Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

R1:

Nuvela este specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa desfasurata pe
mai multe planuri narative, conflicte puternice si un numar mare de personaje.

Nuvela ''Alexandru Lapusneanul'' a fost publicata in cel de-al doilea numar al ''Daciei Literare''
(1840) si reprezinta cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul(1564-1569).

Se incadreaza in realism prin sursele de inspiratie ale acesteia: ''Letopisetul Tarii Moldovei'' de
Grigore Ureche, cronicile lui Miron Costin, prin prezentarea faptelor verosimile, actiunea fiind
ancorata in realitate, personajele sunt incadrate in tipologii: Alexandru Lapusneanu - tipologia
tiranului domnitor, tehnica detaliului semnificativ, tehnica descrierii domnitorului la Mitropolie.

Perspectiva narativa este obiectiva (la persoana a III-a). Naratorul este omniscient si omniprezent.

R2:

Tema nuvelei o reprezinta cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, fiind prezentata o
perioada importanta pentru Moldova, de la mijlocul secolului al XVI-lea. Aceasta perioada a fost
dominata de Alexandru Lapusneanul, un domnitor nemilos.

O secventa semnificativa pentru tema si viziunea autorului este slujba de ma biserica in care se
contureaza fatarnicia domnitorului imbracat ''cu toata pompa domneasca'' si purtant pe cap
coroana, vicleanul domnitor mimeaza evlavia inchinandu-se la icoane si la moastele Sfantului Ioan
cel Noi, apoi tine in fata boierilor un discurs in care isi cere iertare pentru relele savarsite, totul
incheindu-se cu invitarea acestora la un ospat, la curtea domneasca. La sfarsitul ospatului, conform
unui scenariu alcatuit initial cu sange rece, 47 de boieri sunt omorati.

O alta secventa semnificativa pentru tema si viziunea autorului o reprezinta otravirea domnitorului
Alexandru Lapusneanul de catre Spancioc, un boier pe care acesta a incercat sa-l ucida si sa-i fure
averea. Spancioc, dupa ce l-a tras la raspundere pe domnitor, a scos cutitul din teaca, iar cu varful
lui i-a desclestat dintii si i-a turnat pe gat pana si ultima picatura de otrava. Alexandru
Lapusneanul se zvarcole in ultimele sale momente de agonie, acesta gasindu-si sfarsitul.

R3:

Titlul este un substantiv propriu, fiind numele fostului domnitor al Moldovei, venit sa-si recapete
tronul. Alexandru Lapusneanul este un important reprezentant al istoriei, un personaj cu o
personalitate complexa.

Titlurile celor 4 capitole reprezinta motto-uri, fiind replici ale personajelor.

Capitolul I: ''Daca voi nu ma vreti, eu va vreu'': reprezinta raspunsul lui Alexandru Lapusneanul
dat boierilor care ii spuneau sa renunte deoarece poporul nu il vrea.

Capitolul II: ''Ai sa dai sama, doamna!'': reprezinta amenintarea vaduvei unui boier, adresata
doamnei Ruxanda, din cauza crimelor savarsite de catre sotul ei impotriva carora ea nu actioneaza.

Capitolul III: ''Capul lui Motoc vrem'': reprezinta cuvintele multimii, veniti pentru a-si exprima
nemultumirea fata de boieri si de problemele din viata lor precum foamea si saracia, pentru care il
considerau vinovat pe Motoc.

Capitolul IV: ''De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu'' - reprezinta amenintarea lui
Alexandru Lapusneanul care, pe patul de moarte a fost calugarit, astfel pierzand puterea
domneasca, ceea ce-i provoaca aceasta pornire demonica.

In concluzie, nuvela ''Alexandru Lapusneanul'' de Costache Negruzzi, imbina cele mai sensibile
personaje cu cele mai slabe, fiind o opera care studiaza atent psihologia umana.

8 March, 2023