You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: TABOR. Revistă de cultură şi spiritualitate românească

TABOR. Romanian Review for Culture and Spirituality

Location: Romania
Author(s): Vasilios Kalliakmanis
Title: Contribuţia teologiei Stareţului Sofronie în procesul de educare a copiilor
The contribution of the Theology of Elder Sophrony to the task of raising children
Issue: 09/2017
Citation Vasilios Kalliakmanis. "Contribuţia teologiei Stareţului Sofronie în procesul de educare a
style: copiilor". TABOR. Revistă de cultură şi spiritualitate românească 09:5-10.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=903085
CEEOL copyright 2022

Theologica
Contribuţia teologiei Stareţului Sofronie
în procesul de educare a copiilor*

VASILIOS KALLIAKMANIS

O
„
dată, de Paşti, (...), ieşeam pe poarta mare a Mănăstirii către noul corp de chilii al Schim-
bării la Faţă, şi văd că aleargă către mine un băieţel de vreo patru ani, cu faţă veselă –
harul lui Dumnezeu veseleşte pruncii. Aveam la mine un ou, şi l-am dat băieţelului. El s-a
bucurat şi a alergat la tatăl său ca să-i arate darul. Şi pentru această nimica toată am primit
de la Dumnezeu mare bucurie şi iubeam toată zidirea lui Dumnezeu, şi simţeam puternic
Duhul lui Dumnezeu în suflet. Ajungând la chilie, din durere pentru lume m-am rugat mult
lui Dumnezeu cu plâns. O, Duhule Sfinte, locuieşte în noi pentru totdeauna; cu Tine bine este
nouă”1.
Am început cu acest fragment în care Sareţul Sofronie evocă experienţa Sfântului Siluan
Athonitul, pentru a se lega toate câte vor fi spuse în continuare. Căci, dacă contactul cu un co-
pil duce la experienţa Duhului Sfânt, atrăgând vizitarea Harului, oare nu au mai întâi părinţii
nevoie de instruire creştină iar apoi copiii?
Stareţul Sofronie Saharov (1896-1993) care a marcat sec. XX prin lucrarea sa, era o per-
sonalitate dinamică, multifaţetată şi multitalentată. Ascet, duhovnic în Sfântul Munte şi în
Europa, teolog, scriitor cult, iconar, autor de poeme şi rugăciuni liturgice dar şi pictor, Stare-
ţul Sofronie era un om al duhului şi al artei, autentic căutător al adevărului dumnezeiesc.
Înţeleptul Stareţ nu a elaborat nici un studiu despre viaţa de familie sau despre educa-
ţia creştină a copiilor. În scrierile sale sunt aprofundate teme delicate ale vieţii duhovniceşti
presupunând o desăvârşită asimilare a învăţăturii dogmatice a Bisericii. Este rezultatul co-
Tabor, nr. 9, septembrie, 2017

muniunii cu Dumnezeu cel în Treime închinat, de aceea, nu este suficientă doar studierea
lor atentă şi delectarea intelectuală cu ele. Pentru a le înţelege, este necesară participarea
personală la experienţa liturgică şi niptică, devenită comoara Bisericii. De altfel, încercarea
de a înţelege raţional taina lui Dumnezeu şi plinirea celor ce depăşesc logica omenească

*
Acest studiu a apărut în volumul Părintele Sofronie – Teologul Luminii necreate (Sfânta Mare Mănăstire
Vatopedu, Sfântul Munte, 2008, pp. 457-470), care reuneşte actele Simpozionului internaţional cu acelaşi
nume, din 2007, organizat la Atena de către Mănăstirea athonită Vatopedu şi un eminent comitet ştiinţific
format din profesori universitari de teologie din Grecia. Volumul e în curs de publicare la Editura Renaşterea.
1
Arhim. SOFRONIE, Cuviosul Siluan Athonitul, Edit. Accent Print, Suceava, 2013, trad. Ierom. Rafail Noica, p. 387.

CEEOL copyright 2022

CEEOL copyright 2022

Vasilios Kalliakmanis

prin cugetare şi imaginaţie nestăvilită, duc la rătăcire2. De aceea este nevoie de o deosebită
Theologica
atenţie.
Pentru fericitul Stareţ, conştiinţa dogmatică ortodoxă, produsul a multor ani de căutare,
asceză şi rugăciune fierbinte, constituie fundamentul teologiei sale. Se poate să nu fi alcătuit
un studiu special privitor la educaţia copiilor dar a acordat multă atenţie copiilor ce vizitau
Mănăstirea împreună cu părinţii lor. Este reprezentativă imaginea în care Stareţul comunica
cu aceştia. Îşi pleca genunchii ajungând la statura lor, îşi cobora chipul la nivelul chipului lor,
îi atingea uşor pe frunte sau pe cap şi conversa cu ei din toată inima. Această imagine arată
clar coborârea sa la măsura copiilor, coborâre ce are atât un caracter simbolic cât şi unul real.
Totodată, după cum mărturisesc pelerinii care au avut ocazia de a-i fi aproape, Stareţul parti-
cipa fervent la sărbătorile zilelor de naştere ale copiilor, ce aveau loc în Mănăstire. Şi când ne
gândim că Stareţul trăia ca isihast în Mănăstire. Această atitudine este consecinţa unei teologii
a kenozei, teologie răspândită în scrierile sale. Astfel, în laboratorul duhovnicesc al Mănăstirii
Sfântul Ioan Botezătorul de la Essex, vizitat de multe familii creştine, s-a format la iniţiativa
părintelui, un cadru desăvârşit de instruire creştină, iar acest lucru este concentrat în cele două
cărţi ale Maicii Magdalena, al căror conţinut depăşesc şase sute de pagini.3 Vom dezvolta su-
biectul de faţă sprijinindu-ne pe conţinutul acestor cărţi precum şi pe al altor scrieri şi referiri
ale Stareţului Sofronie. Practic, expunerea noastră nu poate fi deplină, ea raportându-se numai
la anumite aspecte ale acestui subiect. De altfel, fiecare familie este deosebită, dar şi fiecare
copil are un caracter diferit, astfel încât şi instruirea trebuie să fie adecvată.
Necesitatea pastorală de predare a credinţei creştin-ortodoxe copiilor este imperativă
în zilele noastre, în care mediul social este nefavorabil. Vremurile în care trăim favorizează
şi cultivă neascultarea, rivalitatea, autoindulgenţa, trândăvia şi lipsa voinţei. În acelaşi timp,
minimalizează criteriile morale şi creează o atmosferă neprielnică şi un mediu nesănătos
pentru familiile şi copiii care vor să trăiască conştiincios o viaţă creştină. Dar probleme apar
şi în cadrul familiilor creştine. De aceea, cei care lucrează cu copii, realizează adesea că cei
care au nevoie de iniţiere în viaţa duhovnicească sunt, în primul rând, părinţii. Căci, pentru
copii nu este atât de important ceea ce spun părinţii, cât ceea ce fac părinţii. Nu sunt atenţi la
vorbe dar imită negreşit modul de viaţă al acestora. Astfel, viaţa părinţilor se reflectă în via-
ţa copiilor. Ipocrizia, religiozitatea tipiconală, viaţa creştină convenţională şi egocentrismul
părinţilor se transmit copiilor, devenind comportamentul lor în viaţa de zi cu zi. Pe de altă
parte, sinceritatea, viaţa duhovnicească adevărată, cu toate greutăţile ei, conduita ecleziasti-
că smerită, înfloresc cu uşurinţă în adâncul inimii copiilor, încă de la vârstă fragedă.
Dacă scopul vieţii creştinului este sfinţenia iar educaţia, după Sfântul Ioan Gură de Aur,
este „împărtăşirea sfinţeniei”4, se înţelege câtă responsabilitate avem, ca părinţi, de a forma
şi modela persoane-receptor ale harului dumnezeiesc. Deoarece copiii sunt persoane „în de-
venire” dar şi mădulare depline ale Bisericii.5 Iar educaţia începe din pântecele mamei, odată
ce fătul primeşte excitaţiile acesteia, ele determinând în mare măsură starea sa afectivă dar şi
duhovnicească6. Poate că la acest adevăr face aluzie şi Evanghelistul Luca, doctor de profesie,
când descrie întâlnirea Maicii Domnului cu mama Înaintemergătorului, Elisabeta, în casa lui
Tabor, nr. 9, septembrie, 2017

Zaharia. După îmbrăţişarea celor două femei, Elisabeta, umplându-se de Duhul Sfânt, măr-
turiseşte Maicii Domnului: „Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a
2
G. I. MANTZARIDIS, Studiul sociabilităţii în manifestarea sa verticală şi orizontală, „Participarea la lucrarea dum-
nezeiască, condiţie a realizării principiului ipostatic în om”. Volum omagial dedicat profesorului onorific Vasilios
Ioultsis, Edit. Kyriakidi, Tesalonic, 2007, p. 167.
3
Prima carte are titlul: Gânduri despre copii în Biserica Ortodoxă de azi, Essex, Anglia, 1999, pp. 132, iar a doua:
Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă, Essex, Anglia, 2007, pp. 477.
4
Omilie la Evrei 29, 3, PG 63, 205.
5
Mca. MAGDALENA, Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă, p. 368.
6
Mca. MAGDALENA, Gânduri despre copii în Biserica Ortodoxă de azi, p. 24.

CEEOL copyright 2022