MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ

FACULTATEA DE CRIMINOLOGIE ȘI ȘTIINȚE JURIDICE

CATEDRA DE CRIMINILOGIE ȘI PSIHOLOGIE APLICATĂ

Lucru individual

Tema: ”Aptitudinele ”

Referat

 
  

Chișinău, 2021

Aptitudinea este o insusire sau uncomplex de insusiri psihice si fizice care

determina performante in activitate.Termenul aptitudine provine din limba latină, din

cuvântul „aptus” care însemna „apt”, „bun pentru”, „capabil de”. Termenul are ca

sinonime „capacitate” și „abilitate”.Aptitudinea este un complex de însușiri psihice și

fizice strict individuale, relativ stabile ale persoanei, care condiționează realizarea cu

randament a unei anumite activități.Criteriile după care distingem o aptitudine este

efortul cu care persoana realizează o anumită activitate și viteza realizării activității.

Observarea activitatii oamenilor permite constatarea ca in timp ce unii oameni obtin

cu usurinta succese intr-unul sau mai multe domenii, altii depun eforturi mult mai mari

pentru aceleasi rezultate sau chiar nu reusesc obtinerea acelor rezultate. Gradul de

reusita in activitatile desfasurate este datorat si unor insusiri de personalitate grupate

sub numele de aptitudini. Observam, astfel, ca oamenii se deosebesc si prin

aptitudinile lor.Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni sunt buni la anumite activități
și totuși se luptă cu greutate cu altele? Când întrebi pe cineva despre asta, răspunsurile

primite sunt adesea de tipul „Ei bine, îmi vine ușor” sau „Nu am fost niciodată bun la

acest gen de lucruri”. Deci, de ce unii oameni sunt buni în organizarea documentelor,

în timp ce alții devin tensionați dacă trebuie să facă asta și gravitează în mod natural

spre creativitate? De ce unii dintre noi putem proiecta lucruri în capul nostru sau

rezolva puzzle-uri, sau putem învăța o limbă străină mult mai ușor decât pot alții?

Răspunsul stă în aptitudinile noastre și mai ales în cele pe care le deținem și cele pe

care nu le deținem.Aptitudinile nu trebuiesc confundate cu abilitățile. Abilitățile și

competențele actuale nu sunt aptitudini. Aptitudinile se referă la „potențial”, ceva ce

nu este neapărat îndeplinit sau realizat până în prezent. Sunt similare inteligenței

naturale, te naști cu ele și le poți dezvolta ulterior pe parcurs.

  Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupa gradul de complexitate:

o aptitudini simple: sunt cele care opereaza omogen, influentand un singur

aspect al activitatii (proprietati ale simturilor: auzul muzical, finetea simtului

gustativ..., ale perceptiei si reprezentarii: perceptia spatiala ... , ale memoriei:

fidelitatea memoriei ... , concentrarea atentiei etc.);

aptitudini complexe: sisteme organizate si ierarhizate de aptitudini simple. Potrivit

gradului de generalitate, acestea se impart in: aptitudini speciale: cele care asigura

eficienta activitatii intr-un anumit domeniu (aptitudini muzicale, aptitudini tehnice,

aptitudini plastice, aptitudini pedagogice, aptitudini sportive etc.) si aptitudini

generale: cele care se dovedesc utile in toate domeniile de activitate (spiritul de

observatie, capacitatea de invatare, anumite calitati ale memoriei, inteligenta etc.).

Caracteristicile aptitudinilor:

 nu orice însuşire este aptitudine, ci numai cea care favorizează desfăşurarea unei

activităţi cu rezultate supramedii 

 aptitudinea diferenţiază indivizii între ei, elementul principal fiind randamentul

(comportamentul eficient) cantitativ şi calitativ 

 nivelul de dezvoltare şi funcţionalitate a aptitudinilor poate fi evaluat după:

rapiditate, volum, precizie, originalitate, eficienţă

 aptitudinile se deosebesc de alte componente ale personalităţii (cunoştinţe,

priceperi, deprinderi)

  sunt un “aliaj” între ereditar şi dobândit (exerciţiu, efort, interes, mediu);

 aptitudinile sunt atât premise, cât şi rezultate ale învăţării;

 punerea în valoare a aptitudinilor şi obţinerea performanţelor în activitate sunt

condiţionate de participarea altor componente ale personalităţii: motive, interese,

scopuri, efort voluntar, perseverenţă.

lnteligenta ca aptitudine generala: Daca in limbajul comun inteligenta este sinonima

cu gandirea, in sens psihologic ea presupune o organizare superioara a mai multor

procese psihice: gandire, memorie, perceptie, imaginatie, performante la nivelul

limbajului si atentiei etc. Termenul de inteligenţă derivă din latinescul „inter-legere”

care

înseamnă a lega, a pune împreună. Din această perspectivă inteligenţa

ar presupune capacitatea omului de a stabili legături între lucruri sau

relaţii între relaţii. Temenul de inteligeţă a fost introdus pentru prima dată de către

Cicero, el cunoscând abordări şi înţelesuri diferite.

În Antichitate Platon folosea termenul de „pherenesis” pentru a

desemna capacitatea omului de a înţelege ordinea din univers pentru a

se putea conduce pe sine.

INTELIGENŢA CA APTITUDINE GENERALĂ

1. Conceptul de inteligenţă

2. Abordări ale inteligenţei

 abordarea factorială a inteligenţei

 abordarea prin prisma procesării informaţiei

 abordarea bioecologică a inteligenţei

1. Conceptul de inteligenţă

Termenul de inteligenţă derivă din latinescul „inter-legere” care

înseamnă a lega, a pune împreună. Din această perspectivă inteligenţa

ar presupune capacitatea omului de a stabili legături între lucruri sau

relaţii între relaţii.

Temenul de inteligeţă a fost introdus pentru prima dată de către

Cicero, el cunoscând abordări şi înţelesuri diferite. În Antichitate Platon folosea

termenul de „pherenesis” pentru adesemna capacitatea omului de a înţelege ordinea

din univers pentru a se putea conduce pe sine. Discipolul său Aristotel folosea

termenul de „noos” pentru a desemna legătura dintre simţuri şi reflecţie. În perioada

modernă, filosoful francez Renne Descartes spunea despre inteligenţă că este

capacitatea omului de a cunoaşte o ştiinţă perfectă dintr-o multitudine de

lcururi.Thomas Hobbes referindu-se la inteligenţă o abordează din perspectivă

asociaţionistă văzând-o ca pe o înşiruire sau perindare de gânduri.În psihologia

contemporană există puncte de vedere diferite privitoare la conceptul de inteligenţă.

Astfel o serie de psihologi consideră inteligenţa ca o capacitate exprimată în

posibilitatea de reuşită sau competenţă a cuiva într-un domeniu de activitate.O a doua

opţiune, inteligenţa ca abilitate care subsumează mai multe competenţe cum ar fi: cea

de a învăţa, de a rezolva probleme sau de a face diferite abstracţiuni. Din această

perspectivă Robert Sternberg subliniază că inteligenţa ar cuprinde în componenţa ei

următoarele abilităţi:

 abilitatea de a învăţa şi a profita de experienţă

 abilitatea de a gândi abstract

 abilitatea de a te adapta unei lumi foarte schimbătoare

 abilitatea de a te motiva şi te stăpânii

O altă opţiune, inteligenţa ca aptitudine exprimă faptul ca reuşita

într-o activitate nu poate fi asigurată de o singură aptitudine, fie ea şi

generală, ci de un complex de aptitudini care îmbinate original conferă

comportamentului caracteristica de inteligent.