Școlile de management.

Tipuri de manageri

1. scoala clasica (traditionala) este reprezentata de F.W. Taylor, considerat fondatorul

stiintei managementului, care în lucrarea sa "The Principles of Scientific Management" publicata în
anul 1911 arata ca "sistemul managementului stiintific implica o revolutie completa a starii de spirit
a muncitorilor si în acelasi timp o revolutie a starii de spirit a celor care sunt de partea conducerii",
identificând urmatoarele principii fundamentale ale managementului:
* Studiul tuturor cunostintelor traditionale, înregistrarea, clasificarea si transformarea acestora în
legi stiintifice;
* Selectia stiintifica a muncitorilor, perfectionarea calitatii si cunostintelor acestora;
* Punerea în aplicare a studiului muncii de catre muncitori stiintific antrenati;
* Repartizarea aproape egala a muncii executate în întreprindere între muncitori si manageri;
* Realizarea cooperarii între oameni, în locul individualismului haotic.
Alti reprezentanti de seama ai acestei scoli sunt: H. Fayol, G. Barth, H. Gantt, Frank
si Lillian Gilbreth, E. Filene, H. Koontz, C. O'Donnel.
2. scoala cantitativa este reprezentata de A. Kauffman, J. Starr, C. Afanisiev, F. Goronzy si
se caracterizeaza prin rigurozitatea abordarii fenomenelor si proceselor de management, prin
cresterea gradului de fundamentare a deciziilor folosind instrumentarul matematic si statistic.
Studiile elaborate în scoala cantitativa s-au concentrat asupra activitatii de productie, a functiilor de
previziune si organizare, meritele principale constând în adaptarea instrumentarului statistico-
matematic la cerintele practicii economice, conferind un plus de rigurozitate si precizie analizelor
manageriale si solutiilor strategice propuse.

3. scoala sistemica - reprezinta de fapt o sinteza a scolilor precedente, fiind un rezultat al

cresterii gradului de complexitate al fenomenelor economice, manageriale si nu numai. La baza
ideilor acestei scoli sta conceptul de "sistem", care reprezinta un "ansamblu de elemente organizat
pe baza legaturilor de interconditionare, a carui functionare permite atingerea unor obiective".
Asadar, organizatia de tip economic, firma, este vazuta ca un sistem complex (productiv, social,
economic) aflat în strânsa interdependenta cu mediul ambiant.

Dintre reprezentantii acestei scoli, enumeram: P. Drucker, H. Mintzberg, M. Porter, J. Child,

H.A. Simon, C. Barnard, etc.
Aportul major al acestei scoli este abordarea firmei într-o viziune sistemica,
multidisciplinara si identificarea unor modalitati de crestere a eficientei economice prin structurare,
adaptare la mediul ambiant si nu în ultimul rând prin accentul pus pe relatiile dintre elementele de
baza ale sistemului.
4. scoala contextuala

Desi multti autori considera contemporana scoala sistemica, un grup de manageri,

consulatanti si cercetatori ai secolului XXI, au fondat scoala contextuala care are la baza premisa ca
nu exista "reteta succesului" în management, respingând cu fermitate ideea formularii unor
principii, metode si tehnici de conducere universal valabile.

scoala contextuala recomanda fiecaru manager sa identifice contextul în care evolueaza

firma pe care o conduc si sa aleaga acele metode si instrumente sau sa respecte acele principii si
reguli care sunt adecvate, compatibile cu situatia respectiva. Cu alte cuvinte, sa alegi solutia
potrivita la momentul potrivit, fara a fi tributar unor reguli stricte pe care le recomanda stiinta
managementului. Chiar daca de exemplu, un stil de management participativ este recomandat de
stiinta managementului în defavoarea unui stil autoritar, adoptarea sa în orice situatie nu garanteaza
succesul. Într-un anumit context, un stil de management autoritar poate fi eficient - de exemplu în
conditiile în care angajatii unei firme nu-si asuma responsabilitati, nu au initiativa, sunt delasatori si
sunt antrenati doar de stimulente materiale.

În concluzie, acelasi stil de management practicat în contexte diferite, poate avea consecinte
diametral opuse.
Tipuri de manageri
2. TIPURI DE MANAGERI

'Managerul conducator': se distinge printr-un talent nativ deosebit, printr-o mare capacitate de luare
a deciziilor, este penetrant in relatiile cu oamenii, respectat, atat la nivele superioare, cat si
inferioare; se bucura de un inalt prestigiu si de o mare autoritate.

Concluzie: Manager de top, despre care se spune ca este "nascut nu facut', este de preferat in toate
cazurile, mai 959f54j ales in situatii deosebite, datorita competentei, capacitatii de a reuni oamenii
si de a-i determina sa se implice in actiuni dificile.

In lipsa unui control adecvat, a unui sistem democratic guvernat de legi corespunzatoare, acesta
poate deveni dictator.
'Managerul constructor' se caracterizeaza prin echilibru intre calitatile native si cele formative,
prevaland totusi ultimele; este meticulos in tot ceea ce intreprinde, fiind preocupat de
fundamentarea deciziei fara fisuri; evita riscurile si prefera stabilitatea fata de schimbari.

Concluzie: 'Managerul constructor' este de preferat in conditii de normalitate. in cazul acestui tip de
manager, exista riscul sa devina conservator, fiind depasit, la un moment dat, de cerintele dinamice
ale vietii contemporane.

'Managerul distrugator': este inclinat spre distrugerea structurilor existente, fiind de preferat pentru a
inlatura structuri invechite, ce nu mai corespund conditiilor noi aparute in viata economico-sociala.
Pentru a nu produce dezechilibre in activitatea unitatii conduse, este necesar sa fie sprijinit de
consilieri competenti, care actioneaza intr-un sistem de legi ferme si constructive.

Concluzie: 'Managerul distrugator' necesar in conditii de criza comporta riscul aventurismului, a

distrugerii de dragul distrugerii, risc care poate fi prevenit printr-o echipa competenta de consilieri.

- 'Managerul inovator': este acel conducator ce se situeaza in avangarda profesiei sale datorita
inclinatiei deosebite catre inovatie, catre schimbari datorate cerintelor reale ale vietii socio-
economice.
Concluzie: 'Managerul inovator' corespunde pe deplin cerintelor dinamice ale progresului tehnico-
stiintific, prioritatea ferma pe agenda lui manageriala fiind inventia si inovatia. Se recomanda sa nu
neglijeze aspectul economic si cel social al inovarii.