RESPIRAŢIA

Definiţie: oxidarea substanțelor organice , la nivel celular , cu producere de energie – ATP

ÎN LUMEA VIE EXISTĂ DOUĂ TIPURI DE RESPIRAȚIE

- RESPIRAȚIA AEROBĂ ( consum de oxigen )
- RESPIRAȚIA ANAEROBĂ ( fără oxigen )

1. RESPIRAȚIA AEROBĂ ( în prezența oxigenului ) : constă în oxidarea

substanțelor organice cu consum de oxigen , până la compuși anorganici –
H2O ȘI CO2.

- Se întâlnește la mojoritatea organismelor

- Substanța utilizată este glucoza ( substanță organică foarte răspândită în natură )
- Gazul utilizat este oxigenul ( din aer , apă , sol )
- Produși rezultați – CO2 ȘI H2O
-

• Arderile CELULARE sunt complete ;

• Se produce o cantitate mare de energie iar energia rezultată este transferată unui compus
chimic numit – ATP = ACID ADENOZINTRIFOSFORIC; ATP este folosit de celulă
oriunde și oricând este nevoie de energie și ATP este ,, moneda energetică universală,,
• la eucariote , sediul respirației aerobe este MITOCONDRIA – aici se produce ATP utilizat
în alte părți ale celulei.
• este prezentă la majoritatea organismelor.
• ecuaţia generală este:

Substanţe organice + O2 C0 2+ H20 + Energie ( CANTITATE

MARE )

( GLUCOZĂ )

• ESTE CONTRARIUL FOTOSINTEZEI

 GLUCOZĂ + OXIGEN

FOTOSINTEZA RESPIRAȚIA AEROBĂ

în cloroplast în mitocondrie

CO2 +H2O +ENER

2. RESPIRAȚIA ANAEROBĂ ( fără oxigen ) : CONSTĂ ÎN OXIDAREA

PARȚIALĂ A UNOR SUBSTANȚE ORGANICE , REZULTÂND TOT
COMPUȘI ORGANICI ȘI CO2

- Se întâlnește la BACTERII ȘI CIUPERCI

- Substanța utilizată este glucoza ( substanță organică foarte răspândită în natură )
- Gazul utilizat – NU SE UTILIZEAZĂ oxigenul
- Produși rezultați – PRODUȘI INTERMEDIARI

• OXIDĂRILE nu sunt complete , se obţine un produs intermediar, eventual C02;

• rezultă o cantitate mică de energie stocată în ATP;
• are loc în citoplasmă;

• plantele superioare respiră anaerob numai în lipsa O2 și numai pentru scurt timp

• este prezentă la bacterii şi ciupercile inferioare;

• ecuaţia generală este:

Substanţa organică A —► Substanţa organică B + C02+ Energie

FERMENTAȚIILE

Respiraţia anaerobă la microorganisme ( ciuperci şi bacterii ) poartă numele fermentaţie.

În funcţie de produsului final obţinut, fermentaţiile pot fi:

a. fermentația alcoolică,
- când glucoza se transformă în alcoolul etilic şi C02;
- proces realizat de ciuperci unicelulare = DROJDII ( SACCHAROMYCES )-drojdia de
bere şi drojdia vinului

ECUAȚIE CHIMICĂ

Ciupercile unicelulare
( drojdiile )
GLUCOZA ALCOOL ETILIC + C0 2+
Energie

- drojdia de bere şi drojdia vinului

APLICAȚII - utilizat în FABRICAREA PÂINII şi a băuturilor alcoolice.

b. Fermentația lactică,
- glucoza se transformă în două molecule de acid lactic,
- procesul este realizat de bacteriile lactice ( STREPTOCOCCUS LACTIS ,
LACTOBACILLUS BULGARICUS )
 bacteriile lactice
GLUCOZA ACID LACTIC + C0 2+
Energie

APLICAȚII – ACRIREA LAPTELUI , la prepararea murăturilor( ACIDUL LACTIC ESTE

UN BUN CONSERVANT ) .

c. Fermentația acetică, este atipică fiind un proces aerob - în prezența O2 , drojdiile

preferă să respire aerob și oxidează glucoza până la CO2 și H2O.

constă în transformarea alcoolului etilic , ÎN PREZENȚA O2 , în acid acetic (oţet); proces

realizat cu ajutorul drojdiilor.

Evidenţierea procesului de
respiraţie
Se realizează prin procedee bazate pe:
• consumul de oxigen;
• eliminarea deC02;
• consumul de substanţe organice.

Substanţe organice + O2 C0 2+ H20 + Energie ( CANTITATE

MARE )

-CONSUM DE – OXIGEN - PRODUCERE DE

CO2

- SUBSTANȚE ORGANICE

RESPIRAȚIA LA PLANTE

Spre deosebire de animale, plantele nu au organe specializate pentru schimbul de gaze.

Fiecare organ al plantei realizează respirația proprie.

La plante, respirația are loc într-un ritm mult mai lent decât la animale, iar transportul gazelor
respiratorii de la o parte a plantei la alta este foarte redus.

- RESPIRAȚIA ESTE MAI INTENSĂ ACOLO UNDE NEVOILE ENERGETICE SUNT

MAI MARI – ÎN FRUNZE , ÎN FLORI ȘI ÎN MERISTEMELE ACTIVE.

A. Frunza și rolul stomatelor în schimbul de gaze

Frunza este organul vegetativ al plantei cu rol fundamental în procesul de fotosinteză, dar
servește și la desfășurarea altor procese, precum respirația și transpirația.

OXIGEN
RESPIRAŢIA LA ANIMALE

Prezintă trei etape:

• pulmonară ce constă în ventilaţia pulmonară şi schimbul de gaze respiratorii;
• sangvină ce constă în transportul gazelor respiratorii de la plămâni la celule şi invers;
• celulară ce constă în degradarea substanţelor organice şi obţinerea de energie.

SISTEMUL RESPIRATOR LA MAMIFERE

La mamifere, sistemul respirator este format din

1. căi respiratorii extrapulmonare şi
2. plămâni .
1. Căile respiratorii extrapulmonare sunt cavitatile nazale, faringe, laringe, trahee,
bronhii nu au doar rolul de a conduce aerul , ele îl umezesc, îl încălzesc şi îl purifică.
a. Cavităţile nazale sunt căptuşite cu mucoasa nazală. Aceasta are o foarte bogată reţea
de vase cu rol în încălzirea aerului. Ea produce mucus care umezeşte aerul şi reţine
particule străine.
b. Faringele este organul comun sistemelor digestiv şi respirator.
c. Laringele are în peretele său numeroşi muşchi şi piese carti- laginoase protectoare. Un
cartilaj în formă de frunză (epiglotă) acoperă intrarea, în timpul deglutiţiei în interior,
- peretele laringelui are nişte pliuri musculoase, coardele vocale, care produc sunete.
d. Traheea conţine în peretele său inele cartilaginoase suprapuse care o ţin mereu
deschisă.
e. Bronhiile au şi ele ţesut cartilaginos. Mucoasa traheei şi bronhiilor produce mucus
care reţine particule străine şi are cili

2. Plămânii
- localizaţi în cavitatea toracică;
- organe pereche , moi , elastici , spongioși ( buretoși )
- ROL – la nivelul lor se realizează schimburile de gaze respiratorii
-sunt acoperiţi de o membrană = PLEURA – FORMATĂ DIN DOUĂ FOIȚE :
- pleura externă (parietală) aderă la peretele toracic,
- PLEURA internă (viscerală) aderă la plămâni,
 - între ele este o peliculă subţire de lichid;
- FIECARE PLĂMÂN este alcătuit din – LOBI ,SEGMENTE , LOBULI PULMONARI ,
ACINI PULMONARI , ALVEOLE PULMONARE.
- Alveole pulmonare- sunt specializate pentru schimbul de gaze respiratorii
- sunt înconjurate de o rețea deasă de capilare sangvine
pulmonare
- Epiteliile alveolar şi capilar formează un perete permeabil,
alveolo-capilar prin care are loc schimbul de gaze.
Schimbul de gaze - constă în trecerea 02 din aerul alveolar în sânge pentru a fi dus la celule
şi a C02 din sânge în aerul alveolar spre a fi eliminat prin expiraţie.

VENTILAȚIA PULMONARĂ

Ventilaţia pulmonară (împrospătarea aerului din plămâni) - constă în două

mişcări respiratorii: inspiraţia şi expiraţia

• inspiraţia

- proces activ, se contractă două categorii de muşchi inspiratori (diafragmul şi muşchii

intercostali externi);
a. Diafragmul, un muşchi în formă de boltă, deplasează
baza cavităţii toracice spre abdomen .
b. Alţi muşchi (de exemplu cei intercostali externi) rotesc coastele. Ca urmare,
coastele se deplasează lateral şi, de asemenea, depărtează sternul de coloana
vertebrală

- volumul cutiei toracice creşte;

Plămânii urmează mişcările peretelui toracic datorită pleurelor şi datorită
ţesutului elastic pe care îl conţin.

-presiunea aerului din PLĂMÂNI = PRESIUNEA INTRAPULMONARĂ

scade sub valoarea presiunii atmosferice şi aerul încărcat cu O 2 pătrunde
 în plămâni.

expiraţia - proces pasiv, în care muşchii inspiratori se relaxează;

-volumul cutiei toracice şi al plămânilor scade;
-presiunea aerului din plămîni creşte peste valoarea presiunii atmosferice şi
aerul este eliminat din plămâni.
- în timpul marilor eforturi, acţionează muşchii inspiratori suplimentari şi,
respectiv, se contractă anumiţi muşchi expiratori

VOLUME ȘI CAPACITĂȚI RESPIRATORII

La om, valorile acestor volume sunt:

V.C. ( VOLUMUL CURENT ) ~ 500 ml - inspirat şi expirat în stare de repaus fizic
V.I.R.( volum inspirator de rezervă ) ~ 1300-1500 ml
V.E.R. ( volum EXPIRATOR DE REZERVĂ ) - 1300-1500 ml
V.R. ( volum rezidual )~ 1000-1500 ml
Capacitatea vitală (C.V.) = V.C. + V.I.R. + V.E.R.
Ea poate fi măsurată cu ajutorul spirometrului.
Capacitatea totală = C.V. + V.R.

Ea diferă în funcţie de vârstă, sex, înălţime şi gradul de antrenament.

BOLI ALE SISTEMULUI RESPIRATOR LA OM

BOLI CAUZE MANIFESTĂRI PREVENIRE
BRONŞITA • Inflamarea mucoasei A/ Tuse uscată chinuitoare • Aerul respirat trebuie să
arborelui bronşic - dureri de cap îndeplinească anumite condiţii:
- febră - temperatura 18-20 C
B/ Tuse umedă cu expec- - umiditate

LARINGITA • Inflamarea mucoasei toraţii

• Vorbirea răguşită până la - puritate
laringelui datorită: dispariţia vocii pentru scurt
• Călirea organismului prin aer, a
- unei răceli timp
soare
- unor boli infecţioase • Senzaţia de arsură în gât
- rinitei, sinuzitei, • Tuse seacă • Gimnastică respiratorie în repau

amigdalitei • Nu prezintă dureri la efort, trăgând aer pe nas

ASTMUL • Provocat de spasmul • Senzaţii de sufocare în
BRONŞIC bronhiilor sub influenţa crize care survin în special • îmbrăcăminte adecvată condiţiil
particulelor de praf, de peri, noaptea când bolnavul este mediu;
de lână etc. trezit din somn simţind o
•Alimentaţie echilibrată
PNEUMONIA mare nevoie deridicată
• Temperatură aer
• Microbi:
• Tuse seacă, chinuitoare • Evitarea surselor de infecţie
- Pneumococ
• Modificări ale respiraţiei
- Streptococ
• Junghi toracic • Obişnuinţa de a ţine batista la n
- Stafilococ
la gură în caz de tuse sau strănut
TBC • Bacilul Koch foarte
rezistent în afara • Vaccinarea antitubercu- loasă
organismului

• Starea generală proastă

• Lipsa poftei de mâncare
• Scade capacitatea de
muncă
• Organismul slăbeşte