Pa t r ia r h ia Ro m â n ă Un iv e r s it a t e a d in Bu c u r e ș t i

A nuarul
F a c u ltă ț i i d e T e o lo g ie O r to d o x ă
„ P a tria rh u l J u stin ia n ”

anul universitar 2006-2007ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCB

Tipărit cu binecuvântarea
Prea Fericitului Părinte DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Decan - Pr. Prof. Dr. Nicolae NECULA

Prodecan - Pr. Prof. Dr. Vasile RÂDUCĂ

Ed it u r a Un iv e r s it ă ț ii d in Bu c u r e ș t i
(Anul VII) 2007
IZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

COLEGIUL r e d a c ț io n a l : p re ș e d in te - Pr. Prof. Dr. Vasile RĂDUCĂ, prodecan; Pr.

Prof. Dr. Adrian Ga b o r , secretar ș tiințific; Pr. Prof. Dr. Emanoil BÂBUȘ , ș ef
catedră; Pr. Prof. Dr. Nicu MOLDOVEANU, ș ef catedră; Pr. Conf. Dr. Constantin
Pr e d a , ș ef catedră; Prof. Dr. Lucreția VASILESCU, ș ef catedră; Conf. Dr. Mihaela
Pa l a d e , ș ef catedră.

R e d a c to r resp o n sa b il: Pr. Prof. Dr. Ș tefan SANDU.

R e d a c to ri ș i co o rd o n a to ri a i vo lu m u lu i: Lect. Dr. Adrian MAR1NESCU, Asist. Dr.
Alexandru M1HÂ1LÂ, Asist. Dr. Constantin GEORGESCU, Asist. Drd. lonuț TUDORJE.
T ra d u c ere în lim b a en g leză : Asist. Maria BĂNCILĂ.

Do in aDUMlTRESCU
C o p erta -. zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

TIPARUL A FOST EXECUTAT LA TIPOGRAFIA GUTENBERG S.A.

ISBN: 973-737-266-2
978-973-737-432-5
ISSN: 158-8840
CUPRINS

ț Da n ie l , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

D o g m e le c re d in ț e i, c o m o ri d e b u c u r ie ................ 13

Catedra de Teologie Biblică

pr. conf. dr. Constantin PREDA

R u g ă c iu n e a în B ise rica A p o sto lică : M ă rtu ria F a p te lo r A p o s to lilo r .. 29

asist, dr. Sabin PREDA (trad.)

S fâ n tu l lo a n G u ră d e A u r, C o m e n ta riu la E v a n g h e lia d u p ă lo a n :
O m iliile V I-V II ..................................................................................... 53

asist, dr. Alexandru MlHÂILÂ

O ș tire a c e re a sc ă ș i D o m n u l S a v a o t. C â tev a p re c iză ri d e sp re te x tu l d in
F c 2 , 1 w c k o l ș c b ă ’ă m .......................................................................... 61

prep. drd. Cristinel lATAN

R a p o r tu l d in tre V e c h iu l ș i N o u l T e sta m e n t în E p isto le le p a u lin e.
E p is to la c ă tre R o m a n i ș i G a la te n i ..................................................... 77

pr. prep. drd. Marian VlLD

C e i m o r ț i ș i c e i v ii la P a ru sie : 1 T e s 4 , 3 -1 8 . N o te e x e g etic e (A p o sto lu l
d e la în m o r m â n ta r e ) .......................................................................... 109

mast. Ilie CHIȘ CARI

« C e l m a i m ic în îm p ă ră ț i a lu i D u m n e ze u e ste m a i m a re d e c â t e l» ... 135

Catedra de Teologie Istorică

pr. prof. dr. Adrian Ga b o r

D e m n ita te a d e p a tr ia r h în B ise ric a c re ș tin ă . S e m n ifica ț i a te rm e n u lu i,
a p a r iț i a ș i u tiliza re a a c e s tu ia ............................................................. 171

pr. prof. dr. Emanoil BÂBUȘ ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

Ie ru sa lim u l, o r a ș u l s fâ n t a l c re ș tin ilo r, e v re ilo r ș i m u s u lm a n ilo r ... 181
 6zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

pr. conf. dr. Daniel BENGA

C o n v e rtire a la c re ș tin ism în a n tic h ita te c a „ p e ler in a j" în tre d o u ă
lu m i ..................................................................................................... 195

pr. conf. dr. loan MOLDOVEANU

C o n te xtu l e u ro p e a n a l în fă p tu irii U n ia ț i ei d in T ra n silv a n ia (1 6 9 8 -
1 7 0 1 ). C â tev a c o n sid era ț i i p r iv in d Ș c o a la a rd e lea n ă ..................... 211

lect. dr. Adrian MARINESCUZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

L e g ă tu ri a le d o m n ito rilo r ro m â n i c u S in a iu l 223

asist, drd. lonuț-Alexandru TUDORIE

P o rtre t b io g ra fic : p ro f. d r. D im itrie G . B o ro ia n u (1 8 6 5 -1 9 5 1 ) 245

Catedra de Teologie Practică

pr. prof. dr. Vasile GORDON

Im p o rta n ta o m ile tică a stilu lu i 259

pr. lect. Alexandru Gabriel GHERASIM

E v o lu ț i a o rg a n iză rii in sta n ț e lo r d e ju d e ca tă a le B is er icii O r to d o x e
R o m â n e , d e la o rg a n iza re a e i c a P a tria rh ie p â n ă în p r e z e n t .......... 281

pr. lect. dr. Gheorghe ISPAS

I
S fâ n ta L itu rg h ie ș i d im e n siu n e a litu rg ic ă a C u v â n tu lu i 291

Catedra de Teologie Sistematică

pr. prof. dr. Vasile RÂDUCÂ

S f. lo a n H riso sto m ș i se m n ifica ț i a m o ra lă a o m iliilo r la s ta tu i 299

pr. prof. dr. Ș tefan SANDU

M e to d a T e o lo g ie i D o g m a tic e 315

pr. prof. dr. Ș tefan BUCHIU

D im e n siu n ea a p o fa tică a p ro n ie i d iv in e în o p e ra S f. lo a n G u r ă d e
A u r ................................................................................................... 339

pr. prof. dr. Sterea Ta c h e

T e o ria c o n sp ira ț i e i ș i E va n g h e lia lu i Iu d a
357
 7zyxwvutsrqponm

lect. dr. Laurențiu TÂNASE

E c h ilib ru l c o n tra riilo r. T e o lo g u l c o n te m p o ra n re a lism și
re sp o n sa b ilita te ......................................................... 373

lect. dr. Radu Petre MUREȘ AN

Id e e a m ile n a ristă în c re ș tin ism . A p e rș u isto ric ș i d o c trin a r
(sec. II-X V II) ....................................................................... 385

pr. lect. dr. David PESTROIU

E c u m en ism u l — în tre su sț i n e re ș i c o n testa re 419

asist, drd. Eduard Florin TUDOR

E v reu l b ib lic , m o a rte a ș i lu m ea d e d in c o lo . C o n sid e ra ț i i d in
p e r sp e c tiv a isto rie i r e lig iilo r ........................................................... 449

Catedra de Teologie Litere

prof. dr. Lucreția VASILESCU

L 'e v a lu a tio n d a n s l ’ e n se ig n e m e n t d u fra n tș a is, la n g u e e tra n g e re ... 473

lect. dr. Ovidiu POP-BRÂNCUȘ I

E le m e n te a le c o tid ia n u lu i în o p e ra S f. N ic e ta d e R e m e sia n a 487

lect. drd. luliana Elena BUGHIRICĂ

R e p e re e tim o lo g ic e p r iv in d te rm e n u l sa p ie n s ș i d e riv a ț i i să i 499

asist, drd. Maria BÂNCILĂ ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

A m e ric a n P u rita n ism ..... 513

asist, drd. Alina BÂRZACHE

E m b o d y in g th e S a c re d in D ra m a 529

asist, dr. Constantin GEORGESCU

„ A sc u ltă s ă c re zi" . C o m e n ta riu la 2 .7 d in A p o c a lip sa S fâ n tu lu i lo a n
T e o lo g u l ........................................................................................... 535

asist, drd. Monica OANCĂ

M e d ie v a l M e n ta l C o n fig u ra tio n o f th e T o w n a n d th e C a stle 549

asist, drd. Mădălina TOADER

A c tiv ite s lu d iq u e s d a n s la c la sse d e F ra n ș a is L a n g u e E tra n g e re .... 559
8

Catedra de Teologie Artă Sacră

conf. dr. Mihaela PALADE

T e sta m e n tu l u n u i im p e riu c reș tin o rto d o x sa u d e sp re a c tu a lita te a
c u ltu rii b iza n tin e .......................................................................... 583

lect. dr. Dumitru Ra d u ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

Im p o rta n ta m e ș te ș u g u lu i în a p a riț i a a rte i 601

Concursul de Patrologie bursei „I.G. Coman”

stud. Marius PORTARU

C o n cep tu l d e y vâ p ii în a n tro p o lo g ia te o lo g ic ă ș i în h risto lo g ia S f.
M a xim M ă rtu risito ru l (5 8 0 -6 6 2 ) .................................................... 609

stud. Alexandru PRELIPCEAN

S en su l ș i în treb u in ț a rea c o n c e p tu lu i d e p e iâ v o ia (p o c ă in ț ă ) în C a n o n u l
c e l M a re a l S f. A n d rei C rite a n u l ................................................... 641

Cronica Facultății

asist, drd. lonuț-Alexandru TUDORJE

C ro n ica F a cultă ț i i d e T eo lo g ie O rto d o xă „ P a tria rh u l J u s tin ia n ” a
U n iversită ț i i d in B u cu reș ti p e a n u l u n iv e rsita r 2 0 0 6 -2 0 0 7 ............. 667
 LISTA ABREVIERILOR*

Ag Agheu
al. alineat
Am Amos
Ap Apocalipsa
art. articol
A ve Avacum
A vd Avdie
Bar Baruh
BASOR Bulletin of the American Schools of Oriental
Research
B el Bel ș i balaurul
BO Rom Biserica Ortodoxă Română
can. canon
C ând Candela
C a n d M o ld Candela Moldovei
C ânt Cântarea Cântărilor
C . c iv . C o d u l c iv il
CD Culegere de decizii
C . fa m . C o d u l fa m ilie i
1 C o, 2 C o 1,2 Corinteni
C ol Coloseni
C . pen. C odul penal
C rO rt Credința Ortodoxă (Alba lulia)
CSJ Curtea Supremă de Justiție
dec. decizia
Dn Daniel
Dt Deuteronom
E cc Ecclesiastul
Ef Efeseni
EO Echos d’Orient
E p is t Epistola lui Ieremia
E st Estera
E zr Ezdra
3 E zr 3 Ezdra
E vr Evrei
FA Faptele Apostolilor
Fc Facere
F im Filimon
F lp Filipeni
Ga Galateni
G b is Glasul Bisericii

‘ Prescurtările au fost făcute ținând cont ș i de IATGX (S.M. SCHWERTNER, ZYXWVUTSRQPONML

In te rn a tio n a le!
A b k iirzu n g sv e rze ic h n is fiir T h eo lo g ie u n d G re n zg e b ie te, Berlin, ed. 2, 1994).
?
i p r . p r e p . d rd . M a r ia n V IL D zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPON

r CEI MORȚI Ș I CEI VII LA PARUSIE: 1 T E S 4,

i
I
13-18. NOTE EXEGETICE (APOSTOLUL DE LA
ÎNMORMÂNTARE)

Preliminarii

i
■
Unul dintre cele mai cunoscute texte din Noul Testament de către
credincioș ii ortodocș i este cel din Epistola 1 către Tesaloniceni a Sfanțului
Apostol Pavel, capitolul 4, versetele 13-18. Acest lucru se datorează mai ales
A
faptului că Biserica a rânduit ca această pericopă să se citească în cadrul
slujbei de înmormântare, alături de textul evanghelic din In 5, 24-30. în
studiile biblice de la noi, textul respectiv nu se găseș te, însă, printre
preocupările exegeților, remarcăm chiar, lipsa unor comentarii exegetice la
acestă pericopă în cercetarea biblică românească de astăzi. Ultimul de acest
gen îl putem afla în comentariul la Epistola I către Tesaloniceni al părintelui
Haralambie Rovența publicat la Bucureș ti în 19381, de altfel, ultimul
comentariu la noi asupra acestei Epistole2. Iată de ce, studiul de față îș i
I propune, nu numai umplerea unui gol, ci ș i îndreptarea preocupărilor
exegetice către texte ale Sfintei Scripturi ce alcătuiesc baza biblică a sfintelor
slujbe din cultul ortodox. Desigur că vom aborda textul din punct de vedere
exegetic, iar nu omiletic, sau liturgic ș i vom încerca să schițăm o imagine de
k
ansamblu, atât cât permite un studiu, asupra problemelor ș i discuțiilor care
au preocupat pe exegeți, începând cu perioada patristică, până la cele mai noi
cercetări în domeniu. Aș adar, încercăm să aprofundăm exegetic pericopă
apostolică de la slujba înmormântării, ș i astfel să oferim o perspectivă cât
mai corectă ș i o bază cât mai solidă nu numai preoților ș i teologilor ci ș i
credincioș ilor dornici să aprofundeze textele Sfintei Scripturi.

1 Dr. Haralambie Ro v e n ț a , E p isto la în tâ ia c ă tre T e sa lo n ic e n i a S fâ n tu lu i A p o sto l P a v el.

In tro d u ce re ș i c o m en ta r, Bucureș ti, 1938.
2 Nu am luat în calcul, aici, traducerile din alte limbi, precum este lucrarea Părintelui Axhim.
Iustin Po po v ic i , C o m e n ta riu la E p isto la I T e sa lo n ic en i a S fâ n tu lu i A p o sto l P a v el, trad. din 1b.
gr. drd. Sabin Preda, Ed. Bizantină, Bucureș ti, 2005.
110 p r. p re p . d rd . M a r ia n V IL D zyxwvutsrqp

Text, preocupări ș i structură

I Tesaloniceni 4,13: 06 QeĂopcv 6e uțtăț I Tesaloniceni 4, 1 3 : N u v o im s ă fiii în

âyvoeîv, a6e3if>oi, ntpî
Koiptopevaw, 'iva pt] ÂurrffaOe KaSâx; Kai
oi Xottroi ol pif) exovreț eA.nl6a.14 el
yâp trtoteuopev ort irjoow; âneflavev
Kai âveorq. ourw< Kai o 6eoț rouț
Koipt]6evtaț 6i<x rou ’l t jo o u â^et ouv
autw.15 Touro yap upîv Aeyopev ev
Xoytp Kupiou, ou rneîț oi (tâvreț ol
ttepiAeuropevot elț rijv trapouoiav rou
Kupiou ou pf| <|)9âowpev
Koipr)9evtaț 16 ort auroț o Kuptoț ev
KfAeuopau, ev <|>wvți apxayyciou Kai ev
octĂtrin1 KaraPtțoetai âtt’ ovpavou
Kal oi veKpoi ev Xptoup âvaorf|oovTai
npwrov,17 eiteira npeîț oi (ovreț ol
irepiAeittopevoi apa ouv auroîq
dpirayT)o6pe9a ev vetțteAaiț
âttavTrioiv rob Kvpiou elț âepa- Kai
ouux; trdvtore ouv Kupicp eoope9a. 18.
"fiore trapaKaXeîre âHtțXotx; ev roîț
Xoyotț rouroiț.
nov n e ș tiin ț ă , fra ț i lo r, d e s p r e c e i c e a u
a d o rm it, c a să n u v ă în trista ț i , p r e c u m
c e ila lț i c a re n u a u n ă d e jd e . 1 4 . C ă c i
d a c ă c re d e m c ă lis u s a m u r it ș i a în v ia t,
to t a ș a (c re d e m ) c ă D u m n e z eu p e c e i
a d o rm iji p r in lis u s îi v a a d u c e îm p r e u n ă
c u E l. 1 5 . C ă ci a c e a s ta v ă s p u n e m în
(d u p ă ) c u v â n tu l D o m n u lu i c ă n o i c e i v ii,
c e i ră m a ș i la v en irea D o m n u lu i, n u v o m
roix;
lu a în a in te c e lo r a d o rm i[i 1 6 . C ă c i,
în su ș i D o m n u l, la p o r u n c ă , la g la s u l
a rh a n g h e lu lu i ș i la tr â m b iț a lu i
D u m n eze u , se v a p o g o r î d in c e r ș i c e i
m o r{i in H risto s v o r în v ia în tâ i, 1 7 .
D u p ă a c e e a , n o i c ei v ii, c e i r ă m a ș i
eiț îm p re u n ă c u e i v o m fi r ă p iț i în n o r i, c ă
să în tâ m p in ă m p e D o m n u l în v ă z d u h ș i
a ș a p u ru rea c u D o m n u l v o m fii. 1 8 .
D rep t a c ee a m â n g â ia ;i-vă u n ii p e a lț i i
în (cu ) a c e ste c u v in te .

Acesta pericopă este prima parte dintr-o secțiune mai mare (4, 13 -5,
11) care se ocupă de eshatologie, ș i conține cea mai explicită descriere a
Parusiei pe care o găsim în Epistolele pauline. Sfântul Apostol Pavel nu se
ocupă aici, de fapt, de venirea a doua a Domnului în sine, ci atinge acest
subiect răspunzând nelămuririi tesalonicenilor, în ceea ce priveș te
participarea celor deja morți la Parusie. Textul a suscitat multe dezbateri din.
partea exegeților, care ș i-au focalizat interesul pe mai multe teme. Astfel,
unii au susținut că Apostolul nu le-ar fi predicat deloc tesalonicenilor despre
învierea morților3, sau doar unora despre Parusie4, alții au aprofundat mai
ales aș teptarea iminenței Parusiei, ș i întârzierea ei5, s-a accentuat polemica

3 Aș a F. Gu n t e r m a n n , D ie E sch a to lo g ie d es H I. P a u lu s, MUnster, 1932, pp. 38-51, sau U.

WlLCKENS, „Der Ursprung der Uberliferung der Erscheinung des Auferstanden”, în: D o g m a
u n d D en kstru ctw en , Festschrift E. Schlink, Vanderhoeck, Gottingen, 1963, pp. 58 ș .u.
Aș a R. Re is n e r , care avansează ipoteza că numai unele dintre comunitățile (casele-biserici)
din Tesalonic au auzit învățătura paulină despre Parusie, ș i că atunci când Apostolul îndeamnă
ca Epistola sa să fie citită: „tuturor sfinților frați” (/ T es 5, 27), vrea să remedieze această
situație (în lucrarea: P a ul s E arly P erio d : C h ro no lo g y, M issio n S tra te g y , T h e o lo g y ,
Eerdmans, Grand Rapids, 1998, pp. 385-386).
5 A se vedea: B. Rj g a u x , L es ep îtres a u x T h essalo nicien s, Paris, 1956, pp. 222-227.
C e i m o r ț i ș i c e i v ii la P a r u s ie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIH
111

anti-gnostică a Apostolului6, sau evoluția eshatologiei pauline7, împărăția de

o mie de ani (mileniul)8, sau apocaliptica paulină9, etc.
La o privire asupra istoriei exegezei acestui text, cel puțin trei
probleme10 au fost foarte dezbătute:
- dacă Sfanțul Pavel a propovăduit, sau nu, credința în învierea morților
în timpul misiunii sale din Tesalonic;
- relația dintre prezentarea învierii în 1 T es 4 ș i 1 C o 15;
- modul unic în care Apostolul descrie Parusia, cu răpirea credincioș ilor
cu trupul în văzduh pentru a întâmpina pe Domnul, etc.
Textul nostru este o subsecțiune, care, deș i nu începe prin cuvintele
Tlepi. 6e, (expresie care totuș i apare ș i aici, dar nu la început) precum cea
precedentă (4, 9), sau cea care urmează (5,1), împreună cu acestea răspunde
unor probleme punctuale care frământau pe credincioș ii din Tesalonic11.
Aceste probleme au fost transmise Apostolului prin Timotei, dar nu este
exclus ca, acesta din urmă, să-i fi adus chiar o scrisoare Sf. Pavel din partea
tesalonicenilor. Unii exegeți12 au încercat chiar să reconstituie scrisoarea
tesalonicenilor către Sf. Pavel.
1 T e s 4, 13-18, este în sine o construcție bine închegată, versetele 13 ș i
18 care încadrează textul, se adresează comunității, iar în partea centrală,

6 W. Sc h m it h a l s , „The Historical Situation of the Thessalonians Epistles”, în: P a u l a n d th e

G n o s tic s , Abingdon, Nashville/New York, 1972, pp. 123-218; ș i Wolfgang H a r n is c h ,
E s c h a to lo g isc h e E x is te n z . E in e x e g e tis c h e r B eitr a g z u m S a c h a n lie g e n v o n 1 . T h e s s a lo n ich e r
4 ,1 3 -5 ,1 1 , Vanderhoeck & Ruprecht, Gottingen, 1973, pp. 23-29.
7 P. H o f f m a n n , „Die Toten in Christus: Eine religionsgeschichtliche und exegetische
Untersuchung zur paulinischen Eschatologie”, N T A 2, Miinster, Aschendorff, 1966, pp. 326-
331; sau R.H. Ch a r l e s : E s ch a to lo g y , th e D o c tr in e o f a F u tu r e L ife in Isra e l, J u d a is m a n d
C h r istia n ity , cap. XI „The Pauline Eschatology in its Four Stages”, Schocken Books, New
York, 1963, pp. 437-473.
8 Hans-Alwin WlLCKE, D a s P r o b le m e in es m e s s ia n is ch e n Z w ie sc h e n r e ic h s b e i P a u lu s,
Zwingli Verlag, Ztlrich/Stuttgart, 1967.
9 L. Ha r t m a n , P r o p h e c y In te r p r e ted : T h e F o r m a tio n o f S o m e J e w ish A p o c a ly p tic T e xts a n d
th e E s c h a to lo g ic a l D is c o u r s e M a r k 1 3 P a r ., Lund, Gleerup, 1966 (ConB 1), pp. 181-190.
10 Cf. Joseph Pl e v n ik , „The Taking Up of the Faithful and the Resurrection of the Dead in 1
Thessalonians 4: 13-18”, în: C B Q 46.2, April 1984, p. 274.
11 Avem astfel aici trei probleme: d e s p r e d r a g o s te a fr ă ț e a sc ă - Hepi 6e t t k 4><-Xa6eĂ<t>ia<; (4,
9), d e s p r e c e i a d o r m ifi — irepi răii, Kotpupevcov (4, 13) ș i d e s p r e a n i ș i v r e m u r i — Ilepi 6e t g j v
Xpovwv Kaî. t u v Katpcâv (5,1).
12 De pildă: J.R. H a r r is , „A Study in Letter-Writing ”, în: E x p o s ito r , series 5, 8 (1898), p.
173. Cf. F.F. Br u c e , 1 & 2 T h e s s a lo n ia n s , Word Books, Publischer/Eaco, Texas, 1982 (WBC
45), p. 95. Este destul de clar că expresiile: Ilepi 6c (7 T es 4, 9; 5, 1) ș i irepi. xciv (7 T e s 4,
13), care introduc teme succesive, sunt răspunsuri punctuale ale Apostolului la întrebările care
i-au fost transmise fie pe cale orală, fie în scris. Este posibil, dar nu verificabil, ca Sf. Ap.
Pavel să fi primit o scrisoare de la creș tinii din Tesalonic. Vezi ș i: A.J. M a l h e r b e , „Did the
Thessalonians Write to Paul?”, în: R.T. FORTUNA, B.R. Ga v e n t a (ed.), T h e C o n v e r s a tio n
C o n tin u e s: S tu d ie s in P a u l a n d J o h n in H o n o u r o f J . L o u is M a r ty n , Nashville: Abigdon Press,
1990, pp. 246-257.
112 p r . p r e p . d rd . M a r ia n V 1 L D

găsim învățătura13 despre situația celor vii ș i a celor morți la Parusie. Scopul
Sf. Pavel este acela de a îndepărta întristarea din rândul tesalonicenilor (v
13), ș i de a-i mângâia (v. 18). Partea centrală a textului se pare că urmează o
tradiție creș tină primară referitoare la învățătura eshatologică, elementele ei
putând fi identificate mai ales în Evanghelia după Matei14, dar care are o
puternică ancorare în tradiția iudaică. Astfel, se vorbeș te despre venirea a
doua a Domnului (M t 27, 3, 27, 37, 39; 1 T es 2, 19; 3, 13; 5, 23; 2 T e s 2, 1,
8), din ceruri (7 T es 1,10; 2 T es 1, 7; M t 24, 30), pe norii cerului (M t 14, 30,
A p 1, 7), însoțit de Sfinții îngeri (/ T es 3, 13; 2 T es 1, 7; M t 24, 3), în sunete
de trâmbiță (M t 24, 31; 1 C o 15, 52). Probabil că tesalonicenii cunoș teau
această învățătură, nelămurirea lor era în legătură cu cei care deja muriseră
dintre ei, care va fi situația lor la Parusie? Vor putea participa deplin, precum
cei care vor fi fiind atunci în viață la evenimentele ce se vor desfăș ura? etc.
De aceea, Sf. Apostol Pavel nu pune aici accentul pe Parusia Domnului, ci
pe situația celor deja adormiți în contextul Parusiei. Pe învățătura despre
venirea a doua a Domnului, pe care tesalonicenii o cunoș teau deja, Sf. Pavel
pliază învățătura despre participarea celor morți la acest eveniment.
După J. Gillamn versetele 14-17 din I Tesaloniceni ar putea fi
structurate după un model circular, de tipul A B B' A'15:

4,13 A Introducere: să nu vă întristați

4,14 B Kerygma ș i implicațiile ei
4,14a a Kerygma: lisus a murit ș i a înviat
4,14bzyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
b Morții în Hristos
4,15-17 B' Cuvântul Domnului ș i implicațiile lui
4,15-17a a Cuvântul Domnului
4,17b b Cei vii ș i cei morți împreună cu Domnul
4,18 A' Concluzie: mângâiați-vă unul pe altul

Citit d u păa c e a s tăs chemă, construcția paulină devine ș i mai limpede,

corespondențele care pot fi observate între părți subliniind intenția
Apostolului. Astfel, afirmația kerygmatică din v. 14a (B a) este despre un
eveniment trecut, în timp ce „cuvântul Domnului” din v. 15-17 (B1 a) se
referă la evenimente ce vor avea loc în viitor, la Parusie. Folosirea aceluiaș i
verb: (xvîorripi pentru învierea lui Hristos (în v. 14a) ș i pentru cea a

13 Când spunem „învățătură”, nu ne referim aici la o parte dogmatică, ața cum o ș tim noi din
manuale, care să sistematizeze întreaga învățătura creș tină despre Parusie. Sf. Ap. Pavel nu
scrie tesalonicenilor un tratat de dogmatică, ci răspunde unei nevoi concrete a comunității,
limitându-se la aceasta. De aceea un comentator ca Traugott Ho l t z , scrie că aici este vorba de
„Dogmatik als Paraklese” (D er e rste B r ie f a n d ie T h essa lo n ich e r, Benziger
Verlag/Neuenkirchener Verlag, ZUrich und DOsseldorf, 1998 (EKK XIII), p. 183).
14 Cf. F.F. BRUCE, 1 & 2 T h essa lo n ia n s, p. 95.
15 Cf. John Gil l m a n , „Signals of Transformation in 1 Thessalonians 4:13-18”, în: C B Q 47.2,
April 1985, p. 272.
 C ei m o r ț i ș i c e i v ii la P a ru sie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHG
113

creș tinilor (în v. 16b), stabileș te o relație apropiată între cele două
evenimente16. De asemenea, ourcoț Kal - to t a ș a - din v. 14b (B b), din prima
parte, are ca ș i corespondent pe Kal outwț - ș i a ș a — v. 17 b (B' b) din partea
a doua. Iar lui ouv aurw (îm p reu n ă c u E l) îi corespunde aiiv Kuptw
(îm p re u n ă c u D o m n u l), din aceleaș i versete17.
învățătura pe care Sfântul Apostol Pavel o prezintă aici, poate fi
împărțită în două părți, după cele două argumente pe care ea este structurată,
în prima parte, versetele 13-14, Apostolul aduce un fundament hristologic,
iar în cea de a doua, v. 15-18, descrie Parusia, din perspectiva participării la
acest eveniment a celor deja adormiți ș i a celor în viață, bazându-se pe
„cuvântul Domnului” (v. 15).

Problema tesalonicenilor

Apostolul începe cu o expresie pe care o va folosi destul de des în

Epistolele sale: „Nu voim să fiți în neș tiință, fraților...” (Ou OeXopev 6e upâț
âyvoeîv, â6eZ<ț>oi). Expresia este o introducere pentru situațiile în care
Apostolul doreș te să corecteze o învățătură greș ită, să explice ceva ce nu a
fost înțeles, sau să aducă ceva important la cunoș tință (R m 1, 13; 11, 25; 1
C o 10, 1; 12, 1; 2 C o 1, 8). Ea apare ș i în formă pozitivă: „Căci voiesc ca voi
să ș tiți...” (F lp 1, 12; C o l 2, 1; 7 Co 11, 3)18. în contextul general al Epistolei,
însă, expresia este singulară ș i acest lucru ne indică nu numai centralitatea
temei, ci ș i importanța ei pentru Apostol. Acest fapt devine mai evident dacă
ținem seama de faptul că în întreaga Epistolă, Apostolul, face apel la
memoria credincioș ilor din Tesalonic:

-1,5 KaOmț oiâare - p r e cu m ș tiț i

-2,1 Au t o I yocp oîâare - c ă c i ș tiț i v o i în ș ivă
- - 2, 2.5 KaOtbț oifiare - p r e cu m ș tiț i
-2,9 MvriM-ovevere - v ă a d u c e ț i a m in te
-2, 10 upâț papTupeț - v o i su n te ț i m a rto ri
-2,11 KaOâirep oiSate - p r e c u m ș tiț i
- c ă c i ș tiț i v o i în ș ivă ...ș i ș tiț i
- 3, 3b-4 aî>To'i yâp o’îâate ... Kal otSare
- p r e cu m a ț i p r im it ...ș i ș tiț i
-4, 1.2 KaOcoț TiapeÂ.â(3eT6 ... o’l6are
- d u p ă c u m v -a m sp u s m a i d in a in te ș i
- 4, 6 Kal itpoeîitapev vp.îv Kal
v -a m d a t m ă rtu rie
SispaprupctpgOa
- a c ea sta o ș i fa c e ț i ... p r e c u m v -a m d a t
-4, 10.11 Kal yâp itoieiTe auro ... KaOwc
p o ru n că
upîv trapr]YY6ÎXap€i>

16 Cf. J. Gil l m a n , „Signals of Transformation in 1 Thessalonians 4:13-18”.

17 J. Gil l m a n , „Signals of Transformation in 1 Thessalonians 4:13-18”.
18 A.J. M a l h e r b e numeș te aceste formulări „cliș ee epistolare” (în: T h e L etters to th e
T h essa lo n ia n s, Doubleday, New York, Toronto, Sydney, Auckland, 2000 (AB 32B), p. 262.)
114 p r. p re p . d rd . M a r ia n V IL D zyxwvutsrqpo

-5,1 ou xpeiav ?xe« vfâv YP“4>£o 6<ii - n u a v e[i n e vo ie s ă v ă s c r ie m

-5,2 OKpipâx; oî6aT« - fh/î b in e (^ x o ct)

De nouă ori se foloseș te acelaș i oîSare (ș tiți) pe lângă celelalte câteva

formule care, împreună, fac apel la memoria credincioș ilor. Acest lucru
indică în mod cert, faptul că învățătura creș tină a fost propovăduită în
Tesalonic ș i asimilată de către credincioș ii de acolo19.
Observăm că în aproape fiecare pericopă mai importantă Apostolul face
apel la memoria credincioș ilor, cu excepția pericopei din 4, 13-18. In această
perspectivă putem afirma că în 4, 13-18, Apostolul scrie tesalonicenilor
despre un subiect pe care nu îl abordase în scurta sa ș edere la Tesalonic.
Folosirea aici a verbului ayvoew nu este, însă, un indiciu că tesalonicenii
n-ar fi cunoscut credința în învierea morților, cum a susținut Grundmann, sau
Wilckens. Cel mult, ar putea fi un indiciu că ei aveau dificultăți în a accepta
învierea trupurilor, cum susține T. Holtz20, sau, cel mai sigur, că „neș tiința ”
lor consta în teama ca nu cumva cei ce muriseră dintre ei să fi pierdut din
privilegiile pe care le vor avea cei vii la venirea Domnului. Aș adar, nu este
vorba despre faptul că tesalonicenii nu cunoș teau credința în înviere sau
învățătura despre Parusia Domnului, ci de „neș tiința” acestora în ce priveș te
participarea credincioș ilor morți, la venirea Domnului.
Apostolul doreș te să răspundă, deci, nelămuririi tesalonicenilor cu
privire la soarta celor „adormiți” (irepi. rwv Kotpcopevwv) la venirea întru
slavă a lui Hristos. Avem, astfel, o primă distincție în vocabularul paulin:
expresia „cei adormiți”, este folosită de Sf. Pavel pentru creș tinii care au
murit21, pe când atunci când este vorba de Hristos, întotdeauna spune că
Acesta „a murit”, probabil pentru a nu da prilej de îndoială în ceea ce
priveș te moartea reală a Mântuitorului22. Exegeții moderni arată că expresia,
care apare întotdeauna în Noul Testament la pasiv, este un eufemism, destul
de des folosit în antichitate23. într-adevăr, expresia este folosită ș i în Vechiul
Testament (de exemplu despre moartea lui David citim în Septuaginta: „ș i a
adormit David cu părinții săi” - Kai. eKoipr)0T] Aaui6 perâ râv narepcov
aurou - 1 R g 2, 10 LXX), ș i în literatura greacă (Homer, foloseș te expresia
chiar pentru moartea în bătălie Ilia d a 1 1 . 2 4 1 24 ). Deș i nu se vorbeș te despre
înviere, uzanța expresiei în Vechiul Testament indică speranța în continuarea

Cf. J.R. Ha r r is o n , P a u l a n d th e Im p eria l G o sp el a t T h essa lo n iki, în: JSNT 25.1

September, 2002, p. 73; el vede în aceste formule, părți ale strategiei retorice pauline.
20 J.R. Ha r r is o n , P a u l a n d th e Im p eria l G o spel a t T h essa lo n iki, pp. 191-192.
21 Această exprimare paulină a fost preluată în cultul ortodox, unde nu se vorbeș te niciodată
de „cei morți", ci întotdeauna de „cei adormiți” (a se vedea, de pildă, Slujba înmormântării).
22 Cf. H. Ro v e n ț a , E pisto la în tâ ia că tre T esa lon icen i, p. 106, n. 196.
23 A se vedea: F.F. Br u c e , I& 2 T h essa lo n ia n s, p. 95; T. HOLTZ, D e r e rste B r ie f a n d ie
T h e ssa lo n ic h e r,p . 188.
24 Cf. F.F. Br u c e , 1 & 2 T h essa lo n ia n s, p. 96.
C e i m o r ii ș i c e i v ii la P a r u s ie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGF
115

vieții dincolo de moarte (vezi ș i F c 47, 30; Is 43, 17). Uneori se foloseș te
această expresie pentru a desemna starea de dinaintea învierii (D n 12, 2; 2
M a c 12, 44-45 etc.). însă, dincolo de uzul expresiei în antichitate, ș i de orice
delicatețe atunci când este vorba despre cei morți, pentru Sf. Apostol Pavel
expresia nu este un eufemism, ci o realitate. Aceasta întrucât pentru creș tini:
„cine moare având credință în Domnul cel înviat, acesta cu adevărat îș i
trimite trupul în somn adânc, somn care durează până la învierea universală,
până la trezirea universală din moarte în ziua Judecății...25”. Astfel, este
evident că Apostolul foloseș te expresia pentru creș tinii morți26 (comp. v. 14),
iar nu pentru morți în general. Textul ne lasă să înțelegem că, deș i provenind
în majoritate dintre păgâni, membrii comunității din Tesalonic, nu aveau
probleme în ceea ce priveș te credința în învierea morților, ca cei din Corint,
ci se „întristau” neș tiind situația celor deja morți în momentul Parusiei.
Pentru a le semnala pericolul unei astfel de atitudini, Sf. Apostol Pavel
compară întristarea lor cu cea a celor care nu cunoș teau învățătura creș tină:
„ca să nu vă întristați ca ceilalți care nu au nădejde” (tva pf] Âunijcrâg Ka0w<;
Kai ol ĂotTTOi oi țiT] e/ovreț gĂiriSa). Prin „ceilalți” (ol Xoiiroi) trebuie să
înțelegem aici, cu siguranță, în primul rând pe păgâni (a se compara cu E f2 ,
3). Se ș tie că dintre iudei doar saducheii nu credeau în înviere (M t 22, 23-28;
M c 12, 18-23; L c 20, 27-33), Apostolul Pavel fiind familiarizat cu această
credință încă înainte de convertire, el făcând parte din tagma fariseilor (F A
23, 6). Aici însă, aș a cum am afirmat deja, nu este vorba de credința în
înviere, ci despre întristarea tesalonicenilor care credeau că cei deja adormiți
nu se vor putea bucura precum cei vii de Parusia Domnului. In această
perspectivă ol ă o l t t o 'l îi desemnează nu doar pe păgâni, ci ș i pe iudei27. De
fapt Apostolul fără să se refere, aici, în mod special la păgâni (neamuri) sau
la iudei, el demarcă în mod categoric speranța creș tină de „neș tiința” celor ce
nu au crezut în Hristos.
Deș i Apostolul se referă aici expres la întristarea tesalonicenilor
provocată de neș tiința cu privire la modul participării celor deja adormiți la
Parusia Domnului, textul poate constitui ș i un fundament pentru atitudinea
creș tină în fața morții. în acest sens o problemă ar fi aceea a legitimității
precum ș i a limitelor întristării pentru creș tini în fața morții. Textul ne lasă să
înțelegem că întristarea pentru cei morți nu trebuie să facă parte din
atitudinea creș tinilor, cel puțin nu aș a cum o fac păgânii. La o privirea
generală asupra Noului Testament în această privință, nu putem să nu
sesizăm textul ioaneic unde îl găsim pe Hristos însuș i lăcrimând la

25 J. Po po v ic i , C o m e n ta riu la E p isto la J T e sa lo n ic e n i, p. 103.

26 F.F. Bruce în comentariul său la Fapte sugerează că cei adormiți de aici ar putea fi cei uciș i
în prigoana prin care a trecut tânăra comunitate din Tesalonic (F.F. Br u c e , T h e A c ts o f th e
A p o stle s, Grands Rapids, Eerdmanns, 1951, p. 327).
27 Aș a ș i T. Ho l t z , D er e rste B r ief a n d ie T h e ssa lo n ic h e r, p. 189 ș i A.J. M a l h e r b e , T h e
L e tte rs to th e T h e ssa lo n ia n s, p. 265.
116 p r. p re p . d rd . M a r ia n V IL D zyxwvutsrqp

mormântul prietenului său Lazăr (11, 35). Verbului Xuttew înseamnă a (s e )

în trista , a (se ) m â h n i, a (se) a m ă râ , a (se ) în d u re ra 28 . Dar uzul cuvântului în
Noul Testament nu ne spune prea mult29. Relevant este doar textul din 2 C o
7, 8-11, care opune „întristarea lumii” (Koopov Âuiuj) care aduce moarte,
întristării „după Dumnezeu” (rara 9ebv A.uirr)) care aduce pocăință spre
mântuire (v. 10). în cazul nostru, cuvântul paulin nu trebuie, însă, înțeles
unilateral, cum că nu ar trebuie deloc să ne întristăm în fața morții, ci să nu o
facem ca unii „care nu au nădejde”. Pe această linie merge ș i exegeza
patristică. De pildă, Sf. loan Gură de Aur arată că nu întristarea în sine este
condamnată de Apostol, ci .jelirea” prea multă30; iar Fericitul Augustin ne
spune ș i el că: „Apostolul n-a oprit întristarea cu totul, ci numai o asemenea
întristare cum au păgânii care nu au nădejde”31. Această poziție poate fi
urmărită ș i în exegeza ortodoxă de astăzi. Bunăoară părintele Justin Popovici
comentează: „Creș tinii nu trebuie să se tânguiască pentru morții lor cei
a d o rm iji ca ș i c e ila lji c a re n u a u n ă d e jd e a învierii. Această nădejde nu o au
în general cei ce nu sunt creș tini, cei din afara creș tinismului. Este de sine
înțeles că creș tinii se tânguiesc pentru cei ce au murit, pentru morții lor,
pentru că, fie ș i pentru o vreme, se despart... Voi puteți ș i trebuie cu adevărat
să vă întristați în fața morții, dar să nu o faceți ca necredincioș ii care nu au
nădejde32”. înțelegem, aș adar, că nu întristarea este condamnată aici, ci
întristarea peste măsură ș i fără de nădejde. Nădejdea este pentru Sf. Pavel
una dintre cele trei virtuți teologice (2 C o 13, 13). A fi fără nădejde
înseamnă a fi fără Dumnezeu ( E fl, 12). Nădejdea este cea care ne orientează
eshatologic (7 T es 1, IO)33.

Răspunsul paulin

P r im u l a r g u m e n t

Primul argument de la care porneș te Apostolul pentru a le da nădejde,

în ceea ce priveș te situația celor morți la Parusie, este moartea ș i învierea lui
Hristos: „Căci dacă credem că lisus a murit ș i a înviat...” — ei yâp

28 Cf. D icp o n a r g rec-ro m â n a l N o u lu i T estam en t, trad. Gheorghe Badea, Societatea Biblică

Interconfesională din România, Bucureș ti, 1999, p. 176.
29 A se vedea 2 C o 2, 2. 4. 7; 7, 8; M t 19, 22; 26, 37; In 16, 6. 20; 21, 17; L c 22, 45; R m 14,
15;F/p2,27.
O m ilia VII, la 1 Tesaloniceni, în C o m en tariile sa u E xp lica rea E p isto le i c ă tre C o lo se n i, I -
II T esa lo n icen i a celu i în tru sfin fi P ă rin tele n o stru lo a n H riso stom , trad. de arhim. Teodosie
Athanasiu, Iaș i, 1905, pp. 230-231.
31 E p isto la 263. 3 după H. Ro v e n ț a , E pisto la în tâ ia că tre T esa lo n icen i, p. 108.
32 H. Ro v e n ț a , E p isto la în tâ ia că tre T esa lo n icen i, pp. 104-105.
33 Acest lucru îl întâlnim ș i în rânduiala înmormântării, unde în tro p a ru l slujbei, ne rugăm ca
Dumnezeu să odihnească sufletul celui adormit întrucât: „ ...spre Tine nădejdea ș i-a pus...”.
C e i m ă r fi ș i c e i v ii la P a r u s ie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGF
117

irioTEUopev ori ’lrjoouc âireQavev Kai âveotT] (versetul 14a). Apostolul le

reaminteș te tesalonicenilor fundamentul credinței creș tine, care este credința
în învierea lui Hristos. într-o formă mai dezvoltată găsim această formulare
ș i în Epistola I către Corinteni: „Căci v-am dat, întâi de toate ceea ce ș i eu
am primit, că Hristos a m u r it pentru păcatele noastre, după Scripturi; Ș i că a
fost îngropat ș i că a în v ia t a treia zi după Scripturi” - âTreeavev ... Kal ...
eyTțyeprai (15, 3-4). Ș i în alte contexte, Apostolul face apel la cele două
evenimente care constituie baza credinței creș tine: „Cine este cel ce
osândeș te? H r is to s , C e l c e a m u rit, ș i m a i a le s C e l c e a în v ia t, Care ș i este
de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceș te pentru noi!”-Xpioro<; [Triaouc]
6 diroOai'wi', pâĂXov eyepQeic (R m 8, 34); „Ș i a murit pentru toți, ca cei ce
viază să nu mai vieze loruș i, ci Aceluia c a re p e n tr u e i a m u r it ș i a în v ia t ” —
T(Ș uttep aurcâv ânoQai'ovri Kai eyepSevti (2 C o 5, 15). Toate acestea nu
sunt altceva decât diferite formulări ale mărturisirii de credință din Biserica
primară 34. în acest sens am putea spune că e vorba de o mărturisire de
credință prepaulină35. Oricum este clar că în teologia paulină hristologia —
mai ales moartea ș i învierea lui Hristos — este temeiul eshatologiei36.
Părintele Stăniloae surprinde extraordinar acest adevăr: „Hristos cel înviat
este prin El însuș i începutul ș i profetul sfârș itului vieții actuale a lumii ș i al
ridicării ei în plenitudinea vieții în Dumnezeu”37. Kerygma apostolică,
cuprindea în miezul ei, propovăduirea morții ș i învierii lui Hristos. Pe
afirmarea acestei credințe se bazează tot ceea ce spune Sf. Pavel
tesalonicenilor 38 (cf. 1, 10).
Din punct de vedere gramatical, conjuncția el - d a c ă cu care începe
propoziția nu introduce o condiție, ci scoate în evidență o realitate. Nu este
vorba de nici o îndoială, aici, deoarece construcția este cu indicativ. Doar ca

34 Vezi ș i Otfried HOFIUS, P a u lu sstu d ie n II, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tilbingen, 2002
(WUNT 143), p. 205.
35 Cf. Giinter Ha u f e , D er e rste B r ie f d e s P a u lu s a n d ie T h e ssa lo n ich e r, Evangelische
Verlagsanstalt, Leipzig, 1999, p. 78, C. W a n n a m a k e r , T h e E p istle s to th e T h e ssa lo n ia n s. A
C o m m en ta ry o n th e G re ek T e xt, Grand Rapids, 1990 (NIGTC), p. 168. Hamisch crede că este
o formulare a Sf. Pavel însuș i, care face doar aluzie la o mărturisire de credință (în W.
Ha r n is c h , E sc h a to lo g isc h e E x iste n z, p. 33).
36 Vezi ș i: Udo SCHNELLE, P a u lu s. L e b e n u n d D e n ke n , Walter de Gruyter, Berlin - New York,
2003, pp. 667-668; U. Luz, „Eshatologie und Friedenshandeln bei Paulus”, în: E sh a to lo g ie
u n d F ried e n sh a n d eln , Verlag Katholisches Bibelwerk GmbH, Stuttgart, 1981 (SBS 101), p.
156; Franzjosef FROITZHEIM, C h risto lo g ie u n d E sh a to lo g ie b e i P a u lu s, Echter Verlag, 1979,
p. 2.
7 în T e o lo g ia D o g m a tic ă O rto d o x ă , voi. 3, EIBMBOR, Bucureș ti, 1997, p. 235.
38 Viața creș tină asumă întreaga istorie (prezent trecut ș i viitor): creș tinul crede într-un
eveniment care a avut loc în istorie, în trecut - moartea ș i învierea lui Hristos -, se bucură în
prezent de roadele comuniunii cu Hristos cel înviat, ș i nădăjduieș te, în viitor, să participe la
plenitudinea acestei comuniuni în eshaton.
 118 p r. p re p . d rd . M a r ia n V IL D zyxwvutsrq

formă pare ipotetic, exprimând, de fapt, un adevăr fundamental de credință39,

la care aderaseră ș i tesalonicenii. Prin formularea pe care o dă, ca o
propoziție condițională, Apostolul îș i atinge foarte bine țelul, acela de a
constrânge într-un anumit fel, pe tesaloniceni să-ș i înnoiască mărturisirea
credinței în Hristos cel înviat40. Din punct de vedere filologic, atipic pentru
scrierile pauline este folosirea aici a verbului (motrțpi- pentru a desemna
învierea lui Hristos - Apostolul Pavel folosind de obicei verbul S iar
din punct de vedere al ideilor enunțate, atipic este faptul că Apostolul
amintind aici de moartea lui Hristos, nu face ș i o afirmație soteriologică în
legătură cu aceasta, precum în alte Epistole (R m 5, 6-9; R m 14, 9; 1 C o 8, 11;
G a 2, 21, etc.). Deș i aceste diferențe se pot explica prin contextul diferit,
putem spune că afirmația soteriologică nu lipseș te cu totul, dacă luăm în
considerare textul din cap. 5, 10; iar versetul 16 foloseș te acest verb -
dvacrpcovrat - dar pentru credincioș ii creș tini. In ceea ce ne priveș te,
folosirea repetată a lui (xvioTTțții, pentru a desemna învierea lui Hristos, din
versetul 14, ș i apoi ș i pentru credincioș i în v. 16, ne duce la concluzia că Sf.
Pavel redă aici fidel o mărturisire de credință din Biserica primară, sigur într-
o manieră personală41.
Partea a doua a frazei datorită expresiei ourcoq Kai devine din
condițională, comparativă: „tot aș a (credem) că Dumnezeu pe cei adormiți
prin lisus îi va aduce împreună cu El”. Ș i subiectul se schimbă de la Hristos,
în prima parte, la Dumnezeu Tatăl, în partea a doua. Dar chiar ș i aș a, cursul
frazei nu este cel la care ne-am aș tepta. Datorită primei fraze (d a c ă c r e d e m
c ă lisu s a m u rit ș i a în v ia t), ne-am aș tepta ca a doua să sune astfel: to t a ș a
c red e m c ă p e c e i m o rfi p rin lisu s D u m n ezeu îi v a în v ia (aș a se exprimă Sf.
Pavel în 1 C o 6, 14; 2 C o 4, 14). Dar, aș a cum am subliniat, Sf. Pavel nu se
ocupă aici cu învierea, ci cu situația celor morți la Parusie, de aceea el
adaptează mărturisirea de credință din prima parte, la scopul pe care îl
urmăreș te, în partea a doua. Desigur că expresia a^ei ovv aurw (îi v a a d u c e
îm p re u n ă c u E l) presupune învierea, dar cuvântul a£et nu este sinonim aici
cu eȚcipeiv42.
Asupra expresiei p rin lisu s (6iâ rou ’lrțoou) s-a pus întrebarea dacă ea
trebuie înțeleasă în legătură cu c e i a d o rm ifi (t o îx ; KoițirjOevTaq) sau cu
D u m n e zeu (6 9eoț). în primul caz, ar însemna că Dumnezeu îi va aduce pe
cei adormiți p rin lisu s cu El, în cel de al doilea, că Dumnezeu p r in lis u s îi va

A se compara cu G a 3, 29; 2 C o , 15, 12, 21. Cf. H. Ro v e n ț a , E p isto la în tâ ia c ă tre

T esa lo n icen i, 109.
40 Cf. T. Ho l t z , D er erste B rief a n d ie T h essalo nicher, pp. 189-190.
41 în acord cu: G. Ha u f e , D er erste B rie f d es P a u lu s a n d ie T h e ssa lo n ich e r, p. 78, ș i
împotriva lui T. Holtz, care crede că este vorba doar de o formulare a Sf. Pavel însuș i (T.
Ho l t z , D e r erste B rief a n d ie T h essa lo n ich er, p. 190).
42 Părintele H. Rovența susține aici contrariul. Vezi H. ROVENȚA, E p isto la în tâ ia c ă tre
T esa lo n icen i, p. 110, n. 201.
C e i m ă r fi ș i c e i v ii la P a r u s ie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGF
119

aduce împreună cu El. Posibile din punct de vedere gramatical, amândouă

variantele îș i au susținătorii lor43. Sfântul Teofilact al Bulgariei observă că
amândouă interpretările sunt posibile ș i valabile: „în două chipuri se
înțelege: sau că îi va aduce prin lisus, adică lisus se va face mijlocitor al
învierii lor ș i-i va înfățiș a înaintea Părintelui; sau că a d o rm iț i i se uneș te cu
zicerea p r in lisu s, adică Dumnezeu va aduce întru slavă ș i în împărăția Sa,
pe cei ce au adormit prin lisus, adică pe creș tinii cei credincioș i ș i drepți” 44.
Oricum în ambele cazuri este vorba despre credincioș ii creș tini adormiți.
înțelegem, aș adar, că Sfântul Pavel nu se ocupă aici de învierea tuturor la
sfârș itul veacurilor, ci doar de învierea drepților în vederea participării la
Parusia Domnului.

Al doilea argument
Dacă în primul argument Apostolul face apel la mărturisirea de bază a
credinței ș i trage o concluzie logică din ea, în al doilea, el descrie imaginea
participării credincioș ilor la venirea Domnului, apelând la „cuvântul
Domnului” (v. 15).

Expresia k v Âoytp Kuptou

O rig in e a e x p re sie i
„în (după) cuvântul Domnului” a suscitat numeroase comentarii,
întrucât descrierea care urmează nu poate fi identificată exact în nici un text
noutestamentar45, întrebarea care se ridică este: ce desemnează această
expresie? Aceasta cu atât mai mult cu cât formula: kv Xoyw Kupiou, este
unică în tot Noul Testament. Soluțiile care se pot da, sintetizate, merg pe
următoarele direcții:
- Este vorba despre un cuvânt al lui Hristos, care a mai fost consemnat
în scrierile canonice;
- Formula introduce o învățătură pe care Hristos ar fi descoperit-o -
ucenicilor în timpul celor trei ani de activitate pământească, parafrazată aici
de Apostol;
- Este vorba de un cuvânt revelat de însuș i Domnul înviat, descoperit

43 Pentru prima variantă amintim: Sf . Io a n Gu r ă DE AUR, O m ilia a Vil-a la 1 Tesaloniceni,

p. 231; James Everett Fr a m e , A c ritic a i A n d E x eg e tica l C o m m en ta ry O n T h e E p istle s O f S t.
P a u l T o T h e T h e ssa lo n ia n s, T&T Clark, Edinburgh, 1966 (ICC), p. 169; pentru a doua, pe
Teodor de Mobsuestia, I. Olariu, Fillion, etc. după H. Ro v e n ț a , E p isto la în tâ ia c ă tre
T e sa lo n ic en i, p. 110.
44 C e le 1 4 trim ite ri a le D u m n e ze ie scu lu i P a vel, trad. Veniamin Costache, voi. 3, Bucureș ti,
1906, p. 54.
45 Cele mai apropiate texte din Evanghelii despre venirea Fiului Omului, ar fi: M t 24, 30; M c
13, 26; L c 21, 27. în ceea ce priveș te faptul că unii din cei vii ar putea participa la venirea
Domnului, un text apropiat ar putea fi: M c 9, 1.
 120ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA p r . p r e p . d rd . M a r ia n V IL D

prin profeții Bisericii, poate chiar prin Sfântul Apostol Pavel;

- Este un a g ra fo n , cunoscut în Biserica primară, dar care nu a fost
consemnat în nici o altă scriere canonică46.
Epistola 1 către Corinteni este cea în care Apostolul Pavel face de cele
mai multe ori apel la autoritatea lui Hristos ș i a învățăturii Sale. O trecere în
revistă a felului în care el introduce aceste apeluri ne-ar putea ajuta să
discernem care dintre soluțiile de mai sus ar putea fi cea corectă.
Astfel, în capitolul 7 al acestei Epistole, Apostolul distinge, atunci când
vorbeș te despre căsătorie, feciorie ș i văduvie, între: - sfaturile sale: „...vă
spun eu, nu Domnul...” - Âeyw eyd> oux o Kupioț (v. 12, cf. v. 6, 25, 40) ș i, -
poruncile Domnului: „...vă poruncesc, nu eu, ci Domnul...” - irapayyeXĂw,
o u k gyw aUâ 6 Kupioț (v. 10). Referirea la învățătura Domnului este redată
expres ca p o ru n că - eiritayf| (v. 25). în 1 C o 9, 14 Apostolul se referă la o
altă poruncă a Domnului: „Tot aș a a poruncit (Siero^ev) ș i Domnul celor ce
propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie”. în ambele cazuri
(/ C o 7 ș i 9, 14), faptul că poruncile Domnului nu sunt introduse prin
cuvintele: a zis (elnev) sau zicâ n d (Âeywv) indică clar că nu se citează exact
un lo g io n al Domnului. Insă, învățăturile respective sunt cunoscute din
tradiția orală, ș i ele au paralele în celelalte scrieri noutestamentare. Astfel,
textele citate din 1 C o 7 au cea mai apropiată paralelă în M t 5, 31-32; 19, 9;
M c 10, 11-12; L c 16, 18; iar 1 C o 9, 14 are paralele în L c 10, 7, G a 6, 6; 1
T im 5, 18, fiind, deci, evident că Sf. Apostol Pavel se referă la tradiția orală
care transmisese aceste cuvinte, fără să le citeze efectiv, ci parafrazându-le.
Un loc clar, unde Apostolul citează cuvintele Domnului este 1 C o 11,
23-26, care are paralelă în M t 26, 26-29; M c 14, 22-24; L c 22, 19-20. Aici
Apostolul afirmă limpede că citează din tradiție (a m p rim it — irapeXa0ov — ...
v-a m d a t - irapeSwiar - v 23), dar că acesta vine chiar de la Domnul (C ă c i e u
d e la D o m n u l - âno rou Kupiou - a m p rim it ... v 23). Majoritatea
comentatorilor cred că este vorba aici de cuvintele lui Hristos transmise pe
cale orală ș i nu de vreo descoperire specială făcută Sfântului Pavel47. Un
indiciu al faptului că Apostolul citează aici exact, este prezența ca
introducere a cuvintelor: a zis - direv (v. 23), ș i: z ic â n d - Ăeywv (v. 25).
Un ultim text care ne interesează, este cel din 1 C o 14, 37: „Dacă i se
pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă
scriu sunt porunci ale Domnului”. Fraza ne lasă să înțelegem că nu este
vorba nici de un citat, nici de un lo g io n transmis de tradiția orală, ci mai

46 Există ș i alte ipoteze, care, însă, nu s-au impus. Aș a este, de pildă, cea a lui H. Koster, care
pune acest lo g io n pe seama imaginației creative a Bisericii primare, care I l-ar fi atribuit mai
târziu lui lisus (a se vedea: H. KOSTER, „Die ausserkanonischer Herrenworte als Produkte der
christlichen Gemainde", în: Z N H '4 8 /1 9 5 7 , pp. 233-234).
47 Cf. Joseph Pl e v n ik , P a u l a n d th e P a ru sia . A n E xe g etica l a n d T h eo lo g ica l In v es tig a tio n ,
Hendrickson Publishers, Peabody, Massachusetts, 1997, p. 79, n. 60.
 C e i m o r ii ș i c e i v ii la P a r u s ie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJI
121

degrabă de un cuvânt al Domnului descoperit prin profeții Bisericii48,

Aș adar, în 1 Corinteni găsim trei variante: cea a citării exacte (cap 11,
23-26), cea a parafrazării (7, 10; 9, 14), precum ș i cea a redării unui cuvânt a
lui Hristos Cel preamărit (14, 37).
Raportând aceste modele la textul nostru observăm că, în cazul nostru,
nu este vorba de o citare exactă (nu apare aici nici eiirgv, nici Âgywv), nici de
un apel (sau parafrază) la tradiția orală (nu avem nici napeXaPov, nici
irapeSaxa), ci mai degrabă că ar fi vorba de o învățătură descoperită de
Domnul însuș i, Cel preamărit, poate chiar Sfântului Pavel49 (a se vedea 1 C o
' 2, 9-10; 2 C o 12, 1-10; G a 1, 11-12), sau, în orice caz, Bisericii prin profeții
ei.
Ipoteza potrivit căreia e vorba aici de un a g ra fo n 50 , adică de un cuvânt
al lui Hristos istoric, sau transmis Apostolilor după înviere în cele 40 de zile
de până la înălțare, are puțină susținere astăzi între specialiș ti. Unul dintre
argumentele folosite în favoarea acestei ipoteze se bazează pe textul din F A
1, 3: „Cărora S-a ș i înfățiș at pe Sine, viu după patima Sa ... arătându-li-Se
timp de patruzeci de zile ș i v o rb in d c ele d e sp re îm p ă ră ț i a lu i D u m n e ze u " .
Dar nici această informație a Sf. Luca, ș i nici o eliminare a celorlalte ipoteze,
deja enumerate, nu sunt argumente convingătoare. în orice caz, această
ipoteză rămâne discutabilă, ș i pentru că, în sprijinul ei, argumentele sunt
puține.
în ceea ce priveș te ipotezele potrivit cărora, ar fi vorba de un lo g io n al
lui Hristos istoric, acestea nu au o susținere largă, între specialiș ti51. Una
dintre teoriile care susțin această ipoteză, consideră că Sf. Pavel se referă la o
tradiție orală, care are o paralelă apropiată în M t 24 (ș i parai.), dar care este
dezvoltată de Apostol în lumina speculaților apocaliptice iudaice bazate pe
D n 7, 13, ș i 12, 2-3. Aș adar, Apostolul după ce în v. 15 anunță că ceea ce
urmează sunt „cuvintele Domnului”, în v. 16-17 întăreș te această afirmație
pe baza tradiției sinoptice, a unor pasaje din cartea Daniel, ș i pe alte

48 Joseph PLEVNIK, P a u l a n d th e P a ru sia . A n E x eg e tica l a n d T h e o lo g ic a l In v estig a tio n , p. 79,

n. 60.
49 Primul care a susținut această teorie a fost Teodor de Mobsuestia cf. H. Ro v e n ț a , E p isto la
în tâ ia c ă tr e T es a lo n ic e n i, p. 112, n. 205. De aceeaș i părere este ș i J. Pl e v n ik , pentru care
această soluție reprezintă „cea mai bună posibilitate” (th e b e st p o ssib ility), în P a u l a n d th e
P a ru sia , p. 81.
so Aș a în limba română: H. ROVENȚA, E p isto la în tâ ia c ă tre T esa lo n ic en i, p. 111. Cel mai
proeminent exeget care a susținut această variantă rămâne Joachim Je r e m ia s , U n kn o w n
S a y in g s o f J e s u s , tr. R. H. Fuller, S.P.C.K., London, 1964, pp. 80-83.
51 Cf. J. Pl e v n ik , P a u l a n d th e P a r u s ia , p. 81. Există ș i excepții. De pildă, T. Holtz, care a
scris unul dintre cele mai bune comentarii la I Tesaloniceni, ia în calcul ș i varianta ca ev X6-y<ț>
Kupiou să fie un lo g io n , a cărui formă ar fi, însă, o construcție a comunității primare (T.
Ho l t z , D e r e r s te B r ie f a n d ie T h essa lo n ich e r, pp. 197-198). R. Bultmann, afirmă ș i el că nu
este clar dacă e vorba de o învățătură transmisă prin tradiția orală, sau o descoperire făcut Sf.
Pavel însuș i (T h e o lo g ie d e s N e u e n T e sta m en ts, Verlag J.C.B. Mohr (Paul Siebeck) Tilbingen
31958, p. 190). ’ ’
 122 p r. p re p . d rd . M a r ia n V IL D zyxwvutsrqp

apocalipse iudaice52. Altă ipoteză, care aparține lui Hyldahl, susține pur ș i
simplu că Sf. Apostol Pavel nu face decât să dezvolte cuvintele lui lisus pe
care le putem găsi ș i în M t 24, 30-3153.
Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, ev Âoyw Kvplou, nu este altceva decât
o descoperire pe care a primit-o Sfântul Apostol Pavel de la Hristos însuș i:
„Profeții vrând să arate adevărul cuvintelor lor, mai ‘nainte de orice zic
aceasta: ved en ia p e c a re a v ă zu t-o Isa ia , sau C u v â n tu l D o m n u lu i c a r e s -a
fă c u t c ă tre Ierem ia, sau A c ea sta zic e D o m n u l, ș i altele de acestea. Mulți
dintre dânș ii văd pe Dumnezeu ș ezând pe tron, ci având în el însuș i pe
Hristos care vorbea, în loc de a c ea sta zic e D o m n u l zicea: d e v r e m e c e
c ă u ta ț i a lu i H risto s c e lu i c e v o rb e ș te în tru m in e (2 C o 13, 3) ș i iarăș i: P a v e l
A p o sto l a l lu i lisu s H risto s, arătând prin aceasta că nimic nu spune de la
dânsul, căci Apostolul, ca trimis, nu grăieș te decât cele ale Celui ce l-a
trimis. Ș i iarăș i: M i se p a re a a v e a ș i e u D u h u l D o m n u lu i (1 C o 7, 40).
Acelea toate le grăia cu duhul, iară ceea ce spune acum, prin epistola de față,
a auzit clar de la Dumnezeu”54. Cuvintele Sf. Ioan de mai sus stabilesc foarte
clar faptul că, nu este vorba despre o consemnare a unei tradiții orale, ci,
asemenea profeților din Vechiul Testament, de un „cuvânt” al Domnului
înviat descoperit direct membrilor Bisericii Sale, prin Apostolul Său. Mulți
exegeți îmbrățiș ează astăzi părerea Sf. Ioan Gură de Aur, că este vorba aici
de o descoperire făcută de Domnul cel preamărit, discutabil rămânând,
pentru mulți, doar dacă acestă descoperire a fost făcută chiar Sfântului Pavel,
sau prin profeții care activau în Biserica primară. Această din urmă dilemă
derivă din unele observații filologice. într-adevăr, dacă comparăm textele din
celelalte Epistole unde se vorbeș te despre descoperirile pe care le-a avut
Apostolul, vedem că nicăieri în aceste texte descoperirea nu este desemnată
ca un c u v â n t — Z o yo ș , ci, ca d e sco p e rire — ânoKaĂuițiiț (G a 1,12; 2,2; 1 C o
14, 7; 2 C o 12, 1. 7; E f3 , 3), sau v e d e n ii - oirraoîaț (2 C o 12, l)55 etc. Un alt
argument în sprijinul ipotezei potrivit căreia învățătura care urmează a fost
descoperită de Hristos Cel preamărit prin profeții Bisericii, este tocmai
prezența expresiei ev Xoyw Kupiov. Ea nu mai este prezentă nicăieri în Noul
Testament, o găsim, însă, în Septuaginta, unde desemnează tocmai un cuvânt
descoperit prin profeții de Dumnezeu inspirați56. Astfel, în cartea 3 R g 13, 1-
2 se spune: „Iată însă un om al lui Dumnezeu a venit, d u p ă c u v â n tu l

52 Cf. L. Ha r t m a n , P ro p h ecy In terp reted , pp. 130-131.

53 N. Hy l d a h l , „Auferstehung Christi - Auferstehung der Toten (I Thess 4, 13-18)”, în: S.
PEDERSEN (ed.), D ie P au lin isch e litera tur u n d T h eolo gie, Arhus/GOttingen 1980 pp 119-
135.
54 Sf . Io a n Gu r ă d e Au r , O m ilia a VlII-a la Ep. 1 Tesaloniceni, pp. 237-238.
55 Vezi ș i H.-A. WlLCKE, D a s P ro b lem ein es m essia n isch en Z w iesc h e n reic h s b e i P a u lu s p.
130.
56 Vezi ș i Urich Luz, D a s G esch ich tsverstâ n dn is d es P a ulu s, Chr. Kaiser Verlag Milnchen,
1968 (BevT49), p. 328.
C e i m o r ț i ș i c e i v ii la P a r u s ie 123

e v Xoyw Kupiou), din Iuda la Betel, în timpul cât Ieroboam se afla

D o m n u lu i (zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
la jertfelnic, ca să tămâieze. Ș i a grăit c u v â n tu l D o m n u lu i (e v Âoyw Kupiou)
înaintea jertfelnicului ș i a zis...” (Vezi ș i: 2 R g 21, 35; S ir 48,3). Avem aici,
aș adar, un puternic argument pentru a înțelege versetele 15-17 ca
reprezentând o învățătură descoperită Bisericii primare de Hristos Cel
preamărit, prin profeți.
Sintetizând, putem afirma că e v Xoyw Kupiou se referă aici, la o
descoperire făcută de Hristos, Cel preamărit, prin profeții Bisericii primare,
poate chiar prin Sf. Apostol Pavel însuș i. în orice caz ea trebuie să fi fost
cunoscută Bisericii primare57.

C o n ț i n u tu l ș i în tin d e r e a e x p r e s ie i
O altă problemă este aceea a conținutului ș i întinderii acestei
descoperiri. Constituie oare versetele care urmează expresiei ev Âoycp Kupiou
(15b-l 8) chiar conținutul descoperirii sau/ș i o interpretare a acesteia făcută
de Sf. Pavel? Care dintre propoziții sau dintre părțile propozițiilor sunt chiar
„cuvintele Domnului”, ș i care constituie reformulări ale Apostolului pe baza,
poate, ș i a unor tradiții prepauline? J. Jeremias susține că versetelel6 ș i 17a
sunt un a g r a fo n al Iui lisus, citat exact, în timp ce versetul 17b ar fi o
concluzie pe care o desprinde Sf. Pavel din acesta58. O analiză a
vocabularului folosit este relevantă în acest sens. U. Luz, observă că versetul
15 este pe de-a-ntregul paulin, cu excepția lui irepiZEiTroțiEvoi, care apare
doar aici ș i în v. 17 la Sf. Pavel. Deasemenea cuvântul oi vEKpoi ș i expresia
e v Xpiotxp sunt pauline, deș i nu mai apar nicăieri împreună la Sf. Pavel59. în
Apoc 14, 13 avem o expresie analogă: paKâpioi oi vEKpot oi e v Kvpîw
âiro0vr|OKovtE<; âu’ apri („fericiți cei morți, cei ce de acum mor întru
Domnul”), dacă înțelegeți pe e v KUpiw, ca o expresie paralelă a lui e v
XpioTw60. La fel termenii EpGkov (întâi), EtiEira (după aceea), rțțiEîq oi (noi

57 Părintele H. Ro v e n ț a atrage atenția că ceva asemănător putem găsi în „Didahia celor 12

Apostoli” (E p isto la în tâ ia c ă tre T e sa lo n ic en i, p. 112).
58 J. JEREMIAS, U n kn o w n S a yin g s o f J esu s, pp. 80-83.
59 Cf. U. Luz, D a s G e sc h ich tsv erstâ n d n is d e s P a u lu s, p. 329.
60 Asupra paralelismului dintre ev Xpioru ș i ev Kvpiw, exegeții sunt de acord. Problema este
cea a originii acestor expresii. Dacă despre „în Domnul” nu există dubii că este o expresie ce
provine din LXX, despre „în Hristos” s-a afirmat că este o formulă al căre autor ar fi Sf. Pavel
(aș a A. OEPKE, art. ev, în: TWNT, voi. 2, A-H, Stuttgart, 1964, p. 541; Pr. Grigorie T. M a r c u ,
S tu d ii B ib lice , Sibiu, 1940, p. 33; Mitrop. Nicolae M l a d in , A sc eza ș i M istic a p a u lin ă , Ed.
Deisis, Sibiu 1999, p. 39), iar mai nou că ar avea origini prepauline (U. Sc h n e l l e , P a u lu s, p.
548). Oricare ar fi originea acestei expresii, ea rămâne „cuvântul-cheie” al teologiei pauline
după expresia lui A. De is s m a n n , P a td u s. E in e k u ltu r- u n d re lig io n sg esc h ic h tlic h e S k izze ,
TUbingen, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), 1911, p. 87. Asupra expresiei „în Hristos” a se mai
consulta: Fritz NEUGEBAUR, In C h ristu s. E in e U n te rsu c h u n g zu m p a u lin isc h e n
G la u b en sv e rstă n d n is, Evangelische Verlagsanstalt, Berlin, 1961; Michel Bo u t t ie r , E n
C h rist. E tu d e d ’ e x e g e se e t d e th eo lo g ie p a ttlin ien n e s, Presses Universitaires de France. Paris,
1962; James D.G. Du n n , T h e T h e o lo g y o f th e A p o stle P a u l, §15 P a rtic ip a tio n in C h rist, T&T
 124 p r. p re p . d rd . M a r ia n V IL D

cei) sunt expresii pauline, însă expresia apa oiiv auroiț (împreună cu ei),
provine din tradiția prepaulină, ș i acest lucru ar sugera că Sf. Pavel s-ar mai
fi confruntat cu această problemă61. în ceea ce priveș te tradițiile prepauline,
Hamisch vede câteva etape în dezvoltarea acestora. în viziunea sa, prima
etapă este o afirmare iudaică a pogorârii Fiului Omului ș i a răpirii celor
rămaș i. A doua este un lo g io n de proveniență iudeo creș tină cu privire la
învierea morților, la Parusie ș i la luarea celor credincioș i. Cea de a treia
conține clarificările pauline: rrpwrov, cirara, ș i ripâț oi (wureț62. însă
această ipoteză, a identificării diferitelor straturi ale tradiției, nu explică de
ce Apostolul vorbeș te aici de „cuvântul Domnului”. O identificare clară a
cuvintelor lui Hristos, pe de o parte, ș i a tradiției orale a Bisericii precum ș i a
interpretării pauline pe de alta, este, practic, imposibil de realizat. Cu
siguranță putem, însă, conchide cu U. Luz că Sf. Pavel nu a fost doar un
simplu transmițător al cuvântului Domnului, ci un interpret activ al acestuia,
prezența Iui ori sugerând aplicarea cuvântului la situația tesalonicenilor, ș i
deci interpretarea acestuia63.

Imaginea participării celor vii ș i a celor morți la Parusie

Fundamentat pe „cuvântul Domnului”, Sfântul Pavel descrie venirea a

doua a lui Hristos din perspectiva participării celor vii ș i a celor adormiți la
acest eveniment (v 15-17). Apostolul vrea să-i încredințeze pe tesaloniceni
că cei vii ș i cei morți vor putea participa în aceeaș i măsură la Parusie.

S u rse le iu d a ic e sa u /ș i e le n istic e a le lim b a ju lu i p a u lin zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZY

16-17 a celei de a doua veniri a Domnului
In d e s c rie redain v e rs e te le
identificăm elemente ce țin de limbajul apocaliptic ș i care sunt întâlnite atât
în scrierile canonice, cât ș i în cele intertestamentare64. Aceste elemente sunt

Clark, Edinburgh, 1998, pp. 390-410; precum ș i studiul nostru: „A fi «în Hristos» după
Epistolele Sfântului Apostol Pavel”, în: S tT eol, 3/2006, pp. 24-45.
61 U. Luz oferă ș i o reconstrucție a „cuvântului Domnului”: „Domnul, întru poruncă, la glasul
arhanghelului ș i întru trâmbița lui Dumnezeu Se va pogorî din cer. Cei morți în Domnul vor
învia Cei rămaș i vor fi luați împreună cu ei în nori, ca să îl întâmpine pe Domnul în văzduh.”
(D as G eschichtsverstă n d n is d es P a u lu s, pp. 328-329). O reconstituire aproape identică găsim
ș i Ia LOd e m a n n , P a u l, A p o stle to th e G en tiles, Philadelphia, Fortress, 1984, p. 225.
62 Cf. sinteza lui J. PLEVNIK, P a u l a n d th e P aru sia , p. 91. A se vedea pe larg W. Ha r n is c h ,
E sch a to lo g isch e E xisten z, pp. 42-46.
63 Cf. U. Luz, D a s G esch ich tsverstă n d n is d es P a u lu s, p. 330.
64 Denumire folosită de literatura americană ș i engleză pentru a desemna ceea ce noi numim
„apocrife” ale Vechiului Testament Cf. Marc Ph il o n e n k o , A va n t-p ro p o s. L a B ib le . E crits
in tertesta m en ta ires, Bibliotieque de la Pleiade, Paris, 1987, p. xii; după Pr. Remus O n iș o r ,
C a rtea lu i E n o h ș i a p o ca lip tica in tertesta m en tară , Ed. Reîntregirea, Alba lulia, 2000, p. 14.
în Biserica Ortodoxă, cărțile necanonice care se găsesc în Septuaginta, le numim
„anaghinoscomena ”, sau „bune de citit”, iar pe celelalte „apocrife”. Spre deosebire de noi,
Romano-catolicii, numesc prima categorie „deuterocanonice”, iar protestanții, „apocrife”, în
C e i tn o r ț i ș i c e i v ii la P a r u s ie 125zyxwvutsrqpo

amănunte ce țin de trei mari acte: Parusia, învierea morților, ș i ridicarea la

cer65.
Dependența Sf. Pavel de limbajul apocaliptic vechitestamentar în
această descriere, este evidentă66. Amintim câteva texte paralele atât din
Noul cât ș i din Vechiul Testament:
- Pogorârea din cer: In 6, 33. 38. 41. 42. 50. 51. 58; A p 3, 12; 10, 1; 13,
13; 16,21; 18, 1; 20, 1; 21,2. 10.
- Glasul arhanghelului: D n 19, l;A p 1, 10.
- Trâmbița lui Dumnezeu: M i 14, 31; Iș 19, 13. 16. 19; 20, 18; M i 1, 3;
S o f\, \6 ; Is 18, 3; 28, 13;Za9, 14;ZoiZ2, 1. 1 5 ; 4 E z r 6 , 23; 11,43-44.
- Norii:/s 4, 5 ; 2 M a c 2 , 867.
Acest lucru nu înseamnă că el pur ș i simplu preia imagini din Vechiul
Testament ș i, poate, din apocalitica iudaică. Aș a cum am afirmat, Apostolul
este un interpret activ al „cuvântului Domnului” ș i pentru a-1 putea transmite
el se foloseș te nu numai de propria tradiție iudaică, ci ș i de elemente din
elenism68, comune Sf. Pavel care se născuse în Tarsul Ciliciei, precum ș i
destinatarilor Epistolei. Astfel, deș i aceste elemente nu sunt atât de evidente
ele sunt totuș i prezente ș i în textul nostru. Amintim aici termenul trapovata,
precum ș i expresia elq txTr<wrrjoi<; care erau termeni tehnici în lumea
elenistică pentru vizita unui rege sau a unui dregător într-o cetate.
Substantivul grecesc irapouoia, de la verbul irâp€iții= „a fi prezent”, „a
apărea”, în mod literal însemnând „prezență” ș i prin extensie „venire”,
„înfățiș are”. Acest înțeles de bază al cuvântului poate fi urmărit în toată
istoria limbii greceș ti, el păstrându-se ș i în neogreacă. Pe lângă acest prim
înțeles, cuvântul p a r o u sia a căpătat diferite nuanțe, demn de reținut fiind cel
din antichitate, când substantivul ajunsese în lumea elenistică un te rm in u s

ceea ce priveș te a doua categorie diferența se face doar cu protestanții, care numesc aceste
cărți „pseudoepigrafe ”. A 'se vedea: Dumitru Ab r u d a n , „Cărțile anaghinoscomena ale
Vechiului Testament după traducerile româneș ti ale Sfintei Scripturi”, în: S tT e o l, 9-10/1962,
pp. 540-548, ș i Dumitru ABRUDAN, „Cărțile apocrife ale Vechiului Testament”, în: M itrA rd ,
9-10/1983, pp. 562-568. Noi am dat un sens mai larg titlului de „intertestamentar” înțelegând
prin acesta toate scrierile necanonice dintre cele două Testamente.
" Vezi ș i G. Ha u f e , D er e rste B r ie f d e s P a u lu s a n d ie T h essa lo n ich er, p. 84.
66 Cf. B. Rig a u x , L e s e p îtres a u x T h e ssa lo n icien s. p. 229.
67 Apud B. Rig a u x , L e s e p ître s a u x T h e ssa lo n icien s, p. 229.
68 Printre cei care susțin că Apostolul ar fi avut în vedere mai mult modelul unei parusii de tip
elenist, sunt: E Pe t e r s o n , „Die Einholung des Kyrios (I Thess., IV, 17)”, în: Z S T 7 (1929-
1930), pp. 682-702; sau J.R. Harrison, care crede că într-un Tesalonic puternic romanizat,
imaginea cultului imperial al cezarului este cea care este folosită de Apostol ca punct de
plecare pentru a prezenta Parusia. Imaginile folosite au corespondențe ș i în apocaliptica
iudaică, ș i această ambiguitate este folosită în mod deliberat de Apostol, pentru a-i întoarce pe
credincioș ii proveniți dintre păgâni, la sursele iudaice ale credinței creș tine, pentru care
împlinirea eshatologică avea să vină din casa lui David ș i nu din cea a Cezarului (P a u l a n d th e
Im p e ria l G o sp el a t T h e ssa lo n ik i, p. 95).
126zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
p r . p r e p . d r d . M a r ia n V IL D

te h n ic u s. Aș a cum deja a arătat Deissman69 el devine un termen tehnic în

orient, desemnând vizita solemnă a unui suveran sau a unei personalități, în
special aceea a împăratului însuș i. Solemnitatea evenimentului era dată de un
întreg ritual care consta, mai ales, în întâmpinarea suveranului în urale la o
oarecare distanță de oraș ul respectiv de către locuitorii acestuia înveș mântați
sărbătoreș te ș i purtând ramuri înverzite ș i flori în mâini. Mai apoi reveneau
împreună cu suita suveranului în oraș în aclamații ș i strigăte de bucurie.
Urma ca această împrejurare extraordinară, pentru cetatea respectivă, să fie
celebrată prin serbări, jocuri, sacrificii, perpetuată prin statui, fundații,
medalii comemorative ș i uneori prin fondarea unei noi epoci, prin toate
acestea urmărindu-se lăsarea unei amintiri durabile în memoria locală.
Istoricii vechi ne oferă multe descrieri a unor astfel de evenimente care au
avut loc în orient. Astfel, Polibiu menționează în acest sens p a r u s ia regelui
Antiohiei, iar o inscripție din sec. al III-lea î.dHr. ne spune că p a r u sia lui
Saitaphames Ia Olbia i-a costat pe locuitori nouă sute de monezi de aur70.
Mai importantă pentru noi este mărturia istoricului iudeu losif Flaviu, care
descrie în A n tic h ită ț i Iu d a ic e , primirea solemnă a lui Alexandru Macedon în
Ierusalim, atunci când acesta venise, nu cu gânduri bune, în acest oraș . După
descrierea istoricului iudeu, s-a respectat atunci întregul ritual, locuitorii
ieș ind în întâmpinarea lui Alexandru ca la 30 de stadii în afara cetății,
înveș mântați în alb în frunte cu arhiereii ș i preoții de la Templu, ș i ei în
veș mintele preoțeș ti. Impresionat, Alexandru nu pedepseș te cetatea, ci
dimpotrivă, îi oferă privilegii71. Tot losif Flaviu, istorisind primirea lui Titus,
viitorul împărat roman, în Antiohia, ne spune câ locuitorii oraș ului au ieș it la
30 de stadii (vreo 6 km) în afara porților oraș ului în întâmpinarea acestui
general care venea să înfrângă revolta iudeilor din anii 66-7172. Nici o altă
expresie nu convenea, deci, mai bine pentru a exprima întoarcerea triumfală
a lui Hristos venind să Iș i inaugureze domnia.
Din cele 24 de apariții73 ale acestui substantiv, în Noul Testament, 14
sunt în corpus-ul paulin. Interesant este faptul că în celelalte 10 apariții
termenul este întotdeauna folosit ca desemnând venirea lui Hristos la

69 L ich t v o m O ste n , p. 268 a p u d , Friederich Gu n t e r m a n , D ie E sch a to lo g ie d e s H I. P a u lu s , p.

29.
70 POLIBIU, H ist., XVIII, 31, după: F. Pr a t , L a T h eo lo g ie d e S a in t P a u l, deuxiăme pârtie,
Beauchesne, Paris, 1925, p. 450.
71 A se vedea A n tic h ită ț i iu d a ic e , XI, VIII, 4-5, în: Josif FLAVIU, A n tic h ită ț i iu d a ic e II, Cărțile
Xl-XX, De la refacerea Templului până la răscoala lui Nero, trad. Ion Acsan, Ed. Hasefer,
Bucureș ti, 2001, pp. 53-55.
72 IDEM, Isto ria ră zb o iu lu i iu d e ilo r îm p o triv a ro m a n ilo r, VII, V, 2, trad. Gheneli Wolf ș i Ion
Acsan, Ed. Hasefer, Bucureș ti, 1997, pp. 507-508.
73 Cf. Robert MORGENTHALER, S ta tistik d e s n e u te sta m e n tlic h e n W o rtsc h a tzes, Gotthelf-
Verlag, Ztirich/Franfurkt am Mein, 1958, p. 130.
C e i m a r ț i ș i c e i v ii la P a r u s ie 127

sfârș itul veacurilor74, în timp ce în Epistolele pauline, termenul apare ș i în

prima sa accepțiune de v e n ire sau p re ze n ț ă . Astfel, este vorba ș i despre o
prezență sau înfățiș are a lui Pavel (2 C o 10, 10; F lp 1, 26; 2, 12), despre o
venire (trapouaîa) a lui Tit (2 C o 7, 6, 7), sau a lui Ș tefanas (7 C o 16, 17), ș i
chiar despre una a lui Antihrist prin lucrarea lui Satana (2 T e s 2, 9). Paralel
cu acestea Sfântul Pavel foloseș te termenul pentru venirea ce-a de a doua a
lui Hristos (7 T e s 2, 19; 3, 13; 4, 15; 5, 23; 2 T e s 2, 1, 8, 9; 7 C o 15, 23).
Remarcăm faptul că atunci când este aplicat lui Hristos, termenul nu
desemnează niciodată venirea lui Hristos, în trup, ci doar în slavă ca a doua
venire75.
Unii exegeți76 au contestat vreo influență a elenismului păgân în
teologia Sfântului Pavel, însă problema nu trebuie pusă în aceș ti termeni.
Intr-adevăr, atât „parusia”, cât mai ales „întâmpinarea” (âirccvTr|aiț) pe care o
presupune, sunt prezente în LXX 77.
Expresia dț âîrâvtTioi<; împreună cu echivalentele lui: dț auv'âvnțai.i',
d<; ârravTTțv, dq uirâvrrioiv se găsesc de 129 de ori în LXX78. Astfel, despre z
I
Avraam se spune că a fost întâmpinat (dq ouvdcvtriaiv), după învingerea lui
Kedarlaomer, de regele Sodomei în valea Ș ave (F c 14, 17); tot aș a bărbații
din Iuda au ieș it în întâmpinarea (dț ăiravtfțv) regelui David după
învingerea lui Abesalom (2 R g 19, 16); iar leftae face făgăduința că oricine
va ieș i în întâmpinarea (dț âircivTT)oiv) sa, atunci când se va întoarce biruitor
va fi afierosit Domnului (J d 11, 31). Ș i mai concludentă ar fi punerea în
paralelă a textului nostru (7 T e s 4, 15-17) cu teofania de pe muntele Sinai din

74 Vezi: M t 24, 3, 27, 37, 29; Ia c 5, 7, 8; 2 P tr 1, 16; 3, 4, 12; I In 2, 28. Notăm faptul că în
Evanghelia după Marcu, în scrierile lucanice precum ș i în documentul Q , substantivul
p a r o u s ia , nu apare (Cf. F. C o n n o l l y -W e in e r t , art. „Parousia”, în: David Noel Fr e e d m a n ,
Allen C. M y e r s , Astrid B. Be c k (ed.), E e rd m a n s D ictio n a ry o f th e B ib le , William B.
Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/Cambridge, U.K., 2000, p. 1010).
75 Cf. Albrecht Oe pk e , rra p o u a îa , m zp c ip î, în: T IV N T (Theologisches Worterbuch zum Neuen
Testament), voi. 5, E-TIa,-Stuttgart, 1954, p. 863.
76 Amintim aici pe J. Dupont care, în urma unei examinări a vocabularului tipic elenistic care
apare în descrierile eshatologice ale Sf. Pavel, susține că Apostolul nu este tributar direct
elenismului ci mai degrabă unui vocabular deja fixat fie în creș tinismul primar fie ș i în
iudaism ș i LXX (în lucrarea: S Y N X P IB T Q I L 'u n io n a v ec le C h rist su iva n t S a in t P a u l,
Editions de l’Abbaye de Saint-Andrb, Bruges e. Nauwelaerts, Louvain, Desclde de Brouwer,
Paris, 1952, p. 78).
77 Demnă de menționat este aici ș i teoria avansată de J. Plevnik, care, plecând de Ia
observațiile pe care G. Lohfink le face în lucrarea sa: D ie H im m e lfa h rt J esu : U n te rsu h u n g en
z u d e n ffim m e lfa h rts - u n d E r h o h u n g s tex ten b e i L u ka s, Kâsel, Munich, 1971 (SÂNT 26) mai
ales pp. 32-78), ș i unde, acesta din urmă, distinge patru tipuri de „mutări” din lumea aceasta,
identificabile în Vechiul Testament ș i iudaism, susține că Sf. Pavel s-ar fi bazat atunci când a
scris 1 T es 4, 13-18, pe structura „răpirii” persoanei întregi, trup ș i suflet, prezentă mai ales în
4 E z r ș i 2 B a r , ș i asociată cu figurile lui Moise, Enoh, Ilie ș i Mesia. în acest sens, el exclude
orice influență elenistică în concepția paulină, alăturându-se astfel lui Dupont (în „The Taking
Up...”, pp. 278-283.)
78 Cf. B. Rig a u x , L es e p îtr e s a u x T h essa lo n icie n s, p. 233.
128 p r . p r e p . d r d . M a r ia n V IL D zyxwvutsr

cartea Iș (19, 10-19). Astfel ș i în textul din Iș 19 avem: pogorârea Domnului

(v. 11), sunete de trâmbițe (v. 13. 16. 19), norul (v. 13. 16), întâmpinarea (eu;
ouvâvTTjoiv) Domnului (v. 17) etc. Frecvența expresiei eu; âiravTTțou; în
LXX, precum ș i descrierea teofaniei din cartea Ieș irea a inspirat, fără
îndoială literatura apocalitică, ș i astfel direct sau indirect pe Sf. Pavel, dar
acest lucru nu înseamnă, aș a cum corect semnala B. Rigaux, că Apostolul nu
ar fi avut în vedere ș i ceea ce se înțelegea, în elenismul timpului său, prin
mxpouoia ș i eiț âirâvrrioiț79. Folosirea imaginilor din apocaliptica iudaică nu
exclude folosirea unor termeni din elenism. Intenția paulină este aceea de a-i
liniș ti pe tesaloniceni cu privire la situația celor morți în momentul Parusiei,
bazându-se pe „cuvântul Domnului” ș i în vederea acestui lucru foloseș te
toate mijloacele care-i stau la îndemână. Dacă luăm în calcul ș i faptul că se
adresează unei comunități alcătuite în majoritate din creș tini provenind
dintre neamuri, devine ș i mai clar faptul că, atunci când Sf. Pavel foloseș te
cei doi termeni, are în vedere o imagine cunoscută tesalonicenilor, pe care o
aplică la Parusia Domnului. Putem, astfel, concluziona, că cele două tradiții
nu se exclud una pe alta, iar Sf. Apostol Pavel căruia, ca iudeu, îi erau
familiare imaginile din apocaliptica iudaică, iar ca cetățean roman, născut în
diaspora iudaică, nu îi erau străine concepțiile elenistice din vremea sa, s-a
folosit de ambele pentru a transmite destinatarilor săi „cuvântul Domnului”.
O altă problemă, pe care trebuie să o semnală aici, este cea cu privire la
importanța literaturii apocrife iudaice, pentru eshatologia Noului Testament,
în general, ș i pentru scrierile pauline în special. Aș a cum s-a remarcat deja80,
cartea profetului Daniel, partea a doua din Isaia, părțile din profeți care se
referă la judecată ș i la sfârș itul vremii, cărțile Macabeilor, acestea sunt
sursele veritabile ale eshatologiei noutestamentare. Cercetătorii care au
încercat pe această literatură pentru a aprofunda sursele eshatologiei Noului
Testament s-au întors dezamăgiți, iar aceia care ne trimit la aceste surse cu
atâta siguranță dau de bănuit că nu le-au studiat temeinic nici ei înș iș i81. Un
text din Daniel aruncă poate mai multă lumină asupra eshatologiei Noului
Testament decât toate scrierile rabinice laolaltă (12, 1-4)82.
Oricum, aș a cum semnala un comentator modem83, nu este cu putință a
determina foarte precis în ce măsură limbajul apocaliptic pe care Sf. Apostol
Pavel îl foloseș te aici este de origine iudaică, sau influențat de apocaliptica
crreș tină, în ce măsură, completăm noi, acest limbaj îș i are sursele nu numai
în Vechiul Testament, ci ș i în unele idei ș i noțiuni din lumea elenistică. Ș i,

79 B. RlGAUX, L es e p ître s a u x T h essa lo n icien s, p. 234.

,0 A se vedea F. Pr a t , L a T h eo lo g ie d e S a in t P a u l, voi 2, p. 433, care, fără să nege importanța
acestor scrieri afirmă clar că: „în amalgamul apocrifelor ș i al scrierilor rabinice se pot întâlni
uneori piese de aur; dar câte alte amestecuri impure de tot felul!”.
81 Apud F. Pr a t , L a T h eo lo gie d e S a in t P a u l, p. 433.
82 Cf. F. PRAT, L a T heolo g ie d e S a in t P a u l, p. 433.
83 AJ. M a l h e r b e , T h e L etters to th e T h essa lo n ia n s, p. 273.
C e i m a r ț i ș i c e i v ii la P a r u s ie 129

într-un anume sens, nici nu este foarte important. Ceea ce este important, aș a ■

cum am subliniat deja, este faptul că Sf. Pavel transmite „cuvântul

Domnului” folosind tot ceea ce îi stătea la îndemână.

„ R ă m ă ș iț a ”
După apelul la „cuvântul Domnului” Apostolul asigură, în v. 15, pe
destinatarii săi, că cei adormiți nu vor avea nici un dezavantaj în participarea
la Parusie. Cei ce vor fi vii la Parusie sunt desemanați aici cu termenul: oi
nepiXeiTropepoi care înseamnă „cei rămaș i”. Acest lucru ne aminteș te de
li
!
substantivele ebraice: “IKtD ș i = „rămăș iță” din profețiile
vechitestamentare (J s 37, 32; 46, 3; Ir 6 , 9; 23, 3; 31, 7; Iz 9,8; 11, 13; A m 5,
15; M i 5, 6-7; Z a 8, 6. 12 etc.), precum ș i din literatura apocaliptică iudaică.
Termenul oi irgpiXenropevoi, preluat din literatura apocaliptică, ș i folosit
numai în Epistola I Tesaloniceni de Sf. Pavel, desemnează aici pe cei care
trecând prin toate încercările de la sfirș itul veacurilor vor fi în viață în
momentul venirii întru slavă a lui Hristos84. însă, în contextul nostru zy
i
Apostolul operează o schimbare de accent în comparație cu folosirea acestei
sintagme în literatura apocaliptică. Astfel, aici nu este vorba de faptul că
n u m a i o „rămăș iță” va supraviețui, ș i se va mântui, la sfârș itul veacurilor, ci
de cei vii care, după convingerea de atunci, aș teptau să participe la Parusie,
fără să treacă prin moarte85. în orice caz ol (uvreț (cei vii) ș i ol
ireptXeiTTopevot (cei rămaș i), ambii la participiu pasiv, apar ca completări la
Tipeîț (noi), ș i în contrast cu touq Kotpr|06VTa<; (cei adormiți). în acest fel,
înțelegem că Apostolul foloseș te termenul nu referindu-se la „rămăș ița”, care
se va mântui, precum în Vechiul Testament, ci, la creș tinii care vor fi în viață
până în momentul Parusiei86.

S f. P a v e l p r in tre c e i v ii la P a ru sie ?
O problemă importantă o ridică aici prezența lui T)p€Î<; (v. 15). Folosind
persoana a treia plural, Apostolul se include aici între cei vii, între cei
rămaș i, care vor fi în viață în momentul Parusiei. Acest lucru nu este singular
în corpus-ul paulin. Bunăoară, Apostolul le spune acelaș i lucru credincioș ilor
din Corint, subliniând însă, că le descoperă o „taină”: „Iată taină vă spun
vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de
ochi, la trâmbița cea de apoi. Căci trâmbița va suna ș i morții vor învia
nestricăcioș i, iar noi ne vom schimba” (7 C o 15, 51-52). Aceste afirmații ale

84 Vezi ș i G. Ha u f e , D e r e r s te B r ie f d e s P a u lu s a n d ie T h essa lo n ich e r, p. 84.

85 Cf. G. Ha u f e , D e r e r s te B r ie f d e s P a u lu s a n d ie T h essa lo n ich e r, p. 84.
86 Vezi ș i A.J. M a l h e r b e , T h e L e tte rs to th e T h essa lo n ia n s, p. 271. Mulți dintre comentatori
apropie exprimarea paulină din acest verset de unele texte din 4 E zr precum: „Ș i va fi că tot
cel ce rămâne după toate câte v-am prevestit vouă, va fi el însuș i mântuit ș i va vedea
mântuirea mea la sfârș itul lumii” (6, 25; 7, 27-28; 9, 8; 13, 48), vezi T. Ho l t z , D e r e rste B r ie f
a n d ie T h e ss a lo n ic h e r , p. 195, precum ș i n. 265.
130zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
p r . p r e p . d rd . M a r ia n V IL D

Sf. Pavel din Epistolele mai timpurii, puse în paralel cu altele din Epistolele
de mai târziu, de exemplu cu F lp 1, 20-24, precum ș i faptul că există accente
diferite (7 T es vorbeș te doar de o „răpire” a celor vii ș i a celor înviați, în
timp ce în 1 C o 15 este vorba de o „transformare” a acestora), au determinat
pe mulți comentatori să identifice, o evoluție în gândirea paulină asupra
eshatologiei87. Adică, Sf. Pavel ar fi crezut, pe vremea redactării primelor
sale Epistole, că Parusia va fi foarte curând ș i el însuș i va fi încă în viață la
acel moment, ș i că, mai târziu, Apostolul ș i-ar fi schimbat această concepție
înțelegând că Parusia va fi mult mai târziu. Exegeza patristică, însă, nu
discerne aici decât un mod de exprimare a Apostolului, care foloseș te
persoana a l-a plural pentru credincioș ii creș tini, în general, cu care el se
identifică. In acest sens exemplară este părerea Sf. loan Gură de Aur, cel mai
bun tâlcuitor al Epistolelor Sfântului Apostol Pavel, care afirmă clar că:
„Prin expresia n o i el nu face aluzie la dânsul, căci nu putea să rămână printre
cei vii până la înviere, ci vorbeș te de credincioș i în genere”88.
Fără a elimina total posibilitatea unei evoluții a percepției ș i gândirii
pauline asupra evenimentelor de la sfârș itul veacurilor, remarcăm unele texte
chiar din Epistolele mai timpurii care, luate în calcul, dau dreptate, mai
degrabă, tâlcuirilor patristice în această problemă89. De exemplu în Epistola
1 Corinteni, Apostolul vorbind despre înviere scrie: „Iar Dumnezeu, Care a
înviat pe Domnul, ne va învia ș i pe n o i - - prin puterea sa” (7 C o 6, 14;
vezi ș i 2 C o 4, 14; 5, 1). Aș adar în timp ce în cap. 6 al Epistolei 1 către
Corinteni, foloseș te persoana l-a plural referindu-se la învierea din morți, în
cap. 15 al aceleiaș i Epistole, aș a cum am văzut, foloseș te aceeaș i persoană
pentru a vorbi de cei care, fiind în viață la Parusie, nu vor muri, dar se vor

’7 Aș a: R.H. Ch a r l e s , care identifică patru stagii în gândirea paulină asupra eshatologiei: (1)
I ș i II Tesaloniceni; (2) I Corinteni, (3) II Corinteni ș i Romani, (4) Filipeni, Coloseni, Efeseni
(p. 437-473); J. Be c k e r , A u fersteh u n g d er T o ten im U rch risten tu m , Katholisches Bibelwerk,
Stuttgart, 1976 (SBS 82), pp. 46-54; W. W e if e l , care vede patru nivele succesive ale gândirii
-pauline: 1 T es 4, 13-18; 1 C o 15; 2 C o 5, 1-10; F lp 1, 21-26; 3; 20-21 (art.: „Die
Hauptrichtung des Wandels im eschatologischen Denkens des Paulus”, în: T Z 30 (1974), pp.
65-81); G. LOd e m a n n , care discerene trei stagii în concepția paulină între prima sa vizită în
Tesalonic ș i timpul scrierii Epistolei 1 Corinteni (în „The Hope to the Early Paul: From the
Foundation Preaching at Thessalonika to 1 Cor 15, 51-57”, în: P e rsp ec tive s in R e lig io u s
S tu d iesl (1980), pp. 195-201); C.L. Meams, identifică patru nivele de dezvoltare a concepției
pauline asupra eshatologiei doar în cele două Epistole către Tesaloniceni („Early
Eschatological Development in Paul: The Evidence of I and II Thessalonians”, în: N T S 27,
1981, pp. 137-157), precum ș i o schimbare de viziune între corespondența cu tesalonicenii ș i
cea cu credincioș ii din Corint („Early Eschatological Development in Paul: The Evidence of 1
Corinthians”, în: J S N T , 22/1984, pp. 19-35).
88 O m ilia a Vil-a la 1 Tesaloniceni, în: Sf . Io a n Gu r ă d e Au r , C o m en ta riile sa u E xp lic a rea
E p isto le i că tre C o lo sen i, I - I I T esa lo n icen i..., p. 232.
89 Dintre autorii moderni care nu consideră că este vorba despre o dezvoltare în gândirea
paulină, ci, mai degrabă despre răspunsuri diferite adecvate situațiilor diferite din comunitățile
cărora le-a scris Apostolul, amintim pe F.F. Br u c e , T h e A c ts o f th e A p o stle s, p. 99; H.
ROVENȚA, E p isto la în tâ ia că tre T esa lo n icen i, p. 112.
C e i m o r fi ș i c e i v ii la P a r u s ie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGF
131

schimba. Dacă ar fi să luăm aceste afirmații aș a cum sunt ele, atunci ele ne
apar contradictorii: pe de o parte, Sf. Pavel credea că va fi în viață la Parusie
(7 T es 4, 15; 7 C o 15, 51-52), iar pe de altă parte, că va învia la Parusie
împreună cu ceialți care vor fi murit, deci că va fi murit ș i el, deja, în
momentul Parusiei (7 C o 6, 14; 2 C o 4, 14; 5, 1). înțelegem astfel, că npeîq,
din textul nostru, nu este suficient pentru a deduce că Sfântul Pavel credea că
va prinde în viață Parusia, ș i că exprimările sale nu reprezintă nimic altceva
decât expresii ale identificării sale cu credincioș ii creș tini.

C e i m o rț i ș i c e i v ii la P a ru sie
După introducerea solemnă pe care o face, anunțând că ceea ce va
spune este „după cuvântul Domnului”, Sf. Pavel dă miezul acestei
descoperiri la persoana l-a plural: „Că noi cei vii nu vom lua înainte celor
adormiți...”. Acestă afirmație răspunde pe deplin problemei tesalonicenilor,
ș i elimină motivul pentru care ei se întristau. Dar, Apostolul doreș te ca
această descoperire să nu stârnească alte neînțelegeri, de aceea el nu se
mulțumeș te cu această afirmație, ci, în cele ce urmează, detaliază.
Momentul Parusiei este prezentat ca fiind alcătuit din câteva acte,
succesive: - o poruncă; - glasul arhanghelul; - trâmbița lui Dumnezeu; -
pogorârea Domului din cer; - învierea morților; - răpirea celor vii în văzduh;
- întâmpinarea ș i întâlnirea cu Hristos. în legătură aceste elemente vom face
două precizări:
a . Astfel, înainte de pogorârea Domnului din cer avem trei elemente
(porunca, glasul, trâmbița), ce ne introduc parcă într-o atmosferă militară.
Toate trei sunt introduse prin prepoziția ev, însă ultimelor două li se adaugă
câte un genitiv (glasul arhanghelului, trâmbița lui Dumnezeu), fiind legate
între ele prin conjuncția ș i (k u l ), lucru ce pare a sugera că sunt o explicație a
primului element90. Nu este clar cine dă „porunca” (Kelevapart). Dacă ținem
cont de v 14, unde subiect este Dumnezeu Tatăl, porunca pare a fi dată de
către Acesta. Dacă ținem cont, însă, de exprimarea emfatică de la sfârș itul v.
16: „însuș i Domnul se va pogorî...”, atunci porunca ne apare ca dată de Fiul.
Această ultimă perspectivă are paralele în Evanghelii. De pildă Sf. loan ne
spune că cei din morminte vor auzi glasul Fiului Omului (7n 5, 28; vezi ș i M t
24, 31). Titlul de a rh a n g h e l (âpxaYY&oț) nu apare în toată Scriptura decât de
două ori: aici ș i în v 9 al Epistolei Sf. Iuda unde este dat îngerului Mihail. în
iudaismul târziu se vorbeș te de ș apte arhangheli fiecare cu numele lui. în
Noul Testament îngerii sunt de obicei mesageri ai Domnului. Ș i în cazul de
față rolul arhanghelului este acela de a anunța venirea Domnului. Trâmbița
lui Dumnezeu (odA.in.YY1 Oeov) este un element pe care îl găsim în Vechiul
Testament ca însoțind teofaniile (Iș 19, 16-19; 20, 18), ș i unde are rolul de a
da solemnitate momentului în care Dumnezeu însuș i este prezent; precum ș i

90 Cf. A.J. M a l h e r b e , T h e L e tters to th e T h e ssa lo n ia n s, p. 274.

132ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA p r . p r e p , d r d M a r ia n V IL D zyxwvutsrq

în profețiile despre „Ziua Domnului” (S o f\, 16-18). în 4 E zr 6, 23 trâmbița

anunță pedepse pentru cei păcătoș ii. Tot aș a în Apocalipsă, ș apte îngeri cu
ș apte trâmbițe anunță pedepsele ce se vor abate asupra pământului (cap. 8-9).
Trâmbița anunță uneori ș i revelația dumnezeiască (A p 1, 10). Sf. Pavel preia
această imagine din apocaliptica iudaică, dar nu insită foarte mult asupra ei.
(De pildă în 1 C o 15, 51-52 el nu mai foloseș te expresia „trâmbița lui
Dumnezeu”, ci, vorbeș te numai de „trâmbița cea de apoi” ș i de faptul că
„trâmbița va suna”).
b. „Răpirea” de care vorbeș te Apostolul se referă, desigur, atât Ia cei
care vor fi în viață în momentul Parusiei, cât ș i la cei înviați. Acest lucru nu
înseamnă, însă, că cei ce vor fi în viață vor participa la acest eveniment în
acest trup. Apostolul Pavel nu face aici alte precizări, dar din Epistola 1 către
Corinteni cap. 15, ș tim că cei ce vor învia, o vor face cu un „trup
duhovnicesc”, ș i la fel cei ce vor rămâne, se vor „schimba”, astfel încât
trupurile se vor „îmbrăca în nemurire” (v 53). Ridicarea întregii persoane
umane, trup ș i suflet, la cer pentru o existență superioară în prezența lui
Dumnezeu, era cunoscută deja încă din Vechiul Testament. Amintim doar
cele două „înălțări” prezente în cărțile canonice: cea a lui Enoh (F c 5, 24;
E v r 11, 5), ș i cea a profetului Ilie (4 R g 2). Desigur, însă, că modelul cel mai
important pentru autorii Noului Testament este chiar înălțarea lui Hristos la
40 de zile după înviere (L c 24, 51; M c 16, 19; F A 1, 4-11)’1. Cea mai
apropiată paralelă a textului nostru pe care o găsim în Noul Testament, este
textul din Apocalipsă cap. 11. în ambele texte este vorba despre moarte, o
readucere la viață, ș i înălțare la cer92. Pentru credincioș ii din Tesalonic,
proveniți în majoritate dintre păgâni, credința în învierea morților a fost un
lucru nou, dar pe care se pare că ș i l-au asumat încă de la convertire.
Kal ourcoq iravrote oiiv Kupico eaopeQa (“ș i aș a pururea cu Domnul
vom fi”) din încheierea versetului 17 sugerează existența eshatologică, unde
nu va mai exista moarte, ci o existență veș nică în prezența Domnului93.

Co n c lu zii

Deș i nu are ca subiect prezentarea învățăturii eshatologice a Bisericii

primare, avem în textul din 1 T es 4, 13-18, cea mai completă descriere a
Parusiei Domnului din cadrul c o rp u s-u lu i paulin. Răspunzând unei
nelămuriri care a tulburat pe credincioș ii din Biserica Tesalonicuiui, Sf.
Apostol Pavel face importante precizări legate de evenimentul Parusiei.

91 Alte aluzii la Înălțarea lui Hristos în Noul Testament: In 6, 62; F A 2, 33-34; 3, 21; E f4 , 8-
10; I T es 1, 10; 1 T im 3, 16; E v r 4, 14; 1 P tr 3, 22.
92 Vezi ș i J. Pl e v n ik , P a u l a n d th e P a ru sia , p. 281.
93 J. PLEVNIK, P a u l a n d th e P a ru sia , p. 282.
C e i m o r ț i ș i c e i v ii la P a ru sie zyxwvutsrqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGF
133

Astfel aflăm că va exista o ordine cronologică pentru pregătirea întâmpinării

Domnului în momentul Parusiei. Primii vor învia cei deja adormiți, urmând
ca mai apoi cei care vor fi în viață, să fie „răpiți” în nori unde, cu toții vor
întâmpina pe Domnul, Care se va pogorî din cer la o poruncă, întru trâmbița
lui Dumnezeu ș i la glasul arhanghelului. înțelegerea unor elemente din
descrierea Sfântului Pavel este întregită de precizările pe care acesta le face
în cap. 15 al Epistolei 1 către Corinteni. Originea informațiilor pe care le dă
Sfântul Pavel trebuie identificată mai întâi în revelația dumnezeiască. în
prezentarea acestui miez, însă, Apostolul foloseș te atât termeni din lumea
elenistică, comuni destinatarilor Epistolei, cât ș i imagini prezente deja în
revelația vechitestamentară și în iudaism. Evenimentul hristic
fundamentează eshatologia Sf. Pavel, de aceea putem afirma că întrega
teologie paulină este una eminamente hristocentrică.

Summary

The aim of this study is to provide an exegetic approach to one of the best-
known scriptural texts, ITes 4:13-18, which is used in the Orthodox cult as
Apostle reading during the burial service. St Paul addresses here the
uncertainty of the Thessalonians as to the status of those who are asleep at
the moment of the Parousia, using this opportunity to develop on the event.
Although well aware of the eschatological teaching of the Church, centred on
the Parousia of the Lord, the believers in Thessalonica still needed fiirther
advice as to how that teaching could be applied, mostly in what those already
asleep at the moment of the Parousia were concemed. The Apostle wishes to
solve their dilemma, firstly by resorting to the event of the death and
Resurrection of Christ; then, basing his message on the “word of the Lord
itself’, he reveals that those asleep will also participate in the Parousia. In his !
depiction of the event, St Paul makes use of the Greek word irapowia which
was a technical term employed to describe the arrival of high-ranked persons
in a city in the Hellenistic world; to it he associates elements from Old
Testament, from the Judaic literature as well as truths revealed through “the
word of the Lord”. By means of an incursion into modem exegesis as well as
by permanent reference to the Patristic exegesis, this study attempts to
answer some exegetical queries such as the Christian attitude toward death,
the Hellenistic and/or Judaic origin of the imagery employed by St Paul, the
origin and the contents of “the word of the Lord” to which he resorts, and
other related questions.