Duminică, 25 decembrie 2016
Religie şi ştiinţă
Rar întâlnim în aceeaşi
săptămână două ocazii
pentru a reflecta la
propria viaţă, la felul cum
am ales să trăim. Însă
sfârşitul fiecărui an și cu
precădere cele şase zile
dintre praznicul Naşterii
Domnului şi începututul
noului an ne oferă
fiecăruia dintre noi șansa
unui nou bilanț
duhovnicesc.
Diac. lect. dr. Sorin
Mihalache
Î
n ultimele decenii, nu-
meroase cercetări au su-
bliniat valenţele tera-
peutice ale vieţii spiri-
tuale. Prin ele, ştiinţa a ajuns
să formuleze distincţii de ordin
etic, având implicaţii directe în
planul edificării omenești.
Știinţa a împins teritoriul explo-
rărilor ei în interioritatea per-
soanei, scoțând la iveală un anu-
mit fel de „funcţionare” a vieții
omenești, în plan cognitiv și
emoțional. Au ieșit la lumină, de
exemplu, dovezi care arată cum
maniera în care ne raportăm la
semeni ne influenţează starea
emoţională, dar și faptul că dis-
poziţiile și emoțiile de fiecare zi
influenţează felul în care gân-
dim. Aceasta ne poate ajuta în-
tr-o măsură considerabilă la
înțelegerea obișnuințelor noastre
și a vieții pe care o trăim, înles-
nind reflecția privitoare la pro-
pria viață.
Ceea ce fac hotărăște în
bună măsură cum sunt
Este bine cunoscut faptul că
oxitocina este produsă în princi-
pal de hipotalamus, acționând
uneori ca un hormon, alteori ca
un neurotransmițător, și având
efecte în mai multe regiuni ale
creierului. Cercetările au arătat
că ea însoțește disponibilitatea
persoanei de a forma legături so-
ciale durabile, empatia şi altruis-
mul, motiv pentru care oxitocina
este supranumită „hormonul
conectivităţii sociale sau al dra-
gostei”. Îmbrățișarea maternă
sau fraternă, exprimarea com-
pasiunii, comunicarea sinceră
sau întrajutorarea semenilor de-
termină o creștere semnificativă
a nivelului de oxitocină.
Această legătură cauzală a
fost evidențiată recent într-un
mod inedit. Persoanelor dintr-un
grup li s-a administrat oxitocină,
pentru a vedea efectele ce decurg
de aici. În felul acesta s-a urmărit
o evidențiere mai clară a legăturii
dintre oxitocină și dispozițiile și
comportamentele menționate.
Cercetările au arătat că persoa-
nele cărora li s-a administrat oxi-
tocină au raportat dispoziţii mai
apropiate cu cele întâlnite în
practica vieţii spirituale, atât la
scurt timp după intervenție, cât
și o săptămână mai târziu.
12
Trecerea timpului şi
Ei au afirmat că latura spiri-
tuală a vieții reprezintă un aspect
important, că e de dorit ca viața
să aibă un sens. De asemenea,
au considerat drept importante
legăturile cu ceilalți oameni, for-
Condiționarea mulând mai des atât ideea că via-
subliminală, ţa întreagă este interconectată,
cât și faptul că există un plan mai
neuroplasticitatea și înalt de conștiință sau de spiri-
epigenetica dovedesc tualitate care leagă toți oamenii.
În raport cu alte persoane
faptul că fiecare ceas dintr-un grup de control, cei
din viață ascunde în el obișnuiți să practice viața spiri-
posibilitatea tuală care au primit oxitocină au
raportat mai des dispoziţii con-
schimbării. Omul se templative, stări asemănătoare
naște în lume purtând seninătății și recunoștinței. Cer-
cetătorii au mai observat și că
în sine darul acestei oxitocina nu i-a afectat în mod
plasticități. Timpul egal pe toți cei din grup1. Efectele
fiecărei zile vine oxitocinei administrate au fost
mai mari în rândul persoanelor
deodată cu care prezentau o expresie mai
posibilitatea acestei pronunţată a genei CD38 (gena
care reglează eliberarea de oxi-
modelări de sine, prin tocină din neuronii hipotalamici
tot ceea ce facem, a ai creierului)2.
emoționalității și a Numeroase studii arată că
experiența compasiunii, a
gândirii, a lucrărilor generozității sau a iertării, pre-
interioare și a faptelor cum și practicile specifice vieții
spirituale au efecte benefice asu-
săvârșite. Șansa pra sănătății, prin reglarea me-
aceasta, prin care canismelor inflamatorii, prin creş-
ființa noastră se poate terea tonusului vagal, cu alte cu-
vinte, printr-o creştere generală
îmbunătăți, anunță a calităţii vieţii3.
deopotrivă Dacă ne situăm în planul preo-
cupărilor pentru viața spirituală
responsabilitatea din perspectiva creștinismului ră-
incomensurabilă săritean, rezultatele acestea pot
pentru fiecare clipă de fi relevante, căci ele evidențiază
încă o dată legătura strânsă dintre
viață și în fiecare rol viața sufletească și trup. Tradiția
cu care suntem răsăriteană afirmă că sufletul este
rădăcina vieții trupului, avându-și
însărcinați. terminațiile în trup. În reflecția
patristică se afirmă că ceea ce se
întâmplă în suflet se răsfrânge în
trup, iar ceea ce se întâmplă în
trup se răsfrânge în suflet. Ceva
asemănător a fost dovedit și de
Realizarea unei sinapse între neuroni
psihologie: condiționarea subli-
minală (priming). Este vorba des-
pre faptul că expunerea la o
experiență ne condiționează mo-
dul în care vom reacționa la o altă
experiență4. Toate experiențele
pe care le trăim se depun în noi,
afectând pentru mai mult sau mai
puțin timp dispoziția și felul în
care vom recepta lumea. Pe alt
palier, neuroștiințele au evi-
dențiat ceva înrudit cu cele spuse
până acum: neuroplasticitatea.
Este vorba despre constatarea că
gândurile și experiențele repetate
suficient de multă vreme induc,
la orice vârstă, o anumită modi-
ficare într-o regiune a creierului.
În cuprinsul neuroștiințelor s-au
evidențiat și rețelele numite „ne-
uroni oglindă”, prin intermediul
cărora mintea noastră devine sce-
na pe care se desfășoară actele
săvârșite de cei pe care îi privim.
Vizând o adâncime chiar mai ma-
re, științele medicale au arătat că
anumite comportamente, practi-
cate mai multă vreme, pot modi-
fica expresia unor gene (epigene-
tică).
Viața duhovnicească îți
zidește persoana, familia
și chiar societatea
În primă instanță, constatări
de felul acesta ne trimit repede
cu gândul la valoarea expe-
riențelor de fiecare zi. Ceea ce
trăim în primii ani din viață, dar
și maniera în care ne petrecem
timpul la vârsta adultă ne pot
ajuta sau ne pot împiedica tot
mai mult în urcușul nostru du-
hovnicesc! Pe de altă parte, aceste
constatări mai vechi sunt rele-
vante și în lumina rezultatelor
privitoare la oxitocină. Câtă vre-
me expresia unei gene răspunde
de o anumită sensibilitate la oxi-
tocină, aceasta contează în dis-
ponibilitatea pe care o au persoa-
nele pentru planurile mai înalte
ale vieții și către nevoile semeni-
lor. Aceasta subliniază iarăși, dar
de data aceasta mai bine țintit,
cât de importante sunt expe-
riențele de viață ale copilăriei și
modul în care alegem să ne pe-
trecem timpul în fiecare zi pentru
sensibilitatea și preocupările
duhovnicești de mai târziu.
Îmbrățișările materne și fra-
terne ale copilăriei, faptele de în-
trajutorare la care am participat,
alte fapte nobile la care am fost
martori, câtă vreme stimulează
și consolidează sistemul ocitoci-
nic, se dovedesc importante în
dispozițiile și preocupările ulte-
rioare pentru viața spirituală,
pentru nevoile semenilor și pen-
tru înțelesurile mai înalte ale
vieții. Toate aceste experiențe,
trăite într-o familie cu părinți și
frați iubitori, în mijlocul unei
comunități din care nu lipsesc
îmbrățișarea fraternă și întraju-
torarea, pot constitui un fond
existențial care facilitează sensi-
bilitatea pentru cele spirituale,
astfel încât ajungem mai târziu
să simțim, ajutați de îmbrățișările
calde și curate ale copilăriei, în
fiecare îmbrățișare fraternă și în
fiecare gest de ajutor pe care îl
facem pentru cineva, bucurii care
ne deschid către dispoziții mai
înalte de viață spirituală.
Darul vieții și
responsabilitatea fiecărei
clipe trăite
Din perspectivă creștină,
înțelesurile unor constatări de
acest fel sunt împlinite deplin în
Întruparea Fiului lui Dumnezeu.
În El se vede cel mai deslușit cum
viața omului se împlinește în iu-
birea jertfelnică pentru ceilalți.
În El, și cu puterea Lui iubitoare,
mama își poate iubi jertfelnic co-
pilul, în El, frații se pot iubi unii
pe alții, în El, noi putem iubi pe
semenii noștri, după modelul
 13 Duminică, 25 decembrie 2016
Religie și ştiință

înnoirea vieţii omeneşti

Reţea de neuroni

iubirii Lui desăvârșite pentru toți
oamenii. În El înțelegem de ce
iubirea și jertfa pentru semeni
este sănătoasă. Binele nu este
așadar doar o categorie morală,
ci una existențială. Se dovedește
astfel că virtuțile ne fac sănătoși,
căci suntem creați în vederea um-
plerii noastre de har, de lucrarea
Lui iubitoare pentru toți oamenii.
Evenimentul Întrupării des-
coperă înțelesuri cuprinzătoare
și pentru celelalte constatări.
Condiționarea subliminală, ne-
uroplasticitatea și epigenetica do-
vedesc faptul că fiecare ceas din
viață ascunde în el posibilitatea
schimbării. Omul se naște în lume
purtând în sine darul acestei
plasticități. Timpul fiecărei zile
vine deodată cu posibilitatea aces-
tei modelări de sine, prin tot ceea
ce facem, a emoționalității și a
gândirii, a lucrărilor interioare și
a faptelor săvârșite. Șansa aceas-
ta, prin care ființa noastră se poa-
te îmbunătăți, anunță deopotrivă
responsabilitatea incomensura-
bilă pentru fiecare clipă de viață
și în fiecare rol cu care suntem
însărcinați. Este vorba despre
responsabilitatea părinților față
de copii, a profesorilor în fața ele-
vilor, a preoților în raport cu
enoriașii, a jurnaliștilor față de
publicul larg, a fiecăruia dintre
noi pentru toți ceilalți. Ce
experiențe alegem să dăruim
celorlalți? Cu ce anume umplem
secunda sau ora pe care o trăim
Note:
împreună? Ce aducem noi la în-
tâlnirea cu semenii noștri?
În felul acesta putem înțelege
cum în fiecare ceas petrecut îm-
preună stau ascunse șansele
îmbunătățirii noastre, ale schim-
bării, ale înnoirii împreună. De-
pinde de fiecare dintre noi dacă
apropiații și semenii noștri vor fi
ajutați sau împiedicați să fructi-
fice aceste daruri, dacă prin noi
și prin faptele noastre ei se apro-
pie sau se îndepărtează tot mai
mult de vocația lor.
Așadar, această plasticitate a
modurilor ființei noastre de a fi
și de a acționa ne dezvăluie, pe
un drum nou, valoarea extraor-
dinară a vieții pe care o trăim și
a timpului dăruit de Dumnezeu.
Faptul că ataşamentul matern,
mângâierea, atenţia şi grija ma-
mei față de copil dezvoltă și con-
solidează mecanismele ocitocice,
faptul că exprimarea compasiunii,
ajutorarea celor sărmani, îmbră-
ţişarea fraternă și chiar cea ami-
cală generează efecte benefice
asupra sănătății ne forțează să
înțelegem că însăși calitatea vieții
noastre e ascunsă în faptele, gân-
durile și emoțiile de fiecare zi. Și,
desigur, cum este vorba despre
unele alegeri care ne stau la în-
demână, acestea ne îndeamnă să
reflectăm dacă am ales sau nu să
trăim o viață sănătoasă. Într-ade-
văr, știința ne arată că binele este
sănătos, că bunătatea este bene-
fică și că virtuțile sunt firescul
ființei. Sub presiunea acestor con-
statări științifice se dovedește ne-
cesar să reflectăm la ce anume
am făcut în ultimul an și la ce
anume se cuvine să facem în anul
care vine. Pentru că rezultate de
acest fel par să spună că, doar
crescând în virtuți, în bunătatea
arătată semenilor noștri, în mi-
lostenie și dragoste frățească,
doar așa timpul vieții va primi
întrebuințarea lui cea mai înaltă.
Folosirea înțeleaptă a
timpului și roadele ei
veșnice
Mai presus de inestimabila
viață, deasupra incomensurabilei
șanse de a ne schimba în fiecare
ceas, peste toate aceste daruri ale
existenței stă darul Vieții veșnic
și deplin bune în Dumnezeu. În
legătură cu acest înțeles cuprin-
zător, Întruparea Logosului lu-
minează deodată și valoarea tim-
pului, suprema plasticitate a
ființei omenești de care avem par-
te prin El, și calea de urmat pen-
tru a spori în lucrarea virtuților.
În Fiul lui Dumnezeu Întrupat
se întrevede valoarea inestima-
bilă a clipei, care poate primi
întrebuințarea cea mai înaltă,
anume aceea de a asuma în ea
osteneala care ne apropie de El.
„Pentru un singur ceas de oste-
neală, scrie părintele Dumitru
Stăniloae, Dumnezeu ne dă feri-
cirea veșnică. Nu ne cere eforturi
sau pătimiri prelungite, până a
nu le putea suporta, ci ne cere
foarte scurte oboseli și răbdări
pentru veșnicile bucurii. Clipa
temporală capătă o valoare
veșnică.”5
În Fiul lui Dumnezeu Întrupat
se întrevede deplina plasticitate
a lucrărilor ființei omenești, anu-
me posibilitatea îndumnezeirii,
întrucât Fiul lui Dumnezeu im-
primă prin lucrarea Lui în ea, în
timpul trecător al vieții omenești,
bunătățile veșnice și putința
noastră ca prin El să le imprimăm
și noi pe acelea în viața noastră.
„Faptele unor eforturi și îndurări
de o clipă, continuă în același loc
părintele Stăniloae, se imprimă
veșnic în ființa noastră, ceea ce
arată adâncimea ei din care nu
mai șterge nimic nici eterni-
tatea.”6
Hristos este și Calea, Viața Lui
împărtășită nouă prin Sfintele
Taine fiind viața deplină la care
suntem chemați. Aceasta pentru
că plasticitatea cu care suntem
înzestrați, în vederea imprimării
virtuților, ascunde, pe lângă șansa
înnoirii noastre, și riscul desfigu-
rării veșnice, prin păcat.
Ceea ce înseamnă că plastici-
tatea firii noastre poate fi impri-
mată veșnic și cu relele pe care
le facem. De aceea, posibilitatea
de a ne elibera de cele rele, im-
primate prin păcat, este dată nu-
mai prin El. Numai Cel Care a
unit timpul cu veșnicia, și a bi-
ruit în El păcatul și moartea, o
dată pentru totdeauna, numai
El poate șterge în noi, cu puterea
Lui, urmele altminteri veșnice
ale păcatului, imprimate în om
prin păcat, prin întrebuințarea
greșită a puterilor lui. Numai cu
puterea Lui, prin Tainele Bise-
ricii, „căința noastră, făcută tot
în timp, poate șterge urmele
veșnice ale faptelor noastre în
ființa noastră”. Prin iubirea Lui
plină de jertfelnicie putem par-
ticipa cu osteneala noastră la
această sfințire a vieții, în care
fiecare gest și fiecare clipă con-
tează pentru veșnicie. „Dumne-
zeu Cel Întrupat, afirmă părin-
tele Stăniloae, dând faptelor Sale
ca om săvârșite o singură dată
în timp o valoare veșnică, a dat
această valoare faptelor tuturor
fraților Săi întru umanitate.”7
De aceea, în El putem traversa
timpul, înfrăţiţi cu veşnicia şi
având prin El puterea de a pune
clipa în slujba curățirii de rău,
pentru biruința binelui. Așa pu-
tem pune fiecare secundă de timp
la temelia eternității. În Hristos,
Fiul lui Dumnezeu Întrupat, pri-
mim veşnicia ca dar şi putinţa de
a ieşi de sub auspiciile stricăciunii
și ale timpului, folosind ceasul fie-
cărei zile pentru a ne elibera de
păcat și pentru a înnoi viața, răs-
turnând panta pe care se rosto-
golește timpul din căderea lui către
moarte înspre viața veșnică și iu-
birea luminoasă a Sfintei Treimi.

1 Suntem în aria firescului, din perspec-
tivă teologică, aceasta era de aşteptat,
evidenţiind încă o dată, în lectură fi-
losofică şi teologică, de data aceasta,
nismul cauzal în stare să expliciteze
întregul comportament omenesc.
2 Lisa Miller, Ravi Bansal, Priya Wic-
kramaratne, Xuejun Hao, Craig E.
10.1001/jamapsychiatry.2013.3067.
3
Dr. David Hamilton, De ce îți face bine
să faci bine, Editura Spirit și Destin,
București, 2014, pp. 35-94.
http://ziarullumina.ro/compasiunea-
virtutea-care-ne-face-din-nou-oameni-
103082.html.
5 Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemu-

particularităţile unice ale fiecărei per- Tenke, Myrna M. Weissman, Bradley 4 Am făcut câteva mențiuni despre
ritor al lui Dumnezeu, Editura Mitro-
soane în parte şi limitele oricăror con- S. Peterson. Neuroanatomical Corre- aceasta în articolul „Compasiunea, poliei Olteniei, Craiova, 1987, p. 285.
sideraţii de tip reducționist care ar lates of Religiosity and Spirituality. virtutea care ne face din nou oameni”, 6 Ibidem.

intenţiona să scoată la iveală meca- JAMA Psychiatry, 2013; 1 DOI: Ziarul Lumina, 28 iunie 2015, 7 Ibidem.