RESPIRAȚIA

- PROCES DE OXIDARE/ARDERE/DESCOMPUNERE A SUBST. ORGANICE

CU ELIBERARE DE ENERGIE. (aerobă –în prezența oxigenului/
- Anaerobă – …………….în lipsa O2)

1. Respirația aerobă (O2)

Subst. Organice (glucoză) + O2 ------- CO2 + H2O + energie (ATP)
2. Respirația anaerobă (fără O2)
Subst. Org (glucoză)-------CO2+ produs intermediar + energie (ATP)
Fotosinteza (hrănirea plantelor)
H2O+săruri minerale + CO2 ------- Subst. Organice +O2

3. Respirație aerobă (O2) 4. Respirație anaerobă (fără O2)

- Se foloseste O2 pt oxidări
(descompunere)
- Se eliberează o cantitate mare de
energie
- Arderile sunt complete
- Rezultă produși finali: CO2 + H2O
- Oxidările se fac fără O2
- Se eliberează o cantitate mai
mică de energie (o parte din
energie rămâne captată în
produsul intermediar)
- Arderile sunt incomplete
- Rezultă: CO2 + produși
intermediari

1. Respirația aerobă (O2)

Subst. Organice (glucoză) + O2 ------- CO2 + H2O + energie (ATP)
 - Are loc in 2 etape:

I. Are loc în citoplasmă.

- Se produce glicoliza: se descompune glucoza în energie (ATP) și în 2
molecule de acid piruvic.
- Glicoliza are loc fără utilizarea O2 (anaerobă).
II. Are loc în mitocondrie. (aerobă)
- Au loc reacții din care rezultă CO2, H2O, energie (ATP)
-plantele și animalele respiră aerob.
2.Respirația anaerobă (fără O2)
Subst. Org (glucoză)-------CO2+ produs intermediar + energie (ATP)

- E întâlnită la bacterii, ciuperci și unele țesuturi vegetale.

Respirația la microorganisme se numește fermentație.
a) Fermentație alcoolică.
glucoză-------CO2+ alcool etilic + energie (ATP)
- Glucoza se tansf. în CO2 și alcool etilic.
- E realizată de drojdia de bere, drojdia vinului (ciuperci unicelulare)
- Ferm. Alc. E utilizată în producerea băuturilor alcoolice și în panificații.
b) Fermentația lactică.
glucoză-------CO2+ acid lactic + energie (ATP)
- Glucoza se tansf. în CO2 și acid lactic.
- Produsă de bacteria Streptococcus lactis.
- Utilizate: fermentarea laptelui, prepararea murăturilor.
C) Fermentația acetică.
Alcool etilic (+O2)-------CO2+ acid acetic + energie.
- Se face în prezența O2
- Produsă de Mycoderma aceti.
- Utilizată la producerea oțetului.
 Respirația la mamifere
- E aerobă (O2)
Sistemul respirator e alc. din:
1) Căi respiratorii extrapulmonare: - cavitate nazală – faringe (și la sist.
digestiv) – laringe –trahee – bronhii principale.

2) Plămâni:

- Sunt localizați în cavitatea toracică;

- Sunt acoperiți cu 2 membrane = pleure:
a) pleură parietală (la ext. – aderă la cutia toracică)
b) pleură viscerală (la int. – aderă la suprafața plămânului)
- sunt alcătuiți din lobi (dreptul are 3 lobi și stângul 2) -> segmente -> si
lobuli – sunt independenți structural structyural și funcțional.
- Bronhiile se ramifică în plămâni formând un arbore bronșic iar cele mai
mici ramificații = bronhiole – sunt în contact cu alveolele pulmonare.
- La nivelul alveolelor pulmonare se face schimbul de gaze respiratorii.

Ventilația pulmonară (împrospătarea aerului din plămâni)

- Include 2 procese /mișcării respiratorii:
Inspirația Expirația
- E proces activ - E proces pasiv
- Mușchii intercostali externi se - Mușchii intercostali externi se
contractă și diafragma relaxează și diafragma urcă
 coboară
- Volumul cutiei toracice se - Volumul cutiei toracice revine
mărește la dimensiunea inițială
- Presiunea aerului atmosferic Presiunea aerului atmosferic este
este mai mare decât a aerului mai mică decât a aerului din plămâni
din plămâni => aerul => aerul din plămâni iese afară
atmosferic patrunde in
plamani

Temă: bolile.
- Laringita, astm, bronsita

Minieseu TUBERCULOZA (TBC)

-sistemul respirator
-bacilul Koch
-lipsa poftei de mâncare
- stare generală proastă
-scăderea capacității de muncă
-vaccinarea

Subst org.+O2------ CO2+H2O+ ATP

Circulația
1. Circulația la plante
Se face prin 2 tipuri de vase:
- Vase lemnoase: prin ele circulă seva brută (=apă+săruri minerale) (seva
brută circulă doar ascendent de la rădăcină la frunză)
- Vase liberiene: prin ele circulă sevă elaborată (se formează în frunză, în
urma fotosintezei, prin transformarea sevei brute)
 2. Circulația la mamifere
Mediul intern al mamiferelor cuprinde toate lichidele corpului:
- Sângele;
- Lichidul interstițial (intercelular);
- Limfa.

Sângele:
Roluri:
-transportă gaze respiratorii, subst. nutritive;
- asigura homeostazia (mentine temp.interna a corpului constanta)
- rol în imunitate (apărarea organismului).
Structura sângelui:
- Reprezintă 7-8% din masa corpului (greutate).
Ex: 7/100 x masa(kg)=….
E alcăt. din: ele fig+ plasma
- Elementele figurate (celule) – 45% din sânge (45/100 x sângele =….)
- Plasma – 55% din sânge (55/100 x sângele =….)
Plasma e alcătuită din:
- 90% apă;
-9% susbt. organice;
-1% subst.anorganice.
Elementele figurate:
- Se formează în măduva osoasă roșie, îmbătrânesc, mor și se refac
continuu.
- Sunt de 3 tipuri:

1- Hematii /eritrocite (globulele roșii)

- Conțin hemoglobină. Se unește cu gazele respiratorii (O2 și CO2):
Hemoglobină + O2---- oxihemoglobină.
 Hemoglobină + CO2----carbohemoglobină.
- Sunt celule anucleate (fără nucleu);
- Au formă de lentile biconcave;
- Rol în transportul gazelor respiratorii.
2. Leucocitele (globulele albe)
- sunt celule nucleate.
- au rol în imunitate (apărarea organismului) prin producere de anticorpi
(limfocite) sau prin fagocitoză (emit pseudopode cu ajutorul cărora
înglobează microbii și conțin mulți lizozomi=oganite celulare care au rol în
digestia intracelulară).
3. Trombocitele
- sunt fragmente celulare, nu au nucleu, dat au citoplasmă și membrană.
- au rol în coagularea sângelui.

Sistemul circulator la mamifere:

E alcătuit din:
-inimă
- vase de sânge.
Inima:
- Localizată în cavitatea toracică, între cei 2 plămâni.
Peretele inimii are 3 straturi:
1. Endocardul – captușește cavitățile inimii (situat la interiorul inimii)
2. Miocardul – e cel mai dezvoltat strat (cel mai gros) al inimii;
- e mai gros în ventricule decât în atrii (pt că din ventricule
sângele este propulsat în corp)
- e format din țesut muscular cardiac.
3. Epicardul – membrană subțire la exteriorul inimii.
La interior are 4 camere (cavități):
- 2 atrii (la bază) – Atriul stâng, atriul drept.
- Atriile sunt separate printr-un sept interatrial.
- 2 ventricule (la vârf) – Vs, Vd. - sunt separate printr-un sept
interventricular.

Circulația sângelui este în sens unic, datorită existenței unor 2 tipuri de

valvule (valve):
- Valvule atrio-ventriculare - sunt localizate între atrii și ventricule;
- asigură trecerea sângelui din atrii în
ventricule;
- Valvulele semilunare (sigmoide) – situate la baza arterelor mari ;
- nu permit sângelui să întoarcă din artere în ventricule.
Vasele de sânge (sunt 3 tipuri):
1. Arterele: sunt vase care pleacă de la inimă.
- Artera aortă: - pleacă din Vs în corp;
- transportă sânge cu O2;
- Artera pulmonară: - pleacă din Vd la plămâni;
- transportă sânge cu CO2;

2. Vene : sunt vasele care vin la inimă.

- Vene cave: - pleacă din corp și ajung în Ad;
- transportă sânge cu CO2;
- Vene pulmonare: - pleacă de la plămâni și ajung în As;
 Transportă sânge cu O2.
3. Capilare: sunt cele mai mici vase de sânge;
- Sunt ramificații ale venelor și arterelor.

Circulația mare (inimă-corp)

Circulația mică = pulmonară (inimă-plămâni)

Circulația la mamifere este: dublă, închisă și completă.

- Circulație dublă:- sângele are 2 circuite complete și trece de 2 ori prin
inimă (circulația mare și circulația mică).
- Circulație închisă: sângele circulă închis în vase de sânge fără să ia
contact direct cu celulele.
- Circulație completă: sângele oxigenat nu se amestecă cu cel
neoxigenat.

Temă: de notat si invatat bolile sist circulator

Miocardul este componenta structurală esențială a inimii pentru că:

-este stratul cel mai gros din peretele inimii;
- este format din țesut muscular cardiac;
- realizează contracții ritmice asigurând pomparea sângelui în organism.

- Sensul circulatiei sangelui la circulatia mare este: Inima-corp;

- Sensul circulatiei sangelui la circulatia mica: -inima-plămâni;
Circulatia mare se face prin vasele: artera aortă și venele cave;
Circulatia mică se face prin vasele: artera pulmonară și venele pulmonare;

Bolile sist circulator la om:

1. Infactul miocardic:
- Cauze: emoții, enervări, fumat, eforturi fizice intense.
- Manifestări: durere puternică în piept, senzație de vomă;
- Prevenire: evitarea tutunului, alcoolului, drogurilor;
 Evitarea obezității (controlul greutății);
 Evitarea alimenatației bogate în grăsimi.
Anticorpii sunt proteine care se ataseaza de molecula antigenului pe care il
neutralizeaza.

Explicatia batailor inimii:

- Peretele inimii contine un tesut muscular special, excitoconductor, care
produce ritmic impulsuri care declanseaza automat contractiile
miocardului.

Nutritia
Organismele vii au 3 funcții:
- 1.Nutriția: digestie, respirație, circulație, excreție.
- Relație: sist. nervos, glandele, organele de simț, sistemul locomotor
(osos și muscular).
- Reproducerea.

1. Nutriția se clasifică după sursa de carbon pe care viețuitoarele.

A. Nutriție autotrofă: - organismele își produc singure hrana;
- Îsi iau carbonul din substanțele anorganice (din CO2 din aer);
- E de 2 tipuri: fotosinteză și chemosinteză.

B. Nutriție heterotrofă: - organismele își carbonul din alte viețuitoare

(din subst. organice).
 Fotosinteza:
- Folosește energia luminii.
- Specifică plantelor verzi și algelor care sintetizează substanțele
organice (hrana) din subst. anorganice (CO2 si H2O).
- Condiție pt fotosinteză: existența pigmenților asimilatori (Ex: clorofila).

Ecuația chimică:
H2O+CO2+ săruri minerale------------ subst. organice + O2

Organul specializat in fotosinteză este frunza.

Sediul fotosintezei este cloroplastul din celulele vegetale.
Cloroplastul = organit celular specific plantelor care are rol în
fotosinteză.

Cloroplastul e alcătuit din:

- Membrană dublă lipoproteică (externă și internă) – membrana internă
se pliază și formează tilacoide = grana.
- Stroma – se află la interior.

Cloroplastul conține pigmentul verde = clorofilă.

Clorofila absoarbe energia luminii.
Fotosinteza are 2 faze:
1. Faza de lumină: - are loc la nivelul membranelor tilacoide ale
cloroplastelor;
-are loc fotoliza apei (descompunerea apei): H2O----- H+O2
- energia luminii esste captată de pigmenții asimilatori.
2. Faza de întuneric: - are loc în stroma cloroplastelor;
- Constă în sinteza subst. organice;
- Se utilizează CO2 din atmosferă.

Importanța fotosintezei:
- Se produce O2 necesar respirației;
 - Purifică aerul de CO2;
- Se produc substanțele organice (cresc plantele).

Chemosinteza:
- Întâlnită doar la bacterii;
- Utilizează energia chimică;
- Impotanță: au rol in circuitul elementelor chimice în natură.
- Iau energia rezultată din descompunerea unor substanțe anorganice
din mediu .
- Ex: bacterii feruginoase, bacterii sulfuroase, bacterii nitrificatoare.
- Aceste bacterii își iau carbonul din CO2. Nu au pigmenti asimilatori.

Minieseu Impotanța fotosintezei:

-6 noțiuni: substanțe organice, energie luminoasă, hrană, compoziția
atmosferei, purifică aerul, oxigen.
- eseul: Fotosinteza este principala sursă de substanțe organice, hrană pentru
organismele heterotrofe. Transformă energia luminoasă în energie chimică.
Asigură compoziția constantă a atmoferei, prin producere de oxigen și
purificare aerului de CO2.

Nutriția heterotrofă
Se face prin următoarele mecanisme:
- 1) osmoză = hrana lichidă difuzează prin toată suprafața corpului sau
prin anumite regiuni (ex: viermii paraziți).
- 2) fagocitoză = particulele nutritive sunt înglobate în citoplasmă cu
ajutorul pseudopodelor sau flagelilor, formându-se vacuole digestive
unde se produce digestia celulară (Ex: la leucocite, amibă, spongierii)
- 3) ingerarea alimentelor pe cale bucală – e specifică majorității
animalelor care au tub digestiv.
Nutriția heterotrofă se clasifică după sursa substanțelor organice în saprofită
și parazită.
Nutriția saprofită
- Substanțele organice (hrana) sunt luate din coprul organismelor
vegetale și animale moarte aflate în descompunere.
- Caractarestică unor bacterii și ciuperci și râma.
- Rol: - este importantă pt descompunderea subst. organice și punerea
în circuitul naturii a subst. minerale (anorganice) – rol în circuitele bio-
geo-chimice.
- obținerea unor medicamente (ex: penicilina)
- în distrugerea unor poluanți.
Nutriția parazită
- Paraziții își iau subst. organice din corpul unor gazde, lăsând în loc
toxine.
- Este întâlnită la: bacterii – produc boli numite bacterioze, ciuperci –
produc boli numite micoze, la plante superioare (lupoaia, cuscuta,
muma pădurii) – nu au clorofilă și prezintă prelungiri numite haustori,
cu care absorb seva elaborată din vasele liberiene ale plantelor pe care
le parazitează (plante parazite).

Nutriția mixotrofă
- Este specifică organismelor care se hrănesc și autotrof (fac fotosinteză)
și heterotrof (își iau nutrienții din alte vietăți)
- 1. Plantele semiparazite: fac fotosinteză (au pigmenți asimilatori-
clorofilă) dar au și haustori. Ex: vâscul.
- 2. Plantele carnivore: fac fotosinteză dar își completează necesarul de
subst. organice digerând insecte mici.(au enzime digestive)

Nutriția simbiontă (simbioza)

Simbioza este asocierea între 2 specii, una autotrofă și una heterotrofă,
care se ajută reciproc.
Este întâlnită la:
1. Licheni: sunt asocieri permanente între o algă verde/albastră-verde
unicelulară și o ciupercă;
- Ciuperca absoarbe apa și sărurile minerale pe care le cedează algei care
prin fotosinteză le transformă în substanțe organice. Apoi ciuperca
preia substantele organice produse de algă.
 2. Micorizele: asocieri între rădăcinile unor plante (brad, orhidee,
stejar) și ciuperci.
3. Nodozități: asocieri între rădăcinile unor plante leguminoase și
bacterii fixatoare de azot.

Digestia la animale
Animalele sunt heterotrofe.
Digestia este:
1. Intracelulară: - la spongieri, protozoare, celenterate, unele celule
(leucocitele); - particulele nutritive sunt înglobate în citoplasmă prin
fagocitoză (formând vacuole digestive) – la particulele solide și
pinocitoză – la cele lichide. La pinocitoză vacuolele digestive formate se
unesc cu lizozomi care conțin enzime hidrolitice. Astfel substanțele
complexe lichide sunt descompuse (hidrolizate) în subst. organice
simple care trec în citoplasmă iar resturile nedigerate sunt expulzate.
2. Extracelulară: se face prin tubul digestiv.
Sistemul digestiv la mamifere:
Este alcătuit din tub digestiv și glande anexe.
Tubul digestiv: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire și
intestin gros.
Glandele anexe: glandele salivare, ficat și pancreas.

Cavitatea bucală (digestia bucală)

- E segmentul de recepție a hranei;
- Aici hrana suferă 3 tipuri de transformări: mecanice, fizice și chimice:
a) Transformările mecanice: constau în tăierea, mărunțirea și
amestecarea alimentelor cu ajutorul dinților și limbii.
b) Transformările fizice: umezirea hanei și dizolvarea unor componente
din ea cu ajutorul apei din salivă. Saliva e un suc digestiv produs de
glandele salivare. Există 3 perechi de glande salivare mari: parotide,
sublinguale, submaxilare. Saliva conține: apă, mucus, ioni minerali,
 lizozim – substanța cu rol bactericid, o enzimă digestivă = ptialină sau
amilază salivară.
c) Transformările chimice:
- Sunt realizate sub acțiunea singurei enzime din salivă = amilaza
salivară. Aceasta e enzimă glicolitică/amilolitică (descompune glucide).
Ptialina descompune amidonul preparat în dextrine și maltoză.
În urma transformărilor din cavitatea bucală hrana formează un bol
alimentar.
Prin deglutiție (înghițire) bolul alimentar trece din cavitatea bucală în
faringe, apoi în esofag și stomac.

Stomacul și digestia gastrică

- Este cel mai voluminos segment al tubului digestiv;
- Situat în cavitatea abdominală, sub diafragmă;
- Cel mai voluminos este la erbivore, apoi la carnivore și cel mai mic la
omnivore.
- Majoritatea mamiferelor au stomac unicameral;
- Mamiferele rumegătoare au stomac tetracameral (4) format din:
ierbar, ciur, foios și cheag.