APTITUDINILE

Definiie
Aptitudnile reprezinta un complex de procese si insusiri psihice individuale , structurate intr-un mod originial, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati. Nu orice insusire psihica este o aptitudine , ci numai cea care ii diferentiaza pe oameni in privinta posibilitatii de a atinge performante superioare in diverse activitati. Unele insusiri cum ar fi mersul sau mancatul, nu pot fi considerate aptitudini pentru ca nu ii diferentiaza pe oameni in ccea ce priveste succesul, ci ele sunt comune pt toti. Este aptitudine doar insusirea care contribuie efectiv la realizarea cu succes a activitatilor. O alta serie de insusiri desi sunt individuale, nu sunt considerate aptitudini deoarece ele nu faciliteaza activitatea ci o impiedica (lenea, pripa, nervozitatea etc). Numai insusirea care asigura indeplinirea activitatii la un nivel superior poate fi considerata aptitudine. Forma calitativ superioara de manifestare a aptitudinilor complexe este talentul. El se deosebeste de aptitudini prin gradul inalt de dezvoltare a aptitudinilor si prin imbinarea lor corespunzatoare. Prezenta sau absenta aptitudinii la un individ se poate observa dp rezultatul obtinut de acesta si dp o serie de caracterisitici ale acestuia. Aptitudinea ne d msura gradului de organizare a sistemului personalitii sub aspect adaptativ instrumental concret. Ea ne rspunde la intrebarea: ce poate i ce face efectiv un anumit individ in cadrul activitii pe care o desfoar? i se leag intotdeauna de performan i eficien, in dublul su ineles: cantitativ i calitativ. In evaluarea laturii cantitative a performanei, apelm la indicatori precum: volumul total al sarcinilor rezolvate i, corespunztor, volumul produselor finite obinute, timpul necesar rezolvrii unei sarcini individuale, timpul necesar obinerii unui produs finit, intensitatea efortului depus. Pentru evaluarea laturii calitative ne folosim de indicatori precum: gradul de dificultate i complexitate a sarcinii rezolvate, noutatea i originalitatea produsului final, valoarea in sine a produsului final in domeniul dat, procedeul folosit in rezolvarea sarcinii, diversitatea modal a sarcinilor accesibile rezolvrii. Cu cat cele dou laturi ale performanei iau valori mai ridicate, cu atat aptitudinea este mai bine structurat, i invers. Termenul de aptitudine exprim potenialul adaptativ general al individului uman, pe baza cruia el reuete s fac fa mai mult sau mai putin bine multitudinii situaiilor i solicitrilor externe i s-i satisfac strile de necesitate. Termenul de aptitudine este aplicabil numai omului i el desemneaz un asemenea potenial instrumental-adaptativ care permite celui ce-l posed realizarea, intr-unul sau in mai multe domenii de activitate recunoscute social, a unor performane superioare mediei comune. Cazul obiectiv in care se valideaz o aptitudine il constituie formele fundamentale de activitate ale omului: jocul, invarea i munca, fizic i intelectual. Aceasta inseamn c i pentru evaluarea veridic a aptitudinilor, metoda cea mai eficient este analiza produselor activitii. Testele zise de aptitudini nu ne ofer decat fragmente mai mult sau mai puin relevante i reprezentative din complexa structur a aptitudinii reale. Noi legm termenul de aptitudine de o structur complex, multidimensional, in care se articuleaz i se integreaz diverse entiti psihice, motorii i fizico-constituionale, dup o schem i formul in acelai timp comun mai multor indivizi i diferit de la un individ la altul.

Schema structural a unei aptitudini cuprinde, in principiu, urmtoarele verigi: a) veriga informaional, ineleas ca ansamblu organizat de reprezentri, cunotine, idei, inelegeri i interpretri despre domeniul obiectiv al activitii; b) veriga procesual-operatorie, ca sistem inchegat de operatori i condiii logice care se aplic elementelor informaionale pentru realizarea modelului intern (mental) al produsului ce se propune a fi obinut; c) veriga executiv, care include aciuni i procedee mentale i motorii de punere in aplicare i de finalizare a proiectului (modelului); d) veriga dinamogen i de autointrire, reprezentat de motivaie i afectivitate; e) veriga de reglare, in care delimitm dou secvene: una de selectare i orientare valoric, in cadrul creia rolul principal revine sistemului atitudinal, i alta de coordonare, optimizare i perfecionare, reprezentat de funcia evaluativ-critic a contiinei i de voin. Aptitudinea pune in eviden o traiectorie evolutiv, pe care o putem rezuma in trei stadii: de structurare i maturizare, de optimum funcional i de regresie.

Raportul nnscut-dobndit n structura aptitudinilor

In cea mai mare parte, structura unei aptitudini integrale se datorete deopotriv ereditii i mediului i numai o mic parte aciunii separate a unuia sau a altuia din cei doi factori. Se aduc doua categorii de argumente : -transmitere aptitudinilor de la parinti la urmasi -manifestarea pretimpuri a aptitudinilor. In sprijinul primei categorii se invoca arborele genealogic al unor familii de muzicieni, naturalisti, matematicieni etc. Pentru ca aceasta idee nu a fost prea productiva, s-a trecut la ideea ca aptitudinile sunt dobandite , formulate in decursul vietii.

Clsificarea aptitudinilor
Au fost delimitate: a) aptitudinile generale sensorio motorii -intelectuale b) aptitudinile speciale. a)Aptitudinea general este socotit acea aptitudine care este solicitat i intervine in orice fel de activitate a omului sau in rezolvarea unor clase diferite de sarcini. Ele pot fi imprite in sensorio-motorii i intelectuale. Aptitudinile sensorio-motorii se leag de toate situaiile concrete care reclam discriminarea i identificarea obiectelor i efectuarea unor aciuni directe cu ele sau asupra lor, in vederea satisfacerii unor nevoi curente. Sub eticheta de aptitudini generale intelectuale se reunesc mai multe funciuni psihice, care, pe de o parte, sunt implicate in toate formele de activitate, iar pe de alt parte, sunt proprii tuturor oamenilor. Acestea sunt memoria, imaginaia i inteligena propriu-zis. Sunt delimitate cel puin trei tipuri de inteligen: -inteligena conceptual sau abstract, definit ca aptitudinea de a opera uor i adecvat cu materialul verbal i simbolic; -inteligena practic, definit ca aptitudinea de a opera cu material intuitiv, obiectual i de a obine performane ridicate la sarcini cu caracter situaional-concret;

-inteligena social, care rezid in capacitatea individului de a se descurca in situaiile sociale, de a se relaiona i inelege cu ceilali semeni. A fost introdusa si noiunea de inteligen multipl, identificand nu mai puin de apte forme (tipuri): inteligena lingvistic; inteligena muzical; inteligena logico-matematic; inteligena spaial; inteligena kinestezic a corpului; inteligena interpersonal; inteligena intrapersonal. Se poete observa c aceast clasificare depete limitele inteligenei ca aptitudine general, incluzand componente care in mai de grab de domeniul aptitudinilor speciale. b. Aptitudinile speciale sunt structuri instrumentale ale personalitii care asigur obinerea unor performane deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitatea profesional. Termenul trebuie luat in sens relativ: o aptitudine este special in raport cu o alta mai general, al crei caz particular este i poate fi general in raport cu alta cu sfer i mai ingust de aciune. Clasificarea aptitudinilor speciale o facem de regul dup genul activitii in cadrul creia se manifest, delimitandu-se, printre altele: -aptitudini artistice (pentru literatur, pentru muzic, pentru pictur, pentru sculptur, pentru actorie etc.); -aptitudini tiinifice (pentru matematic pentru fizic, pentru astronomie, pentru biologie etc.); -aptitudini tehnice (aptitudinea pentru proiectarea, producerea i intreinerea a tot ceea ce inseamn main); -aptitudini sportive (aptitudinea pentru atletism, aptitudinea pentru gimnastic, aptitudinea pentru jocul cu mingea etc.); - aptitudini manageriale (aptitudinea pentru organizare, aptitudinea pentru administraie, aptitudinea pentru conducere-comand).