Trading Places: The Public and Private Spaces of Merchants in Sixteenth-

Century Antwerp
Donald J. Harreld,
în: Journal of Urban History, 29 (2003): 657-669

Scopurile articolului
 în primul rând, prezentarea spațiilor necesare comercianților (pentru depozitare sau
efectuarea tranzacțiilor) dintr-o perspectivă care are în vedere raportul public-privat
o este evitată o abordare pur legalistă (și conformistă, la momentul scrierii
articolului de față), concentrată doar pe aspectul juridic (care pornește de la o
definire strict juridică a publicului și privatului)
o se vorbește, de exemplu, despre modul în care unor spații publice li se conferă și
un caracter privat prin integrarea lor în circuitul comercial
 al doilea scop al articolului (subordonat, întrucâtva, primului): sublinierea rolului
important jucat de negustori în organizarea spațială a Antwerpuliu
o prin analiza atitudinii populației din Antwerp față de negustori
o orașul: dominat de o pătură de negustori bogați, care proiectează imaginea unei
„comunități de comerț” (community of commerce)
 mulți dintre cetățenii Antwerpului acceptă această retorică
 DAR există și cetățeni săraci; Antwerpul nu este un oraș omogen
din punct de vedere economic și social
o de ce e important acest aspect: pentru a arăta că nu toți locuitorii Antwerpului sunt
negustori
 cum vor reacționa ei atunci când negustorii flamanzi, profitând de
creșterea economică puternică din secolul al XVI-lea, vor căuta noi locuri
de depozitare
 modul în care vor folosi spațiul public: generează tensiuni
o sunt puse acum în discuție definițiile spațiului public,
respectiv a spațiului privat. Unde e granița dintre ele?

Prezintă pe scurt discuțiile istoriografice despre relația dintre public și privat

 începe cu prezentarea ideii lui Jürgen Habermas: un loc public nu înseamnă neapărat și
un loc deschis circulației. Proprietate publică nu înseamnă, deci, întotdeauna și că locul
este desinat unor activități publice
o (pleacă de la premisa că negoțul este o activitate privată)
 Richard Makenney: în Veneția, distincția dintre public și privat este foarte clară în secolul
al XVI-lea
  Denis Crosgrove: vorbește despre impactul mare pe care capitalismul l-ar fi avut asupra
percepției spațiului (la sate)
o autorul va încerca să demonstreze că tot asta se întâmplă și la Antwerp într-un
context urban: modificări ale rețelelor de capital (fluxul negustorilor etc.)
determină configurarea spațiului urban (vom reveni)

Spații destinate comerțului în Antwerpul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea

 principala caracteristică: continuitatea; păstrarea locurilor tradiționale de depozitare
o cele mai comune locuri de depozitare, de împachetare a mărfii și chiar de
expunere a ei: casele negustorilor (cei foarte bogați își cumpără chiar case
suplimentare)
o negustorii străini:
 primesc case într-o enclavă (mai ales nordicii – Hansa, englezii): trăiesc de
obicei foarte strâns legați de rețeaua lor
 1486: membrilor Hansei li se cedează o casă specială (Hansahaus)
– în a doua jumătate a sec. XVI: construiesc o casă nouă, care
poate adăposti până la 300 de comercianți
 Englezii: fondează un cartier – trăiesc izolați de restul comunității
 fac afaceri printre localnici și se integrează în societate (italienii), deși
primesc și câte o casă din partea orașului
 italienii (mai ales genovezi), portughezii (responsabili pentru
comerțul cu mirodenii)
 negustorii sud-germani (prezența lor în oraș nu este reglementată
legal, dar unele companii au case (Fugger, de ex)
 casele străine: plasate în apropierea piețelor comercile și a burse
 negustorii din zone care nu au privilegii: stau în hanuri
 hanurile și tavernele devin spații de depozitare, dar și locuri în care
se desfășoară negocieri și se încheie tranzacții
 breasla hangiilor (n-am găsit traducere mai bună) beneficiază de
privilegii, la fel ca în restul Flandrei
o târgurile: evenimente comerciale importante
 în perioada medievală și în zorii premodernității: se desfășoară în piețele
publice
 începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea: apar locuri
special destinate acestor târguri, numite pand (pl. panden)
o motiv: numărul tot mai mare de negustori străini care
vizitează orașul
 un panden are de obicei forma unui spațiu deschis (o curte)
înconjurat de galerii comerciale acoperite
 cel mai important pand din secolul al XVI-lea: cel englezesc,
inaugurat în anul 1502
 o în curtea casei negustorilor englezi
 ce se întâmplă de fapt? Spațiul comercial se mută
dinspre sfera publică înspre cea privată. Târgurile
sunt reglementate acum tot mai strict de un număr
restrâns de negustori, nu de autoritățile orășenești
(reprezentative pentru un număr mai mare de
negustori locali)

 mai departe, Harreld prezintă primul spațiu comercial destinat preponderent schimbului
care a ieșit oarecum din sfera publică: bursa – făcută ca urmare a influenței
comercianților străini
o în perioada medievală: schimbul, negocierea au loc în stradă, în locuri destinate și
alor activități
o începând cu secolul al XV-lea, încep să fie semnalate locuri special destinate
întâlnirilor între negustori (aici autorul aduce câteva exemple din spațiul flamand
și iberic)
 (prima bursă: în Bruges, negustorii încep să se întâlnească în piața publică
Beurze, denumită după familia de Beurze încă din primul deceniu al
secolului al XV-lea)
o în Antwerp:
 prima mențiune documentară a bursei: în anul 1352
 este vorba mai degrabă despre un loc în care se strâng schimbătorii
de bani, nu negustorii
 pe parcursul secolului al XIV-lea: negustorii se strâng informal pe
o stradă (Bullinckstraat) a orașului
 1485: este înființată prima clădire destinată schimbului între
negustori (în apropierea Wolstraat)
o un spațiu care aparține sferei publice a vieții negustorului

 DAR mai puțin public, totuși, decât colțurile

străzilor și intersecțiile care fuseseră exploatate
anterior în acest sens
o creștere rapidă:
 în anul 1515, casa este extinsă
 1532: primăria construiește o nouă bursă, în afara
zidurilor cetății – ceea ce o scoate în afara rețelei
economice din oraș
 rezultat: în anul 1532 negustorii
dezavantajați de noul amplasament al bursei
dau orașul în judecată și cer un nou
amplasament pentru bursă
  Carol Quintul acceptă cererea și obligă
municipalitatea să construiască o nouă bursă
 noua bursă:
o arhitectură: o curte (loc principal de întâlnire) împrejmuită
de galerii acoperite, destinate discuțiilor private
o amplasament:
 pe o stradă importantă a orașului
 va deveni noul centru economic al cetății
o marchează simbolic granița dintre negustorii bogați care se
reunesc aici și restul locuitorilor Antwerpului, al căror loc
principal de întâlnire rămâne strada
 sunt amintit mai multe reglementări prin care
comercianții încearcă să reducă fluxul de oameni
care trec pragul bursei
 interzic vânzarea hainelor vechi și galeriile
de divertisment
 reglementează chiar și spațiul din apropierea
bursei (prin intermediul Magistratului,
Sfatului Orășenesc)
 Hessenhius – tot ca urmare a presiunii exercitate de negustori străini
o terminal de marfă apărut ca urmare a unei petiții din anul 1562 care semnala
prezența acestui tip de spațiu destinat comerțului în alte orașe cu un rol comercial
important în epocă

 Alegoria Comerțului (1585) Jost Amman

o descriere: în partea superioară a imaginii – Mercur, zeul comerțului
 în partea inferioară: negustori desfășurând diferite activități în spații
diferite
 alăturate imaginii: o serie de însemnări
o interpretare: imaginea pare a surprinde conflictul dintre caracterul public al
comerțului și caracterul privat al înțelegerii, al afacerii
o (comentariul meu: nu explică de ce vede asta în tablou – nu este deloc un lucru
evident)

În continuare, este discutat rolul comercianților în dezvoltarea Antwerpului.

 Antwerpul este perceput în secolele XV și XVI ca un oraș negustoresc
o propaganda oficială: în această direcție
o sunt citate lucrări care leagă destinul Antwerpului de cel al negustorilor
  (este citat, de exemplu, un tratat astrologic din anul 1491 care vorbește
despre prosperitatea viitoare a orașului, posibilă prin venirea unor
negustori străini)
 amintit și un eveniment politic care atestă influența foarte mare a
comercianților din Antwerp
 (intervin la jumătatea secolului al XVI-lea la Maria de Ungaria
pentru ca negustorii din orașele cu care Carol Quintul era în război
să poată veni în Antwerp)
 ! leagă starea bună a orașului de fluxul comercial

 Antwerpul: un oraș segregat economic, ceea ce se reflectă și în distribuția (?) spațiului

urban
 avem, pe de o parte, marii negustori: foarte bogați și care locuiesc în
centrul orașului
 pe de altă parte, locuitorii periferiilor, cu o stare materială mult mai
proastă
o motivele acestei dispuneri sunt economice:
 pe măsură ce importanța economică a orașului crește, cresc și chiriile în
zonele centrale

 în continuare, este urmărită și dezvoltarea ulterioară a spațiului:

o din secolul al XVII-lea dispar enclavele de negustori (nu mai sunt pomenite în
scrierile epocii)
 doar negustorii evrei și englezi continuă să lucreze concentrat în unele
cartiere

 apariția locurilor special destinate comerțului: se înscrie în procesul separării sferei

private de cea publică
o desfășurat pe o perioadă de sute ani și care începe încă din Evul Mediu Târziu
 cauze: greu de zis
 dar apariția primelor spațiilor comerciale private în Antwerp este o
secvenă semnificativă a acestui proces: determinată mai degrabă de
realități economice
 legătura strânsă dintre interesele comercianților și politicile orașului: subliniată din nou la
finalul articolului
o observația autorului: majoritatea negustorilor nu erau localnici
Bonus: istoriografie

 prin ce se deosebește de Boone?

o în primul rând, prin atenția pe care o acordă spațiului privat. Boone vorbește doar
despre caracterul public al spațiului – studiat în primul rând ca loc în care puterea
princiară sau municipală își afișează în scopuri propagandistice puterea și își
afirmă valorile. Cele două studii nu discută deloc activitățile cu caracter privat
desfășurate de comercianți în spațiile avute în vedere (piețe, străzi importante etc.)
o apoi, Boone oferă o altă grilă explicativă modului în care este configurat spațiul
urban. Nu dezvoltarea economică și – implicit – creșterea numărului
comercianților determină dinamica spațiului urban (Boone contestă deschis
această perspectivă clasic marxistă), ci mai degrabă aspecte care țin de viața
socială și politică a cetăților: rețele și relații inter-umane formale și informale,
conflictul dintre municipalități și puterea centrală, conștiința solidarității
municipale, profesionale etc.
 s-ar putea obiecta aici, totuși, că Harreld discută doar despre spații cu
destinație în primul rând economică
 dar într-o piață nu există doar relații economice, ci și sociale sau
culturale