Psihodiagnoza aptitudinilor si inteligentei Illi 06.06.

2017

1.A. Aptitudini- prezentare generala

Aptitudine aptus cu semnificatia de apt, defineste o dispozitie naturala sau dobandita pentru ceva.
Aptitudinile sunt instrumente ale personalitatii. Ele se manifesta spontan antrenand randamente calitative si cantitative executate in
conditii egale de educatie si exercitii. Au aparut o serie de controverse legate de importanta sociala a aptitudinilor, ele fiind implicate
in toate activitatile (diviziunea sociala a muncii) si se pune problema evitarii risipei si dezordinii in valorificarea lor. De asemenea, se
pune problema cultivarii, educarii, ajustarii lor la cerintele multiple ale societatii.
Utilizarea uneltelor si a obiectelor remodeleaza aptitudinile umane, creand o baza pentru dezvoltarea si perfectionarea lor.
Fondul aptitudinilor omului apare astfel imens si supus unui proces deschis de dezvoltare. In timp ce omenirea dispune de infinite
aptitudini, omul concret poseda o structura relativ directionata si limitata de aptitudini.
Psihologia se ocupa cu precadere de relevarea caracteristicilor infinite pe care le manifesta aptitudinile si de mijloace de a le investiga
(teste).
Aptitudinile ca structuri si ponderi foarte diverse sunt forme de exprimare a unicitatii personalitatii.Se considera ca
aptitudinile se exprima prin precocitate in aparitie, continuitate si superioritate in performanta.
Primele apar aptit senzoriale (muzicale, de desen, motrice), evoluand in corelare cu alte insusiri ale personalitatii, dar si cu insusiri
intelectuale (memorie, gandire, cunostinte si deprinderi). Cele matem apar in jur de 9-12 ani, cele legate de activit intelectuale
complexe in jur de 14-16 ani.
Clasificari: 1 - G. Revesz clasificare dupa forma de manifestare (4 categ): a-Reproductive si aplicative (ce pot fi efectuate si
de persoane subnormale); b-Interpretative si productive (fiind creative, caracterizeaza oamenii d etalent). 2. Dpdv al inzestrarii
generale, le-a clasif in (6 categ): a-Specifice, b-Matematice, c-Artistice, d-Filosofice, e-Lingvistice, f-Tehnice.
Orice functie peste medie poate fi considerata aptitudine. S.L.Rubinstein considera ca prin stereotipizare (exercitiu) orice
proces psihic se transforma in aptitudine. Altii accentueaza rolul dispozitiilor native care in contact cu diferiti excitanti actioneaza
slectiv (pe baza dispozitiilor sale), individul preferand perceperea unor anumite fenomene si efectuarea unei anumite activitati.
Particularitatile naturale se pun in valoare numai in anumite conditii de viata, in anumite forme ale culturii materiale si
spirituale.
In general, aptitudinile prezinta: grade diferite de operativitate; grade diferite de coerenta; o anumita structura (morfologie);
orientare; anumite ponderi in ceea ce priveste comportamentele in care se exprima mai deplin, dar si o anumita pondere in structura
personalitatii.
Clasificarea aptitudinilor
Aptus, cu semnificatia apt de, defineste o dispozitie naturala sau dibandita pentru ceva.
Aptitudinile sunt instrumente ale personalitatii. Ele se manifesta spontan, antrenand randamente calitative si cantitative
executate in conditii egale de educatie si exercitii. Se considera ca aptitudinile se exprima prin precocitate in aparitie, continuitate si
superioritate in performanta.
Primele apar aptitudinile senzoriale (cele muzicale, de desen, motrice), evoluand in corelare cu alte insusiri ale personalitatii,
dar si cu insusiri intelectuale (memorie, gandire, cunostinte si deprinderi). Cele matematice apar in jurul varstei de 9-12 ani, iar cele
legate de activitatile intelectuale complexe in jur de 14-16 ani.
G. Revesz clasifica aptitudinile dupa forma de manifestare in patru categorii:
- reproductive si aplicative (ce pot si efectuate si de persoane subnormale)
- interpretative si productive (fiind creative, caracterizeaza oamenii de talent).
D.p.d.v. al inzestrarii generale le-a clasificat in:
- specifice
- matematice
- artistice
- filosofice
- lingvistice
- tehnice.
Orice functie peste medie poate fi considerata aptitudine.S.L. Rubinstein considera ca prin stereotipizare (exercitiu) orice
proces psihic se transforma in aptitudine.Altii accentueaza rolul dispozitiilor native care in contact cu diferiti excitanti actioneaza
selectiv, individul preferand perceperea unor anumite fenomene si efectuarea unei anumite activitati.
Particularitatile naturale se pun in valoare numai in anumite conditii de viata, in anumite forme ale culturii material si
spirituale.
Aptitudinile prezinta grade diferite de operativitate, coerenta, o anumita structura, orientare si anumite ponderi in ceea ce
privesc comportamentele in care se exprima mai deplin, dar si o anumita pondere in structura personalitatii

Aptitudinile- latura instrumental operaional a personalitii-

Oamenii se deosebesc ntre ei dup capacitile, posibilitile lor de aciune. Aceleai activiti practice, intelectuale, artistice
sunt executate de diveri indivizi la diverse niveluri calitative, cu o eficien mai mare sau mai mic, uneori foarte redus. Aptitudinile
constituie latura instrumental i executiv a personalitii. Ele s-ar putea defini ca subsisteme sau sisteme operaionale, superior
dezvoltate, care mijlocesc performane supramedii n activitatea depus. Ceea ce intereseaz e posibilitatea de a prevedea reuita
profesional. O aptitudine izolat nu poate asigura succesul ntr-o activitate profesional, pentru c ndeplinirea oricrei activiti
profesionale necesit conlucrarea unui grup de aptitudini. Aptitudinea profesional e complex i nu poate fi determinat de un singur
factor. Fiecare din nsuirile necesare luate separat, reprezint o aptitudine simpl, iar ntregul grup de aptitudini simple de care e
nevoie ntr-o activitate, formeaz o aptitudine complex. E adevrat c aptitudinile se bazeaz pe anumite premise, predispoziii
ereditare, dar acestea se formeaz i dezvolt n cursul activitii, n funcie de mediu i educaie.
n afar de aptitudini, ndeplinirea cu succes a unei activiti e condiionat de cunotine i deprinderi, interese i atitudini.
Cunotinele i deprinderile n lipsa aptitudinilor, asigur ndeplinirea activitilor profesionale numai la un nivel mediu. Dac, pe
lng cunotine i deprinderi, mai exist i aptitudini, atunci se obin rezultate superioare n activitatea respectiv.
Reuita profesional reprezint o structur complex n care, n afar de aptitudini, se includ interesele i motivaia. n anumite
situaii, aptitudinile ce sunt deficitare, pot fi compensate prin dezvoltarea ntr-un grad mai mare a altor nsuiri sau printr-o nclinaie
puternic pentru activitatea respectiv. nclinaia deosebit, statornic pentru o activitate asociat unei foarte bune dezvoltri ale
aptitudinilor se transform n vocaie. O form superioar de manifestare a aptitudinilor complexe e talentul. Iar forma cea mai nalt
de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifest ntr-o activitate creatoare de nsemntate istoric pentru viaa societii, o constituie
geniul.
Aptitudinile de care depinde succesul ntr-un mare numr de activiti, se numesc aptitudini generale, iar aptitudinile speciale
sunt cele cerute de domenii specifice de activitate.
Memoria
Memoria e o aptitudine de fixare, pstrare i reproducere a diferite fapte i noiuni. Memoria mecanic se refer la memorarea
de elemente n care nelesul joac un rol redus, iar memoria logic se refer la memorarea de elemente n cadrul crora nelesul are
rolul principal.
Spiritul de observaie
Aceasta e aptitudinea ce se bazeaz pe calitile percepiei i nseamn sesizarea cu uurin a ceea ce e ascuns, ntr-un anumit
context situaional, dar are o nsemntate mare pentru activitatea profesional.
Atenia
E capacitatea de orientare selectiv a contiinei ntre anumii stimuli. Ea a ctigat n importan n condiiile moderne, unde
activitatea de supraveghere i control a numeroi stimuli solicit din partea omului meninerea continu a unei atenii vigilente.
Prin vigilen se nelege meninerea ateniei n cazul unor semnale rare, de intensitate slab, ce apar la intervale de timp
imprevizibile. Exist numeroase locuri de munc n industria modern unde activitatea profesional se reduce la supraveghere,
calitile ateniei trecnd pe primul plan.
Aptitudinile speciale
Aptitudinea tehnic sau mecanic include doi factori principali:aspectul de gndire tehnic, de nelegere a mecanismelor i
dexteritatea manual.
Aptitudinile psihomotorii privesc calitile de motricitate, siguran i stabilitatea micrilor, viteza i precizia, dexteritatea
manual, timpul de reacie, fora muscular i coordonarea ntre diferite membre i organe de sim. Importana acestor aptitudini se
reduce pe msura introducerii automatizrii.
-aptitudinile senzoriale se disting, n funcie de organele senzoriale, n: vizuale, auditive, kinestezice, tactile etc.
-aptitudinile speciale sunt specifice anumitor profesiuni, de exemplu: artistice, tiinifice, pedagogice.
-aptitudinile de organizare i conducere
Posibilitatea de compensare a aptitudinilor i latura motivaional a activitii umane au constituit un ajutor preios n
combaterea exagerrilor psihotehnicii care consider omul drept un mozaic de aptitudini.

1.B. Testele de atentie

Concentrarea pe o singura sarcina vizeaz testarea capacitii de concentrare a ateniei. Cnd se are in vedere urmrirea
concomitenta a mai multor sarcini se verifica capacitatea de distribuie a ateniei. Daca sarcina include mai multe aspecte ce se succed
neregulat este solicitata flexibilitatea ateniei.
Testele de baraj sunt cele mai utilizate : litere, figuri geometrice, cifre, imagini. Fiecare dintre ele reclama efectuarea unor
sarcini mentale de analiza, de discriminare, identificare si calcul rezolutiv. Se inregistreaza viteza si exactitatea. Se dau in timp limitat
si evidentiaza fluctuatia capacitatii de munca (atentia) si randamentul.
Metoda Bourdon bararea unor litere in texte imprimate. In proba de baraj Bourdon-Anfimov i se dau instruciuni
subiectului ca n timpul standard de 10 minute s bifeze ct mai multe litere O i C din cmpul perceptiv imaginat de cei doi autori,
reprezentat de mai multe pagini cu literele alfabetului latin. Pe fiecare rnd sunt 40 litere din alfabetul latin.
Toulouse-Piron bararea unor figuri geometrice cu figuri cu orientare dubla, de cifre. Probele de baraj tip Toulouse-Piron sunt
alctuite din imagini geometrice n care instructajul cere s se bifeze cu o linie, cu creionul numai cele 2 desene aezate deasupra
cmpului vizual perceptiv efectiv de lucrat.
Testul Kreapelin: prezinta cifre intre 0 si 9 si se cere sa se adune cifra din dreapta cu cea din stanga si se scade cifra
urmatoare.
Distributivitatea se evalueaza dupa numarul de elemente pe care subiectul le poate analiza simultan
Testul Praga: tabel cu patrate cu numere mari si mici in ele. In ordine cronologica subiectii identifica numarul mare, iar
numarul mic din patrat il scriu in foaia de raspuns. Semnalarea unor omisiuni din imagini sau figuri (de atentie si observatie).
Texte fara semne de punctuatie (atentie, cunostinte gramaticale).
Teste de rezistenta la distragere- introducerea de factori perturbatori de fond sau episodici.

a)Testele de atentie
 Concentrarea pe o singura sarcina vizeaz testarea capacitii de concentrare a ateniei. Cand se are in vedere urmrirea
concomitenta a mai multor sarcini se verifica capacitatea de distribuie a ateniei, Daca sarcina include mai multe aspecte ce se succed
neregulat este solicitata flexibilitatea ateniei.
Testele de baraj sunt cele mai utilizate (litere, figuri geometrice, cifre, imagini ). Se inregistreaz viteza si exactitatea. Se dau
in timp limitat si evideniaz fluctuaia capacitii de munca ( atenia) si randamentul.
Kreapelin, Bourdon - bararea unor litere in texte imprimate.
Toulouse - Pieron - bararea unor figuri geometrice cu figuri cu orientare dubla, de cifre. Proba Praga.
Semnalarea unor omisiuni din imagini sau figuri (de atenie si observaie) Texte fara semne de punctuaie ( atenie, cunotine
gramaticale). Teste de rezistenta la distragere - prin introducerea de factori perturbatori de fond sau episodici.
b)Aparate
Lahy-promptitudinea reaciilor la semnalele auditive si vizuale. Se dau stimuli in serie cu viteze diferite.
Ricossay-pentru atenie susinuta. In paralel: ritm - atenie, poate funciona in ritm liber sau impus (poate surprinde
adaptivitatea pentru activiti cu ritm liber sau impus-banda rulanta sau alte activiti programate mecanic sau electronic).
Teste de dexteritate, dublu labirint a lui Bonnardel, capacitatea de coordonare intr-un anumit ritm,
bateria Bonnardel de reacii complexe-utile in examene de selecie in profesiuni cu potenial de accidente cum este cazul
transporturilor(cai ferate, auto). Combinaii de semne diferite solicita anumite reacii specifice ( apsarea cu mana ,apsarea cu
piciorul sau chiar combinaii).Testul se combina cu DL TR.
Are mai multe trepte de viteza in prezentarea stimulilor. Pentru sigurana manuala se utilizeaz
tremometrele. Urmrirea unui traseu pe o placa metalica cu un creion metalic. Atingerea marginilor traseului se inregistreaz. Se
inregistreaz viteza execuiilor, amplitudinea micrilor discontinuitatea, calitatea lor, intr-o faza avansata se pot introduce factori
perturbatori pentru a testa anumite caracteristici ale afectivitii.

_________________SAU_____________________________
Atenia este o aptitudine nu foarte clar definit.
Este descris mai bine ca stare de atenie: persoana nelege clar i percepe cu precizie ceea ce vrea s neleag. De ce?
Energia sa este concentrat, focalizat pe punctul esenial. de aici putem trage concluzia c exist o aptitudine sau o funcie psihic
care corespunde acestei stri de atenie.
Starea clar de contiin poate fi influenat de:
- procesul care se desfoar;
- intensitatea tensiunilor;
- fora stimulrilor.
Atenia nu nseamn cu necesitate mobilizare voliional; poate fi spontan. Joac un rol important n actele gndirii pentru
c, n absena tensiunilor interioare nu poate avea loc un proces orientat. Dac acest proces nu are fora necesar, poate fi ntrit prin
alte surse de energie (teama de eec, ambiia, pot suplini lipsa de interes).
Atenia voluntar este necesar chiar cnd este vorba de o munc interesant, dar care dureaz timp ndelungat pentru:
- a menine tensiunea necesar;
- a se mpotrivi altor stimulri, excitri posibile.
Datele experimentale nu justific ns considerarea dependenei ntre atenia bun i voina puternic. de exemplu, poate fi
dificil pentru un individ cu o voin puternic s se concentreze pe o sarcin intelectual abstract, dac natura sa este predominant
practic.
n orientarea profesional au fost definite, n funcie de solicitrile practice, diferite tipuri de atenie, care au constituit repere
pentru psihotehnic, aceste distincii meninnd-se n diferite sarcini precise:
restrns - extins;
- rigid - fluctuant;
- subiectiv - obiectiv;
- analitic - sintetic;
- static - dinamic etc.
Deci se prefer definirea i testarea unor forme ale ateniei n funcie de activitatea care cere atenie, pentru c atenia nu
exist n sine ci se exprim n funcie de diferite activiti.
Astfel, dup modul n care atenia se manifest n diferite tipuri de activiti se testeaz:
1. concentrarea ateniei pe un proces precis pentru a-i permite acestuia derularea n condiiile cele mai favorabile i n forma sa cea
mai intens;
2. capacitatea de rezisten la distragerea prin perturbaii;
3. distributivitatea ateniei, respectiv meninerea unui cmp psihic liber pentru ca un eveniment s ating cea mai mare eficacitate.
de exemplu situaiile cnd fie n stare de pasivitate total, fie n timpul executrii unei activiti mai puin intens, ne ndreptm,
atenia la ceva care apare (conducere auto, control panou comand etc.)
Tipul de atenie este puternic legat de personalitate. Ceea ce testm prin testele de atenie nu este atenia ca atare ci tipuri de
sarcini n care subiectul trebuie s fie atent pentru a reui s le rezolve. Pentru ca rezultatul s nu fie mijlocit de alte aptitudini
specifice (de ex. inteligena) i pentru a msura cel mai pur posibil concentrarea de energie i rezistena la distragere, testele de atenie
se construiesc pe sarcini simple, cele mai simple: testele de baraj (baraj litere, baraj figuri - ptrate sau cercuri, sau arcuri de cercuri
etc.). n astfel de sarcini se urmrete viteza de lucru i exactitatea. Viteze: cte sarcini a parcurs n unitatea de timp standard.
Exactitatea: raportul dintre corecte i totalul de corecte, omisiuni i erori. Numrul de sarcini corecte este de regul mult mai constant.
Numrul de omisiuni i erori variaz n limite destul de mari dac repetm testul de mai multe ori.
Metoda de lucru - lent sau rapid - este fluctuant dar, datorit faptului c exactitatea nu poate crete cu viteza, crete numrul de
erori. n concluzie: un numr de erori mare semnific o vitez prea mare n raport cu atenia disponibil i nu o aptitudine
slab.
Este important s se determine:
- dac individul are tendina s-i depeasc viteza optim sau dac, invers,
- este prea prudent sau dac
- lucreaz conform aptitudinii sale.
n practic, n testele de baraj de exemplu, individul trebuie adus la acea vitez care i corespunde capacitii de concentrare -
examinatorul controlnd la plecare exactitatea i incitndu-l la o munc rapid i precis (consemne).
Corelarea ntre diferite teste de atenie este foarte slab - 0.30 - i o schimbare a semnelor i tehnicii testului influeneaz rezultatele.
Concluziile examinrii ateniei vor trebui utilizate la fel ca n testarea memoriei, n sensul c nu este posibil s tragi concluzii generale
plecnd de la concluziile unui singur test.
Se cere: pruden n generalizarea rezultatelor - ele sunt valabile pentru tipul de activitate similar activiti din test. de ex., pentru
testele de atenie tip baraj, valabilitatea este pentru munca intelectual simpl i monoton. Verificarea empiric dac exist o relaie
ntre situaia practic i performana la test.
2.A. Monografia profesionala prezentare generala

Monografia profesionala este un instrument de informare ce ofer un complex de date referitor la o profesie sub aspectul
coninutului tehnic al exigentelor psihologice, medicale si social-economice si este rezultatul unei cercetri multi disciplinare. Ele
servesc in activitatea de orientare colara si profesionala a tineretului iar pentru conducerea unitilor industriale ofer date precise
privind poziia unei profesii, exigentele profesionale si umane, ofer date pentru organizarea tiinifica a produciei si a muncii
specialitilor, pentru mbuntiri ergonomice, organizarea de cursuri de pregtire si perfecionare, reducerea accidentelor, a fluctuaiei
personalului, etc. Ele cuprind tot ce se poate spune despre o profesie.
Dupa I. Holban, in elaborarea unei monografii profesionale se parcurg 3 etape: 1-Documentarea in scopul cunoasterii
istoricului profesiunii si a localizarii ei in lumea profesiunilor; 2-Cercetarea continutului profesiunii; 3-Analiza relatiei om-proces de
munca.
Shartle ofera un ghid detaliat de redactare a monografiei profesionale: 1-Denumirea sau titlul profesiei; 2-Clasificarea in
nomenclatorul de profesiuni; 3-Industrie, fabrici, departament, sector, sectie; 4-Numarul de persoane incadrate; 5-Incadrari, absente;
6-Norme de lucru; 7-Nivel de dificultate (Responsabilitati, Cunostinte profesionale, Initiativa, Vivacitate mintala, Rationament,
Dexteritate, Precizie, Experienta si scolarizare); 8-Retributie; 9-Orarul de munca; 10-Controlul de calitate; 11-Munca izolata sau
combinata; 12- alte relatii profesionale; 13-Masini, unelte, echipamente, materie prima; 14-Conditii de munca; 15-Mediul social al
muncii; 16-Exigente fizice; 17-Exigente psihice; 18-Experienta anterioara ceruta; 19-Instruirea necesara (Nivel general, Instruire si
orientare profesionala, Instruire tehnica, Calificare la locul de munca); 20-Metode de selectie profesionala.
In tara noastra asemenea preocupari au existat inca din deceniul 5 al sec XX, continuandu-se intr-un ritm sustinut in Revista
de psihologie sau cu micromonografiile de popularizare.

Monografia profesionala este un instrument de informare ce ofer un complex de date referitor la o profesie sub aspectul
coninutului tehnic al exigentelor psihologice, medicale si social-economice si este rezultatul unei cercetri muli disciplinare. Ele
servesc in activitatea de orientare colara si profesionala a tineretului iar pentru conducerea unitilor industriale ofer date precise
privind poziia unei profesii, exigentele profesionale si umane, ofer date pentru organizarea tiinifica a produciei si a muncii la
specialiti, pentru imbuntiri ergonomice, organizarea de cursuri de pregtire si perfecionare, reducerea accidentelor, a fluctuaiei
personalului, etc. Ele cuprind tot ce se poate spune despre o profesie.
Psihoprofesiograma - este rezultatul convertirii profesiogramei intr-o fisa sintetica de cerine psihice, necesare in vederea
exercitrii profesiei sau muncii profesionale legate de un post de munca. Dependenta acesteia de analiza muncii este absolut
obligatorie. Alctuirea psihoprofesiogramelor se realizeaz pe doua cai: 1. calea analitica-prezenta in bateriile de teste de aptitudini,
interese, personalitate 2.calea sintetica-este realizata sub forma unor modele analoge cu cele utilizate in activitatea respectiva
( simulatoare)
Psihograma - psihograma cuprinde o list a insuirilor si caracteristicilor psihice precum si gradul de dezvoltare la un anumit
subiect.
Pentru evaluarea funciilor psihice se aplica probe psihologice specializate (teste) iar rezultatele obinute se noteaz de la 1 la
10 (l = insuirea respectiva este aproape inexistenta, 10=insusirea este prezenta in gradul cel mai inalt).
Spre a putea realiza o analiza pertinenta a muncii, trebuie sa precizm diferitele accepiuni sub care circul termenul in literatura de
specialitate:
Ocupaia este definita ca activitate utila, aductoare de venit (in bani sau natura), pe care o desfoar o persoana in mod
obinuit, intr-o unitate economico-sociala si care constituie pentru aceasta sursa de existenta, ocupaie este deci, proprie persoanelor
active, care practica o activitate recunoscuta de societate ca utila pentru sine si semenii si.
Funcia este activitatea desfurata de o persoana intr-o ierarhie funcionala de conducere sau execuie.
Meseria este considerata ca un complex de cunotine obinute prin colarizare si prin practica, necesare pentru executarea anumitor
operaii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii".
Profesia este specialitatea (calificarea) obinut prin studii, iar ocupaia este specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la
locul de munca.
i in opinia noastr exist o diferen concret intre ocupaie si profesie: exprimarea ei se manifest intre ceea ce scrie pe
diploma unui absolvent a unei anumite forme de colarizare si activitatea pe care acesta o practic in mod efectiv, in mod constant si la
anumite momente date, pentru obinerea de venituri personale si familiale (Organizaia Internaional a Muncii face distincie intre o
persoan ocupat i un omer, prin raportare la o activitate remunerat, cel puin o or !, in sptmana de referin).Deci, noiunea de
ocupaie poate fi sinonima cu cea de practicare, cu caracter relativ permanent a unei slujbe, motiv pentru care vom si utiliza aceasta
sinonimie pe parcursul analizelor noastre. Specialitii spun c i conceptul de munc ar trebui inlocuit cu cel de ocupaie, avand in
vedere deplasarea accentului de la importanta forei (muncii) fizice la importanta forei mintii (munca intelectuala).
In engleza WORK" inseamn o activitate desfurat cu un consum mare de efort, pe cand occupation" este termenul cel
mai specific al unei activiti uzuale in care sarcinile sunt similare de la o situaie la alta (de exemplu, toate dactilografele fac aceeai
sarcin de munc; ele au aceast ocupaie pe care o accept benevol, printr-o form de angajament indiferent de pregtirea
lor.).Englezii mai folosesc si noiunile de Job" si Position", primul desemnand un grup de sarcini care trebuie efectuate intr-o fabric
(slujb) iar al doilea reprezint un set de sarcini de indeplinit de o persoan indiferent unde le face (locul intr-o ierarhie, poziia
social).
Vocaia se refera la o meserie profesat", adic la un comportament de devoiune pentru slujba pe care o are cineva si care ii
confer individului un sens in viata sa de munc"(in franceza: raison d'etre, el, misiune).
De asemenea termenul de vocaie se refer la anumite caliti fizice si psiho-sociale, unele innscute, pentru a practica un
anumit tip de activitate (vocaie de agricultor, de marinar, de invatator, de cercettor etc.).

2.B.Teoria triarhica a lui R.Sternberg despre inteligenta-

R. Sternberg realizeaza o sinteza a punctelor de vedere privind inteligenta, creand teoria triarhica a inteligentei. Ea se
compune din 3 subteorii:
1. subteoria contextuala subliniaza rolul contextului sociocultural in definirea comportamentului inteligent. Intelegand prin
inteligenta capacitatea de adaptare la mediu si de transformare a acestuia, nevoile de adaptare vor fi diferite. Rezulta nevoia unor teste
specifice fiecarui mediu cultural.
2. subteoria componentiala vizeaza mecanismele care stau la baza prestatiei inteligente si sustine in acest context ca
mecanismele de procesare a informatiei sunt aceleasi peste tot, dar se combina diferit.
3. subteoria celor doua fatete isi propune ca scop explicarea modului in care alterneaza sau se impletesc elementele de
noutate cu elemente automatizate in prelucrarea informatiei. In activitatea omului exista sarcini care sunt realizate pe baza experientei
prin utilizarea unor deprinderi.Deci, solicitarile pot fi familiare sau inedite, iar inteligenta se manifesta numai in rezolvarea sarcinilor
inedite.
R. Sternberg , 1981, a realizat un experiment cerand mai multor experti sa clasifice o serie de tipuri de comportament in
functie de gradul in care par a fi caracteristice pentru inteligenta si de gradul lor de importanta in definirea inteligentei unei persoane.
Clasificarile au fost analizate factorial.Sternberg cauta componentele informationale si de procesare ale inteligentei. Astfel, identifica 3
tipuri de componente importante: metacomponente, componente de performanta si componente de achizitionare de cunostinte.
a. Metacomponente sunt procese de control de nivel superior utilizate pt a interveni in planificare, monitorizare si evaluarea
perfomantei. Sternberg identifica 10 metacomponente ca fiind cele mai importante in functionarea inteligentei:1-recunoasterea
existentei unei probleme; 2-recunoasterea naturii problemei; 3-selectarea unui set de componente de nivel inferior, non-executabile; 4-
selectarea unei strategii care sa combine aceste componente de ordin inferior; 5-selectarea uneia sau mai multor reprezentari mentale
ale informatiei; 6-decizii privind modul de alocare a resurselor aditionale; 7-monitorizarea locului in performarea sarcinii (ce s-a facut
si ce trebuie facut); 8-monitorizarea modului de a intelege feedback-ul intern si extern privind calitatea performantei; 9-a sti cum sa
actionezi in legatura cu acest feedback; 10-implementarea actiunii ca rezultat la acest feedback (Sternberg, 1985).
Autorul identifica, de asemenea, procesele de ordin inferior care sunt utilizate in executarea strategiilor necesare pt a realiza o
sarcina: encodarea naturii stimulului; inferarea relatiilor dintre 2 stimuli similari in unele privinte, dar diferiti in altele; aplicarea unei
relatii inferate anterior la o situatie noua.
Componentele ce tin de achizitionarea cunostintelor sunt procesele implicate in invatarea informatiei noi si stocarea ei in
memorie.
Cele mai importante dintre cele 3 componente descrise sunt identificate de Sternberg in: encodarea selectiva, combinarea
selectiva si compararea selectiva.
In 1985 Sternberg postuleaza existenta a 6 surse primare in diferentele individuale in procesarea informatiei: componentele (o
persoana poate utiliza mai multe sau mai putine componente sau chiar altele decat o persoana); regula de combinare pt componente
(diferite persoane pot utiliza reguli diferite); moduri de procesare a componentelor (persoanele prefera sa proceseze componentele
particulare in moduri diferite); ordinea de procesare; timpul si acuratetea procesarii; reprezentarea mentala (diferite persoane pot sa
utilizeze diferite reprezentari ale informatiei.
Sternberg creaza un test ca forma de cercetare in care include aspecte academice si de munca, numindu-l Sternberg Triarhic
Ability Test. Poate fi administrat de la gradinita la varsta adulta si include 12 tipuri de itemi: 1-componentiali: verbali (abilitatea de a
invata din context); cantitativi: (abilitatea de gandire inductiva in domeniul numerc, precum si extrapolarea unei secvente numerice);
2-confruntarea cu noul: verbal (abilitatea de a gandi in moduri noi, cere gandirea ipotetica sau analogii verbale).

Sternberg consider c oamenii apeleaz la aceleasi procese cognitive indiferent de tipul si conTinutul problemelor cu care
se confrunt.
n urma unor studii multiple, Sternberg a identificat trei componente generale implicate n orice tip de rezolvare de probleme:
metacomponentele, componentele de achiziTie si cele de performanT. Acestea sunt procese informaTionale banale care acTioneaz
asupra informaTiei senzoriale.
 Obiectivul teoriei triarhice a lui Sternberg2 este s specifice mecanismele mintale care stau n spatele comportamentelor
inteligente.
Conceptul de baz al acestei teorii este selectivitatea care, n viziunea autorului, se refer la decizia individului de a aloca,
ntr-un anumit moment resurse cognitive pentru a procesa cu prioritate unele conTinuturi specifice unei sarcini.
Ea are trei subcomponente: teoria contextuala, teoria experienTialist si componenTial. Toate acestea duc la explicarea
comportamentului inteligent.
Teoria componenTial- Metacomponente PerformanTe, AchiziTia de cunostinTe-> Legtura cu lumea interioar a individului
Teoria experienTialist Noutate, Automatizare-> Spectrul experienTei
Teoria contextual Adaptare,Selectare,Remodelare->Legtura cu lumea exterioar a subiectului
- Teoria componenTial scopul ei este de a identifica mecanismele procesrii de informaTii, care caracterizeaz
performanTa /comportamentul inteligent. Rolul acestor mecanisme (componente) este
de a selecta si a decide care sunt informaTiile relevante pentru realizarea unui anumit scop. Astfel c ele implic decizii permanente de
a opera cu anumite conTinuturi si de a le ignora pe altele.
- Teoria experienTialist exprim ideea c un comportament inteligent este puternic influenTat de experienTele parcurse de
subiect.
Indivizi diferiTi, cu experienTe diferite, intr-o anumit sarcin recurg la procesri diferite.
- Teoria contextual relaTia dintre comportamentul inteligent si contextual/lumea exterioar individului conform acestei
teorii, exist trei modalitTi de interacTiune cu mediul: adaptare, remodelare a mediului,
schimbarea mediului
Un comportament inteligent rezult dintr-un echilibru ntre adaptare la mediu, remodelarea acestuia si schimbarea lui.
Nivelul de inteligenT al unui individ este dat de modul n care realizeaz un echilibru ntre aceste trei procese, pentru
a-si ajusta resursele la solicitrile mediului.*
Sternberg si Colos3 disting trei tipuri de abilitTi ale gndiri care duc la dezvoltarea inteligenTei de succes:
AbilitTile analitice
AbilitTile creative
AbilitTile practice
Teoria aceasta subliniaz si faptul c de multe ori abilitTile multiple sunt subutilizate n scoala din cauza faptului c
instruirea tinde s valorifice predominant componente analitice si sistemele.. si mai puTin creativitatea si abilitTile practice.
Utilitatea acestei teorii n educaTie rezult din urmtoarele aspecte:
- ncurajeaz indivizii s-si valorifice punctele tari si s-si compenseze punctele slabe.
- Faciliteaz abordrile diferite ale materialelor de nTeles si de nvTat.
- Creste motivaTia prin atractivitatea prezentrii materialelor.
Viorel Mih - red cteva sugestii prin care profesorul ar putea ameliora comportamentul inteligent al elevilor (pe baza
teoriei... a inteligenTei):
- Punerea n discuTie a unor probleme reale, actuale, de interes
- nvTarea unor strategii cognitive generale pe care elevii s le poat utiliza n rezolvarea unor categorii largi de probleme;
- Dezvoltarea la elevi a unor abilitTi metacognitive (planificare, monitorizare, evaluare) pentru a-i ajuta s-si adapteze strategiile
cognitive n funcTie de situaTia problematic cu care se confrunt;
- Conceperea unor programe n cadrul crora s nu nveTe numai anumite cunostinTe despre diverse fenomene sau probleme, ci si un
stil de abordare a lor;
- Formarea si exersarea unor abilitTi de monitorizare si control ale procesului de nvTare.
Cercetrile lui Richard Sternberg (n.1949) se concretizeaz n teoria triarhic a inteligenei. Sternberg a elaborat un test de
inteligen bazat pe msurarea multidimensional a abilitilor.
Cercetrile lui Robert Sternberg au nceput prin analiza informaiei rezultate n urma procesrii rezultatelor oferite de itemii
cuprini n testele de inteligen. Ca urmare a acestui fapt a nceput s aib ndoieli privitoare la posibilitatea ca aceti itemi s
conduc la o imagine comprehensiv a inteligenei. n acelai timp a observat diferite categorii de studeni: unii avnd rezultate foarte
bune la nvtur n liceu, un scor nalt la testele de inteligen precum i recomandri excelente, alii avnd rezultate foarte bune la
aproape toate msurtorile privitoate la abiliti dar fr a se remarca n mod n special la una anume. Mai mult la sfritul facultii
unii dintre studenii care n mod iniial se situau pe un nivel superior se aflau acum la un nivel mediu, i invers.
Pentru a explica acest fenomen i a explica inteligena Sternberg delimiteaz trei aspect ntre care ns exist legturi, i
anume:
- lumea intern a individului: care cuprinde procese i abiliti analitice;
- lumea extern a individului: care cuprinde abiliti adaptative;
- experiena individului: care cuprinde abiliti sintetice.
Acestea au constituit punctele de plecare pentru construirea teoriei triarhice a inteligenei. Teoria ncearc s explice
inteligena uman prin intermediul a trei subteorii:
a) Subteoria contextual- asociaz inteligena cu lumea extern a individului, subliniind rolul comportamentului inteligent n viaa de
zi cu zi a individului, modul cum un individ alege i se adapteaz la condiiile zilnice i la un anumit mediu sau la altul.
b) Subteoria componenial - asociaz inteligena cu lumea intern a individului, cu tipurile i identitile proceselor mentale implicate
n gndire. Aici sunt cuprinse trei tipuri diferite de componente inclusiv metacomponente(procesele care privesc proiectarea,
monitorizarea i evaluarea unei probleme), componentele de performan(procesele mentale care execute instruciunile
metacomponentelor precum codificarea, inferena, aplicarea, compararea), i componentele care sunt necesare la dobndirea sau
achiziia de noi cunotine(procesele mentale implicate n nvarea modalitilor de rezolvare a problemelor sau n nvarea a noi date
despre concepte i fenomene).
c) Subteoria experenial - asociaz inteligena att cu mediul intern ct i cu cel extern al individului subliniind rolul experienei n
cadrul comportamentului inteligent. Aici se situeaz abilitatea individului de a face fa la ceea ce este nou i la abilitile care l
nzestreaz s devin mai rapid n efectuarea i rezolvarea sarcinilor i care conduc la automatizare. Cu ct exist mai multe aspecte
privitoare la o sarcin care devine automatizat cu att individul poate s i concentreze mai bine atenia asupra aspectelor noi sau a
situaiilor nou aprute.
Teoria pune n eviden trei aspect referitor la ceea ce oamenii denumesc inteligen:
(1) inteligena analitic sau ceea ce corespunde definiiei standardelor psihometrice i corespunde teoriei componeniale timpurii;
(2) inteligena creativ, care implic introspecia, sinteza, abilitatea de a raciona i rspunde la noi stimuli i situaii, aceasta constituie
aspectul experenial al teoriei;
(3) inteligena practic, ceea ce implic abilitatea de a descoperi, nelege, rezolva probleme adevrate de via din complexitatea vieii
de zi cu zi.( conform: Skeptic Magazine)
Cercetrile recente ale lui Sternberg au ca subiect talentul, creativitatea i nelepciunea, nelegerea inteligenei practice,
antrenarea inteligenei, stilurile de nvare.
Astfel, stilurile intelectuale sunt nelese ca o punte de legtur ntre inteligen i personalitate, acestea avnd character
organizatoric, dup cum urmeaz:
- funcie(legislativ, executiv),
- form(monarhic, ierarhic, oligarhic,anarhic),
- nivel(global, local),
- scop(intern, extern),
- orientare(conservativ, progresiv).
Stilurile pot fi utilizate pentru a explica i a prognoza aspecte ale performanelor colare individuale, la locul de munc,
precum i n viaa personal, i nu pot fi atribuite n mod direct inteligenei.
Comportamentul este inteligent n limita n care:
(a) este folosit n adaptarea la, selecia, sau modelarea mediului nconjurtor al individului;
(b) rspunde unei sarcini sau situaii noi sau n procesul de a devein automatizate;
(c) este rezultatul metacomponentelor, al componentelor de performan, sau al celor de dobndire(achiziie) de noi cunotine de tipul
specificat n subteoria componeial.
Importana pentru educaie
Una dintre concluziile care se desprinde din cercetrile lui Sternberg se refer la faptul c inteligena este mai mult dect
rezultatele obinute n urma efecturii unui test standardizat, sau dect rezultatele obinute n coal. Sternberg consider c inteligena
poate fi educat dar pe baza analizei factorilor care mpiedic o mplinire a inteligenei precum : lipsa motivaiei, lipsa controlului
impulsurilor, lipsa de perseveren, neputina de a transpune gndurile n fapte, teama de eec, dezorientarea, etc.
Testul multidimensional de abiliti msoar toate cele trei aspecte ale componentelor teoriei triarhice. Toate acestea sunt
importante pentru succesul n via i au fost folosite pentru a dezvolta programe cu copiii precum i pentru selecia managerilor.
mpreun acestea ofer mai multe date dect inteligena analitic msurat prin intermediul testelor clasice IQ crora conform lui
Sternberg societatea le-a acordat prea mare importan.

3.A. Profesiograma

3.B. Teorii ierarhice ale inteligentei /Structurile ierarhice

Modelul bifactorial al lui Spearman a fost completat i amplificat ulterior de Sir Cyril Burt (1883-1972) care introduce
factorii de grup intercalndu-i ntre factorul general (g) i cei speciali (s). Sistemul ierarhic propus de Burt (1949) este o generalizare a
analizei lui Spearman care permite extragerea unui factor G, apoi a unui factor de grup (aprox, aptitud primare ale lui Thurstone) si, in
fine, a unor factori specifici.
Ref la natura fact G, o teorie interesanta este cea a lui Jensen care arata ca fact G, obtinut dintr-un nr mare de teste
corespunde unui factor de rationament abstract. Fact G extras prin analiza satureaza in mod f diferit testele, in fctie de natura acestora,
iar Jensen (ca si Maxwell) reia teoria lui Burt asupra unei ierarhii a inteligentei pe 4 nivele (relational, asociativ, perceptiv si senzorio-
motor) ale caror teste reprezentative sunt indicate aici.
Primul nivel de probe este f saturat in G, de ex, matem si electronica sau silogismele, la copii. Aceste corelatii f imp permit
interpretarea fact G ca factor de rationament abstract sau relational.
Nivelul asociativ prezinta o corelatie de aprox 30 pana la 50. La acest nivel probele din memorie sunt f reprezentative.
Al treilea nivel, perceptiv corespunde unor probe perceptive corelate la aprox 30.
Al patrulea nivel, senzorio-motor este bine reprez prin probe a caror corelatie este f slab saturata in G relational; timpul de
reactie, viteza scrierii, etc.
Nivel de inteligenta Teste Navy Teste pt elevi
Relational Matematica 71 Silogisme 79
Electronica 79 Serii numerice 79
Asociativ Memoria cifrelor 46 Asocieri 62
Cod radio 51 Memoria formelor 51
Perceptiv Memorie sonora 36 Perceptii parti 35
Secretariat 31 Asezare forme 31
Senzorio-motor Rapiditate manuala 06 Viteza scrisului 25
Timp de reactie 22
Ierarhia nivelurilor de inteligenta in fctie de saturatia in G in dif teste
Prin t. Ierarhica devine posibila leg intre conceptiile factoriale asupra inteligentei si conceptia stadoala a lui Piaget; nivelul
senzorio-motor este identic, iar nivelul relational corespunde stadiului operator.
Leon L.Thurstone (1887-1955) i factorii de grup
Thurstone (1931) dezvolt tehnica analizei factoriale prin gsirea unor proceduri capabile s exploreze empiric matricele de
intercorelaii n vederea identificrii existenei i denumirii unor factori de grup. Pe baza scorurilor obinute la 60 de teste, L.L.
Thurstone demonstreaz c exist o serie de factori comuni de grup ai testelor. Acetia sunt n relaie de determinare cu factorul g,
nefiind ns identici cu acesta. De exemplu, scorurile testelor de comprehensiune verbal, analogii, abiliti de calcul, toate vor corela
pozitiv ca i consecin a relaiei cu factorul g. Thurstone (1938) consider c inteligena poate fi cel mai bine neleas plecnd de la o
structur de apte factori de grup sau factori primari (primary mental abilities):
Comprehensiune verbal - vocabular, nelegerea textelor, analogii verbale etc.
Fluena verbal - aptitudinea de a genera i opera rapid cu un numr mare de cuvinte cu caracteristici specifice, ca n anagrame sau
texte cu rim.
Aptitudinea numeric - aptitudinea de a efectua repede i precis diferite operaii matematice.
Aptitudinea spaial - vizualizarea n spaiu i aptitudinea de a transforma mintal figuri desenate n spaiu.
Memoria asociativ - memoria brut.
Viteza perceptiv - perceperea (observarea) rapid a detaliilor, anomaliilor, similaritilor etc.
Raionament - deprinderea n operarea cu sarcini care presupun raionament inductiv, deductiv i aritmetic.
Dac iniial L.L. Thurstone a negat existena factorului g, n sensul susinut de Spearman i coala englez de psihologie iniiat de
acesta, ulterior el l accept, dar ca factor secundar, nu ca unul primar. Evidenele statistice susin prezena factorului general, g, o
aptitudine cognitiv general nu poate fi tgduit, chiar dac nu ntotdeauna este manifest. Ea joac un rol important n actele de
gndire, n organizarea i reglarea comportamentului (Cosmovici, 1967; Roca & Zorgo, 1972).
Modelul ierarhic al lui Vernon
Vernon (1950) consider c att Spearman ct i Thurstone au dreptate, astfel n modelul ierarhic al factorilor de grup pe care l
construiete ncearc s-i mpace.
Modelul lui P.E Vernon sugereaz luarea n considerare a unui factor general g prezent n toate testele care msoar
inteligena i care poate fi divizat n do categorii mari, numite factori majori de grup: verbal-educaional (s:m) i spaial-mecanic
(k:s). n continuare, fiecrui factor major i sunt asociai factorii specifici, subordonai factorilor minori de grup.
Modelele ierarhice, att al lui Thurstone ct i al lui Vernon sau a celor care au ncercat s le optimizeze, au avut
repercusiuni asupra construciei de teste psihologice i organizrii examenului psihologic. Ele au permis o oarecare ordonare a
interveniilor psihologice. Modelele ierarhice au supravieuit timpului, ele fiind destul de populare i astzi.
Spearman: activitatile intelectuale, oricat de diverse ar fi, contin un factor special, diferit de la o sarcina la alta. Inteligenta
ar fi dupa Spearman o combinatie lineara a celor doi facori: factorul G (general) si factorul S (special).
Abordarea lui Spearman constituie pct de plecare pt teoriile ierarhice ale inteligenei. Tendinta ierarhica a fost preocupata atat de
inmultirea cantitativa a factorilor, dar si de inlantuirea si ierarhizarea lor.
Burt si Vernon, pe langa factorii G si S ai lui Spearman, au mai adaugat si o a treia categorie de factori: factori de grup (intre
G si S). In viziunea lor, factorii nu sunt dispusi linear, ci sunt dispusi coordonati si dispusi piramidal.
Analiza ierarhic = o generalizare a analizei lui Spearman -> extragerea unui factor g -> extragerea unui factor de grup (la Thurstone:
aptitudinile primare) -> extragerea unor factori specifici
Bazele: puse de Cyrill Burt -> reluat de Vernon -> de Jansen in SUA
Teoria lui Jansen: factorul G se obine dintr-un nr mare de teste corespunde unui raionament abstract
Teoria lui Burt reluat de Maxwell i Jensen: -inteligena = organizat ierarhic -pe 4 niveluri: 1--relaional foarte saturat
n G -> corelaii f puternice => G = factor de raionament abstract / relaional (matematica, electonica, silogisme (la copii) ; 2-
asociativ corelaie de cca. 30-50 -ex. memoria cifrelor ; asocieri, memoria formelor (la copii) ; 3-perceptiv nivelul de corelaie:
30; ex. memorie sonor; percepii pri, aezare forme (la copii); 4- senzorio-motor corelaie slab-saturat n G relaional; ex.
rapiditate manual, viteza scrisului (la copii).
Prin teoria ierarhic => devine posibila legtura ntre concepiile factoriale ale inteligenei i abordarea stadial a lui Piaget:-
nivelul senzorio-motor apare n toate aceste abordri; nivelul asociativ corespunde stadiului preoperator; nivelul realional
corespunde stadiului operator.

Modelele teoriilor anterioare au dat natere planurilor ierarhice. Planurile ierarhice prezentau o mare variabilitate, n cel puin
trei aspecte :
a) forma analizei datelor;
b)considerarea factorului g ca fiind n topul ierarhiei;
c)evaluarea diverilor factori ai structurii ierarhice.
Principalii reprezentani ai colii engleze, ca Burt, Vernon sau Cattell, au inut s includ n nivelul superior al ierarhiei
factorul g al lui Spearman.
Concepiile ierarhice difer, n general, de viziunile exclusiv factoriale cu privire la evaluarea factorilor. Adepii structurilor
ierarhice se refer la factorii de cea mai mare importan sau generalitate, ca, de altfel, i la subdiviziuni de factori: Burt considera c
factorul g este un factor de ordin secund ce se extrage din factorii primari ai lui Thurstone. De unde ar rezulta c factorul general al lui
Spearman se gsete dispersat n rezultatele lui Thurstone din cauza formei analizei - factori oblici -, corelaiile dintre aceti factori
trimind tot la factorul g.
 n ciuda tuturor criticilor, aceast abordare a dus la avntul studiilor ulterioare, printre care se afl i cele ale lui Vernon.
Modelul lui Vernon se constituie din patru niveluri, de la superior la inferior: factorul g, factori de grup, factori de grup mai
puin importani i factori specifici. Vernon a putut constata cum la diferite vrste unii factori dispar, aprnd alii noi. Principala
dihotomie fcut de Vernon era cea a factorilor de grup: factorul verbal -numeric - colar / factorul practic - mecanic - spaial - fizic.
Aceast concepie n privina inteligenei a fost adoptat i de ali autori. Cattell (1963) a realizat o prezentare ierarhic
diferit: a disociat factorii de ordin superior n factori elementari, realiznd astfel o analiz i o conceptualizare mai sofisticat a
modelelor factoriale.

4.A. Orientarea profesionala

Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine
completa despre sine, despre rolul sau in societate; testarea conceptiilor acesteia si transformarea lor in conformitate cu realitatea
inconjuratoare, astfel incat acea persoana sa obtina satisfactii si sa desfasoare o munca benefica societatii. Orientarea carierei consta in
acele activitati si programe prin care indivizii sunt ajutati in asimilarea si integrare a cunostintelor, a experientei, in corelatie cu:
autointelegerea care include cunosterea propriei personalitati si raportarea acesteia la personalitatile altora; intelegerea mecanismelor
de functionare a societatii si deci a acelor factori care contribuie la schimbarea continua a acesteia, incluzand aici si atitudinea fata de
munca; constientizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber in viata personala; intelegerea necesitatii existentei unei multimi de
factori cu rol activ in planificarea carierei; intelegerea necesitatii informatiilor si a abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei de
munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber; invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.
Orientarea scolara si orientarea profesionala reprezinta laturi ale aceluiasi proces - procesul de orientare - ce are ca finalitate
integrarea scolara si apoi cea socio-profesionala a individului. Cele doua componente ale OSP se realizeaza atat una in continuarea
celeilalte, cat si in interactiune.
Orice actiune orientata in directia orientarii scolare se face prin prisma orientarii profesionale, vizand realizarea unei sarcini a
acesteia, dupa cum orientarea profesionala este o continuare fireasca a celei scolare.
Orientarea scolara, ca latura ce precede, conditioneaza si favorizeaza orientarea profesionala, reprezinta activitatea de
indrumare a elevilor spre unitatile de invatamant care corespund in cea mai mare masura aptitudinilor si intereselor lor si directiilor
dezvoltarii sociale.
Paul Popescu Neveanu defineste (in Dictionar de Psihologie) orientarea profesionala astfel : Actiunea de indrumare a
persoanei catre o profesiune sau catre un grup de profesiuni, in conformitate cu aptitudinile sau inclinatiile sale. Orientarea
profesionala tinde sa gaseasca pentru fiecare individ ocupatia, profesiunea cea mai potrivita. Autorul precizeaza in continuare: pe un
plan mai larg orientarea profesionala reprezinta o actiune organizata de repartitie, dupa criterii obiective, a energiei umane spre diferite
sectoare de activitate sociala, tinzand ca prin realizarea interesului colectiv sa fie satisfacuta necesitatea de valorificare a persoanei.
In acest mod ea contribuie pe plan social la realizarea echilibrului dintre cererea si oferta de potential uman, ceea ce inseamna,
pe plan personal, siguranta drumului ales. Se subliniaza astfel cele doua sarcini de baza ale orientarii profesionale :
a) gasirea pentru o persoana a profesiunii celei mai adecvate capacitatilor sale
b) satisfacerea cu personal a tuturor ramurilor profesionale pe plan national
Deci orientarea trebuie sa se faca nu numai in functie de individ ci si in functie de cerintele societarii.
Din punct de vedere al individului, orientarea trebuie sa-i asigure conditii prielnice dezvoltarii personalitatii si sa-i ofere
satisfactii in munca. Din punct de vedere social important este ca orientarea sa raspunda unor obiective economice, astfel incot prin
valorificarea potentialului de care dispune personalitatea umana sa se asigure cresterea productivitatii muncii.
Orientarea profesionala urmareste stabilirea unei corespondente optime intre individ si profesiune. In mod traditional,
adolescentul era orientat spre o meserie ce corespundea cel mai bine capacitatilor si gusturilor personalitatii sale. Asa cum spune N.
Sillamy in Dictionar de psihologie: O data cu progresul tehnicii, cu aparitia de noi profesii, adolescentii sunt orientati catre un sector
profesional, pentru ca ei sa poata primi o pregatire generala suficienta care sa le permita recalificarea cu usurinta daca lucrul acesta
devine necesar.

n orientarea profesional au fost definite, n funcie de solicitrile practice, diferite tipuri de atenie, care au constituit repere
pentru psihotehnic, aceste distincii meninnd-se n diferite sarcini precise:
restrns - extins;
- rigid - fluctuant;
- subiectiv - obiectiv;
- analitic - sintetic;
- static - dinamic etc.
Deci se prefer definirea i testarea unor forme ale ateniei n funcie de activitatea care cere atenie, pentru c atenia nu
exist n sine ci se exprim n funcie de diferite activiti.
Astfel, dup modul n care atenia se manifest n diferite tipuri de activiti se testeaz:
1. concentrarea ateniei pe un proces precis pentru a-i permite acestuia derularea n condiiile cele mai favorabile i n forma sa cea
mai intens;
2. capacitatea de rezisten la distragerea prin perturbaii;
3. distributivitatea ateniei, respectiv meninerea unui cmp psihic liber pentru ca un eveniment s ating cea mai mare eficacitate.
de exemplu situaiile cnd fie n stare de pasivitate total, fie n timpul executrii unei activiti mai puin intens, ne ndreptm,
atenia la ceva care apare (conducere auto, control panou comand etc.).

4.B.Teorii factoriale ale inteligentei

 Dup teoria monolitic" a inteligenei a aprut teoria factorial, avnd o metodologie mai sofisticat, ale crei criterii
rspund unei mai bune raionaliti de utilizare. Aceast concepie se bazeaz pe ideea existenei unor componente intelectuale
multiple, dependente sau nu una de cealalt, care constituie ansamblul inteligenei. Conceptualizarea funcionrii intelectuale printr-o
singur variabil dispare, fiind nlocuit de un ansamblu de elemente. Acest ansamblu de procese intelectuale duce la determinarea
profilurilor aptitudinale specifice prin care difer subiecii. Thurstone (1938) a definit o serie de componente intelectuale implicate n
explicarea diverselor tipuri de comportament inteligent-prin modelul de aptitudini mentale primare. Conceptul i modelul erau net
distincte de ale precursorilor si, adepi ai teoriilor monolitice, prin existena unui lot de componente care mpreau factorul g n
aptitudini mai elementare.
Thurstone a luat n consideraie n mod special cinci factori pe care i numete aptitudini mentale primare specifice: factorul
V (nelegere verbal), factorul W (fluiditate verbal), factorul R (raionare abstract), factorul N (numeric) i factorul S (spaial).
Critica adus acestui model factorial se refer la faptul c pleac de la reprezentarea unui domeniu al inteligenei, ncepnd de la ceea
ce msoar testele pline de elemente legate de nvarea colar.
Guilford (1967), a definit inteligena ca un produs al unei serii de factori ncadrai n schema tradiional a elaborrii
informaiei avnd o structur tridimensional: stimul - organism - rspuns, abilitate necesar procesrii informaiei, informaie pe care
individul o poate discerne n cmpul su perceptiv.
Dup Guilford, poziia primului factor central g variaz n funcie de pachetul de teste. Aadar, se generau diverse structuri
ierarhice n funcie de datele problemei.
Modelul Guilford a avut o influen decisiv n definirea supradotrii, pe care o caracteriza ca fiind o combinaie a factorilor
ce compun inteligena, fcnd referiri la diverse tipuri de inteligen i, prin urmare, la diverse tipuri de supradotare. Acest moodel este
foarte util, n special cnd se caut o perspectiv clar asupra aptitudinilor specifice pentru a le lua n calcul n procesul educaional.
Una dintre aceste aptitudini specifice este gndirea creativ, sinonim cu producia divergent.
Datorit studiilor lui Guilford, diveri autori i-au orientat investigaiile n cmpul creativitii i al subiecilor cu capaciti
deosebite.
Teoria celor doi factori (bifactorial) ai lui Charles E. Spearman (1836-1945). Spearman (1904; 1923; 1927) a observat c
aproape totdeauna ntre scorurile testelor cognitive apar corelaii pozitive. Acesta a fost punctul de start a teoriei pe care o va dezvolta
i care a marcat mult timp cercetrile din psihologie. Opernd cu paterne de intercorelaii Spearman a creat una din metodele statistice
mult utilizate i azi, analiza factorial. Cu ajutorul acestei metode el a descoperit c inteligena are la baz dou tipuri de factori, un
factor general, g, i numeroi factori specifici, s1, s2, s3 etc. Deci, n concepia lui Spearman, scorurile obinute la fiecare test cognitiv
sunt influenate de poziia ocupat de o persoan fa de un factor general intelectual sau de nivelul lui g. Corelaiile dintre scorurile
testelor cognitive pot fi explicate n totalitate prin faptul c diferite teste reflect o serie de msuri pariale ale aceluiai factor
intelectual general, g. Spearman a mai identificat faptul c fiecrui test i este asociat i o eroare de msurare (e) care, la rndul su
poate influena performana la test. n ceea ce privete factorii specifici, Spearman susine c acetia sunt unici pentru fiecare test i
independeni fa de nivelul general al inteligenei. De exemplu, scorurile la un test de comprehensiune verbal sunt determinate n
mare parte de nivelul inteligenei generale, dar ele sunt, la rndul lor, afectate de aptitudinile specifice de a efectua sarcinile cerute de
comprehensiunea verbal, independent de inteligena general. Spearman nu d prea mare importan factorilor specifici, el
concentrndu-i eforturile pe definirea naturii factorului g, pe care l asemuiete cu "energia" sau "puterea" global a cortexului.
Despre factorii specifici, el crede c au un substrat fiziologic localizat n grupul de neuroni implicai n operaiile mentale cerute de
rezolvarea unui test sau subtest.
Raymond B. Cattell (1905 - 1998) (1941, 1971) si apoi Horn (1968, 1985) propun o teorie a structurii inteligenei bazat pe
tehnica analizei factoriale. n studiile pe care le-au efectuat cei doi autori, acetia gsesc doi factori majori i nu unul general sau mai
muli factori de grup. Aceti doi factori sunt denumii inteligen fluid (gf) i inteligen cristalizat (gc)
Inteligena fluid este n general nonverbal, o form a eficienei mentale relativ independent de cultur. Ea se refer la o
capacitate nnscut de a nva i rezolva probleme. Inteligena fluid este utilizat cnd o sarcin pretinde adaptarea la o situaie
nou. Prin contrast, inteligena cristalizat reprezint ceea ce cineva a nvat deja prin investiia de inteligen fluid ntr-o situaie
cultural dat (ex. nvarea calculului probabilitilor n coal).
Inteligena cristalizat este dependent n foarte mare msur de aspectul cultural i este utilizat n sarcini care cer
rspunsuri sau deprinderi nvate. Dac inteligena cristalizat apare cnd inteligena fluid opereaz n contextul unui anumit produs
cultural, ne ateptm ca cele dou forme de inteligen s coreleze. De fapt, corelaiile nregistrate n astfel de situaii au fost numai
moderate.
Datorit faptului c inteligena fluid se manifest nonverbal fiind dependent de expunerea la o anume cultur, Cattell (1940)
consider c instrumentele de msur ale acesteia sunt "culture-free". Bazat pe aceast presupunere, el i construiete Culture Fair
Intelligence Test n ncercarea de a elimina distorsiunile introduse de aciunea diferenelor culturale n testare. Ulterior, Cattel (1971) i
Horn (1982, 1985) propun o variant expandat a teoriei pe care o privesc ca un model ierarhic cu cele dou forme de inteligen,
fluid i cristalizat, situate la punctul de pornire a ierarhiei respective. Ei discut astfel despre o serie de subcomponente de
identificare a inteligenei i care includ organizarea vizual, viteza perceptiv, organizarea auditiv etc.

Modelul factorial -
Ch. Spearman (1904), L.L. Thurstone (1930) J.P.Guilford (1967).
Potrivit abordrii factoriale, inteligena reprezint un sistem complex,multidimensional, constituit dintr-o serie de capaciti
(factori sau componente), aflaten interaciune. Modelul subliniaz existena unui numr mare de abiliti carecompun inteligena,
iar metoda utilizat pentru determinarea acestor componente esteanaliza factorial.Primele studii riguroase asupra inteligenei i
primele cercetri n cadrul croras-a utilizat analiza factorial au fost realizate de psihologul englez Ch. Spearman (1904). Acesta a
identificat dou categorii de factori:
1. factorii speciali (factorii s forme ale inteligenei specializate n funcie de domenii de activitate) i
2. factorul G, general (sau inteligena ca aptitudine general), care intervine n toate activitile pecare le desfoar subiectul i
reflect modul general de funcionare cognitiv. nncercarea de a interpreta psihologic factorii identificai prin analiz
factorial,Spearman postuleaz ideea c factorul G constituie un tip de energie mintalconceptualizat n termenii substratului
neurofiziologic i a vitezei de procesare ainformaiilor susinut de activitatea nervoas superioar (echilibrul dintre excitaie i
inhibiie cortical, mobilitatea proceselor corticale etc). Factorul G ar corespunde energiei nervoase provenite de la ntregul cortex
cerebral, n timp ce factorii s sunt relaionai cu arii corticale specializate n procesarea informaiilor, cu organizare aunui grup
particular de neuroni. Dei ideea corelaiei dintre nivelul inteligenei i zone corticale specializate n prelucrarea informaiilor nu a
fost susinut de rezultatele cercetrilor din domeniul neurofiziologiei, taxonomia propus de Spearmen aconstituit un reper teoretic
important n elaborarea testelor de evaluare a inteligenei.Performanele subiecilor la probele testelor de inteligen reflect nivelul
factorului G(inteligena general), precum i nivelul formelor specializate ale inteligenei (factoriis).
L.L. Thurstone
(1930) consider c inteligena implic un set de abiliti mintale generale i descrie, pe baza rezultatelor obinute prin utilizarea
analizeifactoriale, apte factori primari :
comprehensiune verbal (V); fluena verbal (W);aptitudinea numeric (N); aptitudinea spaial (S); abiliti mnezice, memorie
(M);rapiditate perceptual (P); raionament - inductiv (I) i deductiv (D). n 1938, L.L. Thurstone public bateria de teste Primary
Mintal Abilities (PMA ) Abiliti mentaleprimare. Factorii identificai de L.L. Thurstone au constituit, de asemenea,
reperesemnificative n construcia testelor de inteligen, au fost conceptualizai i mbogiide-a lungul timpului, ajungnd n
prezent s acopere urmtoarele sensuri:
1.comprehensiune verbal (V)
abilitatea de a nelege sensul cuvintelor isemnificaia noiunilor; capacitatea de a utiliza cuvintele, de a descrie noiuniconcrete
i abstracte; capacitatea de a descrie evenimente, situaii, prin intermediulcuvintelor. Pentru evaluarea comprehensiunii verbale se
utilizeaz testele de vocabular(definirea cuvintelor, construcie de fraze, utilizarea sinonimelor etc).
2. fluena verbal (W) -abilitatea de exprimare verbal cursiv i rapid;capacitatea de a utiliza adecvat limbajul (oral sau scris) n
procesul de comunicare;capacitatea de a povesti; bogia i complexitatea vocabularului.
3. aptitudinea numeric (N) -(raionament numeric) - capacitatea de a efectuacalcule, de a utiliza formule matematice, abilitatea de
a rezolva probleme matematice.
4. aptitudinea spaial (S) -abilitatea de reprezentare tridimensional aobiectelor, abilitatea de manipulare n plan mental a
obiectelor, de vizualizare aobiectelor din unghiuri diferite, de vizualizare a raporturilor spaiu form;capacitatea de orientare n
spaiu (orientarea spaial prin stabilirea i reinereareperelor din mediu).
5.abiliti mnezice, memorie (M) capacitate bun de memorare (engramare,nregistrare rapid i corect a informaiilor);
capacitatea de a reine informaiile noiprin nelegere (memorie logic); abilitatea de reproducere corect, fidel a informaiilor
(acurateea reactualizrii). Pentru testarea abilitilor mnezice seutilizeaz probe care solicit reproducerea unor stimuli (cuvinte,
perechi de cuvinte,fraze, cifre etc). De exemplu, examinatorul citete o list de cuvinte i apoi solicitsubiecilor s noteze cuvintele
pe care i le amintesc.
6. rapiditate perceptual (P) -viteza de percepie, abilitatea de a identifica ireine cu rapiditate detaliile, de a sesiza rapid
modificrile din cmpul perceptiv nfuncie de mobilitatea, noutatea i complexitatea stimulilor; abilitatea de a stabiliasemnrile i
diferenele dintre stimulii din mediu extern.
7. raionament inductiv (I) i raionament deductiv (D) abilitatea de adescoperi regulile dup care se relaioneaz stimulii,
capacitatea de a construiraionamente cu diferite grade de complexitate, prin identificarea relaiilor multipledintre prile
componente ale configuraiilor, ale structurilor prezentate.
Raionament deductiv capacitatea de a aplica reguli generale la cazuriparticulare; a aplica principii stabilite i reguli logice n
explicarea realului.
Raionament inductiv -capacitatea de a descoperi i formula reguli sau legi nurma studierii relaiilor constante i eseniale
dintre obiecte, fenomene etc.n testarea raionamentelor se utilizeaz succesiuni de stimuli i i se ceresubiectului s descopere regula
dup care au fost organizai acetia. De exemplu, i seprezint subiectului un ir de numere i i se cere s continue secvena prezentat
cunc cteva numere. n acest scop, subiectul trebuie mai nti s identifice reguladup care au fost construii i prezentai stimulii
deja dai.
n 1967, J.P. Guilford a elaborat modelul tridimensional al intelectului i a identificat 120 de factori, pe care i-a grupat n trei
categorii:coninuturi, operaii, produse . n construcia modelului i n identificarea dimensiunilor activitiiintelectuale, Guilford a
utilizat metoda analizei factoriale. Modelul structural propusdescrie modul de organizare i de funcionare a aptitudinilor mentale prin
existenamai multor factori, a cror combinaie explic diversitatea proceselor intelectuale.Factorii pot fi clasificai n trei categorii
distincte:
1. coninutul activitii intelectuale (informaiile cu care opereaz intelectul figural, simbolic, semantic i comportamental);
2.operaiile utilizate n procesarea informaiilor (evaluare, gndire convergent,gndire divergent, memorie, cunoatere);
3. produsele activitii intelectuale (uniti, clase, relaii, sisteme,transformri, implicaii).
Cercetrile lui J.P. Guilford au orientat interesul teoreticienilor n direciainvestigrii gndirii divergente, asociate cu creativitatea.
Gndirea divergent,relaionat cu flexibilitatea mental, permite explorarea mai multor alternative de soluionare a problemelor i
este evaluat printr-o serie de parametri, dintre care maiimportani sunt:
a. fluiditatea - reprezint numrul total de rspunsuri, de idei formulate desubiect ntr-o unitate de timp;
b. flexibilitatea - se refer la capacitatea de a schimba unghiul de abordare aproblemei;
c.elaborarea - vizeaz complexitatea i utilitatea ideilor enunate, precum igradul de adecvare a rspunsului la realitate;
d.originalitatea desemneaz capacitatea subiectului de a produce idei noi,unice, inedite. n cazul administrrii unor teste de gndire
divergent,originalitatea se apreciaz prin raritatea rspunsului: rspunsurile cu frecvenstatistic foarte mic n cadrul unei
multitudini de rspunsuri emise la nivelulgrupului.
 Teoria factorial susine carcaterul complex, multidimensional al inteligenei. Charles Spearman, psiholog britanic care a trit la
nceputul secolului XX, a examinat performanele mai multor oameni n ndeplinirea unor sarcini (orientare n spaiu, calcul aritmetic,
evaluarea unor sunete muzicale). El a constatat c performana unei persoane la o singur sarcin coreleaz (relaioneaz) pozitiv cu
cea de la celelalte sarcini. Pe aceast baz, Spearman a dedus c toate sarcinile respective trebuie s aib ceva n comun, iar succesul
oamenilor depinde de posedarea unei aptitudini generale, numite factor g. ntruct acest factor g era att de important n toate
sarcinile, a fost considerat cel mai important aspect al inteligenei. Pe lng factorul g, Spearman a susinut i existena unor factori s
(specifici), diferii de la o sarcin la alta, n funcie de condiiile concrete ale activitii (artistice, tiinifice, sportive). Teoria lui
Spearman este cunoscut sub numele de teoria bifactorial a inteligenei.
Dezvoltnd teoria lui Spearman, psihologul american L.L. Thurstone, maestru al analizei factoriale, a identificat apte factori
(numii abiliti mentale primare) ca fiind elemente de baz ale inteligenei:
1) nelegere verbal (abilttatea de a nelege semnificaia cuvintelor);
2) Fluen verbal (abilitatea de a gsi rapid cuvintele);
3) Aptitudinea numeric (abilitatea de a lucra cu numere, de a efectua calcule);
4) Aptitudini spaiale (abilitatea de a vizualiza raporturile form-spaiu);
5) Rapiditatea percepiei (abilitatea de a surprinde rapid detaliile, de a sesiza asemnrile i deosebirile dintre imaginile prezentate);
6) Memoria (abilitatea de a reproduce stimulii verbali);
7) Raionament inductiv i deductiv (abilitatea de a gsi o regul general n instanele prezentate).
L. Thurstone elaboreaz un set de teste cu scopul avalurii fiecreia dintre abiliti. Aceti factori nu sunt complet
independeni, ei se ntreptrund, ceea ce asigur o susinere conceptului de factor general de inteligen al lui Spearman. n concluzie,
abordarea factorial vede inteligena ca o aptitudine general (factorul g) rezult din combinarea, ntr-o anumit msur, a mai multor
aptitudini specifice (factori s).
Dup teoria monolitic" a inteligenei a aprut teoria factorial, avnd o metodologie mai sofisticat, ale crei criterii
rspund unei mai bune raionaliti de utilizare. Aceast concepie se bazeaz pe ideea existenei unor componente intelectuale
multiple, dependente sau nu una de cealalt, care constituie ansamblul inteligenei. Conceptualizarea funcionrii intelectuale printr-o
singur variabil dispare, fiind nlocuit de un ansamblu de elemente. Acest ansamblu de procese intelectuale duce la determinarea
profilurilor aptitudinale specifice prin care difer subiecii. Thurstone (1938) a definit o serie de componente intelectuale implicate n
explicarea diverselor tipuri de comportament inteligent-prin modelul de aptitudini mentale primare. Conceptul i modelul erau net
distincte de ale precursorilor si, adepi ai teoriilor monolitice, prin existena unui lot de componente care mpreau factorul g n
aptitudini mai elementare.
Thurstone a luat n consideraie n mod special cinci factori pe care i numete aptitudini mentale primare specifice : factorul
V (nelegere verbal), factorul W (fluiditate verbal), factorul R (raionare abstract), factorul N (numeric) i factorul S (spaial).
Critica adus acestui model factorial se refer la faptul c pleac de la reprezentarea unui domeniu al inteligenei, ncepnd de la ceea
ce msoar testele pline de elemente legate de nvarea colar.
Guilford (1967), a definit inteligena ca un produs al unei serii de factori ncadrai n schema tradiional a elaborrii
informaiei avnd o structur tridimensional: stimul - organism - rspuns, abilitate necesar procesrii informaiei, informaie pe care
individul o poate discerne n cmpul su perceptiv.
Dup Guilford, poziia primului factor central g variaz n funcie de pachetul de teste. Aadar, se generau diverse structuri
ierarhice n funcie de datele problemei.
Modelul Guilford a avut o influen decisiv n definirea supradotrii, pe care o caracteriza ca fiind o combinaie a factorilor
ce compun inteligena, fcnd referiri la diverse tipuri de inteligen i, prin urmare, la diverse tipuri de supradotare. Acest moodel este
foarte util, n special cnd se caut o perspectiv clar asupra aptitudinilor specifice pentru a le lua n calcul n procesul educaional.
Una dintre aceste aptitudini specifice este gndirea creativ, sinonim cu producia divergent.
Datorit studiilor lui Guilford, diveri autori i-au orientat investigaiile n cmpul creativitii i al subiecilor cu capaciti
deosebite.

5.A. Selectia profesionala

Are in vedere alegerea din randul celor care doresc sa se angajeze pentru o profesie, a indivizilor care poseda la nivelul cel
mai ridicat insusirile si capacitatile psiho-fizice solicitate de catre profesia in cauza.
In examenul psihologic de selectie se parcurg mai multe etape: 1-Analiza psihologica a profesiei pentru care se intentioneaza
realizarea selectiei; 2-Fixarea criteriilor si instrumentelor de predictie; 3-Masurarea performantelor; 4-Evaluarea predictorului in
raport cucriteriul prestabilit (validarea); 5-Decizia cu privire la utilizarea procedeului de selectie; 6-Reevaluarea programului de
selectie.
Dupa N. Margineanu, selectia profesionala este consecinta a trei factori: Fiecare meserie presupune o anumita configuratie
apitudinala; Aptitudinile variaza de la individ la individ; Posibilitatea masurarii aptitudinilor.
Selectia profesionala nu urmareste detectarea si alegerea elementelor exceptionale (supervalori), ci mai ales eliminarea celor
inapti; reglementeaza o ierarhie ce are importanta economica si sociala.Este necesara definirea clara a criteriilor reusitei profesionale,
identificarea unor indicii de predictibilitate a evolutiei in viitoarea profesie pe baza de probe psihologice.
Cele mai cunoscute tipuri de selectii profesionale sunt urmatoarele:
I. Selectia filtraj este forma de selectie in care se porneste de la un numar de candidati ce sunt declarati admisi sau respinsi. Cei
respinsi sunt considerati necorespunzatori fata de cerintele profesiunii pentru care au candidat.
II. Selectia pentru orientarea, indrumarea si formarea personalului, presupune admiterea in totalitate a solicitantilor sau a unei mari
parti a acestora. Scopul actiunii de selectie in acest caz consta in depistarea unor exigente profesionale mai largi, specifice organizarii
unor cursuri de pregatire profesionala.
III. Selectia clasament depaseste actiunea de alegere profesionala pentru o profesie sau alta, sau de orientare profesionala si
stabileste o clasificare a celor reusiti, care ajuta apoi la repartizarea lor pe diverse profesiuni si ierarhii profesionale in cadrul
organizatiei.
Deci, acest tip de selectie se concretizeaza prin stabilirea unei scari ierarhice a celor declarati admisi la examenul de selectie.
Activitatea psihologului in cadrul actiunii de selectie se completeaza adesea cu cea de consilier, clasificator, si cu cea de orientare.
Exemplu: concursul de admitere
Metode utilizate in selectia personalului:
1. Studiul dosarului candidatului ne pune in contact cu primele date despre candidat: numele, varsta, sexul. Firmele la care a mai
lucrat, functii indeplinite, date familiale, caracterizari ale sefilor si colegilor, rezultatele examinarilor medicale, incidentele avute
pe parcursul activitatilor avute etc.
2. Interviul biografic are avantajul inlocuiri dosarului, si interactiunea directa cu candidatul.In cadrul interviului, psihologul trebuie
sa lase subiectul sa vorbeasca cat mai mult despre el, orientand si ascultand cele relatate. Se vor evita intrebarile sugestive de tip
"capcana", care alerteaza subiectul si acelor care reclama un raspuns stereotip. Prin intrebarile puse, psihologul va determina o
serie de manifestari comportamentale individuale, individuale si de natura psihosociala, legate de dorintele, idealurile, perceperea
grupurilor, interpretarea unor roluri si comunicarea in cadrul grupului. Limitele interviului sunt legate de lipsa lui de fidelitate si
validitate.
3. Testele psihologice sunt cele mai utilizate instrumente in cazul selectiilor, aducand un plus de obiectivitate examenumul datorita
caracterului lor ce permit masurarea si campararea unor functii si procese psihice. Bateriile de selectie cuprind in prezent
urmatoarele categorii de teste:
- teste de inteligenta;
- teste de cunoastinte tehnice profesionale si generale;
- teste de comunicare;
- teste de personalitate (proiective).
4. Discutia in grup surprinde in mod direct comportamentele psihosociale ale subiectilor si prin intermediul ei se urmareste studierea
reactiilor candidatilor pentru un post, fata de o situatie comuna sau critica (intalnita in mod curent in profesiunea respectiva).

5.B. Corelarea coeficientilor de inteligenta cu datele fiziologice

Exista o anumita corelare intre coeficientii de inteligenta si dimensiunile capului si creierului, dar ea este atat de vaga, incat
devine lipsita de importanta practica.
Conductibilitatea electrica a pielii, adesea considerata ca un indiciu al agilitatii mintii si al ambitiei, este mai mare la copiii
inteligenti, dar ea nu constituie totusi un criteriu cu mult mai semnificativ decat cel al dimensiunilor creierului.
Exista o relatie apropiata intre nivelul de inteligenta si viteza de reactie si aceasta relatie devine din ce in ce mai stransa proportional
cu gradul de dificultate al unei operatii.
Daca testele sunt interesante pentru ca demonstreaza cum intre perceptii si reactii simple si coeficientul de inteligenta exista o
relatie clara, totusi ele nu ne pot ajuta sa intelegem mai bine nici natura abstracta a inteligentei, nici suportul ei fizic. Acest tip de
informatii ni-l furnizeaza potentialele evocate inregistrate de encefalograf (EEG).
In ultimele decenii, studiile s-au centrat pe directii diferite de tehnica scarilor metrice. Eysenck (1982) si Vernon (1987, 1990)
introducerea in masurarea inteligentei a unor corelate biologice ca indicatori valizi ai ceea ce este indeobste masurat prin testele
traditionale: marimea medie a potentialului evocat (AEP); complexitatea potentialului evocat; timpii de reactie simpli si complecsi;
variatia (deviatia standard) a timpilor de reactie individuali; viteza de metabolizare a glucozei la nivelul tesutului nervos, corelati cu o
serie de indici masurati cu testul Wechsler
Elaine si Allan Hendrickson: Elaine a inlocuit stimularea vizuala cu cea auditiva si a inceput sa masoare amplitudinea si latent
undelor si a descoperit ca oamenii inteligenti au unde mai ample si mai rapide; Allan a elaborat: argumentarea teoretica a procedurii si
a pus la punct evaluarea; informatia poate fi codificata in neuroni; in procesarea informatiei pot sa apara si erori; indivizii dispun de o
probabilitate medie caracteristica si constanta de a comite asemenea erori, aceasta probabilitate medie reprezinta baza biologica a
diferentelor de inteligenta
Cei doi au aratat prin metoda simularii pe computer efectele introducerii diferitelor grade de eroare asupra transmiterii mesajului,
evidentiind ca imaginea obtinuta astfel corespunde si cu alte tipuri de masurare a inteligentei.

6.A. Tehnici de investigare a aptitudinilor

Tehnicile de investigare a aptitudinilor sunt numeroase, atat pt. diagnosticarea aptitudinilor simple cat si complexe.
a. Testele de atentie
Concentrarea pe o singura sarcina vizeaza testarea capacitatii de concentrare a atentiei. Urmarirea concomitenta a mai multor
sarcini verifica capacitatea de distributie a atentiei.
Testele de baraj sunt cele mai utilizate si sunt formate din litere, fig. geometrice, cifre, imagini. Aceste teste inregistreaza viteza si
exactitatea.
Ex. de teste: Kreaplin, Bourdon bararea unor litere in texte imprimate; Toulouse Pierot bararea unor fig. geometrice cu fig.
de orientare
Proba Praga semnalarea unor omisiuni din imagini sau figuri( pt. atentie si observatie)
Teste fara semne de punctuatie pt. atentie si cunostinte gramaticale
Teste de rezistenta la distragere
 b. Aparate
Lahy promtitudinea reactiilor la semnalele auditive si vizuale
Ricossay pt. atentia sustinuta
Teste de dexteritate, dublul labirint al lui Bonnardel, capacitatea de coordonare intr-un anumit ritm, bateria Bonnardel de reactii
complexe utile, in examene de selectie in profesiuni cu potential de accidente cum este cazul transporturilor. Testul se combina cu DL
TR.
c. Diagnosticarea capacitatilor senzoriale
Pentru vizualitate, vedere la distanta, acuitatea pragului vizual minimal si discriminarea fina vizuala sunt utilizate optotipurile
litere cu dimensiuni variate privite de la o distanta de 5 metri.
Pentru vederea cromatica sunt folosite teste pt. perceperea tridimensionala sau aparate pt. perimetrul vizual.
Ex: testul lui Ishihara pt. simtul cromatic.
Aparatul pentru testarea perceptiei se num. tahistiscop.
Pentru capacitatile auditive cum ar fi acuitatea (in conditiile de zgomot) si discriminarea (pt. a supraveghea modul de functionare
a motoarelor aparatelor) se folosesc audiometre.
d. Testele de aptitudini artistice
Ex: testul de talent muzical CE. Testul are sase sectiuni prin care se testeaza: simtul inaltimilor tonale, somtul fortei sonore, simptul
timpului, simtul timbrului, memoria tonala, simtul ritmului.
Testul de judecata al desenelor, pentru recunoasterea unor principii de ordin estetic (unitatea domincnta, varietatea, echilibrul,
continuitatea, simetria proportiei).
e. Testele de reprezentare spatiala
Se solicita reprezentari constructive, geometrice sau imbinari liniare, recunoasterea unei matrice in modele mai mult sau mai putin
mascate, reconstituirea de figuri din fragmente polidimensionale.
f. Testele de aptitudini tehnice speciale
Include factori speciali, probleme de intelegere si judecata tehnica, reprezentari implicate in identificari de functionalitati conform
unor principii simple.
Ex: testele de comprehensiune mecanica; Testele de discuri a lui Bonnardel pt. inteligenta concreta; Testul lui McQuarrie aptitudini
mecanice; Teste de descifrare a textelor scrise de mana pt studentii la medicina
Au fost create teste multi-aptitudinale ce ofera posibilitatea de a obtine despre o persoana maximum de date intr-un timp minim.
Ex: D.A.T. Differential Aptitude Test; F.A.C.T. Flanagan Aptitude Clasiffication Test; G.A.T.B. General Aptitude Test Batery;
E.A.S Employee Aptitude Survey
Cateva exemple de criterii de baza ale testarii aptitudinilor sunt: Gandire logica, aplecarea spre tehnica, Creativitate, puterea de
concentrare, memoria, Ortografia, Empatia, Abilitatea de negociere, Indemanarea, Usurinta in exprimare, Orientare in spatiu,
cunostintele matematice, etc.

a)Testele de atentie
Concentrarea pe o singura sarcina vizeaz testarea capacitii de concentrare a ateniei. Cand se are in vedere urmrirea
concomitenta a mai multor sarcini se verifica capacitatea de distribuie a ateniei, Daca sarcina include mai multe aspecte ce se succed
neregulat este solicitata flexibilitatea ateniei.
Testele de baraj sunt cele mai utilizate (litere, figuri geometrice, cifre, imagini ). Se inregistreaz viteza si exactitatea. Se dau
in timp limitat si evideniaz fluctuaia capacitii de munca ( atenia) si randamentul.
Kreapelin, Bourdon - bararea unor litere in texte imprimate.
Toulouse - Pieron - bararea unor figuri geometrice cu figuri cu orientare dubla, de cifre. Proba Praga.
Semnalarea unor omisiuni din imagini sau figuri (de atenie si observaie) Texte fara semne de punctuaie ( atenie, cunotine
gramaticale). Teste de rezistenta la distragere - prin introducerea de factori perturbatori de fond sau episodici.
b)Aparate
Lahy-promptitudinea reaciilor la semnalele auditive si vizuale. Se dau stimuli in serie cu viteze diferite.
Ricossay-pentru atenie susinuta. In paralel: ritm - atenie, poate funciona in ritm liber sau impus (poate surprinde
adaptivitatea pentru activiti cu ritm liber sau impus-banda rulanta sau alte activiti programate mecanic sau electronic).
Teste de dexteritate, dublu labirint a lui Bonnardel, capacitatea de coordonare intr-un anumit ritm,bateria Bonnardel de
reacii complexe-utile in examene de selecie in profesiuni cu potenial de accidente cum este cazul transporturilor(cai ferate, auto).
Combinaii de semne diferite solicita anumite reacii specifice ( apsarea cu mana ,apsarea cu piciorul sau chiar combinaii).Testul
se combina cu DL TR.
Are mai multe trepte de viteza in prezentarea stimulilor. Pentru sigurana manuala se utilizeaz tremometrele. Urmrirea unui
traseu pe o placa metalica cu un creion metalic. Atingerea marginilor traseului se inregistreaz. Se inregistreaz viteza execuiilor,
amplitudinea micrilor discontinuitatea, calitatea lor, intr-o faza avansata se pot introduce factori perturbatori pentru a testa anumite
caracteristici ale afectivitii.

6.B. Modelul psihometric al inteligentei

Metoda Binet-Simon isi propunea sa elimine arbitrariul care decurgea din experientele fragmentare facute cu teste izolate si
sa intocmeasca o scara metrica a inteligentei care sa fixeze adevarata varsta a acesteia. Binet imagineaza o combinatie de mai multe
serii de teste simple si scurte, dar pretinzand din ce in ce mai mari in rezolvare. Cu aceste serii astfel combinate, el testeaza inteligenta
copiilor normali, depistand varsta mintala.
 Scara Binet-Simon constituie un esantion ce cuprinde urmatoarele solicitari: A descoperi asemanari sau deosebiri intre
obiecte date sau evocate din amintire; A numi elementele lipsa din desene lacunare; A gasi antonimele unor cuvinte date; A explica
proverbele; A memora si reproduce in ordine inversa un material verbal sau de cifre; A efectua rationamente procedurale de tipul
dacaatunci; A rezolva diferite probleme cu caracter limitativ.
Au fost adaugate ulterior si intrebari simple de informatie: denumirea culorilor, zilele saptamanii.
Comportamentul inteligent este exprimat prin Q.I. (coeficient de inteligenta) care exprima raportul dintre varsta mintala
atribuita la examinarea rezultatelor testelor si varsta reala a copilului, inmultit cu 100.
Distributia coeficientilor de inteligenta in randul unei populatii oarecare este normala si se exprima printr-o curba a lui Gauss
a carei medie este de 100 pt un esantion neselectionat al unei populatii.
Un Q.I. de 90 100 = corespunde unei inteligente normale; de 80 - 90 = exprima o anumita lentoare a spiritului; < 80 = se constata o
zona de debilitate mai mult sau mai putin pronuntata; >110 120 = echivaleaza cu o inteligenta superioara.
Dupa unii psihologi insa, inteligenta generala evaluata pe baza testelor lui Binet si ale succesorilor sai nu ar avea decat o
valoare empirica sau predictiva; ar indica mai ales aptitudinea globala la exercitiile scolare.

Acest model isi are originea in cercetarile psihologului francez Alfred Binet facute asupra intelectului copiilor. Binet s-a
confruntat cu o problema practica: elaborarea unui instrument pe baza caruia sa poata fi depistati copii cu intelect normal pentru a fi
incadrati in invatamantul de masa. Ca urmare, impreuna cu medicul Th. Simon, imagineaza o suita de probe care aproximeaza
compozitia operatorie a intelectului (spirit de observatie, memorie, rationament, vocabular, cunostinte ete.).
Acestea sunt dispuse intr-un instrument de masura care poarta denumirea de Scara metrica Binet Simon (1905). Mai tarziu, in
1911, Binet isi ordoneaza probele in functie de varsta. Cu toate acestea, el nu ajunge la notiunea de ,,varsta mentala si nici la cea de
'nivel intelectual. De la el au ramas doua definitii ale inteligentei: 'inteligenta este ceea ce masoara testele mele de inteligenta",
"inteligenta constituie modul de functionare al ansamblului compozit de capacitati psihice.
Ceea ce era prezent implicit in opera lui Binet, va fi conceptualizat mai tarziu de psihologul american Lewis Terman care
revizuieste scara lui Binet si o introduce in America sub numele de Stanford-Binet Scale (1916). Terman arata ca varsta mentala este
distanta parcursa intre varsta noului nascut si inteligenta adulta, iar Q.l.-ul este viteza, adica raportul dintre distanta parcursa si timpul
necesar parcurgerii ei, cu alte cuvinte, raportul varsta mentala si varsta cronologica.
Prin anii '30, psihologul David Wechsler il continua pe Terman, imaginand o scara a inteligentei pentru adulti. Descendentii
lui ii vor revizui mai tarziu scala(WAIS) si vor produce o versiune pentru copii(WAIS-R). Din perspectiva modelului psihometric,
inteligenta apare ca o colectie de abilitati, cercetatorii fiind interesati mai mult de construirea instrumentului de diagnoza decat de
definirea si conceptualizarea obiectului.
Introducerea notiunii de coeficient de inteligenta (ca raport de varsta mentala si varsta cronologica multiplicat cu 100) ramane
o achizitie importanta a modelului psihometric al inteligentei.

7.A. Evaluarea performantelor

Evaluarea performantelor permite depistarea slabiciunilor, a potentialului si a nevoilor de pregatire profesionala a salariatilor.
Printre criteriile de performanta se numara: Caracteristici personale (aptitudini, comportamente, interese); Competenta (cunostinte
necesare); Caractersitici profesionale; Interesul pentru resursele alocate postului preocuparea pentru interesul general al organizatiei;
Adaptabilitatea la post; Spiritul de echipa; Delegarea responsabilitatilor si antrenarea persoanelor aflate in subordine; Capacitatea de
comunicare
Evaluarea performantelor stabileste ce trebuie sa faca o persoana si cat de bine, ducand la rezultate mai bune in campul
muncii.
Evaluarea persormantelor presupune trei activitati: 1-evaluarea comportamentelor; 2-evaluarea potentialului si a capacitatii
de evolutie; 3-evaluarea rezultatelor obtinute
Primele doua activitati de evaluare servesc si la selectia si orientarea carierei, a treia permitand identificarea cauzelor care duc
la performanta.
Performanta individuala se exprima prin productivitatea transferului in unitati fizice sau valorice.
Performanta sociala se refera la impactul activitatii manageriale asupra salariatilor, fiind definita prin intensitatea cu care un
individ contribuie la dezvoltarea organizatiei.
Etapele evaluarii sunt: 1-pregatirea evaluarii; 2-evaluarea propriu-zisa; 3-analiza rezultatelor, comunciarea lor si indicarea
cailor posibile de perfectionare; 4-controlul efectelor evaluarii
Obiectivele evaluarii sunt cele care asigura legatura dintre recompensa pe care un salariat spera sa o primeasca si
productivitatea pe care o realizeaza.
Eficienta profesionala poate fi desfacuta in variabile-criteriu, un element de baza in acest sens fiind datele productiei. Totusi,
desi ofera aparent date obiective, criteriile de performanta legate de datele productiei pot ridica anumite probleme, cum ar fi motivatii
de ordin medical, conditiile mediului fizic, starea masinilor, aprovizionarea cu materiale, factori ce pot fi influentati de alti lucratori
etc. Se considera astfel de mai mare utilitate studierea factorilor subiectivi.
Concluziile studiilor realizate in ceea ce priveste performanta au relevat faptul ca nivelul relatiilor umane este direct legat de
nivelul performantelor. Astfel, umanizarea muncii, motivatiile sociale, moralul grupurilor, satisfactiile individuale, comunicatiile
interpersonale si participarea la decizie sunt factori interni fundamentali pentru cresterea productivitatii muncii.

Evaluarea performantelor permite depistarea slbiciunilor a potenialului si a nevoilor de pregtireprofesionala a salariailor.

Printre criteriile de performanta menionam:- caracteristici personale(aptitudini, comportament, interese)
competenta (cunotine necesare)
- caracteristici profesionale
- interesul pentru resursele alocate postului-preocuparea pentru interesul general al organizaiei
- adaptabilitatea la post
- spiritul de echip
- delegarea responsabilitilor si antrenarea persoanelor aflate in subordine
- capacitate de comunicare.
S-a observat o stransa legtura intre profesie, competenta sociala si performanta astfel competentele sociale reprezint
pattern-uri de comportament social ce dau indivizi competeni in anumite situaii sociale.
Competentele variaz in funcie de sex, clasa sociala si personalitatea fiecruia. Individul are dreptul sa-si aleag profesia pe
care o considera potrivita pentru el, in funcie de aptitudinile sale. Evaluarea performantelor stabilete ce trebuie sa fac o persoana si
cat de bine ducand la rezultate mai bune in campul muncii.
Evaluarea performantelor presupune trei activiti:
a. evaluarea comportamentelor
b. evaluarea potenialului si a capacitii de evoluie
c. evaluarea rezultatelor obinute
Primele doua servesc si la selecia si orientarea carierei, sarcina a departamentului de resurse umane, a treia reflecta constanta calitii
si permite identificarea cauzelor ce duc la performanta.
Performanta individuala se exprima prin productivitatea transferului in uniti fizice sau valorice.
Performanta sociala se refera la impactul activitii manageriale asupra salariailor fiind definita prin intensitatea cu care un
individ contribuie la dezvoltarea organizaiei. Etapele acesteia sunt:
- pregtirea evalurii
- evaluarea propriu-zisa
- analiza rezultatelor, comunicarea lor si indicarea cailor posibile de perfecionare
- controlul efectelor evalurii
Obiectivele evalurii sunt cele care asigura legtura dintre recompensa pe care un salariat spera sa o primeasc si productivitatea pe
care o realizeaz, succesiunea fiind normala.

7.B. Metode utilizate pentru antrenarea competentelor profesionale

Metodele utilizate pentru antrenarea competentelor sociale sunt:
1-Metoda clasica, ce presupune explicarea si prezentarea de modele in direct sau prin intermediul unui video; jocuri de roluri
cu ceilalti participanti sau complici; comentariile formatorului si prezentarea casetei video; repetarea sedintei.
2-Metode de laborator: exercitii simple folosind oglinzi, camere video si magnetofoane permit antrenarea intr-o maniera
eficace si trimiterea semnalelor non-verbale insotite de expresia fetei si de voce.
3-Asimilatorul de cultura a obtinut rezultate excelente la nivelul antrenarii interculturale. Competentele conversationale
implica intelegerea principiilor de structura a unei conversatii, invatarea directa fiind cea mai buna metoda. Este foarte important sa se
invete regulile neformale ale situatiilor si relatiilor, si de asemenea este necesara si o anumita practica comportamentala.
4-Invatarea pe teren. Pentru unele profesii nu se pot crea situatii compatibile cu jocul de roluri si capabile sa simuleze in
maniera realista situatia profesionala (de exemplu situatia in care politia se confrunta cu probleme etnice sau cand managerii duc
tratative cu sindicatele). Pentru astfel de profesii, o alternativa a jocului de rol din laborator este formarea pe teren, persoana fiind
insotita de un formator care o sfatuieste in permanenta si asigura feed-back-ul. Aceasta metoda a fost utilizata mult timp de profesori si
este utilizata si astazi.
5-Elaborarea unor programe de antrenare pentru a se observa cu ce probleme se confrunta oamenii la locul de munca, pentru
motivarea unui nou angajat ce nu corespunde cerintelor, pentru corectarea unor deprinderi rele de munca, pentru discutarea unei
eventuale actiuni disciplinare, pentru reducerea absenteismului, pentru invingerea rezistentei la schimbare etc. Astfel de programe sunt
fondate pe jocul de rol in grupe precum si pe antrenarea pe teren, plecand de la cursuri si discutii.
Cea mai mare parte a profesiilor necesita competente sociale pe care majoritatea persoanelor le dobandesc pe teren.

8.A. Selectia profesionala pentru posturile de conducere

Selecia profesional pentru posturile de conducere este mult mai complex dect selecia pentru celelalte posturi deoarece
funcia de conducere nu este definit numai prin caracteristicile postului, ci i prin reeaua relaiilor umane, sociale, autoritatea i
subordonarea pe care trebuie s le dovedeasc deintorul unui astfel de post.
Examenul psihologic de selecie pentru un post de conducere cuprinde dou pri: 1 -O parte care ridic probleme apropiate
de cele ridicate de selecia executanilor, ns la un nivel mult mai ridicat; 2 - O parte care necesit elaborarea unui pronostic asupra
adaptabilitii sociale a candidatului n contextul uman al postului, context care nglobeaz stilul ntreprinderii, personalitatea efilor
directi, a colegilor i a subordonatilor.
Unii cercettori consider c pentru selecia profesional necesar posturilor de conducere sunt utile studiile asupra cauzelor
insucceselor n astfel de posturi, obinndu-se astfel indicaii asupra factorilor de succes.
 Modelul psihologic necesar seleciei trebuie s cuprind un program prin care s se acopere toi factorii determinani ai
succesului profesional. De aceea din bateria de teste nu trebuie s lipseasc: testele de motivaie si testele pentru determinarea
sensibilitii la frustrare (testul Rosenzweig)
Pentru unele posturi de conducere superioare sunt utilizate testele situaionale. Ele ofer posibilitatea unui pronostic mai sigur
asupra comportamentului social al persoanelor care candideaz. In cadrul acestor teste candidaii se confrunt individual sau n grup,
cu o problem pe care trebuie s o rezolve.
Exist trei variante principale ale testelor situaionale: 1 - Jocul de-a ntreprinderea. Se ncredineaz conducerea unei
ntreprinderi fictive, a crei activitate este simulat pe o perioad de timp. Grupul trebuie s fac fa unor situaii dificile sau a unor
alegeri critice. Aceast variant este utilizat att pentru aprecierea candidailor pentru funciile de conducere ct i pentru formarea
lor n vederea ocuprii acestor funcii. Jocul apeleaz la calitile de analiz i negociere ale candidailor ceea ce permite juriului s
observe evantaiul aptitudinilor candidatului. 2 - Exerciiul n co (in basket) sau rspunsul la coresponden. Acest test esten
general utilizat cu persoane separate si reprezint simularea unei situaii reale care solicit individul s -i mobilizeze aptitudinile, n
special cele administrative. Spre exemplu, candidatul trebuie s redacteze diferite scrisori de afaceri, memorii sau alte documente cu
grade de urgen diferite. 3 - Discuia n grup. Se presupune un grup restrns de candidai (6-8 persoane), o tem general de
discuie i se observ comportamentul lor n timpul dezbaterilor. Prin discuia n grup se urmrete nu numai stabilirea tabloului
personalitii candidailor(mai ales cele verbale, caracteristicile personale; subiectul este inhibabil, intolerant etc.) ci i ce realizeaz
candidatul n discuia la care particip, contribuia sa i comportamentul fa de grup.
Prin discuiile cu candidaii care aspir la posturile de conducere trebuie urmrite motivaiile acestora, inhibiiile i frustrrile
i tot pe aceast cale trebuie lmurii asupra lor nii i trebuie determinai s reflecteze asupra posibilitilor de ameliorare a
propriilor conduite.

8.B.Testul de aptitudini mecanice Meguare(?)

9.A. Incercari de definire a inteligentei

Termenul de inteligen provine din latinescul intelligere, care nseamn a relaiona, a organiza sau de la interlegere, care
presupune stabilirea de relaii ntre relaii.
Este dificil elaborarea unei definiii unanim acceptate pentru inteligen. Astfel: Inteligena ar putea fi conceput ca o
evoluie filogenetic i ontogenetic a capacitilor cognitive (P. Janet, J. Piaget); Inteligena este funcia ce adapteaz mijloacele la
scopuri (Hartman); Inteligena este capacitatea de a fabrica unelte, n timp ce instinctul asigur doar ntrebuinarea nnscut a unor
organe (Bergson); Inteligena este o adaptare a omului la ambian i a ambianei la nevoile omeneti (Claparede, J. Piaget)
Scoala de la Wurtzburg definete inteligena ca rezolutivitate. Esena rezolvrii de probleme consta ns n folosirea ntr-o
manier nou i adecvat a mijloacelor intelectuale n situaii noi. n cazul rezolvrii de probleme se pune chestiunea folosirii ntr-o
manier nou sau chiar inovarea unor mijloace fr de care nu poate fi obinut rezultatul.
Deci important este s poi utiliza n variate situaii mijloacele cognitive de care dispui. S poti aplica mijloace cunoscute la
situaii noi.
Alte tendine definesc inteligena: Inteligena este o aptitudine de a inventa; Inteligena este o caracteristic important a
personalitii umane care mediaz relaii de tip complex cu mediul nconjurtor; Inteligena este novatoare i intervine cu precizie
atunci cnd dificultile nu pot fi rezolvate printr-o atitudine de rutin; Inteligena este o calitate a ntregii activiti mintale, ca
expresie a organizrii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv-motivaionale i voliionale.
Socrate i Platon considerau c inteligena i permite omului s neleag ordinea lumii i s se conduc pe el insui, iar
Buddha milita pentru eliberarea omului de inteligen pentru a atinge cea mai nalt form de fericire. Astfel, pentru gndirea
occidental, inteligena aprea a fi atributul esenial, fundamental al omului, iar pentru gndirea oriental, inteligena era redus la
minimum.
Descartes, se pare c a dat definiia cea mai apropiat de nelegerea modern a inteligenei. El definea inteligena ca :
mijlocul de a achiziiona o tiin perfect privitoare la o infinitate de lucruri. n aceast definiie, gsim intuirea ambelor poziii
actuale ale noiunii de inteligen: sistem complex de operaii; aptitudine general
Astzi, persist n psihologie ntrebarea dac inteligena este capacitatea general de achiziie a cunotinelor, de raiune i
rezolvare de probleme sau ea implic diferite tipuri de abiliti. Cei mai multi opteaz pentru prima ipotez.

- o aptitudine cognitiv de maxim generalitate

- posibilitatea de a combina informaii, de a stabili relaii ntre aspecte inaccesibile cunoasterii directe rezolva probleme, de a
nva.
- Capacitatea de a deduce cauzaliti, corelaii si implicaii, de a nelege, de a rezolva probleme, pe scurt de a gndi efficient
- o capacitate global a individului de a aciona direcionat, de a gndi raional si de a nfrunta mediul (Wechsler)
- Capacitatea de a te adapta eficient la mediul tu
- Capacitatea de a evalua corect o situaia dat i de a o valorifica la maxim
- Capacitatea de a activa adecvat i eficient cunotinele anterioare, de a-i forma altele noi i de a selecta cea mai rapid,
eficient i puin costisitoare metod de a rezolva o situaia

9.B. Comunicarea verbala si competenta sociala

 Comunicarea verbal se afl n centrul performanei i competenei sociale. Cea mai mare parte a semnalelor i gesturilor
sunt verbale i trebuie s se ncadreze ntr-o secven conversaional.
Competenele profesionale ale celor care predau, ale psihoterapeuilor sau purttorilor de cuvnt din sindicate, includ n mod
necesar competene verbale. Competenele necesare variaz n funcie de situaiile sociale. Exist n munc un anumit numr de
situaii sociale standard: comitete, ntlniri, negocieri, vnzri. Aceste situaii necesit toate gesturile, secvenele i atitudinile fizice
specifice; ele sunt guvernate de reguli ce indic ceea ce se face i ceea ce nu se face (Argyle, Furnham, Graham, 1981).
Toate aspectele competenei sociale cresc i se dezvolt odat cu vrsta n timpul copilriei i adolescenei n cadrul colii i
mai apoi la serviciu.
De exemplu, adulii clasei de mijloc se exprim verbal mai uor i in mai mult cont de punctul de vedere al celor care i
ascult, necesit mai multe competene sociale n posturile pe care le ocup (profesori, medici, avocai), dect muncitorii manuali,
trebuind adesea s intre n relaie direct cu oamenii i s nfrunte situaii complexe.
Dezvoltarea competenelor sociale sunt importante datorit efectelor pe care le au asupra relaiilor, asupra sntii, fericirii
i eficacitii n munc.
Competenele referitoare la nvmntul colar, ct i efectele lor asupra nvrii elevilor, au fcut obiectul multor studii.
Astfel, stilul de nvmnt cel mai eficace combin o serie de elemente: organizarea precis a cursurilor; utilizarea exemplelor i
ilustrarea lor; ntrebri i elogii; exploatarea ideilor elevilor ; stilul de leadership obinuit.
Competenele de care medicii trebuie s dea dovad sunt n mod curent nvate, dar n prezent cercetarea nu s-a orientat
dect asupra unor obiective cum ar fi: cunoaterea precis a anamnezei; satisfacerea pacientului; observarea indicaiilor medicului.
Metodele utilizate pentru antrenarea competenelor sociale sunt: metoda clasic, care presupune explicarea i prezentarea de modele
n direct sau cu ajutorul mijloacelor video; jocul de roluri; comentariile formatorului; repetarea edinei. alte metode de laborator,
exerciii simple folosind oglinzi, camere video i magnetofoane permit antrenarea ntr-o manier eficace. asimilatorul de cultur, cu
rezultate excelente la nivelul antrenrii interculturale. nvarea pe teren o alternativ a jocului de roluri din laborator este formarea
pe teren. Individul este nsoit de un formator care l sftuiete n permanen i asigur feed-back-ul. elaborarea unor programe de
antrenare pentru a se observa cu ce probleme se confrunt oamenii la locul de munc, motivarea unui nou angajat ce nu corespunde
cerinelor, corectarea unor deprinderi rele de munc, discutarea unei eventuale aciuni disciplinare, reducerea absenteismului,
nvingerea rezistenei la schimbare.

10.A. modelul explicativ al inteligentei prezentare generala

Din perspectiva msurrii inteligenei, cunoaterea diferitelor abordri aleconceptului de inteligen faciliteaz selectarea
unor instrumente de evaluare adecvatei interpretarea eficient a rezultatelor obinute de subiecii evaluai. Astfel, dinperspectiva
abordrilor psihometrice , important este exprimarea nivelului inteligeneisub forma I.Q (coeficientului de inteligen), ceea ce
permite clasificarea individului nanumite categorii (inteligen sub limit, inteligen de nivel mediu, inteligen pestemedie etc).
Potrivit abordrilor factoriale , nu att coeficientul de inteligen general este mai important, ct mai ales forma dominant a
inteligenei (matematic,lingvistic, spaial etc).Dintre abordrile teoretice existente n literatura de specialitate, cele mairelevante,
ntr-o formulare sintetic, ar fi urmtoarele:
1. modelul psihometric; 2.modelul factorial; 3. modelul genetic; 4. modelul ecologic; 5. modelul triarhic.

De-a lungul timpului, inteligenta a fost abordata prin diferite moduri, atat sub raport teoretic, cat si practic (diagnostic). S-au
conturat, astfel, adevarate modele explicativ-interpretative. Modelul psihometric, modelul factorial, Modelul psihocognitivist, modelul
genetic, modelul neuropsihologic, modelul ierarhic.
Modelul psihometric - isi are originea in cercetarile psihologului francez Alfred Binet facute asupra intelectului copiilor. Binet s-a
confruntat cu o problema practica: elaborarea unui instrument pe baza caruia sa poata fi depistati copii cu intelect normal pentru a fi
incadrati in invatamantul de masa. Ca urmare, impreuna cu medicul Th. Simon, imagineaza o suita de probe care aproximeaza
compozitia operatorie a intelectului (spirit de observatie, memorie, rationament, vocabular, cunostinte ete.).
Acestea sunt dispuse intr-un instrument de masura care poarta denumirea de Scara metrica Binet Simon (1905). Mai tarziu, in 1911,
Binet isi ordoneaza probele in functie de varsta. Terman arata ca varsta mentala este distanta parcursa intre varsta noului nascut si
inteligenta adulta, iar Q.l.-ul este viteza, adica raportul dintre distanta parcursa si timpul necesar parcurgerii ei, cu alte cuvinte, raportul
varsta mentala si varsta cronologica.
In anii '30, psihologul David Wechsler il continua pe Terman, imaginand o scara a inteligentei pentru adulti. Descendentii lui
ii vor revizui mai tarziu scala(WAIS) si vor produce o versiune pentru copii(WAIS-R). Introducerea notiunii de coeficient de
inteligenta (ca raport de varsta mentala si varsta cronologica multiplicat cu 100) ramane o achizitie importanta a modelului
psihometric al inteligentei.
Modelul factorial - Reprezinta o continuare si adancire a modelului psihometric. Psihologii au inceput sa fie interesati nu
atat de instrumentul de masurare a inteligentei, cat de modul de prelucrare a rezultatelor obtinute in urma aplicarii testelor de
inteligenta.
Una dintre modalitatile concrete propuse a fost cea a analizei factoriale, al carei parinte este Spearman (1904). Psihologul american
Thurstone (1938; 1947), dezvoltand diferite procedee de analiza factoriala, a gasit alti opt factori comuni in spatele factorului g
(inteligenta generala) descoperit de Spearman. Acesti factori au fost numiti de el abilitati mentale primare.
Cel care exceleaza, insa, prin proliferarea, multiplicarea si diversificarea factorilor este J.P.Guilford (1956.-1971) care a propus un
model morfologic al inteligentei.
Burt (1949), Vernon (1950) pe langa factorii g si s ai lui Spearman au mai adaugat o a treia categorie de factori, numiti
factori de grup, pe care i-au amplasat intre ceilalti.
 Modelul psihocognitivist. Este complementar modelelor psihometrice si factoriale. Sternberg a gasit trei mari categorii
componentiale ale inteligentei: metacomponentele (procese de mare complexitate care intervin in planificarea, conducerea si luarea
deciziei); componentele performantei (ca mijloc sau proceduri subordonate strategiilor de solutionare); componentele achizitiei
informatiilor (cele care intervin in colectarea, incadrarea selectiva, combinarea si compararea selectiva a informatiilor).
Diferentele individuale din activitatea intelectuala a oamenilor se datoreaza capacitatilor, vitezei si manierei de functionare a
proceselor si componentelor cognitive.
Modelul genetic. Depaseste viziunile psihometrice si factoriale, fiind preocupat de problema genezei inteligentei. Cel care
ilustreaza prin cercetarile sale cel mai bine acest model este Jean Piaget. In lucrarea sa Psihologia inteligentei (1947), Piaget pornese
de la premisa ca inteligenta este o relatie adaptativa, printre altele intre organism si lucruri.
Conduita inteligenta care se elaboreaza treptat, in stadii, se produce prin acomodare, adica prin restructurare si reorganizare mintala.
Stadiul sensorial-motor (0 2 ani). Stadiul preoperational (2 7 ani). Stadiul operatiilor concrete ( 7 12 ani). Stadiul operatiilor
formale (12 -17 ani)
Modelul neuropsihologic. Este foarte apropiat de modelele psihometrice si psihocognitive pe care incearca sa le
fundamenteze sub raport neurologic. Descrie inteligenta in termenii ariilor fizice ale creierului. In sprijinul lui sunt invocate rezultatele
cercetarilor asupra ,,creierului divizat sau asupra specializarii functionale a emisferelor cerebrale.
Modelul ierarhic. Reprezinta o incercare de unificare prin sinteza a modelelor anterioare. A fost elaborat de R.J. Sternberg
(1985). Tot Sternberg, dezvolta un test, Sternberg Triarhic Abillity Test, in care include aspect academic si de munca, poate fi
administrat de la gradinita pana la varsta adulta si cuprinde 12 tipuri de itemi.
Modelul triarhic, desi interesant prin perspectiva sintetica pe care o ofera, ramane totusi eclectic, integrarea si articularea celor trei
subteorii fiind insuficien elaborate.

10.B. Calitatile unui bun intervievator

11.A. Masurarea inteligentei

Inteligenta este capacitatea mentala care implica abilitatea de a rationa, a rezolva probleme si lucruri abstracte, de a intelege
lucruri complexe, de a invata repede si din experinta. Inteligenta se refera la modul in care percepem si intelegem spatiul care ne
inconjoara.
Primele ncercari de a msura inteligen au aprut n secolul al 19-lea. Atunci IQ-ul s-a stabilit n funcie de mrimea
creierului. Astzi folosim alte metode pentru msurarea nivelului de IQ - teste de inteligen.
Masurarea inteligenei se realizeaz de la natere i pe tot parcursul vieii oricrui individ. Testarea inteligenei copilului mic, a
precolarului, a adultului se efectueaza cu ajutorul unor probe cu administrare individual si testele de inteligen sunt utilizate n
conjuncie cu o mulime de alte surse de informaie.
Primul care a folosit teste pentru msurarea inteligenei a fost Alfrd Binet i testele sale au fost destinate copiilor. Intre
timp, testele au fost modernizate, adaptate i dezvoltate pentru a putea s msurm inteligena unei persoane din fiecare grupa de
vrst.
Pentru msurarea inteligenei, folosim diverse teste psihologice elaborate de specialiti din domeniu care sunt bazate n primul rnd
pe: percepie i inteligen vizual, aptitudini comunicative i inteligen lingvistic, aptitudini tehnice i inteligen practic i
gndirea logic i inteligen matematic.
Testul IQ nu este destinat sa verifice cunostintele, ci abilitatea de a prelucra elementele unei probleme si a-i gasi rezolvarea
fara a fi invatat vreodata cum se rezolva probleme similare. Testele de acest gen au demonstrat ca exista diferentieri intre clasele
sociale si intre rase.
Testele IQ sunt complexe, ele msoar mai multe aptitudini ale omului, (de exemplu test analitic, test de structura
inteligenei, testele lui Wechsler i altele) sau pariale, adic cele care msoar doar IQ, ndeosebi inteligena general. (de exemplu
test Domino, test matrici progresive i altele).
Testul IQ, include cteva subteste verbale (cuprind de exemplu percepie, aritmetic, asemenri, vocabular etc.) i cteva
subteste de performan (de exemplu completarea desenului, completarea obiectelor, aranjarea desenelor n ir corect, etc).
Evolutia din ultimele decenii a tehnicilor de masurare a inteligentei cuprinde o serie de studii care s-au centrat pe directii cu totul noi.
Ele sunt sintetizate in lucrarea editata de Eysenck si a lui Vernon. Lucrarea se refera la introducerea in masurarea inteligentei a unor
corelate biologice ca indicatori valizi ai ceea ce indeobste este masurat prin testele traditionale. Acestea sunt marimea medie a
potentialului evocat obtinut cu EEG, complexitatea AEP, timpii de reactie simpli si complecsi, variatia timpilor de reactie individuala,
viteza de metabolizare a glucozei la nivelul tesutului nervos.
Printre numele implicate in dezvoltarea testelor de inteligenta se numara Elaine si Allan Hendrickson, care au meritul de a fi
realizat un pas cu adevarat insemnat in cunoasterea si evaluarea inteligentei, L. Terman, care a preluat testul Binet-Simon si l-a
imbunatatit, introducand elemente noi, inclusiv formula psihologului german W. Stern cu ajutorul careia se calcula coeficientul de
inteligenta, D. Wechsler, care a constuit un teste de inteligenta pentru adulti.
Testele de inteligenta sunt folosite in activitatea de cosniliere scolara si vocationala, in sensul ca dupa ce cunoastem valoarea IQ putem
sa sfatuim un anumit tanar sa se indrepte catre acele profesiuni care solicita acel nivel de inteligenta. De asemenea, aceste teste sunt
folosite si in activitatea de selectie profesionala.

coeficientul de inteligenta(QI)
QI=varsta mentala*100/varsta cronologica
Testele de inteligen pot fi clasificate i ele n mai multe categorii, n funcie de obiectivul mai precis urmrit
teste pentru inteligen general;
teste pentru inteligen concret;
teste pentru inteligen abstract;
teste pentru inteligen tehnic;
teste pentru inteligen social;
teste pentru inteligen emoional;
teste pentru inteligen lingvistic;
teste pentru inteligen artistic.

11.B. Convorbirea in incadrare (directive/normative)

12.A. Strategii de investigare a inteligentei
Utilizarea vocabularului bazat pe o conceptie asociationista: se dau liste de cuvinte sau imagini spre memorare. Se utilizeaza
cuvinte (fara sens, cu sens), imagini integre sau numere , figuri geometrice.
Memorari de cuvinte, litere, cifre etc, liste de cuvinte asociate cu care se investigheaza trainicia memoriei, capacitatea de a organiza
relatii si sisteme de restituire a materialului perceput, deci se investigheaza perceptia, atentia, memoria, activitatea sistematica a
gandirii.
Identificarea de imagini pentru detectarea capacitatii de observatie si percepere.
Tehnici asociativ verbale simple, libere sau dirijate prin care se solicita structurare de propozitii, fraze etc.
Se utilizeaza analogii.
Primele teste de inteligenta au fost elaborate de catre Binet, la sfarsitul secolului trecut. El a initiat scara de dezvoltare sau
scara de masurare a inteligentei, si a ajuns astfel la conceptul de varsta a inteligentei (mintala).
Stern a impartit varsta mintala cu cea fizica sau biologica si a obtinut coeficientul de inteligenta.
Testele Binet constau, in parte, din sarcini simple, familiare, pe care le-ar putea realiza copii de diferite varste.
Metode de studiere a conceptelor: Metoda invatarii-se prezint un material n care exist conceptual exemplificat. Important este s
fie identificat n material.Se noteaz N de exemple, dificultile care s-a izbit. Metoda clasifiicarii-se fac sortri de grupuri de 9
obiecte, semen, simboluri, concept, cu trsturi asemntoare
Testele de inteligenta Standford-Binet si Wechsler
Sunt teste individuale, aplicate uniu singur subiect, de catre un singur experimentator. Au un caracter mixt sau eterogen
(verbal - nonverbal)
Scala Stanford-Binet-prelucrat i adaptat de L.H. Terman n 1916.
Scal de inteligen (a patra ediie) a fost construit pentru a putea fi folosit n msurarea abilitailor cognitive a subieciilor
cu vrsta ntre 2 i 23 de ani i urmrete ca alte obiective:
Diferena din elevii retardaii mental i elevii cu dificultii de nvare.
Pentru consemnarea rezultatelor subieciilor este utilizat caietul de rspuns standard care are un numr de 40 de pagini,
administrarea scalei de inteligenta S-B ediia a 4-a are un caracter informative n sensul c se bazeaz pe abilitatea estimat a
examinatului n baza subtestului Vocabular. Interpretrile care urmeaz s fie vzute c ipoteze, ce necesit investigate n continuare
printr-un studio al rezultatelor copilului la ntregul test i printr-o analiz clinic a acestuia. Toate ipotezele trebuiesc vzute c
tentative
Scala de inteligenta Standford-Binet-elaborata in 1916, imbunatatita si perfectionata de mai multe ori - 1937, 1960, 1972 ;
1985 a IV-a editie se bazeaza pe un model ierarhic al abilitatii cognitive, cu trei niveluri; Se aplica individual, de catre un
experimentator, intr-un loc linistit, fara surse de distragere; scop: msurarea abilitatilor cognitive a subiectilor cu varsta intre 2 si 23 de
ani; a diferentia intre elevii retardati mental si elevii cu dificultati de invatare; intelegerea motivului pt care un elev are dificultati de
invatare in scoalal identificarea elevilor talentati
Nivelul I este factorul G Rationamentul general utilizat de catre subiecti pt a rezolva problemele pe care nu au fost invatati sa le
rezolve. Nivelul 2 se imparte in trei factori majori: a-abilitati cristalizate factorii cognitivi implicati in achizionarea si utilizarea
informatiei, impartiti in doi factori minori (Nivelul 3)
o rationamentul verbal vocabular, intelegere, absurditati, relatii verbale
o raionamentul cantitativ serii de numere, construirea ecuatiei
b-abilitati analitic-fluide deprinderile cognitive necesare pt rezolvarea unor probleme implicand stimuli nonverbali sau figurali
masurate cu ajutorul rationamentului abstract / vizual
c-memoria de scurta durata este o masura a abilitatii individuale de a retine informatia pana vand ea este stocata in memoria de
lunga durata memorarea margelelor, memoriarea propozitilor, memorarea cifrelor, memorarea obiectelor
Factorii comportamentali care se evalueaz pe o scala in cinci trepte: atentia, reactii in timpul aplicarii testului, independenta
emotionala, comportament de rezolvare a problemelor, independenta fata de sprijinunl examinatorului, limbaj expresiv, limbaj
receptiv, a fost dificil sa stabiliti relatia cu aceasta persoana?
Termenul de inteligenta a fost inlocuit de cel de dezvoltare cognitiva. In loc de coeficient de inteligenta (QI) este utilizat cel
de scor standard al varstei Standard Age of Score (SAS).
Bateria de teste cuprinde intre 8 si 13 teste, functie de varsta subiectului si de nivelul de intrare determinat cu ajutorul testului
Vocabular.
Bateriile de teste David Wechsler afirma ca Inteligenta poate fi cunoscuta doar prin produsele ei. pentru testarea
analitica a inteligentei; contin doua grupe de teste: teste verbale si teste nonverbale
Bateria pt copii (scolari) WISC: contine probe verbale si teste de performanta
Bateria pt adulti WAIS iar bateria pt prescolari WIPSI
Versiunea pentru prescolari WIPSI si scolari WISC contine
Scara verbala:
1. informare generala 29 intrebari pentru cunostinte din diferinte domenii
2. comprehensiune generala 14 intrebari pt cunostinte generale practice, judecata, bunul simt si rationamentul practic
3. rationamentul artimetic - 14 probleme pt abilitatea numerica si artimetica
4. similitudini 12 perechi de cuvinte care au ceva in comun. Masoara abilitatea de rezolvare a problemelor verbal-abstracte
5. reprezentarea numerelor in sens direct si in sens invers
6. vocabular oral 40 de cuvinte, subiectul trebuie sa precizeze ce reprezinta fiecare
7. codul test de substitutie
8. completare de imagini 15 cartonase cu desene de obiecte sau scene din care lipseste un fragment
9. cuburile Kohs masoara abilitatea de a rezolva probleme ebstracte
10. aranjarea de imagini masoara abilitatea de a gandi secvential
11. amplasarea de obiecte un om, un profil etc
Versiunea pentru adulti
Deosebiri fata de de variantele WIPSI si WISC:
- utilizarea limbajului independent de sex
- reprezentarea in subtestele Iinformatii si Completarea imaginii
- schimbari mai mari in subtestele Intelegere si Similitudini
- subtestul Informatii a fost revizuit cu 20 de itemi preluati de la WAIS 1955
Testele Detroit privind aptitudinea pt invatare 3
Testele Detroit privind aptitudinea pentru nvare-autor: D, D Hammnill (1991), testul este destinat persoanelor ntre 6-17
ani i are drept principalele scopuri: determinarea posibilitatilor si limitelor privind abilitatile mentale, identificarea subiectilor care se
situeaza la un nivel scazut fata de colegii lor, anticiparea perfomantelor viitoare, de a servi ca mijloc de masurare in cadrul cercetarilor
privind aptitudinile inteligenta si comportamentul cognitiv.
Cu prinde scoruri compozite pe domenii: domeniul lingvistic, cu scorurile Verbal si Nonverbal; domeniul atentiei include scorurile
compoziote la Atentia marita si Atentia redusa; domeniul motric - include scorurile compoziote la Motric marit si Motric redus;
scoruri compozite teoretice 8 scoruri compozite care vizeaza sistemele ipotetice privind explicarea inteligentei curent expuse de
teoreticieni
Dei rezultatele studiilor privind fidelitatea i validitatea conduc spre concluzia c acest instrument psihodiagnostic este bine realizat
din punct de vedere tehnic i psihometric, dimensiunile extreme de reduse ale loturilor de subieci folosite constituie un serios
avertisment pentru practicieni. Testul este util nu pentru a contura un diagnostic, ci, dup cum precizeaz clar autorul, rezultatele
obinute trebuie interpretate ca fiind observaii ale comportamentului subiectului la un anumit moment dat. Dac totui se
intenioneaz formularea unei judecii asupra subiectului, trebuie s se in seama de precauiile menionate n cadrul Manualului.
Testul scurt de inteligenta Kaufman (K-BIT)
Publicat n 1990 de A.S. Kaufman i N.L Kaufman, el urmrete s msoare inteligenta verbal i nonverbal la indivizi cu
vrsta ntre 4 i 90 de ani, autorii menioneaz c fiind un test scurt el poate fi folosit n scopuri de triere i nu pentru o msurare
comprehensive a copiilor deci rezultatele obinute nu pot fi folosite n scop diagnostic dar el i mai gsete ntrebuinare la aduli n
sensul c poate estima nivelul de inteligen al celor ce se confrunt cu problem psihiatrice, al celor ce solicita angajarea n munc, al
celor ce ateapt audierea n cadrul tribunalului, etc. K-Bit cuprinde 2 subteste; Vocabular i Matrice.
Se pot calcula trei tipuri de scoruri: pt subtestul Vocabular, pt subtestul Matrice, un scor compozit al abilitatii intelectuale.
Interpretarea se face doar de ctre profesioniti formai speciali dar administrarea poate fi fcut de ctre psihologi, logopezi, asisteni
medicali, cadre didactice.
Caracteristici psihometrice.
Datele privind fidelitatea se refera la: fidelitatea split-half si fidelitatea test-retest
Datele privind validitatea se refera la:
a. validitatea concurenta: valorile corelatiilor dintre K-BIT si testul inteligentei nonverbale
b. validitatea de construct: scorurile compozite de la K-BIT au fost corelate cu scorurile obtinute la bateria Kaufman de
masurare a copiilor
Testul lui Porteus (labirintul lui Porteus) este un alt test de inteligenta.
Contine 28 - labirinturi desenate. Se folosesc in bateriile de selectie profesionala si in studiul personalitatii.
Nu exista limita de timp. Util in clinica si in scoala, pentru determinarea retardului mental, testarea copiilor cu probleme de vorbire, a
celor provenind din medii culturale diferite, si diferentierea delicventilor de nondelicventi. Fiecare labirint presupune un punct de
plecare si un punct de sosire, subiectul avand ca sarcina trasarea cu ajutorul creionului fara a-l ridica de pe foaie, a unei linii intre doua
puncte, evitand aleile oarbe situate de-a lungul traseului.

1. Strategii de investigare a inteligenei.

Inteligena, ca abilitate intelectual general apare ca unul dintre cele mai controversate , largi i greu definibile concepte.
Abordarea tradiional a inteligenei viza inteligena ca aptitudine i msurarea acesteia n psihometric. Inconsistenele au condus la
abordarea msurrii din perspectiva prelucrrii informaiei, respectiv teoriile i experimentele de tip cognitivist.
Acestor dou orientri li se adaug conceperea inteligenei prin prisma fiziologicului (Hebb, 1949, Hendrickson, 1982), i a abordrii
genetic-epistemologice (Piaget, 19972).
Definiri ale inteligenei
Plurivalena conceptului i natura variat a conduitelor intelectuale sunt unanim recunoscute n psihologie (Delay i Pichot,
1967). n cadrul psihologiei aplicate s-a pus problema consistenei msurtorilor, a diagnozei i prognosticului privind eficiena
intelectual. Orientarea prevalent n psihometrie este cea care ntemeiaz msurarea inteligenei ca performan prin raportarea la un
criteriu exterior. Au existat trei criterii principale care au determinat 3 orientri n construirea probelor prin care se msoar inteligena
i abilitile cognitive:
inteligena ca dezvoltare,
inteligena ca aptitudine i
inteligena ca structur factorial.
Inteligena ca dezvoltare

Aceast perspectiv a permis:

1. determinarea faptului c rezultatele copiilor la aceeai sarcin sunt mai bune pe msura naintrii n vrst
2. selecionarea unor sarcini intelectuale care au valoare discriminativ mai mare ntre
diferite vrste
3. instrumente de tipul scalelor metrice de dezvoltare
4. instrumente tip screening
Se bazeaz pe constatarea c rezultatele copiilor la aceeai sarcin sunt mai bune pe msura naintrii n vrst. Acest criteriu este
valabil cu condiia departajrii unor sarcini intelectuale care au valoare discriminativ mare ntre diferite nivele de vrst, respectiv au
valoare genetic.
Metoda se aplic n special n msurarea inteligenei copiilor. Ca instrumente tipice sunt:
scalele metrice sau scalele de dezvoltare;
testele de tip screening;
testele operaionale
bazate experimentele lui Piaget care vizeaz identificarea caracteristicilor calitative ale inteligenei.
Astfel de teste msoar inteligena n contextul comparrii vrstei mentale cu vrsta cronologic, utiliznd norme de dezvoltare sau
conceptul de cuotient intelectual, Q.I. Ca exemplificri curente:
Scala metric Stanford - Binet,
Scala Brunete- Leyine,
Scala Bayley,
P.A.C.,
Scala screening Denver,
Scala de inteligen pentru copii Wechsler, W.I.S.C.,
Scala de inteligen pentru precolari i coal primar Wechsler, W.P.P.S.I.,
Scala de inteligen pentru aduli Wechsler, W.A.I.S. revizuit.
Inteligena ca aptitudine
Definirea inteligenei ca aptitudine a individului de a se adapta la situaii noi este relativ controversat. Exemple de poziii
diversificate:
Abilitate de a da rspunsuri care sunt adevrate sau factuale, E.L Thorndike
Abilitatea de a conduce gndirea abstract, L.M. Terman
Un mecanism biologic prin care efectele unei complexiti de stimuli sunt puse laolalt i li se d un sens unificat n
comportament, J. Peterson
Abilitatea de a inhiba adaptarea instinctual, a redefini adaptarea instinctual inhibat n lumina unei conduite de tip ncercare
i eroare trite n plan imaginar, i de a realiza adaptarea instinctual modificat n comportamentul deschis n avantajul individului ca
animal social, L.L. Thurstone
Abilitatea de a nva sau profita din experien, W.F. Dearborn
Inteligena ca aptitudine:
1. se bazeaz pe definirea inteligenei ca mod de a se adapta la situaii noi (variaii)
2. implic aptitudinea de a rezolva problemele
3. se refer la tipuri de inteligen care se pot msura prin teste specifice
Aceste moduri de definire prezint dou inconveniente:
- dificultatea aplicrii n practic i
- variaia naturii inteligenei n funcie de coninutul confruntrilor cu mediul n care evolueaz individul.
Pentru a depi aceste inconveniente, n psihometrie s-a definit inteligena ca aptitudine de a rezolva problemele. Aceste probleme pot
avea o natur diferit n funcie de care se pot aborda diferite tipuri de inteligen. Astfel:
caracterul concret al sarcinilor, conduce spre rezultate care sunt semnificative pentru inteligena concret;
caracterul abstract, inteligena abstract;
caracterul verbal, inteligena verbal;
caracterul nonverbal, inteligena nonverbal etc.
Elementul comun tuturor acestor forme este aptitudinea de a forma concepte, conceptualizarea. Acest criteriu corespunde optim
criteriilor de dezvoltare intelectual i este suficient de sensibil i la dereglrile i atingerile patologice.
Ca exemple de astfel de probe:
Testul analitic de inteligen, T.A.I. construit de Meili (inteligen concret, abstract, analitic, inventiv),
 Testele de inteligen pe nivele de formare intelectual Bontil, I 1 - I 4 , (abiliti de raionament, fluen verbal, abiliti
numerice etc.).
Ca teste de atenie i memorie:
teste de atenie (concentrat, distributiv), testele Bordon, B.C. 10, Praga;
teste de memorie (verbal, vizual, numeric etc.), lista de cuvinte, cuvinte perechi, memoria figurilor, memoria topografic;
teste de creativitate (testul Torrance, testele de gndire divergent Guiflord);
teste de abiliti perceptive i rezolutive, testul McQuarrie
Inteligena i structura ei factorial:
Teoriile psihometrice care se bazeaz pe studierea i determinarea diferenelor interindividuale au ncercat aproape
ntotdeauna s studieze inteligena n termenii unui set de surse statice latente denumite factori. Se propune ca diferenele individuale
n performanele la probele de performan intelectual s se descompun n componentele factoriale care sunt responsabile de
variana comportamentului rezolutiv.
Factorii sunt constructe ipotetice - obinui prin procedee statistice i denumii prin analiza coninutului psihologic subiacent
acestor variabile latente. Pentru a obine factorii, unu grup de persoane li se d un set larg de teste. Apoi se calculeaz intercorelaiile
dintre scoruri pe toate perechile de itemi posibili, set de rezultate la teste i printr-o procedur statistic se reduce scorurile la itemi sau
teste la un numr mai mic de scoruri, respectiv la factorii presupui a sta la baza performanelor la toate aceste teste.
Dac aplicm tehnica analizei factoriale pentru a realiza aceast reducere i folosim teste care msoar diferite forme ale inteligenei
putem obine, de exemplu, ca testele care tind s coreleze nalt s se grupeze mpreun ntr-un singur factori iar testele care coreleaz
slab, sau deloc, vor tinde s se grupeze n factori distinci.
Astfel, de exemplu, dac folosim 4 teste: nelegere a vocabularului, nelegere a citirii, rezolvare de probleme aritmetice, i
raionament conceptual s se grupeze n doi factori, unul de abilitate verbal i cellalt de abilitate matematic.
n diferite abordri factoriale ale inteligenei, s-a ajuns la rezultate variate n ceea ce privete factorizarea capacitii intelectuale, mai
ales privind numrul de factori i modul cum sunt pui n relaie.
Astfel, de la Spearman, 1927- 2 tipuri de factori: factorul general g i factori specifici, la Thurstone, 1938 - 7 abiliti mentale primare,
la Guilford, 120 factori ai intelectului.
Spearman, 1927, propune dihotomizarea n factor general al inteligenei, g, i factori specifici. Abilitatea reprezentat de
factorul general permite performane la toate categoriile de sarcini intelectuale; abilitile reprezentate de cei specifici sunt implicate n
sarcini unice - pe acestea din urm nu le consider de mare interes pentru psihologie.
Spearman propune dou lucruri privind natura lui g:
1. diferenele intelectuale trebuie nelese n funcie de diferenele n cantitatea de energie mental pe care individul o poate implica n
performana intelectual n test;
2. diferenele individuale n g pot fi nelese n funcie de capacitatea subiectului de a folosi 3 procese calitative ale cogniiei, respectiv
nelegerea experienei, deducerea relaiilor, deducerea corelaiilor (Spearman, 1923).
De exemplu, dac avem de rezolvat analogia "avocat - client, doctor - ...", primul se va referi la capacitatea de ncodare perceptiv i de
nelegere, al doilea la inferarea relaiei dintre primii doi termeni ai analogiei, avocat i client, iar al treilea se refer la procesul de aplicare a
regulii deduse anterior pentru un nou domeniu pentru a putea produce completarea, doctor - pacient.
Spearman, i dup el i alii, descoper c sarcinile de tip analogie msoar cel mai bine factorul de inteligen general, g. Dintre
testele de acest tip citm:
Matricile factoriale Raven (3 nivele, pentru trei nivele de dezvoltare a intelectului),
Testele domino (D48 i D70, n funcie de nivelul de pregtire),
Testele de inteligen Cattell (3 scale, n funcie de nivelul de pregtire).
Thurstone (1938, Primary Mental abilities, U.C.Press, Chicago) propune o viziune multifactorial asupra inteligenei cu 7
factori primari:
1. factor de nelegere verbal, care se msoar tipic prin teste de vocabular (sinonime, antonime) i prin teste de deprinderi de
nelegere a citirii;
2. factor de fluen verbal, care se msoar tipic prin teste care cer o rapid producere decuvinte. De exemplu, se poate cere
subiectului s genereze ct de repede posibil, ntr-un timp limitat, ct mai multe cuvinte care ncep cu o anumit liter;
3. factor numeric, care se msoar tipic prin probleme aritmetice care cer evaluare i efectuare de calcule i mai puin pe
cunotine anterioare;
4. factor de vizualizare spaial, care se msoar tipic prin teste care cer manipulare mental a simbolurilor sau desenelor
geometrice De ex., subiectului i se arat o imagine geometric la un anume unghi de rotaie, urmat de un set de imagini orientate
diferite alte poziii i se poate cere descoperirea celor identice, sau descoperirea desenului n care figura geometric are poziia imediat
urmtoare;
5. factor de memorie, msurat prin teste de reamintire de cuvinte, propoziii, imagini etc.;
6. factor de raionament, msurat tipic prin teste de analogii sau serii de completat;
7. factor de vitez (celeritate) perceptiv, msurat tipic prin teste care cer o rapid recunoatere de simboluri.
Guilford (1967) i Guilford i Hepfner (1971) propun modelul cuboid al intelectului, n care departajeaz experimental
iniial 120 de abiliti intelectuale. Mai recent, 1982, Guilford crete numrul acestora la 150.
Fiecare sarcin mental va conine trei tipuri de ingrediente:
unul dintre cele trei tipuri de operaii mentale posibile (cogniie, memorie, gndire divergent, gndire convergent i
evaluare),
unul dintre cele 5 tipuri de coninuturi ( (izual, auditiv, simbolic, semantic, comportamental) i
unul dintre cele 6 tipuri de produse ( (uniti, clase, relaii, sisteme, transformri, implicaii).
 Abilitile sunt definite independent. Guilford i asociaii si au pus la punct teste care msoar fiecare abilitile mentale
respective din cadrul modelului cuboid. n 1982 Guilford afirma c a demonstrat existena tuturor celor 150 de factori, care, dei logic
sunt independeni, psihologic sunt interdependeni, respectiv intercoreleaz statistic. Iat cteva exemple: cogniia relaiilor spaiale
care se msoar prin teste care utilizeaz analogii de imagini, sau matrici. Memoria relaiilor semantice e msurat prin prezentarea
unei serii de relaii precum de exemplu: "Aurul este mai valoros dect fierul" i apoi testnd reinerea printr-un format de alegeri
multiple. Evaluarea unitilor simbolice este msurat prin prezentarea unor perechi de numere sau litere care sunt identice sau diferite
n funcie de mici detalii.
Vernon, 1971, propune un model ierarhic al inteligenei, sugernd faptul c exist doi factori largi, de grup:
abilitatea socio-educaional i
abilitatea practic-mecanic spaial.
Factorii largi de grup pot fi i ei descompui n factori mai nguti.
Astfel, primul factor se subfactorizeaz n:
fluen verbal (vocabular, raionament verbal, completare propoziii) i
abilitate numeric (aritmetic: concepte, raionament i operaii simple).
Factorul al doilea se subfactorizeaz n:
comprehensiune mecanic (nelegerea sarcinilor mecanice, utilizarea uneltelor i echipamentului, raionare mecanic);
relaii spaiale (vizualizare bi-spaial, vizualizare tri-spaial, discriminarea mrimii) i
abiliti psihomotorii (coordonare vizual-manual, dexteritate manual, vitez i precizie manual)
Utilitatea testelor de inteligen
Pentru domenii variate care in de stabilirea gradului de normalitate mental, testarea educaional i de orientare vocaional,
de consiliere i selecie profesional, etc.
Adaptare colar, analfabetism, dificulti n nvare, repetenie, ntrzieri intelectuale, orientare i selecie profesional, predicia
performanelor colare, testarea validitii curriculare prin analiza saturaiilor factoriale i a corelaiilor dintre progresul factorilor
cognitivi ai populaiilor colare i coninuturile nvrii (discipline, planuri, tematici, programe etc.).
Aspecte privind interpretarea testelor de inteligen
Interpretarea datelor trebuie integrat n ansamblul personalitii subiectului, pentru timpul impus. Se pot interpreta:
indicele de performan, respectiv numrul de itemi corect rezolvai n unitatea standard de timp,
indicele numrului de erori,
indicele de exactitate, respectiv numrul de itemi rezolvai corect mprit la numrul de sarcini parcurse.
O situaie deosebit intervine cnd testul este dat n timp liber, subiectul urmnd s rezolve n timpul particular lui, toate sarcinile
testului. De exemplu, n acest context, putem defini urmtoarele tipuri de interpretri:
calitate nalt n timp scurt, - semnificativ pentru capacitatea de aprofundare i mobilitatea inteligenei;
calitate nalt, timp lung, - poate semnifica un ritm de lucru lent datorate unui deficit de dinamic sau mobilitate mental
( dar care nu afecteaz desfurarea raionamentelor); situaia poate fi determinat de hipermotivare, oboseal, aspecte atitudinale
precum perfecionismul, hipercorectitudinea etc. Din aceast perspectiv se cere verificat natura decalajului calitate - cantitate: este o
situaie particular a examenului respectiv sau ine de caracteristici durabile ale persoanei;
calitate sczut, timp scurt, - situaia nu permite n sine un diagnostic cert n msura n care lipsa de aplicare n sarcin se
poate datora unui game relativ largi i variate de cauze precum: lipsa de interes pentru examen, superficialitatea, lipsa de capacitate de
efort n timp, elemente caracterial - atitudinale, predominarea proceselor de excitaie, posibilitatea limitat de a controla sau inhiba
aceast energie i lipsa de rezisten n activitatea de analiza meticuloas. Toate pot conduce la cutarea unei soluii pentru situaia
problematic doar pentru a pune capt strii conflictuale pe care o triete persoana n cauz;
calitate sczut, timp lung, - care, n general semnific o capacitate intelectual limitat (dac nu pot fi decelai ali factori de
influen).
Interpretarea rezultatelor cere integrarea datelor pentru a putea valorifica maximal indicii testului respectiv. n cazul
rezultatelor slabe, se cere aprofundarea situaiei prin aplicarea unor teste cu structuri paralele sau difereniale. Astfel, ne punem
ntrebarea n ce msur difer rezultatele la testele verbale de cele nonverbale, la testele de dezvoltare comparativ cu cele de
randament sau situaionale. Acest gen de aprofundri permit un diagnostic nuanat referitor la caracteristicile calitative ale factorilor
intelectuali.

12.B. Etapele selectiei profesionale

Astzi, procedura de selecie profesional se desfoar n urmtoarele etape:
a. Anunarea posturilor vacante prin mijloacele de mass-media.
b. Analiza c.v. i/sau a scrisorilor de intenie plan de afaceri etc. dup care se face o prim selecie a candidailor.
c. Interviul preliminar realizat de ctre o persoan de la compartimentul de resurse umane (preferabil s fie psiholog) cu
solicitantul, cu scopul de a cunoate inteniile acestuia, antecedentele profesionale, date biografice mai importante i a-i furniza
informaiile necesare despre ntreprindere, locul de munc vacant i formalitile care trebuie ndeplinite n vederea angajrii; dac
rezultatul interviului este pozitiv, se trece la:
d. Vizita medical la cabinetul medical al ntreprinderii sau la policlinica teritorial. Vizita medical trebuie s cuprind un
examen complet somatic (clinic) i psihic, precum i recoltarea unor probe biologice. Se va insista pe recomandrile i restriciile sau
contraindicaiile medicale determinate de specificul muncii n ntreprinderea respectiv. n cazul c avizul medicului este favorabil, se
trece la:
e. Testarea psihologic cu o baterie de probe alctuit pe baza psihoprofesiogramei postului de munc, care s permit
diagnoza solicitanilor, precum i prognoza performanelor profesionale i a manifestrilor psihocomportamentale, predicie care
trebuie s aib un caracter dinamic.
 Probele psihologice vor fi difereniate n funcie de grupele de vrst, categoriile socioprofesionale, niveluri culturale etc.
f. Examenul sau concursul de selecie profesional, care va consta n:
probe de cunotine generale (matematic, fizic, chimie, limba romn etc., i cunotine specifice necesare practicrii
profesiunii n cadrul postului de munc vacant;
proba de lucru executat sub supravegherea maistrului sau a efului direct al locului de munc.
n cazul examenului de selecie profesional, solicitanilor li se comunic dac au fost respini. Rezultatele la concurs sunt
date sub form de note sau calificative, fiind admii n ordinea acestora, n limita locurilor disponibile.
g. Interviul final pentru solicitanii admii, mai amplu, cnd se discut despre atribuiile postului, drepturi i obligaii, se
recorijeaz salarii etc.
Comisia de concurs este format, de obicei, din reprezentani ai compartimentului de resurse umane, ai compartimentului de
organizare a muncii, efii direci ai posturilor scoase la concurs i din conducerea ntreprinderii, persoane cunoscute prin probitatea lor
profesional i moral.
Pe baza rezultatelor tuturor acestor investigaii (interviu, vizit medical, probele de cunotine, testarea psihologic i proba
de lucru) se elaboreaz concluziile finale care sunt supuse de ctre comisia de concurs conducerii societii comerciale spre aprobare.
Dup aprobarea rezultatului examenului sau concursului de selecie profesional de ctre conducerea societii comerciale se
emite hotrrea sau decizia de ncadrare (angajare), care confer dreptul de a desfura activitatea de munc n ntreprinderea
respectiv. Cu aceasta ncepe i procesul integrrii psiho-socio-profesionale.

Etapa pregtitoare
Analiza postului /funciei
Stabilirea criteriilor de selecie
2.Recrutarea
Formularea anunului; coninut
Constrngeri legale i morale__________
3.Depunerea candidaturii
Curriculum Vitae
Scrisoare de intenie /motivaie
Formular de nscriere
Referine_____________________________
4.Interviul preliminar
Verificarea dosarului i a referinelor
Oferirea de informaii suplimentare candidailor
5.Evaluare competenelor profesionale
Evaluare pentru posturi simple
Evaluare pentru posturi / funcii de conducere
6.Evaluarea psihologic
Operaionalizarea criteriilor; aplicarea probelor
Realizarea analizelor; Prezentarea rezultatelor
7.Interviul aprofundat
Organizarea interviului; ghid i gril de evaluare
Realizarea interviului; evaluarea candidailor _________
8.Probe situaionale___________________________
9.Interviul cu managerul
10. Oferta de lucru

13.A. Teste de inteligenta collective

Alpha Army test si testele Beta (nonverbal)

Testul Alpha consta dintr-o multitudine de tipuri de probleme, printre care dezlegarea unei probleme cu cuvinte amestecate,
determinarea urmatorului numar dintr-o secventa, identificarea sinonimelor. Intrucat testul Alpha presupune o cunoastere buna a limbii
engleze s-a realizat testul Beta, o versiune grafica a testului Alpha: presupune gasirea iesirii din labirint, combinarea unor forme pentru
a obtine altele. Autorii au pornit de la ideea ca inteligenta este inascuta. Imaginile din testul Beta al armatei aveau o puternica
amprenta culturala, considerandu-se ca persoana testata era suficient de familiarizata cu cultura americana.
Cu toate criticiile aduse aceste teste au fost adaptate in diferite tari printre care si tara noastra de AL. Rosca.
Testul Pierre Rennes (RAIS)
Este un test de inteligenta rapid si usor de aplicat, consta intr-o proba cu 42 de intrebari in ordine crescatoare a dificultatii. Sarciniile se
refera la probleme de matematica, serii numerice, cuvinte contrare, lacune, sinonime etc. Are ca scop clasificarea rapida a unor
subiecti diferiti din punct de vedere intelectual. Este un test eterogen de rationament nonverbal si verbal pentru nivele medii si
superioare de inteligenta.
Testele Eysenck Cuprinde 11 teste a cate 40 de itemi fiecare : serii de cifre, probleme aritmetice, completari de lacune si
serii, completare de cuvinte la care lipsesc sfarsitul si inceputul, operatii cu sensuri multiple
Testul Lahy Porneste de la ideea ca exista o logica elementara si una avansata.
Testul cuprinde o strategie complexa de sondare a inteligentei logice prin opt probe:-serii de proverbe cu propozitii date in test,
-stabilirea gradului de rudenie prin exercitii de arbore genealogic, - interpretare de texte, - probe aritmetice de completare de serii
aritmetice, - silogisme, - cuvinte asemanatoare, - cuvinte de prisos intr-o serie, - limbi straine. La noi in tara sunt utilizate unele
adaptari ale lui IM Nestor si G. Bontila
BV9 - Este un test verbal de inteligenta tip creion-hartie. Are la baza ideea ca exista o inteligenta logica avansata si una
elementara.
Testul analitic de inteligenta verbala (TAIV) Testul cuprinde opt probe prin care se sondeaza inteligenta logica: cuvinte de prisos,
serii de numere, cuvinte asemenea, silogisme, maxime, analogii verbale.

Sunt folosite pentru examinarea unor populaii mari, ele sunt folositoare pentru c, avnd la baza etalonrii lor eantioane
foarte mari, permit n limitele normalitii o bun discriminativitate a subiecilor. Probele individuale sunt potrivite pentru depistarea
ntrzierilor mentale i a nivelurilor de handicap. Probele colective se folosesc mai ales n selecia profesional, colar i mai puin n
depistarea i evaluarea nivelului de handicap mental.

13.B. Studiul profesiunilor(a profesiogramelor)

Orice studiu asupra unei profesiuni trebuie sa aiba la baza o caracterizare detaliata a profesiunii respective, deoarece
componentele psihologice ale activitatiilor profesionale sunt legate de conditiile acestor activitati.
Prin locul de munca se intelege spatiul in care un executant sau o formatiune actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra
obiectelor muncii.
Studiul locului de munca trebuie sa elucideze:
a) Importanta socio-economica a profesiunii studiate, gradul de raspandire, specialitati, lgatura cu alte profesiuni
b) Operatiile de munca: pregatitoare, principale sau auxiliare, materialele care se prelucreaza, utilajul tehnic
c) Organizarea muncii: individuala, in flux, linii automatizate, transportul materialelor, rationalizarea
d) Problema conditiilor igienice: iluminatul, aerisirea, temperatura, umiditatea
e) Conditiile economice: retibutia, alimentatie, conditiile de locuinta
f) Pregatirea profesionala: perspectivele de promovare in munca
g) Influentele profesiunii asupra muncitorului: asupra sanatatii si asupra psihicului.
Rezultatele obtinute in urma cercetarii cu metodele clasice de cercetare psihologica se reformuleaza in termeni psihofiziologici,
psihologici si psihosociologici. Se evidentiaza contraindicatiile (aptitudinale si la nivelul personalitatii)
Criterii utilizate pentru clasificarea locurilor de munca (dupa P.Burloiu 1990)
a) Dupa meserie sau tehnologia aplicata
b) Dupa tipul de organizare a productiei
- Locuri de munca pentru productia de
o Serie mica si unicate
o De serie mijlocie
o De serie mare si de masa
c) Dupa gradul de mecanizare si automatizare
- Locuri de munca cu procese manuale
- Manual-mecanice
- Mecanica
- Automatizate
- De aparatura
d) Dupa numarul de utilaje:
- cu un singur utilaj
- cu mai multe utilaje
e) dupa numarul de muncitori:
- locuri de munca individuale
- locuri de munca colective
f) dupa natura activitatii
- locuri de munca pentru activitatea de baza
- locuri de munca pentru activitatea de serie
g) dupa pozitia lor relativa in spatiu
- locuri de munca fixe
- locuri de munca mobile
Prezentarea locului de munca trebuie sa contina: descrierea si clasificarea sarcinilor, descrierea actiunilor si operatiilor, evidentierea
relatiilor de tip orizontal si vertical.
Profesiograma este produsul sintetizat al evidentierii sarcinilor implicate intr-un loc de munca in care se exercita o anume profesiune.
Psihoprofesiograma este rezultatul convertirii profesiogramei intr-o fisa sintetica de cerinte psihice, necesare in vederea exercitarii
profesiei sau muncii profesionale, legate de un post de munca.
Alcatuirea psihoprofesiogramelor se realizeaza pe doua cai:
-calea analitica-prezenta in bateriile de teste de aptitudini, interese, personalitate
-calea sintetica este realizata sub forma unor modele analoage cu cele utilizate in activitatea respectiva (simulatoare)
Psihograma cuprinde o lista a nsuirilor si caracteristicilor psihice precum si gradul de dezvoltare la un anumit subiect.
Psihoprofesiograma se obtine pornind de la psihograma, eliminand insusirile care nu sunt semnificative in exercitarea profesiunii.
Insusirile retinute capata un factor de pondere in functie de importanta lor in activitate.

Deoarece toate componentele psihologice ale activitilor profesionale sunt strans legate de condiiile acestor activiti, in
deosebi de cele tehnice si organizatorice, orice demers de natura psihologica trebuie precedat de un studiu asupra unei profesiuni
urmat de o caracterizare suficient de detaliata a profesiunii respective, de studiul locurilor de munca.
Prin loc de munca inelegem suprafaa sau spaiul in care un executant sau o formaiune acioneaz cu ajutorul uneltelor de
munca asupra obiectelor muncii. Acest studiu trebuie sa elucideze:
a. Importanta social-economica a profesiunii studiate, gradul de rspandire, legtura cu alte profesiuni,
variante de exercitare (specialitile).
b. Operaiile de munca : pregtitoare, principale sau auxiliare; procedeele de munca, materialele care se prelucreaz, utilajul tehnic
(scule, maini, agregate).
c. Organizarea muncii: individuala, in brigzi, munca in flux, linii automatizate, munca la panoul de comanda,transportul materialelor
care trebuie prelucrate si al produselor finalizate, raionalizarea.
d. Problema condiiilor igienice, munca de zi si de noapte (alternanta), iluminatul, aerisirea, temperatura,umiditatea, periclitarea
profesionala, mijloacele de securitate a muncii.
e. Condiiile economice: retribuie, asigurare sociala, condiiile de locuina, alimentaia.
f. Pregtirea profesional : cultura general si cultura de specialitate, ridicarea calificrii, perspectivele de promovare in munc.
g. Influenele profesiunii asupra muncitorului : asupra sntii si a psihicului, stimularea mestriei si a creaiei profesionale.
Redactarea caracterizrilor generale a profesiilor sub forma monografiilor profesionale se realizeaz de regula de ctre o
echip interdisciplinar (psiholog, medic, inginer, sociolog) precum si pe baza studierii crilor, brourilor, articolelor din ziare
referitoare la profesiuni, a unor instruciuni, circulare, ordine din arhive sau cabinete tehnice. Se utilizeaz de asemenea convorbirea
cu specialiti, observarea directa, etc.,precum si toate celelalte metode de cercetare ale psihologiei. Rezultatele obinute se
reformuleaz in termeni psihofiziologici, psihologici si psihosociologici. Se evideniaz contraindicaiile ( aptitudinale si de la nivelul
personalitii ) adic trasaturile personale nedorite sau jenante, sau chiar periculoase pentru exercitarea profesiunii studiate. Aceste
caracteristici sunt denumite criterii " si constituie punctele de plecare pentru orientarea si selecia profesionala.
Psihoprofesiograma este rezultanta convertirii profesiogramei antr-o fisa sintactica de cerinte psihice an vedere exercitarii
unei anumite profesii. Doua cai de alatuire: analitica; sintetica. Elaborarea de teste si baterii profesionale prin metoda analitica e
extinsa.
Testele si bateriile de aptitudini sunt utilizate din ce an ce mai mult an orientarea scolara si profesionala.
Testele de investigare a capacitatii de munca
Testele de atentie pot solicita concentrarea subiectului pe o singura sarcina de rezolvare sau pe mai multe. Lahy a testat
caracteristici ale atentiei, Rabakev, Rossolimo.
Testul de baraj - cel mai utilizat. Materiale litere, figuri geometrice, imagini. Se anregistreaza viteza si cantitatea de activitate.
Evidentiaza fluctuatiile capacitatii de munca si randamentul.
Testul Bourdon barajul unor litere an texte imprimate.
Touluse Pieron barajul unor figuri geometrice, mici careuri egale, cu cate o bara dispusa pe una din cele 8 directii ale rozei
vanturilor. Se cere subiectilor sa bareze anumit careuri antr-un timp limitat.
Caietele Kraepelin coloane de 35 cifre ce trebuie adunate sau scazute 2 cate 2 an functie de anumit criterii.
Testul T-K de atentie 20 de randuri de pagina cu cate 2 coloane de semne litere si cifre a cate 17 semne fiecare. Solicita corectia
greselilo dintre coloana data ca model si coloana cu greseli.
Testele de dexteritate
Bateria Bonnardel de reactii complexe RCB - exammenele de selectie an profesiile cu potential mare de accidente. Ancorporeaza:
aspecte si niveluri ale inhibitiei retroactive, niveluri de plasticitate functionala a miscarilor, aspecte ale anvatarii si inteligenta concreta.
Stomberg Dexterity Test sarcina - solicitarea unei alte organizari a dedcupajelor an forme.
Teste ce au an atentie coordonarea miscarilor - Two Hands Coordonation Test, coordonarea ochi mana = testul de dexteritate
Crawford, testul Bennett
Bateria Oseretki motricitatea generala; 6 sectiuni: rapiditatea miscarilor, prezenta sau absenta sincineziilor
Teste de mozaic Leiberg sau Nihl permit sa se stabileasca aspecte si caracteristici functionale amportante ale mainii ca organ al
muncii si activitatilor complexe.
Diagnosticarea capacitatilor senzoriale: acuitatea senzoriala; discriminarea senzoriala, influenta unor factori asupra sensibilitatii.
teste de acuitate vizuala = bateria Protemeter Test.
Testul de cecitate a culorilor Farnsworth = testare a capacitatii cromatice.
Testul ISH pentru simtul cromatic.
Testul Grace Arthur - de desen, cuprinde 20 desene. Se aplica la surdomuti.
Testul de vizualitate spatiala aptitudinea pt desen geometric.
Testul de vizualitate ABC masurarea dominantei oculare, antreneaza vederea inconstienta.
Testele de aptitudini artistice
Testul de talent muzical C. E. Seashore 6 sectiuni ce probeaza: simtul analtimii tonale, al fortei sonore, al timpului, al
timbrului, al ritmului, memoria tonala.
Testul standardizat de inteligenta muzicala al lui Wing 7 aspecte ale perceptiei muzicale: analiza acordului, schimbarea
analtimii, memoria auditiva, armonia, intensitatea
The Farnum Music Notation Test test de aptitudini muzicale diagnostic.
Testele de diagnoza psihica a aptitudinilor artistice plastice
The Horn Art Aptitude Inventory 3 parti: exercitii de schite, de compozitie, test de desen.
Testul de judecata a desenelor Graves masoara gradul an care subiectul recunoaste principii de ordin estetic.
Testul de apreciere artistica al lui Meier consta din 100 perechi desene sau obiecte de arta.
Testele de reprezentari spatiale
Pot solicita reprezentarii constructive geometrice (testele de numarare de cutii sau de cuburi) sau ambinari lineare (testul Moede).
Testele de aptitudini tehnice speciale
Includ factori spatiali, probleme de antelegere si judecata tehnica, : bateriile DAT, FACT, GABT
Testul de comprehensiune mecanica al lui Bennett se dau perechi de obiecte si se antreaba care are o mai buna utilizare.
Testul mecanic P. Rennes MECA - saturatie an factori spatiali si inteligenta practica.
Testul de aptitudini mecanice Mecquarrie 7 subiecte bazate pe analiza factoriala. Test creion hartie.
Testele de selectie profesionala
Test de colationare pune probleme de conflict antre viteza si corectitudinea executiei.
Test de descifrare de texte scrise de mana Pierre Reines texte manuscris de dificultati crescande , subiectul trebuie sa transcrie.
Aptitudini medicina Aptitude test for Medical Students.
Aptitudini pt legislatie, stiinta si ingineri..
Testul RAPA pt profesiile ce angajeaza securitatea publica.
Bateria standardizata GATB factori: g, V, N, F, O.

Deoarece toate componentele psihologice ale activitilor profesionale sunt strans legate de condiiile acestor activiti, in
deosebi de cele tehnice si organizatorice, orice demers de natura psihologica trebuie precedat de un studiu asupra unei profesiuni
urmat de o caracterizare suficient de detaliata a profesiunii respective, de studiul locurilor de munca.
Prin loc de munca inelegem suprafaa sau spaiul in care un executant sau o formaiune acioneaz cu ajutorul uneltelor de
munca asupra obiectelor muncii. Acest studiu trebuie sa elucideze:
a. Importanta social-economica a profesiunii studiate, gradul de rspandire, legtura cu alte profesiuni, variante de exercitare
(specialitile).
b. Operaiile de munca : pregtitoare, principale sau auxiliare; procedeele de munca, materialele care se prelucreaz, utilajul tehnic
(scule, maini, agregate).
c. Organizarea muncii: individuala, in brigzi, munca in flux, linii automatizate, munca la panoul de comanda,transportul materialelor
care trebuie prelucrate si al produselor finalizate, raionalizarea.
d. Problema condiiilor igienice, munca de zi si de noapte (alternanta), iluminatul, aerisirea, temperatura,umiditatea, periclitarea
profesionala, mijloacele de securitate a muncii.
e. Condiiile economice: retribuie, asigurare sociala, condiiile de locuina, alimentaia.
f. Pregtirea profesional : cultura general si cultura de specialitate, ridicarea calificrii, perspectivele depromovare in munc.
g. Influenele profesiunii asupra muncitorului : asupra sntii si a psihicului, stimularea mestriei si a creaiei profesionale.
Redactarea caracterizrilor generale a profesiilor sub forma monografiilor profesionale se realizeaz de regula de ctre o
echip interdisciplinar (psiholog, medic, inginer, sociolog) precum si pe baza studierii crilor, brourilor, articolelor din ziare
referitoare la profesiuni, a unor instruciuni, circulare, ordine din arhive sau cabinete tehnice. Se utilizeaz de asemenea convorbirea
cu specialiti, observarea directa, etc., precum si toate celelalte metode de cercetare ale psihologiei. Rezultatele obinute se
reformuleaz in termeni psihofiziologici, psihologici si psihosociologici. Se evideniaz contraindicaiile ( aptitudinale si de la nivelul
personalitii ) adic trasaturile personale nedorite sau jenante, sau chiar periculoase pentru exercitarea profesiunii studiate. Aceste
caracteristici sunt denumite criterii " si constituie punctele de plecare pentru orientarea si selecia profesionala.

14.A. Testele de aptitudini intelectuale mai special

Aceste teste se centreaza in jurul factorului N de agilitate mentala. Distingem:

a) Testul spatial Thurstone
b) Testul Wonderlic pentru selectia personalului
c) Testul vocabularului
d) Testele bateriei P.M.A.
e) Testul analitic de intelgenta Meilli (T.A.I.)
a) Testul Thurstone evidentiaza factorul spatial si cuprinde factorii: numeric (N), verbal (V), spatial (S), fluiditate verbala (W),
memoria (M) si rationament (R).
b) Testul Wonderlic urmareste sa masoare abilitatea mental generala la adulti, in vederea utilizarii rezultatelor pentru selectia
personalului.
Testul este prezentat pe parcursul a trei pagini, prima continand instructiunile si cateva exemple pentru familiarizarea subiectului,
iar paginile 2-3 continand cei 50 de itemi propriu-zisi. Acestia pot avea continut verbal, matematic, analitic si imagistic. Ca principiu
de constructie pentru majoritatea itemilor, este prezentata o relatie dintre elemente, subiectul trebuind sa aleaga dintre mai multe
raspunsuri date pe cel considerat a fi corect.
Ex.: Putin este opusul lui:
1. Usor; 2. Deloc; 3. Mult; 4. Greu
 Examinatii raspund direct pe test, nu folosesc foi de raspuns speciale, avand la dispozitie un timp limita de 12 minute. Rolul
examinatorului este minimal. De aceea, testul poate fi aplicat si de catre unii functionari, care sunt formati repede in acest scop.
Pentru subiectii cu un ritm mai greoi (pentru care timpul alocat nu este suficient), Manualul ofera alternative furnizand informatii
referitoare la procedurile de aplicare si scorare adaptate la aceasta situatie.
Scorul la test este numarul itemilor la care subiectul a raspuns corect. Nu se face nici un fel de corectie.
Manualul listeaza scorurile de departajare utilizate in industrie pentru un umar de peste 75 de ocupatii, precum si scorurile medii
la WPT pentru cei ce solicita angajarea intr-un numar aproximativ de 150 de slujbe.
Exista si un ghid interpretativ al testului, care descrie potentialul educational si potentialul pentru diferite tipuri de formare
profesionala care corespund diferitelor niveluri ale scorurilor.
Testul si-a dovedit si inca isi dovedeste utilitatea in activitatile de selectie a personalului, in special in cel industrial. Este
recomandat ca testul sa fie insotit de norme locale.
Dezavantajele testului: este de mare viteza, fiind greu si pentru cel mai inteligent subiect sa se incadreze in timpul alocat; aspectul
fizic al testului este mai putin adecvat, aparand dificultati in citirea itemilor.
c) Testele de tip vocabular propun doua tipuri de sarcini: raspunsuri libere si gasirea de sinonime.
Testul bazat pe sinonimie presupune ca subiectul sa gaseasca, plecand de la un cuvant, sinonimul lui printre alte 6 cuvinte.
Ex.: subiectul trebuie sa gaseasca sinonimul pentru cuvantul a pilota din urmatoarele cuvinte oferite: a voiaja, a ghida, a merge,
a naviga, a continua, a trece. In total sunt dati 40 de itemi.
Rezultatul testului depinde si de inteligenta generala a subiectului, dar raspunde mai ales expresiei verbale a inteligentei.
d) Testele Baterieie P.M.A. se adreseaza subiectilor cu varsta intre 7 si 11 ani si evalueaza 5 factori ai intelectului: semnificatia
verbala, aptitudinea spatiala, rationament, aptitudinea numerica, fluiditate verbala.
Semnificatia verbala (V) presupune intelegerea ideilor exprimate prin cuvinte. Ea este utilizata in activitatea in care informatia
este obtinuta prin lectura sau prin audierea cuvintelor. Este masurata prin internediul itemilor de tipul sinonimelor, iar durata testului
este de 4 minute.
Semnificatia spatiala (S) este aptitudinea de a reprezenta obiectele in doua sau trei dimensiuni. Durata testului este de 5
minute.
Rationamentul (R) este aptitudinea rezolvarii problemelor logice. Persoanele cu o aptitudine buna in ceea ce priveste
rationamentul pot analiza o situatie pe baza unei experiente trecute, pot face planuri si sa le duca la capat, tinand cont de faptele
constatate. Durata testului este de 6 minute.
Aptitudinea numerica (N) este aceea de a lucra cu cifrele, de a rezolva rapid si exact problem simple. Durata testului este de 6
minute.
Fluiditatea verbala (W) aptitudinea de a furniza cuvinte cu usurinta. Ea difera de semnificatia verbala in ceea ce priveste
rapiditatea si usurinta cu care pot fi utilizate cuvintele.
Bateria P.M.A. se poate aplica atat individual, cat si colectiv (grupuri de maximum 30 de persoane la un examinator). Timpul
alocat fiecarui teste trebuie respectat cu strictete.
e) Testul analitic de inteligenta Meilli (T.A.I) se aplica copiilor incepand de la varsta de 9 ani si adultilor, individual sau
colectiv. Testul urmareste sa dea o masura generala a gradului de intelgenta si indicatii asupra caracterului calitativ al acesteia.
Bateria cuprinde 6 teste:
Testul 1 16 serii a cate 4 imagini dureaza 5 minute. Fiecare serie rezolvata corect este rasplatita cu un punct.
Testul 2 20 de serii de cifre durata de 5 minute.
Testul 3 de fraze cuprinde serii de 3 cuvinte din care trebuie sa se alcatuiasca cat mai multe propozitii (test saturat de
creativitate).
Testul 4 test de lacune subiectul trebuie sa observe ce lipseste din fiecare imagine si sa completeze lipsa.
Testul 5 test de desen se cere subiectului sa alcatuiasca atatea desene cat poate cu 4 linii.
Testul 6 test de analogie se cere subiectului sa deseneze a patra figura a sirului care sa se asemene cu a treia, asa cum se
aseamana a doua cu prima.
Inainte de a incepe executarea unui subtest se dau explicatii si se fac exercitii preliminare. In timp ce candidatii executa aceste
exercitii, examinatorul va control felul cum lucreaza fiecare, pentru a se asigura ca toti au inteles explicatiile. Daca este necesar se vor
da explicatii individuale, dar numai in timpul executarii exercitiilor. Inainte de a se trece la executia subtestului propriu-zis se explica
solutiile problemelor de exercitiu si se discuta eventualele erori.
Pentru a se evita oboseala candidatilor (in special a celor de varsta mai mica) este indicat ca testul sa se aplice in doua reprize:
intai se vor executa subtestele imagini, analogii, lacune, apoi restul subtestelor.
Cand se lucreaza cu colective numeroase, subtestele se vor executa in ordinea urmatoare: lacune, analogii, imagini.
Testul analitic de inteligenta include 6 subteste, fiecare dintre ele determinand un anumit aspect sau o anumita directie in care
este dezvoltata inteligenta.

Testele de aptitudini tehnice speciale sunt probe care includ factori spaiali, nelegerea i judecata tehnic, identificarea unor
principii de funcionare.
O prob clasic de nelegere tehnic este Testul de comprehensiune mecanica, care solicit capacitatea de a intui modul de
funcionare al unui mecanism cu roi dinate.
Un alt test de aceeai factur este '' Proba de intuiie tehnic'' a lui I. M. Nestor. Sunt date 68 de teme, n care vizeaz diverse
probleme tehnice, a cror rezolvare antreneaz capacitatea de a intui diverse principii, legi, care funcioneaz n domeniul tehnicii.
n cele mai mai multe cazuri, testele de aptitudini sunt ncorporate n baterii cu variate destinaii.
Bateria factorial PMA (Primary mental aptitude aptitudine mental primar) a fost publicat n SUA, n 1947. Se
adreseaz subiecilor ntre 11 i 17 ani i este considerat ca fiind destinat evalurii aptitudinii colare.
Bateria cuprinde 5 teste destinate evalurii unor factori de inteligen:V semnificaie verbal, S aptitudine spaial, R -
raionament, N aptitudine numeric, W fluiditate verbal.
O serie de teste i baterii sunt destinate msurrii aptitudinii tehnice.
Testele de discuri a lui Bonnardel- Pentru diagnosticarea inteligentei concrete se cere plasarea discurilor pe poziii corespunztoare-10
discuridinamism, perseverenta, concentrare, ordonarea activitii.
Testul McQuarrie- Este un test creion hartie non-verbal, ce vizeaz aptitudini mecanice. Conine: taping, localizare, trasee mecanice de
urmrit. Se folosete in: orientare colara si profesionala.
Teste de descifrare de texte scrise de mana pentru studentii la medicina- Conin probe de vedere, memorie, vocabular
tiinific, definiii moderne, inclusiv cunoatere.
J.M. Guion realizeaz o imprire a calitilor necesare pentru orice tip de profesiune in trei mari categorii:
-aptitudini intelectuale
-aptitudini psihomotorii
- trasaturi motivaionale, interese, atitudini, temperament
Fiecare din aceste categorii avand tehnici de msurare specifice. E.E. Ghiselli, analizand validitatea testelor de aptitudini utilizat in
SUA pentru selecia profesionala in perioada 1920-1971 subliniaz utilitatea (in grade diferite) a acestora comparativ cu o selecie
aleatorie.
Autorul le-a studiat insa separat valoarea lor predictiva dei o combinaie judicioasa de teste ar putea oferi o predicie mai eficienta.
Au fost create teste multiaptitudinale ce ofer posibilitatea de a obine despre o persoana maximum de date intr-un timp minim.
- D.A.T. = Differential Aptitude Test
F.A.C.T. = Flanagan Aptitude Clasiffication Test
- G.A.T.B. = General Aptitude Test Batery
- E.A.S. = Employee Aptitude Survey
Date utile ofer pentru selecie elementele cuprinse intr-o fisa biografica precum varsta, sex, calificare, experiena, profesiune,
preferine si stabilitatea la diferite locuri de munca.
Fisele de informaii biografice pentru diferite profesiuni cu date despre:
- stabilitate in munca
- absenteism
- productivitate
- succesul in invarea meseriei
Se realizeaz la 3-5 ani.
Tehnicile se realizeaz in combinaie.
Criteriile de baza ale testrii aptitudinilor sunt:
1 .gandirea logica
2.aplecarea spre tehnica
3. creativitatea
4.puterea de concentrare
5. capacitatea de memorare
6.empatia
7.abilitatea in negocieri
8.capacitatea de a inelege tehnica
9.orientarea in spaiu
10. indemanarea
11. ortografia
12.cunostiintele m matematice
13.capacitatea de insusire a limbilor strine
14.uurina in exprimare
Aceste repere sunt evideniate de majoritatea testelor de evaluare a compatibilitii dintre performanta evaluare profesionala -
recompensa
Bateria G.A.T.B a fost elaborat de ctre Beatrice Dvorsak. Investigheaz urmtorii factori: ''g'' (prin teste de vocabular i
raionament aritmetic), ''V'' (aptitudinea verbal msurat cu teste de vocabular i sinonime-antonime), ''N'' (aptitudine numeric
prin calcule simple i probleme practice aritmetice), ''F'' (percepia formelor asamblarea unor forme din elemente disparate), ''O''
(percepia scrierii), ''F'' (dexteritate manual), ''M'' (dexteritate digital demontare i asamblare de rondele). Pentru diferite profesii
sunt stabilite grupaje de factori implicai n reuit mpreun cu pragurile de admisibilitate pe fiecare prob n parte.

14.B. Teste de cunostinte

15.A. Teste nonverbal de inteligenta

a) Testul Raven (Matrice Progesiv 38)
- Cuprinde 5 serii diferite, A-E, fiecare cu 12 itemi reprezentnd figuri geometrice, ordonate progresiv ca dificultate;
- Trebuie descoperite principiile de aranjare a figurilor ce conin itemii i alegerea din 6-8 variante a figurii potrivite n desenul
lacunar;
- Acest ansamblu de operatii mentale ar corespunde cu inteligenta generala
- Se utilizeaz factorul g (saturaie 82)- inteligen general i factorul de grup perceptiv;
- Se aplic n grup sau individual, cu timp limitat sau n rimt propriu (max. 1 or);
- Evideniaz: spirit de observaie, desprinderea relaiilor implicite, meninerea n plan mental a informaiilor descoperite, stabilitatea
de operare simultan n mai multe planuri;
Matricele progresive colorate (A, Ab, B) sunt elaborate n 1947 pt. copii (5-11 ani) i pentru deficieni mintal;
Matricele progresive avansate, seria I-1947 i II-1962 (M-62) pt. persoane normale, studii medii si superioare; aplicate n
ritm propriu-determin capacitatea maxim de observaie i raionament logic iar cu timp limitat- rapiditatea n munca
intelectual;
- Conine 2 serii-A (12 probleme) pentru prezentarea si exersarea metodei de rezolvare, B(48 probl.), asemntoare cu C,D,E din
P.M.38 i necesit cel putin ore pt. capacitate intelectual superioar;
- Seria I necesit 10 min. i aflm rapid dac subiectul este deficient, mediu sau strlucitor;
- Se recomabda sa se aplice mpreun cu un test verbal;
- Evalueaz capacitatea de a dezvolta o metod logic de gndire, independent de informaia anterioar;
b) Testul D48 i D70
- Cuprinde 44 serii de imagini de dominouri, cu buline distribuite n funcie de anumite relaii cantitative ce trebuie descoperite;
- Subiectul trebuie s completeze dominourile goale conform relaiei descoperite;
- Primele 4 serii sunt uoare, cu rol de exerciiu;
- Se coreleaza bine cu alte teste de inteligenta
c) Testul B53
- Cuprinde serii de desene formate din 3 desene la nceputul rndului, grupate dup o logic;
- Subiectul trebuie s identifice, n variantele date, care e urmtorul desen, urmnd logica;
Testul pt. inteligen nonverbal TONI2
- Autorii sunt L. Brown, J.R.Sherbenou, K.S.Johnsen- a doua editie, publicat n 1990;
- Ediia I- 1982-Test de inteligen nonverbal, o msur independent de limbaj pt. abilitile cognitive- Brown, Sherbenou, Dollar
- Poate fi administrat n varianta nonverbal, fr solicitarea formelor limbajului;
- Subiecii 5-86 ani, cu dizabiliti de limbaj
- Cuprinde 2 serii(A,B), a cte 55 itemi
- Conine imagini cu coninut figural-abstract, incluse n structuri problematice i exemple, la nceput, pt. familiarizare;
- Subiectul alege figura ce completeaz logic structura, putnd aplica potriviri simple, analogii (potrivire, adunare, scdere, schimbare,
progresie), clasificri, intersecii, progresii.
- Poate fi administrat individual sau n grup (max.5), timp- 15 minute;
- Se bazeaz pe metoda stabilirii nivelului bazal (5 itemi consecutivi coreci) i nivel plafon (3 itemi coreci din 5);
- Scorarea se face cu corect/incorect, scorurile brute fiind convertite n coeficieni TONI si in ranguri centile.
Teste de inteligen Cattell
- Este considerat un test culture-free, msoar specte ale comportamentului intelectual infuenate totui cultural i educaional, deci
putem s-l numim mai degrab cross-cultural;
- Autorii sunt R.B.Cattell i A.K.S.Cattell i cuprind 3 scale (I-1950, II i III- 1973);
- A fost creat cu intentia de a reduce cat mai mult timp posibil influentele culturale, verbale si educationale asupra performantelor
individuale.
- Msoar mai degrab inteligena fluid, dect cea cristalizat.
- Scala I pt. copii (4-8 ani) i retardai, cuprinde 8 subteste a cte 12 itemi (substituie, clasificare, labirint, selectare obiecte numite,
urmrire direcii, imagini incorecte, ghicitori, similitudini);
- Scala II pt. 8-11 ani i aduli
- Scala III pt. ultima clasa de liceu, studeni, aduli istei cte 4 subteste (serii, clasificare, matrice, condiii sau tipologie)
- Toate subtestele sunt cu limita de timp
- Msoar capacitatea mental general prin perceperea relaiilor dintre figuri i forme;
- Subiectul trebuie s aleag alternativa care se potrivete pt. continuarea seriilor;
- Nota total reprezint suma rspunsurilor corecte la toate seriile;
Cuburile Kohs- 1920
- Iniial erau 16 cuburi colorate (4 fee cu cte o culoare R, A, G, Alb i 2 fee cu cte 2 culori desprite pe diagonal A-G, R-Alb) cu
ajutorul carora s-au reprodus 35 modele de dificultate gradat
- In 1923 s-a ajuns la 16 modele forma ce a devenit clasica si se utilizeaza si in clinica
- Se coteaz exactitatea, succesul, timpul (nr. de mutri)
- Msoar expresia analitic i sintetic a gndirii conceptuale, structura spaial, niveluri mentale, tipuri de inteligen, afectivitate;

1. Matricile Raven
2. Testele Domino
3. Labirintele Porteus
4. Scara Pintner-Paterson
5. Testele bazate pe cuburi
6. Concepia i specificul testelor nonverbale de inteligen
Caracteristic acestor teste este faptul c au fost gndite s fie administrate prin utilizarea ct mai redus a instuctajului verbal.
Unele dintre aceste probe pot fii administrate subiecilor cu handicap auditiv, pe baza unui instructaj minim.
1. Matrici progresive+ Testele sunt construite de J. C. Raven.
Autorul a pornit de la observaia fcut de C. Spearman: " A cunoate natura particular a mecanismelor mentale ale educrii i
reproducerii - contrastul lor limpede i cooperarea lor constant n toate actele de gndire i filiaia lor genetic - iat care ar putea fi
debutul nelepciunii nu numai pentru psihologia aptitudinilor individuale ci i pentru cea a cunoaterii."
Forme / nivele ale matricilor progresive
Matrix 1938 - seriile ABCDE (matrice standard pentru populaia general; PM 38)
Matrix 1947 - n culori; seriile A, Ab, B (pentru copii i examene clinice; PM 47)
Matrix 47/62 - seriile I & II (pentru studeni i cadre cu studii superioare; PMA)
Matrix 38
Proba a fost construit pornind de la postulatul c principiile neo-genetice ale lui Spearman sunt exacte, ele trebuie s permit
alctuirea unui test care s diferenieze indivizii n funcie de capacitatea lor de a-i mobiliza imediat calitile observaiei i claritatea
raionamentului.
Pentru a construi testul, Raven s-a inspirat din tablourile cu dubl intrare (matrici matematice) de dificultate crescnd. A
denumit aceste probe Matrix. Testul a fost utilizat n timpul rzboiului de armatele aliate.
Scopurile testului:
A msura aptitudinile subiectului n perioada cnd rezolv proba:
a. de a nelege figurile fr semnificaie definit
b. de a sesiza relaiile care exist ntre ele
c. de a concepe natura figurii care urmeaz si completeaz fiecare sistem de relaii prezentat i astfel,
d. de a dezvolta un sistem de a raiona.
PM 38 conine 60 de probe (5 serii a cte 12 probleme).
Soluia este evident de la primele probleme din serie iar ordinea de prezentare furnizeaz un antrenament metodic n modul
de a rezolva aceste probleme. Testul implic o ordine standardizat a modului de lucru.
n aceste condiii cele 5 serii furnizeaz astfel 5 posibiliti de a nelege metoda i 5 teste de capaciti mentale. Pentru a
menine constant interesul imaginile sunt clar prezentate pentru a fi "plcute vederii"
Proba a reuit s acopere "cmpul total al dezvoltrii intelectuale", plecnd de la momentul cnd copilul este capabil s neleag c
este vorba de a cuta o bucat care lipsete pentru a completa un desen. Testul permite evaluarea aptitudinii subiectului de a stabili
comparaii i de a raiona prin analogie.
Contribuia fiecrei serii la nota total permite asigurarea coerenei i validitii estimrii. Raven descrie matricile ca prob de
observare i de claritate a gndirii. Fiecare prob este n realitate sursa sau originea unui sistem de gndire; de aici i denumirea de
matrici progresiv. Are o corelaie .86 cu scala Terman-Merrille. Are o saturaie n factorul g de .82.
Copiii, tinerii alienai, debilii mental i persoanele foarte n vrst rezolv probele seriei A si B, dar mai greu pe cele din seriile C i D.
Pentru adultul normal seriile A si B sunt doar o formare n metoda de lucru.
Dat n timp limitat, dac subiectul a rezolvat problemele uoare ale seriilor C i D rezultatul poate s nu fie valid.
Matricile 47 - seriile A, Ab, B
Testul este folosit pentru copii, vrstnici, studii antropologice, examinri clinice, sau pentru persoane care au suferit alterri
ale inteligentei.
A fost introdus o serie nou de 12 probe Ab (Ab este o prob de trecere ntre seria A i seria B). Cele 3 scale acoper
ansamblul proceselor intelectuale de care sunt capabili n general copiii de aproximativ 11 ani. Forma conine plane colorate. De
asemenea, exist i o form cu piese ncastrate. n situaiile n care este vorba de subieci a cror capacitate de a face comparaii i
analogii s-a maturizat / s-a deteriorat, seriile pot permite determinarea nivelului real prezent.
Dac subiectul are format capacitatea de a raiona prin analogie se va utiliza Matricile 38. Dac s-a nceput cu seriile A, Ab, B care se
dovedesc a fi prea facile se poate continua direct cu C, D, este (omind din nota total seria Ab).
Matricile 62 (PMA)
A fost realizat pentru persoane cu inteligen medie sau peste medie:
- testul dat n timp liber ajut la determinarea capacitii maxime de observaie i raionament logic;
- testul dat n timp limitat ajut la determinarea rapiditii cu care execut corect o
munc intelectual;
Aceast form prezint dou serii.
Seria A conine 12 probleme pentru prezentarea i exersarea metodei de rezolvare.
Seria B are 48 de probleme care se aseamn cu cele din seriile C, D, i E din PM 38.
Rezolvarea testului necesit cel puin 1/2 or pentru subiectul cu capacitate intelectual superioar. Atenia i interesul sunt
meninute aproximativ o or.
Seria I se rezolv n 10 minute i cu ajutorul ei putem evalua n cteva minute dac putem considera subiectul ca deficient,
mediu, strlucitor. n ultima situaie i se poate da seria II pentru determinri mai certe.
2. Testele "Domino"
Testul Domino, D 48 este pus la punct de P. Pichot, inspirat de testul dominoului folosit n armata britanic (construit de
Anstey ca paralel pentru testul Matrix 38) cu scopul de a avea un instrument pentru msurarea inteligenei generale cu itemi
nonverbali.
n cadrul adminitrrii se dau 4 exemple i 44 itemi de rezolvat ce pun n joc deducia corelaiilor pornind de la 3 elemente:
descoperirea relaiei dintre A i B,
aplicarea acesteia pentru C
pentru a gsi un element D care este pentru C asemeni lui B pentru A.
Saturaia testului D 48 n factorul "g" este .70.
 n 1970 apare varianta D 70, construit de C. P. A. cu un nivel de dificultate peste cel al primei variante, destinat adulilor cu
intelect superior.
3.Labirintele Porteus
S.D Porteus n 1914 a prezentat pentru prima dat acest test avnd la baz ideea de a elabora un test bazat pe labirinte. n
1919 public forma definitiv i revizuit a testului, fiind destinat copiilor cu vrst cuprins ntre 3 i 12 ani pn la 13 ani. n 1924
testul sufer, a treia revizie n cadrul creia i sunt adugate nc dou nivele. Este vorba de Adult 1 i Adult 2, n felul acesta intervalul
de vrst mrindu-se. n 1955 1959 scara capt noi probe de labirint care se aplic subiecilor den peste 14 ani, avnd un grad de
dificultate mai mare.
Administrarea acestui test, care este de fapt o baterie, dureaz ntre 10 30 de minute.
Testul const ntr-o colece de labirinte realizat fiecare pe foi diferite, cte unul pentru fiecare nivel de vrst fiind
administrate n ordinea crescnd a dificultilor. Sarcina subiectului const n a parcuge cu creionul un traseu labirintic de la punctul
de pornire pn la punctul ieire fr s ridice crionul i fr s fac reveniri sau s schieze n aer drumul. Sunt cotate ca greeli
nclcarea liniilor care mrginesc culoarul sau conducerea creionului pe un drum nchis. n situaile n care subiectul i corecteaz
singur greeala, examinatorul i d o alt foaie de hrtie pentru a lua sarcina de la nceput. Fiecrei vrste i se permite un numr
prestabilit de astfel de ncercri. Trecerea la un alt nivel de dificultate, care reprezint de fapt un alt nivel de vrst este condiionat de
rezolvarea corect a probelor precedente. Testarea se ncheie dac subiectul nu rezolv dou niveluri succesive. Testul relev
capacitatea de planificare a activitii, a rezultatului final reprezentat de ieirea din labirint, capacitatea de a profita de pe urma
exerciului, de a restructura stilul de lucru n caz de nereuit precum i prudena i vivacitata mental. Vorbind de pruden nseamn
c testul este sensibil i la aspecte care in de temperament; inpulsivitate, nervozitate, iritabilitate, in general echilibrul emoional.
S-a constatat c testul este un bun predictor pentru adaptabilitatea social, deoarece n contextele sociale sunt foarte indicate
trsturile amintite, ncepnd cu inteligena dar i aspecte temperamentale i caracteriale. S-au obinut coeficieni de corelaie pentru
biei de peste 0,68 i 0,76 pentru fete, ntre cotele la acest test i nivelul de adaptabilitate social, nivel care a fost evaluat de ctre
persoane care cunoteau subiecii pe tot intervalul de la 5-20 ani.
Se consider c nereuita la test este mai predictibil chiar dect reuita. Deasemenea, proba evidenieaz cazurile de
traum cerebral.
Proba prezint avantajul c are un anumit grad de atractivitate pentru subieci i nu necesit un instructaj special. Sarcina
este uor de transmis subiecilor. Prin anii 60 70 proba a fost foarte mult utilizat n laboratoarele de psihologie. Astzi este mai rar
utilizat, aceasta nensemnd c proba i-a pierdut din capacitatea ei de sondare att a nivelului de inteligen ct i a aspectelor
emoionale temperamentale enunate. Trebuie reinut faptul c foile tiprite cu labirinte, care reprezint setul de probe, sunt aezate n
ordinea dificultilor i fiecare grad de dificultate foaie reprezint un nivel de vrst. Acolo unde ajunge subiectul acela este nivelul
de inteligen, respectiv de vrst mental pe care acesta l are.

4.Scara Pintner Paterson

Este o scar de performan care conine probe standardizate n care nici materialul testului dar nici reacile subiectului nu
sunt verbale. Ea cuprinde att teste consacrate de ali autori, ct i teste realizate de chiar autorii acestei scri PINTNER i
PATERSON.
Pe de alt parte multe din subtestele acestei baterii au intrat ulterior n componena unor scri de performan. Testele de
performan sunt testele prin care se manipuleaz cuburi, imagini, etc., adic implic s faci ceva anume cu anumite obiecte, s le
manipulezi si n felul acesta exteriorizezi o anumit conduit inteligent. Autorii au avut la baz trei criterii cnd au elaborat aceast
scar: eterogenitatea probelor(mai multe tipuri de teste, verbale, nonverbale cu ntrebri nchise deschise etc; teste care s conin
materiale noi care s solicite capacitatea subiecilor de a se adapta la situaii noi; eliminarea totala a instruciei verbale.
La nceput testul s-a vrut a fi un instrument pentru investigarea nivelului mental al copiilor, apoi a cptat i alte utilizri,
att pentru copii normali ct i pentru nivelele de inteligen mai sczut. Proba nu este selectiv pentru copii foarte inteligeni, sau
pentru cei care trec deasupra nivelului mediu.
Sistemul de cotare de transformare n note este difereniat pe probe i anume la unele probe conteaz numrul de micri
prin care s-a realizat proba, la altele conteaz numrul de erori, iar pentru altele timpul de excuie. Exist i probe la care rezultatele
performanele subiecilor sunt cotate simultan pe baza a dou criterii.
Scara conine 15 teste care constau din diferite plane, incastre sau din teste care conin sarcini de construcie sau de
completare a unor imagini. Scara mai conine un test de cuburi i o plan de adaptare. Toate probele trebuie administreate individual
ntr-o ordine prestabilit. n valorificarea performanelor sunt inregistrate patru tipuri de etalonri i anume: pe ani mental; pe vrste
mentale mediane (rezultatele mediane privesc timpul, numrul de micri i numrul de erori pe fiecare an i pe fiecare test.
Inteligena subiectului este calculat pe baza mediei mentale n care s-au ncadrat toate testele); etalonare n centile, etalonare pe
puncte.
Pe lng unele avantaje certe scara prezint i unele inconveniente i anume:are o fidelitate redus. Se preteaz mai bine
n domeniul handicapului mental sau n orice caz se preteaz la nivele sczute ale inteligenei fiind mai puin discriminativ n rndul
subiecilor normali i mai ales n rndul acelora care sunt superiori dotai.

5.Testele bazate pe cuburi

Testul desenului de cuburi testul cuburilor Kohs
Este tot un test nonverbal de performan. Metoda a fost prezentat n 1920 de ctre Kohs care consider c testul msoar
urmtoarele componente ale inteligenei:capacitatea de analiz, capacitatea combinatorie, compararea, deliberarea, completarea,
judecata, criticismul i decizia.
La originile sale testul const n reproducerea a 17 modele desenate pe cartoane care trebuie reproduse cu cuburi colorate.
 Cuburile erau colorate astfel: 4 fee cu o singur culoare roie, albastr sau galben, 2 fee aveau dou culori triunghiulare
desprite prin diagonala triunghiului, avnd dou triunghiuri unul de o culoare i altul de o alt culoare: rou alb, galben albastru.
Se folosea, de la un numr de plane la altul, ctre finalul probei, un numr variabil de cuburi. Primele patru plane puteau fi reprodese
cu patru cuburi, iar ultima plan cu 16 cuburi. Se trecea gradual de la reproducerea de la desene monocolore, la desene bicolore.
Planele aveau o dificultate crescnd de la 1 la 16, att din punct de vedere al cuburilor care erau necesare refacerii planei, dar mai
ales prin complexitatea crescnd a desenelor. Etaloanele originale erau fcute pentru intervalul de vrst 5-16 ani.
Testul nu s-a impus n forma sa originl datorit unor dezavantaje dintre care cele mai importante sunt: necesita un timp
foarte mare de aplicare, scara prezenta dificulti la limita sa inferioar i avea un sistem greoi de cotare care lua n consideraie timpul
de execuie, numrul de micri necesare combinrii, pn cnd se realiza plana. Acest timp era de fapt sustras angajrii
examinatorului n observaii pertinente asupra comportamentului n sensul c n loc se fac observaii detaliate asupra
comportamentului, exminatorul trebuia s fac aceste notaii cu mult exactitate.
n general probele care au aceast caracteristic de performan permit efectuarea de observaii, atunci cnd copilul sau
adultul manevreaz cuburile deoarece el face acest lucru angajnd ntrega sa personaliate. Subiectul angajeaz o conduit foarte
complex care implic att palierele bazale ale personalitii care in de temperament, ritm, vitez, capacitatea de a opera rapid i a
vedea esenialul, capacitatea de a intui care sunt cuburile necesare. Intervin aspecte care in de percepia subliminal, de capacitatea de
a observa eficient, spiritul de observaie, emotivitatea, tremurul minilor, imprecizia micrilor, precipitarea sau din contra angajarea
cu rbdare, caracterul planificat al micrilor sau din contra caracterul haotic. Deasemenea, ne intereseaz dac subiectul are deja n
minte reprezentarea exact a sarcinii, a desenului n asamblul lui sau dac el are o percepie fals i de aceea nu alege cuburile
potrivite. Toate acestea aspecte pot fi observate, ns testul n acest variant nu ofer experimentatorului aceast posibilitate.
De aceea urmtoarele revizii au redus att numrul de plane i au simplificat modalitatea de cotare a performanei. Varianta
Maxfield a introdus varianta de administrare a ultimelor dou desene din memorie, dup ce acestea erau privite timp de 10 secunde.
Varianta Kent conine 12 plane i are etalonul realizat pe timp de execuie. Testul devine foarte cunoscut dup ce a fost utilizat n
scara Grace Arthur.
O variant foarte rspndit a fost varinata Goldstein i Scheerer care a preluat primele 9 modele din varianta original Kohs.
Ea conine 12 modele i modalitatea de administrare coninnd urmtoarea noutate: Dac subiectul nu reuete s reproduc desenul
pe baza modelului iniial i se ofer o serie de ajutoare care fac sarcina din ce n ce mai concret. Se revine la modelul iniial pentru a se
vedea n ce msur subiectul profit de pe urma ajutoarelor acordate. n general afazicii, spre deosebire de debilii mental, nu reuesc
acest transfer. Se coteaz gradul de concretizare de care are nevoie subiectul pentru reuit. Exist o alt variant, a lui Galifret-
Granjon, care conine noi ajutoare date subiectului i prezint o simplificare a probei. n aceast variant testul conine 10 plane
preluate din setul Goldstein care sunt reproduse cu ajutorul a patru cuburi.
Bateria Wechsler Hamburg
Pe lng testele de informare, similitudini i de lacune ncorporeaz i o variant Kohs cu 9 plane, dintre care primele dou
sunt de antrenament, cotabile fiind doar apte. Primele patru plane, adic pimele dou din cele de antrenament i primele dou din
cele apte de lucru sunt realizabile cu patru cuburi, urmtoarele sunt realizabile cu nou cuburi (trei a ct trei, mereu conturul imaginii
este un ptrat) i ultima a aptea cu 16 cuburi.
Cotarea rezultatelor se face pe baza timpilor realizai de subieci pentru efectuarea complet a desenului i se exprim n puncte ca
n modelul urmtor: dac la plana 1 subiectul a realizat desenul ntr-un interval 1-5 secunde va primii 6 puncte, pentru intervalul 6-10
secunde va primii 5 puncte, 11-15 secunde va primii 4 puncte, 16-75 secunde 3 puncte, iar dac subiectul nu a terminat plana n 75 secunde
i lum plana nrtuct timpul acordat a expirat. Punctajul total la cele apte plane se adun i se transform n note standard (note T). Notele
standard astfel obinute la toate cele trei subteste se nsumeaz laoalt cu nota standard obinut la Kohs. La aceast not total se mai adaug
o corecie i ntr-un tabel, relizat pe vrste, se caut n dreptul punctajului total Q.I.-ul subiectului. Fiecare plan are un timp limit, timp
corespunztor punctajului cel mai mic. Dac e depit timpul de 75 ct se acord la prima plan, subiectul obine punctajul zero.
Mai exist a alt variant a testului Koks care face parte dintr-o baterie elaborat de ctre Ministerul nvmntului.
Testul Kohs, n ansamblu, a corelat foarte puternic, n jur de 0,70, cu scara Binet Simon, i cu unele subteste din scara
Weschler. Testul nu discrimineaz suficient de bine grupele de vrst, ns este o bun prob clinic ce permite observaii preioase n
timpul examenului. Se consider c pot fi evaluate prin observaii urmtoarele aspecte ale conduitei: capacitatea de apreciere a
numrului de cuburi (reprezentare spaial), apacitatea de resturcturare a metodei de lucru dovedit ineficace, aspecte legate de,
stabilitatea emoional., nivelul de expectan, nivelul de motivare i angajare n sarcin.
6. Concepia i specificul testelor nonverbale de inteligen
Este foarte greu s fie grupate i enumerate toate testele care ar putea fi ncadrate n aceast categorie. Caracteristica cea mai general a
lor este aceea c nu implic nici n administrare i nici n rspunsurile subiecilor conduita verbal, sau n ori ce caz nu o implic de o manier
care s angajeze aspecte mai dificile ale vocabularului. Ele au fost gndite tocmai n aceast idee, de a izola, de a ine sub control aceast
variabil reprezentat de aptitudinea verbal, care ar putea s-i dezavantajeze pe de o parte pe subiecii care provin din medii culturale
defavorizate, sau din medii de cultur sczut, pe de alt parte. Sunt dezavantajai i subiecii care au un anumit grad de handicap auditiv. n
principiu unele teste ar putea fi administrate pe baza unui instructaj foarte sumar. Atunci cnd se adreseaz surdo-muilor multe dintree aceste
teste pot fi administrate, uznd de un limbaj gestual.
Unele dintre aceste teste intr n categoria probelor de grup, ns marea lor majoritate este format din teste care trebuie
administrate individual, modalitate care are avantaje incomparabile cu examinarea de grup. La aceasta din urm apelm doar n condiile n
care costurile unei astfel de aciuni sunt mari iar numrul de psihologi disponibili este redus. Marea majoritate a testelor nonverbale sunt
astfel construite nct sunt teste de performan, n sensul c implic manipularea de obiecte, plane, cuburi, etc. Acest gen de teste sunt
saturate n factorul g.

15.B. Notiunea de profesie sau de deletnicire

16.A. Examenul psihologic in selectia profesionala

16.B. Analiza psihologica a muncii