Datini și obiceiuri din Ardeal – Mersul cu Steaua

Prof. Pop Talida, Liceul Teoretic Sebiș, jud. Arad

Sărbătorile de iarnă, la români, încep odată cu prinderea Postului Crăciunului (Lăsatul

secului) -15 noiembrie și țin până la sărbătoarea Sfântului Ioan - 7 ianuarie. Este o perioadă
bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători
creștine, prăznuite în această perioadă. Obiceiurile străvechi, care exprimă înțelepciunea
populară, realul sau fantasticul, esențe ale bogăției noastre spirituale, sunt încă respectate în
multe sate din Ardeal. Cele mai răspândite și mai fastuoase obiceiuri sunt, fără îndoială, cele
legate de marele Praznic al Crăciunului și de sărbătorirea Anului Nou.
În Ardeal, în seara de 24 spre 25 decembrie, până după miezul nopţii, cete de copii din
satul tradițional, dar și din centrele urbane, „umblă cu steaua” - merg din casă în casă pentru a
vesti nașterea Mântuitorului. Acest obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine vrea
să amintească de steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi. Micul cor al
“stelarilor”care intră în casă, în Ajunul Crăciunului, cântă versuri religioase despre naşterea lui
Iisus. „Cântecele de stea”, care au menirea de a ura belşug gazdelor, sunt scurte și provin din
surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a
Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi, multe din ele, din tradiţiile locale.
Cel mai cunoscut cântec de stea este „Steaua sus răsare”, ale cărui versuri le redăm în cele ce
urmează:
„Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Și lumii vestește

Că astăzi curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Mesia.

Magii cum zăriră

Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază.

Și dacă porniră
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Și se închinară.

Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Având fiecare
Bucurie mare.
 Care bucurie
Și aici să fie
De la tinerețe
Pân’ la bătrânețe”

În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu „Steaua” se numesc „pițărăi” (pizărăi), în
credinţa populară, ei fiind purtători de noroc şi belșug. Aceștia sunt îmbrăcați în costume
populare sau în haine care ilustrează personaje biblice care au legătură sau au participat la
evenimentul nașterii Pruncului Iisus.
În funcție de zona folclorică, steaua poate lua forme diferite. În general, steaua are în
centru o icoană a Maicii Domnului cu pruncul Iisus, iar de jur împrejur niște brațe ce imită razele
unei stele, confecționate din lemn sau sârmă pe care se împletesc decorațiuni din hârtie colorată,
beteală, clopoței sau zurgălăi. Aceasta este așezată pe o coadă lungă din lemn pe care o ține în
mână un copil care manevrează steaua.
În general, în Ardeal, tinerii păstrează, cu sfințenie, aceste cântece și datini străbune,
realități ale folclorului românesc și ale bogăției noastre spirituale. Legătura cu tradiția este încă
foarte puternică, fiecare element al culturii românești reprezentând o moștenire care trebuie
transmisă și generațiilor viitoare.

 Bibliografie:
Bălăban, Narcisa Elena, Colinda - Biblia nescrisă a Nașterii Domnului, în Ziarul Lumina,
decembrie 2007.
Ghinoiu, Ion, Sărbători și obiceiuri românești, Editura Elion, București, 2002.
Papahagi, Tache, Mic dicționar folkloric, Editura Minerva, București, 1979.
Ursu, Nicolae, Folclor muzical din Banat și Transilvania (300 de colinde, cântece și jocuri),
Ed. Muzicalã, București, 1983.

 Sitografie:
https://www.crestinortodox.ro/craciun/craciun-ortodox/sarbatorile-iarna-romani-68390.html
https://dexonline.ro/
https://harlauletnografie.wordpress.com/2016/12/12/mersul-cu-steaua-traditii-de-craciun/
https://educarpatia.wordpress.com/2020/12/24/traditii-si-obiceiuri-de-craciun-in-ardeal/