Exemple de activități în timpul excursiilor

Paleta cu culori
Tema: „Mediile de viaţă ale plantelor”; ”Anotimpurile”
Pe o paletă am alipit mai multe cercuri cu culori diferite, iar elevii în timpul excursiei
au strîns plante uscate şi le-au plasat la culoarea respectivă.
Ce culori aţi observat? Ce caracterizează aceste culori?
Anotimpul vara multicolor; Primavara – verde; toamna – galben, iarna – cafeniu,
negru. În acest mod am aflat că pentru fiecare anotimp e caracteristică o anumită culoare.

Care şi încotro?
Tema: „Plantele şi mediile lor de viaţă”
Ca să ne convingem că elevii deosebesc un copac de altul (pinul de mesteacăn); ca să
ne convingem dacă au însuşit tema, dăm însărcinarea ca fetiţele să alerge pînă la mesteacăn,
iar băieţii la salcie, în următorul mod noi învăţătorii observăm care elevi au însuşit tema.
Prin intermediul acestei activităţi noi dezvoltăm la elevi grija faţă de copacii din
mediul înconjurător, atitudinea faţă de plante, află despre importanţa acestor plante în viaţa
omului şi a animalelor.

Cîte firicele de iarbă striveşte talpa noastră?

Tema: „Să ocrotim natura”
Mergînd în parc cu piciorul noi călcăm multe plante şi pentru a evita distrugerea
plantelor am realizat activitatea – Cîte firicele de iarbă distruge talpa noastră.
Am decupat o talpă şi am plasat-o pe iarbă. Am constatat că un picior distruge în
medie 6-7 plante, dar cu ambele picioare 12-14 plante, dar mergînd trei elevi cu ambele
picioare se distrug aproximativ 48 de plante.
Ca să evităm distrugerea în masă a plantelor care ne îmbunătăţeşte aerul cu oxigen şi
ne redau viaţă prin fiecare plantă, trebuie să mergem pe trotuare, care sunt plasate special
pentru a evita distrugerea parţială a plantelor.
Prin intermediul acestei activităţi dezvoltăm la elevi responsabilitatea faţă de natură.
Modelarea coajei de copac
Tema: „Trăim aceeaşi viaţă cu natura”
Am înconjurat tulpina copacului cu o foaie albă şi cu creioanele de ceară am colorat
foaia, în rezultat am primit amprentele coajei de copac.
 Prin intermediul acestei activităţi noi dezvoltăm la elevi respectul şi dragostea faţă de
natură, oferim posibilitate de a recunoaşte copacii după cojile sale şi executarea unei expoziţii
din coji de copaci, fără a le distruge
Descoperirea copacilor
Înainte de a întreprinde o excursie de descoperiri într-o pădure veritabilă, vom căuta
o zonă cu mulţi copaci diferiţi. Pentru a desfăşura această activitate avem nevoie de un prosop
pentru a fi legat la ochi şi de hîrtie pentru a o pune între ochi şi prosop.
Copiii se grupează în perechi. Un copil va fi legat la ochi. Copilul care vede, îl va
conduce pe cel „orb” către un copac, pe un drum ocolit. Cu acest copac, copilul va face
cunoştinţă: va mirosi frunzele, va simţi, va pipăi copacul, pînă cînd va deveni atît de cunoscut
încît să poată fi regăsit şi fără să fie legat la ochi.
După o vreme, copiii vor merge iar pe un drum ocolit către locul de plecare. Acum
copilul „văzător” va încerca să-şi regăsească copacul.
Apoi rolurile vor fi schimbate. Din această activitate elevii află despre copaci că ei
nu se deosebesc unii de alţii doar prin aspect, aparenţe şi printr-un miros al lor, propriu, dar se
pot simţi diferit şi la pipăit.
Această activitate va dezvlta la elevi simţurile estetice şi grija faţă de copacii
descoperiţi.
Umbrela de ploaie
Copii ţin o umbrelă deschisă întoarsă sub un copac, e scuturat sau în al cărui trunchi
se ciocăneşte. Vor cădea în umbrelă insecte, păiangeni şi altele.
Animalele trebuie cercetate cu lupa la faţa locului. În acest fel copiilor le va fi
înfrînată timiditatea şi frica faţă de insecte, în care se vor recunoaşte locuitorii folositori
pădurii.
Această activitate dezvoltă la elevi grija şi atitudinea pozitivă faţă de insecte.
Cum „mănîncă” cele mai mici fiinţe?
În timpul excursiilor putem confecţiona o floare artificială dintr-o farfurie de carton,
o bucăţică de hîrtie absorbantă (şerveţelul de buzunar) sau alt material absorbant pe care
picurăm un lichid dulce de exemplu: miere, sirop. „Florile” noastre se plantează într-o
poieniţă. Nu durează mult pînă cînd albinele, fluturii sau alte insecte se aşează pe „floarea
noastră, îşi scot uneltele absorbante şi îşi iau prînzul astfel că pot fi privite pe îndelete. Noi
înşine putem verifica cum bea apă fluturile. Astfel noi dezvoltăm la elevii claselor primare
atitudini de îngrijire a insectelor din pădure. Prin intermediul acestei activităţi dezvoltăm la
elevi gîndirea conştientă.
Copacul care rîde şi plînge
Învăţătoarea în timpul excursie alege doi copaci. Un copac cu faţa zîmbitoare – adică
înalt cu coroana deasă, cu frunzele verzi care strălucesc la soare; iar alt copac cu o faţă tristă –
cu crengile rupte, cu tulpina într-o parte putredă, cu frunzele gălbui. Copiii primesc mai multe
tichete rotunde pe care notează ce foloseşte şi ce dăunează copacilor şi pe care le atribuie
copacului trist acele argumente pentru el (ex.: oamenii rup crengile); iar pentru copacul care
rîde acele argumente pentru el (ex.: un copil la stropit cu apă). Această activitate dezvoltă la
elevi atitudinea pozitivă faţă de pădurile distruse.
Pădurea ca mediu de viaţă pentru animale
Excursia în pădure cu elevii şcolii primare către o zonă aleasă din timp. Învăţătoarea
propune elevilor un anumit copac; elevii îl studiază în mod special – scobitori, cuiburi de
păsări, gîndăcii, omizi, veveriţe; chibzuim cui îi aparţine cuibul, cine locuieşte în scorbură, de
ce multe animale ce locuiesc în pădure nu pot fi observate în timpul zilei. Caracterizează
copacul şi spunem cum se numeşte. Această activitate dezvoltă atitudinea grijulie faţă de
veţuitoarele din pădure.
De-a ascunselea
De-a lungul unei poteci de 20 de metri se vor răsfira 10-15 obiecte naturale şi
artificiale, dintre care cîteva trebuie să se distingă clar, poate un bec sau un balon, altele
trebuie să fie introduse în mediul lor pentru a fi greu de distins, o ramură de frag, una de arţar.
Copiii vor merge separat şi distanţaţi de-a lungul potecii încercînd pe cît este de posibil să le
descopere (fără să le ia) obiectele acunse, după care vor relata cîte din ele au fost depistate.
Vor merge iar pe potecă doar acum împreună, arîtînd unul altuia obiectele ascunse pe care le-
a depistat fiecare. Această activitate dezvoltă elevilor grija faţă de pădure şi obiectele naturale
din pădure.

Pădurea în sticlă
Elevii vor fi anunţaţi din timp ca să aducă de acasă cosmetice sau obiecte de baie,
spreiuri care pătrund pretinse esenţiale din pădure. Se va verifica în comun mirosul fiecărui
obiect adus, discutîndu-se mai apoi asupra fiecărui articol: de exemplu, din ce substanţă este
produs „mirosul de brad pentru WC”. Noi menţionăm elevilor că prpoducătorii de cosmetice
nu respectă toate regulile de protecţie a naturii, ei folosesc pentru cosmetice şi plante, flori
care sunt pe cale de dispariţie şi care sunt menţionate în Cartea Roşie. Prin intermediul acestei
activităţi dezvoltăm la elevi atitudinea de a ocroti natura care e pe cale de dispariţie.

Căutarea
În timpul excursie la lecţiile de Ştiinţe se poate organiza o astfel de activitate
„Căutarea”. Se vor urmări nu numai urmele dar şi resturile pe care animalele le lasă în pădure:
plasă de păiangeni, resturi de hrană pe frunze şi ciuperci, rosături pe ramuri şi coji de copaci,
resturi din gustarea de după amează a veveriţelor. Misiunea trecută pe fişa de lucru este de a
căuta în împrejurimi despre existenţa animalelor, scoţîndu-se în evidenţă (întrebări, cărţi:
Aman – Insecte ale pădurii; Neudamm – Cine a fost oare aceasta? Ce animale le-au făcut?) şi
ce animale au făcut respectiva urmă. Pentru aceasta e necesar să descoperim flora şi fauna
naturale şi chiar să cunoaştem că toate au o funcţie în natură. Totul e important în natură,
chiar şi ciupercile albe, otrăvitoare care au fost mîncate de iepure. Această activitate dezvoltă
elevilor respectul faţă de vieţuitoarele din pădure.
 La drum cu lupa
Copiii vor face o expediţie în lumea lucrurilor mici. Ei se plasează de-a lungul unei
sfori nu mai mare de 2 metri mergînd de-a buşelea cu o lupă în mîină, ei descoperă minunile
naturii, firele de iarbă care se îndoaie sub greutatea picăturilor de rouă colorate precum
curcubeul, a unui gîndac colorat auriu. Veţi rămîne uimiţi cu cîtă bucurire cercetează copiii şi
în special cei mici lumea fiinţelor minuscule.
Totul începe astfel. Copiii îşi aleg ei înşişi o porţiune de drum care le pare lor
promiţătoare şi-şi întind acolo sfoara. Se dă fiecărui copil o lupă în mîină. Lumea trăieşte ca şi
cum ar fi redusă la dimensiunea unei furnici. Puteţi stîrni fantezia copiilor prin întrebări: în
care lume te mişti? Care îţi sunt vecinii cei mai apropiaţi? Ce are de gînd acest păiangen? Te
va mînca sau te va lua în spate? Cum te-ai simţi dacă ai fi acest gîndac mic, verde metalic?
Cum îşi petrece el timpul?
Le voi spune copiilor de la început că nu mai au voie să-şi ridice ochii mai mult de
30 de cm de la pămînt.
Prin intermediul acestei activităţi, cînd elevii intră în contact direct cu aceste
vieţuitoare mici, această activitate dezvoltă respectul faţă de vieţuitoarele din pădure.

Lucrul cu copacul meu

În timpul excursiei învăţătorul spune mai multe ghicitori cu răspunsul: stejar, arţar,
salcie, salcîm, nuc, etc. Copilul care ghiceşte ghicitoarea cu un anumit copac învăţătoarea le
pune sarcina ca elevii să studieze copacul: prin ce se aseamănă copacul meu cu copacul
colegului meu, frunza, coroana, volumul, înălţimea. Copiii atrag atenţia la frunzele copacilor,
crengi, tulpină dacă nu sunt bolnave. Dau însărcinarea să spună fiecare elev cei şi din ce
cauză. Copacul e pe jumătate uscat, e bolnav, e putred, are atacatori (omizi).
În acest fel la această activitate noi dezvoltăm la copil respectul faţă de arbori şi faţă
de mediul înconjurător.

Mediul natural
Realizînd excursii în pădure: lăsăm copiii să fie curioşi, să descopere şi să
scotocească; aceste lucruri pot duce la creşterea încrederii copiilor în ei înşişi. Prin
descoperirea farmecului pădurii, copacul fermecat, cartea frunzelor păduriii, fligranul
frunzelor.
Învit copiii la jocul „pădurarul” şi le dau însărcinarea, cum ar contribui ei, ca fiind
timp de 5-10 minute în rol de pădurar, la îmbunătăţirea şi îngrijirea copacilor?
Această activitate dezvoltă copiilor grija, unele intenţii proprii pentru protejarea
mediului.

Jocul ghemului
 În timpul excursiei putem organiza o activitate ca de exemplu „Jocul ghemului”.
Scopul acestui joc este ca să se alcătuiască un lanţ trofic şi să conştientizeze necesitatea
menţinerii lanţului trofic.
Elevii vor purta un ecuson cu numele unui element al lanţului trofic. Se va începe cu
energia solară (cadrul didactic).
Aceasta va avea în mîină un ghem. Va păstra capătul firului şi va arunca ghemul cu
aţă către următorul element (iarbă, alge, frunze). Copilul care va fi planta va alege un animal
care ar putea să-l mănînce (şarpe, cerb, şoarece etc.) şi va arunca ghemul unui carnivor (uliu,
vulpe, broască) ţinînd şi el de fir. Cînd ghemul ajunge la animal de pradă care nu poate fi
mîncat de altul,acesta va muri de bătrîneţe şi ghemul va fi dat furnicilor, bacteriilopr care
atacă un corp neînsufleţit şi transferă energia animalului în sol, iar ghemul se va întoarce din
nou la soare marcînd un nou ciclu.
Copiii se vor afla în faţa unei adevărate reţele, pe măsură ce ghemul este deşirat.
Se va cere copiilor să distrugă o parte a reţelei printr-o aşa zisă catastrofă naturală
pentru a observa cum este afectat lanţul şi pentru a demonstra interdependenţa dintre verigile
lanţului trofic.
Prin intermediul acestui joc noi putem arăta că dacă o parte a reţelei este distrusă,
atunci trebuie să menţionăm elevilor că dacă vor distruge un fluture, se poate întîmpla o
distrugere a lanţului trofic şi pădurea nu va mai fi într-o armonie aşa frumoasă şi sigură
precum era.
Această activitate le dezvoltă elevilor simţul estetic.
La sfîrşitul excursiilor noi organizăm o expoziţie în clasă cu elevii, în felul acesta ei
îşi vor aminti edspre cele discutate, învăţate în timpul excursiilor de fiecare dată cînd le vor
privi. Elevilor le place foarte mult să-şi vadă capodoperele realizate de ei într-o expoziţie şi le
creăm şi o stare de spirit veselă.