Aptitudinile

1 Latura instrumental-operaţională a personalităţii

Gradul de reuşită în activităţile desfăşurate este datorat şi unor însuşiri

de personalitate grupate sub numele de aptitudini (de la latinescul
„aptus”, potrivit pentru…).

Aptitudinea este o însuşire sau un complex de însuşiri psihice şi fizice

care asigură reuşita într-o activitate.

Aptitudinile reprezintă latura instrumental-operaţională a

personalităţii, existenţa lor fiind demonstrată de reuşita în activitate.

Termenul de „aptitudine” are două accepţiuni distincte astfel:

- într-un sens larg, reprezintă însuşiri prezente la toţi indivizii, dar
dezvoltate diferit;
- într-un sens restrâns, desemnează doar un nivel peste media de
dezvoltare a însuşirilor, ceea ce permite obţinerea unor rezultate mai
bune decât la majoritatea populaţiei.

!Obs.: În context psihologic, termenul este utilizat în cea de a doua

accepţiune fiind necesară diferenţierea sa de termenul de „capacitate”.
 - aptitudinea se situează numai la nivelul potenţialităţii, ca premisă a
dezvoltării ulterioare, iarcapacitatea reprezintă aptitudinea activată,
consolidată prin exerciţiu şi îmbogăţită cu cunoştinţe adecvate;

Talentul = gradul înalt de dezvoltare a aptitudinilor, precum şi

combinarea lor originală
Geniul = persoană care are o dezvoltare peste medie a coeficientului de
inteligenţă

Teorii despre originea şi formarea aptitudinilor

1. Teoria ereditaristă aptitudinile = însuşiri înnăscute
2. Teoria ambientalistă aptitudinile sunt determinate de mediu si
educatie
3. Teoria dublei determinări aflată astăzi în uz

2 Clasificarea aptitudinilor

3 Inteligenţa ca aptitudine generală