Viorel ROTILĂ

T R A G I C U L Î N F I L O ZO F I A
E X I S T E N ŢI A L I S T Ă
F R A N C E ZĂ

Iaşi, 2009
1
Viorel ROTILĂ
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză

Editura Lumen este acreditată CNCSIS sub nr. 003

www.edituralumen.ro, www.librariavirtuala.com

Redactor: Morariu Irina Maria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale:

ROTILĂ, Viorel
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză
/ Viorel ROTILĂ
- Editura Lumen, Iaşi
Bibliografie
Pag. 476
ISBN- 978-973-166-154-4
14

2
 Viorel ROTILĂ

T R A G I C U L Î N F I L O ZO F I A
E X I S T E N ŢI A L I S T Ă
F R A N C E ZĂ

Iaşi, 2009
3
 Pagină lăsată
goală intenţionat

4
 Părinţilor mei,
Costică şi Zamfira

5
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 Pagină lăsată
goală intenţionat

6
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 CUPRINS
INTRODUCERE................................................................ 13

1. PREAMBUL: DEFINIREA TRAGICULUI ................ 21

1.1. Confruntarea cu limita ca modalitate de naştere a
tragicul...................................................................... 22
1.2. Trăirea tragicului ...................................................... 28
1.2.1. Tragicul: cunoaştere şi trăire ....................................... 28
1.2.2. Roman Ingarden: trăirea estetică................................ 32
1.2.3. Trăirea tragicului ........................................................... 36
1.3. Despre posibilitatea unei ontologii a tragicului....... 40
1.4. Căi de ieşire din tragic.............................................. 43

2. ONTOLOGIA TRAGICULUI....................................... 47
2.1. Structura conştiinţei şi domeniul tragicului............. 47
2.1.1. Argument....................................................................... 47
2.1.2. De la determinaţii la limite .......................................... 50
2.1.3. Cunoaşterea şi limita .................................................... 58
2.1.4. Limita ............................................................................. 63
2.1.5. Limita şi tragicul............................................................ 68
2.1.6. Domeniul libertăţii ....................................................... 72
2.1.7. Raportarea la propria libertatea; autenticitate şi
inautenticitate ..................................................................................... 75
2.1.8. Tragicul ca domeniu al conştiinţei.............................. 81
2.1.9. Autenticitatea şi inautenticitatea ca modalităţi de
raportare la tragic ............................................................................... 90
2.2. Problema sensului în contextul tragicului ............... 93
2.2.1. Noesă şi noemă în tragic ................................................. 93
2.2.2. Relaţia cu Celălalt......................................................... 103
2.2.3. Sensul existenţei......................................................... 107
2.2.4. Tragicul şi existenţa .................................................... 114

7
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
3. MAURICE MERLEAU-PONTY: PERCEPŢIA,
APERCEPŢIA ŞI INTENŢIONALITATEA ÎN
NAŞTEREA TRAGICULUI..............................................117
3.1. Reconsiderarea rolului corpului ..............................119
3.2. Percepţia de sine .....................................................125
3.3. Unitatea simţurilor ..................................................129
3.4. Schema corporală ....................................................133
3.5. Rolul senzaţiilor.......................................................135
3.6. Constituirea obiectului ............................................138
3.7. Structura percepţiei .................................................143
3.8. Percepţia şi spaţiul ..................................................150
3.9. Percepţia şi temporalizarea .....................................153
3.10. Existenţă şi experienţă...........................................156
3.11. Percepţia în contextul lumii...................................159
3.12. Aspecte ale Sensului: gândirea şi vorbirea ............163
3.13. Intersubiectivitatea şi sensul .................................167
3.14. Apercepţie şi intenţionalitate.................................170
3.15. Percepţia ca deschidere către tragic ......................173

4. DESPRE POSIBILITATEA TRAGICULUI ÎN

ONTOLOGIA SARTRIANĂ............................................179
4.1. Perspective ale esteticii sartriene: literatul şi poetul181
4.1.1. Literatura...................................................................... 181
4.1.2. Poezia ........................................................................... 182
4.2. Emoţia şi imaginarul din perspectiva tragicului ....185
4.2.1. Emoţia.......................................................................... 185
4.2.2. Imaginarul.................................................................... 191
4.3. Eu-l, Sinele şi pentru-sinele ....................................193
4.4. Conştiinţa (de) sine ................................................ 206
4.5. Momentul thetic ......................................................211
4.6. Despre neant şi neantizare ca generatoare de tragic
.................................................................................215
4.7. Raportul cu Celălalt ca posibil izvor al tragicului...221

8
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 4.8. Sensul libertăţii ....................................................... 232
4.9. Naşterea sensului ................................................... 237
4.10. Corpul şi conştiinţa............................................... 240
4.10.1. Corpul ca fiinţă-pentru-sine: facticitatea ......................... 241
4.10.2. Corpul-pentru-celălalt.................................................... 242
4.10.3. A treia dimensiune ontologică a corpului: corpul pentru mine
aşa cum îi apare celuilalt....................................................................... 243
4.11. Naşterea lumii....................................................... 244
4.12. Dispoziţia afectivă ................................................ 245
4.13. Proiectul de-a fi ca existenţial............................... 247
4.14. Psihanaliza existenţială......................................... 249
4.15. Reaua-credinţă şi tragicul..................................... 252
4.16. Autenticitatea şi inautenticitatea .......................... 254
4.17. Sensuri ale tragicului în filozofia sartriană ........... 255

5. SIMONE DE BEAUVOIR. AL DOILEA SEX SAU

DESPRE TRAGICUL CE INTERVINE ÎN MOD
COTIDIAN ........................................................................261
5.1. Destinul tragic al femeii ......................................... 267
5.2. Aspecte tragice ale sexualităţii ............................... 273
5.3. Asemănări şi diferenţe în naşterea tragicului......... 277
5.4. Perspective axiologice în raportul dintre cele două
sexe......................................................................... 284
5.5. Autenticitatea şi inautenticitatea ca perspective
asupra tragicului..................................................... 293
5.6. Raportarea la religie ca element al tragicului .........301
5.7. Disputa cu limita .................................................... 303
5.8. Libertatea şi tragicul............................................... 306
5.9. Ipostaze ale tragicul determinat de diferenţele
sexuale .....................................................................315

9
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
6. ALBERT CAMUS: DE LA ABSURD LA TRAGIC. 327
6.1. Geneza absurdului .................................................. 333
6.1.1. Străinul şi înstrăinarea ................................................. 333
6.1.2. Mitul lui Sisif............................................................... 338
6.1.2.1. Raportarea sa la alte filosofii şi la alţi filosofi....................342
6.1.2.2. Libertatea absurdă ........................................................... 343
6.1.2.3. Omul absurd ....................................................................344
6.1.2.4. Sinuciderea ....................................................................... 344
6.1.2.5. Mitul lui Sisif sau trăirea absurdului ........................... 346
6.2. Sensul absurdului .................................................. 347
6.3. Depăşirea absurdului ............................................. 352
6.3.1. Depăşirea absurdului prin revoltă ............................ 352
6.3.1.1. Revolta metafizică.............................................................354
6.3.1.2. De la revoltă la revoluţie...................................................357
6.3.1.3. Antagonismul dintre revoltă şi revoluţie............................. 359
6.3.1.4. Ciuma..............................................................................362
6.3.1.4.1. Sfinţenia laică.......................................................... 366
6.3.2. Solidaritatea umană ca soluţie împotriva absurdului
vieţii.................................................................................................... 368
6.3.3. Trăirea vieţii – soluţie împotriva absurdului.......... 370
6.3.4. Depăşirea absurdului prin iubire .............................. 374
6.3.5. Morala – între afirmarea absurdului şi depăşirea lui
............................................................................................................ 378
6.3.6. Justificarea estetică a lumii absurde ..................... 382
6.4. Absurdul şi tragicul ................................................ 385

7. Emmanuel Lévinas: posibilitatea tragicului din

perspectiva eticii ............................................................... 397
7.1. Fiinţa sau regiunea ontologiei................................ 399
7.2. Dincoace şi dincolo ................................................ 402
7.3. Ontologia ca totalitate ............................................ 405
7.4. Transcendenţa sau Infinitul ................................... 407
7.5. Timpul fiinţei şi temporalitatea originară.............. 407
7.6. Perspectiva morală, sau etica Infinitului.................410
10
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 7.7. Eu-l şi Sine-le ..........................................................413
7.8. Celălalt şi Altul ........................................................418
7.9. Altul din Acelaşi, sau despre naşterea psihismului.421
7.10. Proximitatea ca raportare autentică la Altul ..........421
7.11. Dorinţa şi Plăcerea ................................................ 422
7.12. Naşterea Eu-lui..................................................... 426
7.13. Despre naşterea sensului ...................................... 429
7.14. Rostirea şi Rostitul................................................ 435
7.15. Limita şi naşterea tragicului ................................. 438
7.16. Moartea ca neant....................................................441
7.17. Naşterea tragicului ............................................... 445

8. ÎNCHEIERE................................................................. 449

BIBLIOGRAFIE ............................................................... 469

11
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 Viorel ROTILĂ

Pagină lăsată
goală intenţionat

12
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 Tragicul în filozofia existenţialistă franceză

Introducere
Această lucrare stă sub semnul întrebării: Ce este tragicul?
Nu vom da o definiţie a tragicului, ori vreun set de definiţii, în
încercarea de a fixa în mod irevocabil tragicul în concepte, răspunsul
la această întrebare putând fi desluşit pe întreg parcursul lucrării.
Pentru a ajunge la acest rezultat va trebui să răspundem mai întâi la o
altă întrebare, ce ţine de metodă: Care este universul de discurs în
care poate fi definit tragicul? Poate apărea tragicul rupt de existenţa
umană, fără nici o legătură cu ea? Universul de discurs pe care-l vom
avea în vedere este cel circumscris de filosofia existenţialistă fran-
ceză. Evident, nu înţelegem acest „univers de discurs” ca fiind unul
ermetic, fără nici o legătură cu alte cadre de referinţă, aşa cum nici
filosofia existenţialistă nu apare din neant şi nu dispare fără a lăsa
urme în alte curente filozofice; la rândul său acest „univers de
discurs” va fi situat în orizontul de sens al fenomenologiei.
Orientarea predilectă a cercetării va fi dominată de ideea că filosofia
existenţialistă constituie un moment „necesar” al istoriei filosofiei,
un eveniment ce survine în mod firesc, legat intim de ansamblul
cunoaşterii umane. Ca orice intro-ducere dorim ca şi aceasta să fie o
ducere înăuntrul problemei aflate în atenţie, respectiv analiza tragicului
în filosofia existenţialistă franceză.
În evidenţierea tragicului în filosofia existenţialistă franceză
operăm pe mai multe planuri în acelaşi timp: în primă instanţă
plecăm de la o definiţie a tragicului din cele „disponibile” prin
intermediul căreia vom identifica „zonele” de tragic din gândirea
filosofilor avuţi în vedere. Din această perspectivă pornim de la
definiţia dată de Gabriel Liiceanu în Tragicul: O fenomenologie a limitei şi
a depăşirii1, care identifică apariţia tragicului în sfera confruntării
conştiinţei cu limita, utilizând-o şi indicând totodată faptul că această

1 Gabriel Liiceanu, Tragicul; O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura

Humanitas, Bucureşti, 2005. Evident, nu avem în vedere o simplă definiţie, ci
definirea pe care G. Liiceanu o dă tragicului de-a lungul întregii lucrări (la care
adăugăm şi cele prezentate în Despre limită).

13
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 Viorel ROTILĂ

definiţie nu acoperă toate regiunile ontologice, necesitând a fi

completată; avem în vedere faptul că deşi tragicul este gândit în
lucrarea amintită dintr-o perspectivă fenomenologică, aceasta este
însă incompletă. Prin urmare, vom încerca o completare, legăturii
strânse dintre tragic şi limită adăugându-i-se alte două perspective:
dependenţa sensului de tragic de Orizontul de sens şi înrădăcinarea
tragicului în transcendental. Apoi, plecând de la filosofia existen-
ţialistă franceză vom ajunge la definiri ale tragicului pe care le-am
regăsit sau pe care le-am dedus din gândurile filosofilor analizaţi.
Putem spune că modalităţile de evidenţiere a tragicului, ca existenţă,
ca rol, ca rost, la care recurgem depăşesc întrucâtva cele rostite de
filosofii menţionaţi, ele păstrându-se însă într-o zonă a posibilului
filosofiei lor; altfel spus, ele reprezintă o ducere mai departe a
gândirii acestora, o derivare a unor concluzii inexistente, dar ale
căror premise pot fi identificate în filosofia lor2. La toate acestea se
adaugă construcţiile teoretice proprii (în mod clar derivate din cele
cercetate), în special cele legate de identificarea unui domeniu al
tragicului în conştiinţă, domeniu inserat în cadrul unei conştiinţe pe
care am gândit-o a avea (şi) o structură domenială, şi cele care au în
vedere dependenţa trăirii tragice de sensul de tragic pe care
conştiinţa îl ia din lume3. Exemplele „practice” de tragic le-am
desfăşurat pornind de la temele preferate de filosofii cercetaţi; astfel,
vom întâlni frecvent teme ca libertatea, sexualitatea, relaţia cu
Celălalt etc.
A cerceta filosofia existenţialistă presupune, aşa cum
aminteam, a te situa (şi) în universul de discurs al acesteia şi în
orizontul de sens al fenomenologiei; or, întreaga teorie a conştiinţei
pe care o dezvoltăm, ce stă la baza ontologiei tragicului, este
construită în interiorul acestui cadru de referinţă, aceasta fiind
principala modalitate în care am înţeles să abordăm problema

2 Model argumentativ utilizat, spre exemplu, de Martin Heidegger

pentru a stabili legături între ideile sale şi cele ale filosofilor Greciei antice
(redat în Parmenide, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001).
3 Pentru construcţiile teoretice amănunţite legate de domeniul tragicului şi

naşterea sensului de tragic, facem trimitere la o altă lucrare pe care o pregătim,

Structura conştiinţei.

14
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
 Tragicul în filozofia existenţialistă franceză

tragicului în filozofia existenţialistă franceză. Raportându-ne la câte-

va din teoriile pe care le postulăm în cuprinsul lucrării putem spune
că întreaga construcţie teoretică completează „noesele” acestei
filozofii; altfel spus, noi „punem” ceea ce într-un fel era deja acolo.
Am avut astfel în vedere două abordări fundamentale:
derivarea unei ontologii a tragicului pornind de la cercetările şi
metodele de cercetare ale acestor filozofi şi identificarea perspectivei
(implicite sau explicite) filozofilor analizaţi asupra tragicului.
Nu ne propunem să oferim un model definitiv al conştiinţei
sau al tragicului, deoarece aşa ceva nu este posibil din cel puţin două
motive: amploarea problemei de cercetat şi faptul că subiectul
preocupărilor noastre constituie mai degrabă o structură mobilă, ale
cărei legităţi sperăm să le fi descoperit în parte, şi care se opune
oricărei încercări de fixare, de imobilizare în definiţii. Din acest ultim
motiv putem spune că lucrăm cumva în efemer sau, cel puţin, în
curgător, materia de cercetat fiind deosebit de fluidă4.
Credem că tema poate fi abordată din mai multe perspective:
o perspectivă posibilă ar fi constituit-o identificarea unei definiţii a
tragicului (după analiza mai multor definiţii posibile) urmată de
evidenţierea fragmentelor din lucrările autorilor avuţi în vedere care
corespund definiţiei (eventual definiţiilor) însuşite; finalul ar fi
constat într-o cântărire a „cantităţii” de tragic (o analiză „cantitativă”
deci) existentă în opera fiecărui autor, dublată eventual de o analiză
calitativă ce ar fi vizat tipurile de tragic, luând poate în considerare şi
diferenţele estetice în redarea tragicului. Nu ne-am propus un astfel
de demers deoarece el nu corespunde modului nostru de a gândi; nu
definiţii ale tragicului am avut în vedere, ci mai curând prezentarea
universului de discurs în care orice discuţie despre tragic este
posibilă. Absenţa definiţiilor ultime în cadrul lucrării este dată de
faptul că încercăm o teorie explicativă, dorind însă să depăşim
neajunsurile inerente oricărei teorii explicative, tinzând astfel, în
acelaşi timp, dinspre teorie către descriptiv.

4 Putem spune că e vorba mai curând de o înţelegere a tragicului dintr-o

perspectivă procesualistă.

15
Extras din volumul: Rotilă, V. (2009).
Tragicul în filozofia existenţialistă franceză.
Iaşi, România: Lumen.
Continuarea acestui volum o puteţi lectura achiziţionând volumul de pe
www.edituralumen.ro
www.lumenpublishing.com
sau din librăriile noastre partenere.