Charles Darwin a fost un om de stiinta si fondatorul teoriei evolutioniste, pe care a publicat-o in cartea

sa “Originea speciilor”.

Adaptarea la mediul inconjurator este un rezultat al schimbarilor pe termen lung in anumite conditii
de mediu, cum ar fi izolarea geografica, clima, sursele de hrana si deplasarea continentelor. Aceastra se
poate realiza cu ajutorul unor mutatii, dar si cu ajutorul reproducerii sexuate.

Reproducerea sexuata duce la combinarea genelor a doua organisme, astfel crescand variabilitaea
genetica. Aceasta variabilitatea crescuta duce la sanse mai mari de posesie a unor gene care dau un
avantaj acelei fiinte si la o sansa de adapatare si supravietuire mai mare a urmasilor.

Astfel, fiintele care au gene mai importante, care merita sa fie transmise mai departe, arata acest lucru
prin comportament. De asemenea, aceste gene fac individul mai atragator, numarul de urmasi care
poseda la randul lor acea gena, crescand. Acestia vor fi de asemnea mai atragatori iar peste mai multe
generatii, se poate ca acea gena sa ajunga sa caracterizeze specia.

Printr-un rationament similar, fiintele cu gene care dau caractere nedorite sunt mai putin atragatoare.
Astfel numarul de urmasi scade iar odata cu el scade si sansa ca acea gena sa se extinda. Acest proces
este unul automat si este numit selectie naturala.

In concluzie, evolutia naturala este un proces complex, pe care omul nu ar trebui sa incerce sa il
manipuleze pana cand nu este pregatit, moment care s-ar putea sa nu se iveasca niciodata.