicală, psihologică, socială, profesională şi a
severităţii dependenţei), intervenţii psihologice (consiliere psihologică şi psihoterapie
individuală, de grup și de familie), intervenţii psihiatrice (prescrierea de medicamente
specifice pentru dependenţă, dar şi medicamente pentru tulburări asociate – depresie,
anxietate), intervenţii sociale (abordarea şi modificarea mediului unde persoana îşi
petrece timpul).

În tratamentul dependenței de alcool, dezalcoolizarea este primul pas, reprezentând

curățarea organismului de substanța adictivă, de toxinele acumulate în urma
consumului etanolic abuziv. Dezalcoolizarea trebuie făcută într-o unitate spitalicească,
în care persoana să fie asistată medical în depășirea stării de sevraj. Mai departe, cu
toate că este o etapă esențială de tratament, dezintoxicarea nu este suficientă pentru a
asigura recuperarea pe termen lung.

Pentru acesta, este recomandată stabilirea unui plan terapeutic care să răspundă cât
mai mult nevoilor specifice ale persoanei și care să cuprindă servicii medicale de
evaluare, tratament și monitorizare psihiatrică, terapie individuală, terapie de grup cu
persoane cu probleme similare, terapie de familie, artterapie pentru exprimarea
emoțională.

Un alt tip de tratament recomandat în cazul dependenței de alcool, disponibil și în țara

noastră, este cel rezidențial, oferit în Centrul Aliat. Tratamentul rezidențial presupune
oferirea de servicii integrate de psihoterapie și servicii psihiatrice, cu posibilitate de
cazare, atât pentru beneficiari, cât și pentru familiile/apropiații acestora, asemenea
centrelor de tratament din străinătate. Concepută după o metodă terapeutică
integrativă, adaptată nevoilor persoanelor cu dependențe, rezidența este un tip de
intervenție care se desfășoară pe o perioadă determinată, de 1 – 2 săptămâni, și care
constă într-un program terapeutic foarte structurat și intensiv format din intervenții
psihologice de grup și individuale, cu exerciții de dezvoltare personală și de mindfulness
(conectarea la simțuri și schimbarea atenţiei de la gânduri, de la ceea ce se întâmplă în
minte la ceea ce se întâmplă în jur, la trăiri) alături de programe de dezvoltare a
condiției fizice și de activare comportamentală care iau forma unor misiuni – trasee
montane parcurse alături de un terapeut sportiv. După încheierea rezidenței, persoana
continuă tratamentul început în localitatea de reședință, în cadrul programelor
terapeutice de tip ambulator. Rezidența este recomandată oricărei persoane care a
trecut de perioada sevrajului, a oprit consumul de alcool și dorește să primească
tratament integrat rezidențial pentru menținerea schimbării.

 
Eficiența programului terapeutic rezidențial în tratamentul dependențelor este dat de
asigurarea unui mediu stabil, sănătos, suportiv, organizat, unde clienții să poată să
înveţe din nou să se reintegreze social, să socializeze și să respecte un program zilnic,
să își exprime emoțiile într-un mediu securizant în care să se simtă respectaţi şi
acceptaţi, să redescopere resurse personale pe care le credeau uitate sau pierdute,
care îi ajută să mențină schimbarea.

Așadar, este important ca orice persoană care suferă de o dependență să știe că

aceasta este vindecabilă și că poate primi ajutor de specialitate. Este știut că
dependența de alcool poate îmbolnăvi, pe langă afectarea creierului, și alte organe
vitale, precum ficatul, pancreasul, sistemul digestiv. Cu toate acestea, abstinența,
tratamentul medical, terapia psihologică individuală și de familie, grupul de suport,
tratamentul rezidențial și schimbarea stilului de viață pot favoriza condițiile necesare
vindecării organismului, fizic și psihic. Este un proces complex, de lungă durată, care
solicită toate resursele persoanei, implicarea, forța motivațională, însă care oferă
rezultate neprețuite – recuperarea libertății, a controlului asupra propriei vieți.