“DUMNEZEU, ESTE IUBIRE!

Înv :Nistor Maria şi Filipov Elena

Şcoala Nr. 6 Piatra Neamţ
Motto:
„O bună educaţie religioasă trebuie să conducă pe elevi, încât aceştia să aibă, măcar
câteodată, obsesia altui tărâm, ideea altei existenţe infinit de înalte şi mai frumoase, ce
tronează peste noi şi este raţiunea noastră ultimă de a exista.”
(V. Băncilă, „Iniţierea religioasă a copilului”)

Potrivit revelaţiei biblice omul se efineşte ca fiinţă purtătoare şi promotoare de valori, a

cărui matrice originară este alcătuită de Creatorul său.
Învăţăturile care ne orânduiesc viaţa şi ne ghidează în tot ce întreprindem îşi au izvorul
în poruncile şi în normele de conduită înscrise în Cartea cărţilor. Firesc, ele s-au aşezat, prin
milenii, la temelia civilizaţiei omenirii. Tema valorilor este esenţială condiţiei umane. O analiză
privind ansamblul lor, ca şi structura lor, cum generează una din alta până la sursa supremă,
este o cerinţă imperioasă a spiritului uman.
Te întrebi adesea, cum şi cu ce să începi? Se vorbeşte frecvent de spiritualitate,
cultură, civilizaţie. Izvorul lor ni se înfăţişează ca o scară. În Sfânta Scriptură citim cum
Patriarhului Iacub i s-a descoperit imaginea unei „scări, care sprijinită pe pământ, cu vârful
atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi pogorau pe ea. ...în capul scării i s-a arătat
Domnul. Iată Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge... Uimit Patriarhul a zis: Cât
de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta, fără ca numai casa lui Dumnezeu,
aceasta e poarta Cerului” (Facerea: 28, 12 - 17)
Pe o asemenea poartă, privim şi ne străduim să înţelegem valorile către care noi
înşine suim. Şi se înţelege, edificiul lor, al tuturor valorilor, îşi are originea sus: „toată darea
cea bună şi tot darul desăvârşit, de sus este, pogorându-se de la Părintele Luminilor...”
(Iacob: 1, 17). Dar, întrucât noi suntem chemaţi să suim, începem de la locul nostru, de un-
de-i sprijină scara, de pe pământ.
Terenul în care pământul e cultivat şi transformat de om, poartă numele de civilizaţie.
La noi este veche civilizaţia. Când vorbim de civilizaţie, avem în vedere nu numai sensul său
material, ci şi pe cel spiritual, moral şi cultural-artistic. În viul vieţii, civilizaţia cuprinde în ce ne
priveşte pe noi românii, şi bogata tradiţie creştin-ortodoxă, cu ceremoniile, sărbătorile şi
lăcaşurile noastre de cult, reprezentative pentru tezaurul spiritual de inestimabilă valoare,
care se bucură de o binemeritată preţuire în întreaga lume. În şirul exemplelor, putem aminti
de Voroneţ, Suceviţa şi alte monumente din nordul Moldovei, incluse în patrimoniul
UNESCO, dar şi de impresionantele biserici de lemn maramureşene, ori legendara biserică
domnească de la Curtea de Argeş. În climatul de viaţă creştinească, de elevaţie generată de
modul cum prăznuim Crăciunul şi Paştele, naşterea, botezul ori cununia, s-au creat opere
reprezentative ale culturii.
Religia are o latură subiectivă şi una obiectivă. Latura subiectivă este dată de ceea ce
simte, de trăirea religioasă ca fapt sufletesc, iar latura obiectivă, de învăţătura de credinţă, de
ceea ce se învaţă.Pentru realizarea laturii obiective fără de care latura subiectivă nu are
suport, s-a reintrodus religia ca disciplină de învăţământ în şcoli. Educaţia religioasă a copiilor
este o necesitare fundamentală. Pentru părinţi, pentru învăţătorii obişnuiţi să vadă fiecare
aspect al vieţii în lumina poruncilor lui Dumnezeu, a educa religios copiii, înseamnă a-i ajuta
pe aceştia să câştige ceea ce Sf. Apostol Pavel numeşte „chipul lui Dumnezeu”.
 Bunul Dumnezeu

- Înger, îngeraşul meu, Gândul tău de faptă bună

Vreau să ştiu mai multe eus Soare, Apă, Are, Lună,
Despre bunul Dumnezeu! Floarea, care înfloreşte
- Dragul meu, copil cuminte Braţul ce te ocroteşte,
Ascultă şi ţine minte: Dumnezeu este în toate ,
Dumnezeu e Tatăl Sfânt În cuvinte şi în fapte!
Domn în Cer, Domn pe Pământ,

Dacă scopul vieţii noastre şi al copiilor noştri este dobândirea mântuirii, înseamnă că
fiecare aspect al ei trebuie tratat cu înţelepciune. Trebuie să insuflăm elevilor faptul că
înţelepciunea omenească nu este suficientă pentru a trăi respectând poruncile lui Hristos,
căci fără El, fără Dumnezeu, nu putem înfăptui nimic, iar toate realizările pe care le avem nu
s-ar fi înfăptuit dacă nu am fi fost ajutaţi de El.
Cel mai bun mijloc de a cunoaşte realităţile lumii zidite de Dumnezeu, lumea în care
trăim, este şcoala. Şi familia este un mijloc al creşterii copiilor în spirit religios. Am putea
spune că familia este biserica de acasă (Sf. Ioan Gură de Aur), iar biserica reprezintă casa
Domnului pe pământ.
A educa tânăre generaţie în spiritul credinţei înseamnă a creşte în iubire, încredere,
toleranţă, respect pentru aproape, preţuire pentru ceea ce înseamnă creaţia lui Dumnezeu:
oameni, natură, pământ. Pornind de la aceste priorităţi, fiecare din noi îşi poate propune să
îmbogăţească spiritual copiii prin transmiterea valorilor moralei creştine, prin cultivarea unui
comportament civic demn de credinţa creştină.

Îngerul alfabet
Mihai Constantin

La-nceput a fost cuvântul, În GRĂDINA GHETSIMANI.

El e dragoste şi har... I ICOANĂ ne-a adus
Bun creştin şi brav şcolar, Chipul Domnului IISUS.
Să-l cunosc îmi vine rândul. J aminte ne aduce
În cuvânt găsesc povaţă: Sfânta JERTFĂ de pe Cruce.
Să iubesc, să-nvăţ, să cred- K ne scrie, drag copil,
Sfântă scriere mă-nvaţă Literele lui KIRIL.
Îngerul... Alfabet. L... o lume însenina
A eprag de abecedar:s Cu LUMINĂ din LUMINĂ!
Sfânt ARHANGHEL,în ALTAR. M –MONAH, la MĂNĂSTIRE,
B de mână cu-o bunică Cheamă către MĂNĂSTIRE.
Spre BISERICĂ mă strigă. N e-a NAŞTERII vestire-
C e CRUCE, semn divin: NAZARETîn NEMURIRE.
„Birui-vei CONSTANTIN!” O e tâlc de OMILIE:
D e drum- al tău, almeu Fii bogat în omenie!
către Bunul DUMNEZEU. P ...POTIR cu sfânt odor,
E din EVANGHELII ştie Darul Blândului PĂSTOR.
Sfânta EUHARISTIE. R, retras în RUGĂCIUNE,
F cu florile – copii, De cărări spre RAI ne spune.
Cântă – „Osana” de FLORII. S ne-aduce învăţături:
G-n măslini s-adună unii Slova SFINTELOR SCRIPTURI.
 Ş – credinţei e oştean X e-n Sinaxar izvod
Primul Mucenic, ŞTEFAN. De la Sfântul XENOFONT.
T, de mână cu-o fetiţă, Y e-n botez sfinţit,
Duce flori la o TROIŢĂ. La Iordan, la YARDENIT.
Ţ ne-ndeamnă să-i cinstim Z nu-i zeu făr de folos,
Pe strămoşi în ŢINTIRIM. Ci ZIDIRE ÎNTRU HRISTOS!
U ţi-arată când posteşti. Şi aşa... câte-un verset,
UŞILE ÎMPĂRĂTEŞTI. A, B, C...X,Y,ZET...
V... veşmânt fără de preţ Mă învaţă-ncet, încet
E pictat la VORONEŢ. Să iubesc, să-nvăţ să cred.

Predarea religiei în şcoală are o importanţă deosebită în formarea tinerei generaţii.

Parcurgerea unor conţinuturi cu teme religioase prevăzute de programele şcolare pentru
diferite discipline, sau desfăşurarea unor activităţi extraşcolare pe aceleaşi teme, parteneriate
pe diferite teme, incluzând şi teme religioase, contribuie la aprofundarea şi valorificarea
cunoştinţelor însuşite de eleviîn orele de religie. Astfel, lecţiile de limba şi literatura română:
„Astăzi s-a născut Hristos!”, „La Paşti”, „Solul Golgotei”, etc. ne oferăposibilitatea de a
extrage pilde cu conţinut moral religios, folositoare comportamentului de zi cu zi al copilului.
De un real folos sunt proverbele, yicătorile şi ghicitorile pe care elevii le întâlnesc în
textele citite. Exemplificăm:
„Munca sfinţeşte locul”;
„Munca de ţi-o cauşi bine/ E şi Dumnezeu cu tine”
„Cine-n lume se târăşte/ Dumnezeu îl părăseşte”.
„Cine-ţi azvârle o piatră, azvârle-i o pâine”.
„Cel ce lucrează pământul lui se va îndestula de pâine, iar cel ce umblă după
lucruri de nimic se va sătura de sărăcie”.

„E trimis de Dumnezeu, „La Botezul Domnului

E ocrotitorul tău. Pe malul Iordanului
Te va apăra mereu Ni S-a pogorât de sus
Şi la bine, şi la greu. Chiar deasupra lui Iisus
Totdeauna ţi-e aproape Şi-a venit în zbor, din cer,
Şi ziua, şi-n miez de noapte.” În chip alb de porumbel.”
(Îngerul) (Sfântul Duh)

Considerăm că educaţia religioasă pune accent pe latura afectivă şi face apel la

sensibilitatea copiilor. Un rol important îl au învăţarea unor cântece religioase, în oricare
moment posibil. De aceeaşi importanţă sunt şi orele de educaţie plastică sau abilităţi practice
(icoane pe sticlă, lemnsau pietre, desene pe teme religioase,ouă încondeiate), având toate
un ecou deosebit în sufletul micilor şcolari.
Tot în sprijinul educaţiei creştine am organizat cu elevii activităţi extreşcolare, un rol
deosebit fiind acela al participării la unele slujbe religioase când s-a putut merge, fie doar la
slujbă ,fie prezentând scurte programe legate de anumite sărbători. Cu ocazia Crăciunului şi
a Paştelui n-au fost uitaţi bătrânii dan azilele de bătrâni sau copiii din casele de copii care au
primit mici daruri din partea lor.
Termenul de parteneriat s-a transformat astăzi într-un cuvânt la modă, la toate
nivelurile, tocmai pentru a sugera faptul că suntem cu toţii martorii şi actorii unui proces de
schimbare socială fără precedent şi avem nevoie de cuvinte noi care să definească un tip de
relaţie nou, o relaţie care funcţionează între două grupuri bine definite, cu drepturi şi îndatoriri
egale, pentru aducerea la îndeplinire a unui scop comun.
 Fără a minimaliza rolul lecţiilor cu multitudinea de strategii şi mijloace care pot fi
folosite, şezătorile literar religioase implică mai mult elevii la propria formare din punct de
vedere moral, civic şi religios. Ele crează un climat afectiv plăcut, diferit de cel al lecţiilor,
participativ şi stimulativ pentru copii.
Şezătorile literare se realizează în cadrul clasei sau cu clase diferite.
Parteneriatul în cadrul şezătorii este o alternativă de educare morală, civică şi
religioasă a copiilor, oferindu-le acestora cadrul eficient de îmbinare a ludicului cu informaţia
civică, morală şi religioasă dobândită în cadrul lecţiilor. Totodată, aceste activităţi oferă
învăţătorului prilejul optimizării formulelor organizatorice şi partcipative, prin eliminarea
tendinţelor expozitive,a îndoctrinării reproductive, ineficiente pentru cultivarea demnităţii şi
libertăţii individuale, iar copiilor le stă la dispoziţie cadrul propice exprimării propriilor idei şi
manufestării propriilor trăiri.
În cadrul parteneriatului şcolii cu biblioteca „G. T. Kirileanu” din Piatra Neamţ, una
dintre activităţi a fost cea intitulată „Dumnezeu este iubire ” şi a fost realizată cu ocazia marii
sărbătoi a Intrării Domnului în Ierusalim- Floriile. Activitatea s-a desfăşurat la bibliotecă. Mai
întâi li s-a vorbit elevilor despre importanţa acestei zile, după care elevii au redat în cântece şi
versuri slăvirea lui Iisus.
Redăm, partial, activitatea desfăşurată la acea dată:
Cu şase zile înainte de Paştile iudeilor, Domnul nostruIisus Hristos se afla din
nou în Betania, în casa părintelui său, Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
Pentru că se apropia sărbătoarea Paştelui, Iisus a pornit împreună cu ucenicii
Săi spre Ierusalim. Era într-o zi de Duminică.
Când s-a apropiat de oraş, El le-a spus la doi dintre ucenicii săi:
„Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi intrând în el, îndată veţi afla
unmânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-lşi aduceţi-l. Iar de vă
va zice cineva : De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el.” (Sfânta
Scriptură).
Ucenicii au făcut aşa cum le-a cerut Iisus. Întorcându-se cu mânzul, ei şi-au pus
hainele pe spatele acestuia şi Iisus aşezut pe el. Apoi, împreună cu ucenicii, Şi-a
continuat drumul spre Ierusalim.
În oraş erau foarte mulţi oameni care veniseră la sărbătoare. Auzind că vine
Iisus, bătrâni, tineri şi copii L-au întâmpinat ca pe un Împărat. Toţi doreau să-L vadă pe
Cel care săvârşise atâtea minuni. Ei ţineau în mâini ramuri de finic şi îşi aşterneau
hainele în calea Lui. Mulţimea care se strângea în faşa şi în spatele Lui Iisus, striga:
„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel.”
(Sfânta Scriptură). Asfel a intrat Iisus în cetatea Ierusalimului: ca un Împărat al păcii!
Printre cei care erau de faţă la Intrarea lui Iisus în Ierusalim se aflau fariseii şi
cărturarii. Aceştia s-au umplut de invidie şi de ură văzând cât de frumos a fost
întâmpinat Iisus.
Biserica ortodoxă sărbătoreşte acest eveniment în fiecare an cu o săptămână
înainte de Paşti, în zi de duminică. În această zi numită Duminica Floriilor, la biserică
se împart creştinilor crenguţe de salcie sfinţită(Salcia s-a făcut punte pe care a trecut
Maica Domnului, în căutarea Fiului,care era răstignit pe cruce, iar Maica Domnului a
binecuvântat-o să nu fie folosită pentru foc, ci să fie dusă la biserică şi sfinţită.).
acestea amintesc de ramurile de finic cu care evreii L-a întâmpinat pe Domnul nostru
Iisus Hristos când a intrat în Ierusalim. Creştinii împletesc din aceste crenguţi coroniţe
pe care le pun la icoanele de acasă.
 Colind de Florii
(din creaţia populară)

Azi cu toţi să prăznuim Pruncii cu stâlpări în mână

Pe Dumnezeu să-L mărim Cântă cu toţi împreună:
Hristos vine-ncetinel Osana dintru-nălţime
Spre patimă ca un miel Că Hristos Împărat vine.
O, minune, o minune! O, minune, o minune!
Azi intră-n Ierusalim La poartă e- ntâpinat,
Călarepe-un mânz asin Toţi Osana I-au cântat,
De popor e aşteptat Osana dintru-nălţime
Ca un mare Împărat. Că Hristos Împărat vine.
O, minune, o minune! O, minune, o minune!

Floriile
De V. Alecsandri

Iată zile-ncălzitoare Lumea-i toată-n sărbătoare

După grele vijelii, Ah! Ferice-i de copii!
Vin Floriile cu soare Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu florii! Şi soarele cu florii!

Primăvara-ncălzitoare Pe câmp, floare-i lângă floare

Scoate iarba pe câmpii, Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu florii! Şi soarele cu florii!

De florii
de Silvia Mălinici

Sionul e în sărbătoare De crengi de palmieri şi flori

Cum alta încă n-a mai fost. Strigau: „Mesia vine!”
Încet, pe mîgîruş călare,
Sosi Domnul Iisus Hristos. Şi fiecare încerca
În faţă să ajungă,
Mulţimi de mame şi copii, Să afle la El ajutor
Bărbaţi cu braţe pline Şi haina să-i atingă.

Sărbătoarea Floriilor
de Elena Fâcă- Podoleanu

Astăzi sunt Floriile Lăcrămioare şi brânduşe,

Şi florile sărbătoresc, Camelii şi Micşunele
Căci toate au un nume
Cu care se măndresc: Într-o horă se prind toate,
Ziua lor e-o sărbătoare.
Margarete şi Narcise, De va fi o zi senină,
Ghiocei şi Viorele, Şi de Paşte va fi soare.
 Iubire
N. Carpen

Poţi pământu-n mâini să-l ţii, Nu eşti falcă, nici suspin,

Poţi să mori şi poţi să-nvii,
Poţi domn mare ca să fii
Şi stăpân peste fire,
Poţi să scazi şi poţi să creşti,
Poţi vorbi în limbi cereşti,
Dar să ştii: nimic nu eşti,
Dacă n-ai iubire.
De-ai avea toată ştiinţa
De sub cer...toată crediţa
Casă schimbi la mulţi fiinţa
Numai cu o zâmbire,
Nici durere, nici alin;
Eşti ca cel mai aspru spin,
Dacă n-ai iubire.
De ţi-ai da averea toată
Pentru cei lipsiţi din gloată,
Corpu-ţi fie-ntins pe roată
Ori adus jertfire,
Nu eşti nici măcar pitic,
Eşti sub stele cel mai mic,
Eşti nimic, nimic, nimic,
Dacă n-ai iubire...

Considerăm că nu este important cât de des facem aceste activităţi, importantă fiind
intensitatea trăirilor afective ale copiilor în aceste momente şi cum se răsfrâng ele în
comportamentul lor moral de zi cu zi. Cadrului didactic îi revine sarcina de a se apleca cu
grijă, răbdare şi înţelegere şi numai în cunoştinţă de cauză asupra educaţiei religioase a
copiilor.
Dacă în şcoală pregătim o temelie solidă, sperăm ca rezultatul strădaniei să nu
întârzie prea mult.

Bibliografie

Popescu, A. Cum să-i învăţăm pe copii religia?, Bucureşti, Ed.

„Anastasia”,1995
Băncilă, Vasile Iniţierea religioasă a copilului, Bucureşti, Ed. „Anastasia”,1996
Cucoş, C. Educaţia religioasă- repere teoretice şi metodice, Iaşi, Ed.
„Polirom”, 1999
Leonte, Laetiţia Ucenicul lui Hristos, Bucureşti, Ed. „Crater”,1998