CARACTERUL

1. Definire şi caracterizare generală

Etimologic termenul de „caracter” provine din limba greacă

semnificând tipar, semn, pecete şi desemnează ceea ce este
caracteristic pentru un om, modul propriu al acestuia de a se comporta
în relaţiile cu alţii.

În sens larg, termenul de „caracter” este sinonim cu cel de

„personalitate ” desemnând portretul psiho-moral

Prin specificul său, caracterul se dovedeşte a fi expresia întregului

sistem al personalităţii, una dintre laturile majore ale acestuia şi anume
latura relaţional-valorică.

Caracterul este totalitatea însuşirilor psihice esenţiale şi stabile care se

exprimă în valorile promovate şi prin atitudinile (comportamentul)
omului în raport cu diferite domenii ale vieţii sociale şi în raport cu sine.

a. Caracter - temperament:
 T este innascut, iar C este dobandit
 T este neutru din punct de vedere socio-moral, iar C poate să fie
valorizat d.p.d.v. socio-moral
b. Caracter – aptitudini:
 în timp ce aptitudinea este un sistem sau subsistem de operaţii
superior dezvoltate investite în activitate şi care se evaluează
după rezultatele obţinute, caracterul se referă la atitudinea faţă
de diferite laturi ale realităţii (grijuliu,delăsător, ordonat)
 între aptitudini şi trăsăturile de caracter pot exista relaţii
discordante sau concordante, inteligent, dar leneş

2. Structura caracterului
- sunt incluse sisteme de atitudini şi sisteme de trăsături de voinţă
Atitudinea este un ansamblu de reacţii personale faţă de un obiect
determinat prin intermediul căreia subiectul îşi reglează selectiv
conduita în funcţie de anumite valori.

În funcţie de domeniul în care se manifestă, există:

- atitudini faţă de sine (positive: modestia, încrederea în forţele
proprii)
(negative: orgoliul, desconsiderarea de sine)
- atitudini faţă de semeni şi faţă de societate:
 dragostea, respectul, înţelegerea
 intoleranță, invidia, egoismul
- atitudini faţă de activitate
 Sârguinţa, lenea, delăsarea
- atitudini faţă de cultură, ştiinţă, tehnică, natura etc.
 - atitudinilor caracteriale li se adaugă trăsături voluntare de
caracter, precum:

 orientarea spre scop

 perseverenţa

 Încăpăţânarea

 Hotărârea

 laşitatea

3. Rolul caracterului în structura personalității

 Caracterul este expresia întregului sistem al personalității, acesta

având un rol important în adaptarea și integrarea individului în
viața socială.

 Fiind dobândit în întregime, caracterul poate fi modelat în funcție

de cerințele mediului social în care trăim.