Tema: Aptitudinile și rolul lor în formarea personalității

După cum ne dăm seama pentru ca o persoană să devină personalitate ea are

nevoie de multe capacități mintale și/sau fizice.Capacitatea exprimă posibilitatea pe
care o are cineva de a efectua o acţiune într-un anumit moment. Ea se leagă
întotdeauna de prezent şi presupune , atât învăţare cât şi o anumită experienţă,
adică anumite deprinderi ca rezultat al învăţării.Este cunoscut faptul că oamenii se
diferenţiază între ei prin rezultatele activităţii desfășurate. Unii sunt neîntrecuţi în ceea
ce privește forţa fizică, alţii în folosirea diferitelor instrumente muzicale etc. Toate
acestea se referă la aptitudini care favorizează succesul în activitate. Efectuînd o
sinteză a punctelor de vedere exprimate de diverși autori putem define atitudinile
astfel :

Ansamblu de însușiri de ordin instrumental – operațional care diferenţiază

oamenii între ei în ceea ce privește maniera de desfășurare a diferitelor activităţi și
mai ales înceea ce privește randamentul cantitativ și calitativ al acestora.

Întrebarea dacă aptitudinile sunt înnăscute sau dobîndite a fost pusă mereu de-a
lungul timpului răspunsurile însă au fost destul de diferite. Ele pot fi totuși grupate
în jurul următoarelor poziţii.

1.Aptitudinile sunt înnăscute. Printre autorii care au susţinut foarte mult acest punct
de vedere se remarcă F. Galton autorul lucrări „Caracterul ereditar al geniului; În
cadrul cărei contesta dependenţa aptitudinilor și talentelor de condiţiile obiective de
viaţă a indivizilor umani”.

2.Aptitudinile sunt dobîndite. Un rol deosebit avîndul activitatea de învăţare.Este

vorabde studiul gemenilor atît univitelini cît și bivitelini care au fost crescuţi în
aceleași condiţii sau în condiţii diferite de mediu și educaţie în vederea evidenţierii
mai ales. A deosebirilor pe linie intelectuală și de personalitate.
3.Aptitudinile! deşi depind de ereditate! sunt influenţate în mai multă măsurăde
factorii de mediu şi educaţionali. Astfel pentru psihologul francez R. Zazzo,
aptitudinile depind în proporţie de 1/5 de ereditate și în proporţie de 4/5 de factori
de mediu. Deci, raportul este de la 4 la 1 în favoarea mediului .

Faptul că existenţa unor însușiri înnăscute favorizează dezvoltarea unor

aptitudini specifice este susţinut de cazul unor mari personalităţi creatoare în
domeniul artistic, care audevenit „productive” deosebit de timpuriu în dezvoltarea și
evoluţia individuală .De exemplu G . Enescu cînta la vioară la 4 ani și la 7 ani a
intrat la Conservatorul din Viena. Mozart compunea menuete la 5 ani. Goldoni scria o
comedie la 9 ani. Joltaire citea current la 3 ani etc.Există totodată și cazuri de mari
personalităţi creatoare care au început să „producă”mult mai tîrziu. De exemplu St.
Aksakov realizează prima sa lucrare literară la 56 ani . Volumul de versuri a lui
T. Arghezi apare la vîrsta de 47 de ani J. Tuzian realizează celebra pînză „Bătălia de
la Lepanto” la 95 de ani. Aceste exemple demonstrează rolul deosebit al activităţii
susţinute al angajării personalităţii pe linia activităţii creatoare. [1]

Deși au existat preocupări pentru explicarea aptitudinilor încă din antichitate,

aptitudinea ca noțiune științifică devine obiect de studiu abia o dată cu dezvoltarea
psihologiei experimentale și diferențiale. Una dintre cele mai vechi definiții tratează
aptitudinile ca fiind niște calități ale sufletului uman, un ansamblu de procese și stări
psihice.

Definiția actuală a aptitudinilor ne comunică că ele reprezintă niște însușiri

psihice și fizice relativ stabile, care conferă activităților eficiență, fiind suportul
psihologic important al randamentului înalt și al realizării cu succes a activităților
aptitudinile reprezintă realizarea cu success a diferitilor activități ce sunt determinate
de prezența unei însușiri de personalitate. Aptitudinile sunt o totalitate de dispoziții
ale persoanei ce corespunde cerințelor de relizare a anumitor activități la nivel
superior. Din cele expuse conchidem că prezența aptitudinilor într-o anumită
activitate se remarcă după următoarele indice:

1. rapid și facil, fără efort vizibil se însușesc abilitățile necesare pentru realizarea unei
activități noi;

2. activitate în cauză se efectuează la un nivel calitativ superior.

Pentru ca aptitudinile să iasă în vileag este rațional că de la vîrsta cea maia

fragedă copilul să fie antrenat în diverse activități cu prezența aptitudinilor care
urmează să fie dezvoltate.

Aptitudinile constitue latura instrumentală și executive personalității. Este o

instrumentație psihică: uneori se spune despre inteligență că este tăioasă sau
pătrunzătoare, se vorbește despre finețea auzului, despre urzeala imaginației, despre
concentrarea și distribuitatea atenției etc.

Aptitudinile sunt subsisteme sau sisteme operaționale, superior dezvoltate, care

mijlocesc performanțe supramedii ăn activitate. Aptitudinea arată ce poate individul,
iar nu ce știe el. Un om este inteligent în măsura în care extrage dintrun minimum de
cunoștințe un maximum de efect

Meritul de a înainta problema analizei structurale a aptitudinilor pentru tipuri

concrete de activitate îi aparține lui B. M. Teplov.

Obervăm că cercetarea structurii aptitudinilor permite a răspunde la numeroase

întrebări legate de depistarea și dezvoltarea capacităților de realizare a unei abordări
individuale a elevilor în educație și instruire. Anume sub aceste aspecte se pune
problema structurii aptitudinilor pentru arta plastică.

După Teplov proiectarea și realizarea unei lucrări de artă plastică este

imposibilă fără o imaginație dezvoltată, care se manifestă în combinare, accentuare și
tipizare. Importanța memoriei vizuale, indispensabil legată de imaginație, este
condiționată de faptul că anume pe baza ei se produc asociațiile, fără de care este
imposibilă perceperea și gîndirea imaginativă.

O condiție necesară pentru creația artistică este imotivitatea, care determină

atitudinea artistului față de obiectul reprezentat și caracterul activității lui.

Operele de artă reprezintă o imagine artistică a obiectului, ele exprimă nu

numai viața dar și atitudinea aristului față de respectivul obiect. Această constatare a
servit psihologilor ca pretext pentru diverse interpretări ale aptitudinilor pentru arta
plastică.

În urma studierii literaturii și rezultatelor cercetărilor realizate de savanți,

psihologi sa ajuns la concluzia că un factor important în dezvoltarea aptitudinilor
pentru arta plastică esste interesul, care face parte din sistemul factorilor
motivaționali, participînd la motivația comportamentului și stimularea acestuia.[2]

Forma calității superioare de manifestare a aptitudinilor complexe este talentul.

Acesta se deosebeste de aptitudine prin gradul înalt de dezvoltare a aptitudinilor și
mai ales prin îmbinarea lor corespunzatoare,ceea ce face posibila creația de valori noi
și originale.Forma cea mai înalta de dezvoltare a aptitudinilor care se manifesta într- o
activitate de importanță istorică pentru viața societății,pentru progresul cunoașterii
umane a culturii, a tehnicii,știintei,conducînd la o puternica originalitate o reprezinta
geniul.3

Se poate întampla ca un elev sa obtina rezultate bune la un anumit obiect de

studiu, în timp ce altul, de aceeași vîrsta – nu. Nu putem afirma ca ar fi vorba despre o
aptitudine superioară a primului? Dacă cercetînd mai atent, ne dăm seama ca acesta ia
ore suplimentare la acea disciplină, sau tatal său are aceleasi aptitudini. În acest caz se
pot justifica performanțele superioare în respectivul domeniu. Apare astfel, una dintre
problemele fundamentale în definirea aptitudinilor si anume relatia dintre aptitudini si
capacitati.
 Capacitatea psihica exprima posibilitatea individului de a efectua cu succes o
anumita activitate „aici” si „acum”. Ea se leaga intotdeauna de momentul prezent si
este profund influentata de experienta in domeniul respectiv.

Exemplu: un grup de cercetatori germani au studiat memoria la doua loturi de

elevi, cerandu-le acestora sa-si reaminteasca liste continand cuvinte cu sens. Unul
dintre loturi era compus din copii pasionati de fotbal, iar celalalt era compus de copii
din aceeasi varsta, insa fara vreun interes in acest domeniu. Atunci cand lista
cuprindea cuvinte legate de fotbal, copiii din primul lot si-au reamintit mult mai multe
cuvinte decat cei din al doilea lot. Nu putem afirma, insa ca ei au avut o memorie mai
buna, deoarece in cazul prezentarii unei liste de cuvinte fara legatura cu fotbalul,
diferentele dintre rezultate nu erau semnificative.

Spre deosebire de capacitate, aptitudinea se leaga, în esență de potențialitate, de

posibilitatea ca în condițiile în care ar avea asigurate condiții optime, un anumit
individ să ajungă la dobandirea unei capacitați ridicate într-un domeniu.

Acest lucru are o deosebita importanță pentru un profesor daca ne gandim că de

cele mai multe ori elevii sunt evaluati dupa capacitatile lor și nu după aptitudini. Nu
exista o posibilitate de a evalua direct aptitudinile altfel decît prin evaluarea
performanțelor la anumite probe, deci a capacităților. Ceea ce indică nivelul de
dezvoltare a aptitudinilor ar fi:

· usurința cu care elevul învata (timpul si efortul investit sa fie redus);

· calitatea învațării.

Fiecare dintre noi avem aptitudini într-un anumit domeniu, dar persoana care
poseda o aptitudine la un nivel mai înalt de dezvoltare decît majoritatea celorlalți
indivizi, putem spune că este talentată.
 Aptitudinea permite realizarea unor diferențieri între indivizi. Daca toți oamenii
normal dezvoltati poseda o anumita caracteristica, atunci aceasta nu mai constituie o
aptitudine.

Exemplu: Toti elevii sunt capabili să alerge sau sa vorbească, dar nu toti au aceeasi
abilitate de a utiliza cuvintele sau în a practica un anumit sport.

Aptitudinile reprezintă însușiri ale persoanei care, în ansamblul lor, explică diferențele
constatate între oameni în privința posibilității de a-și însusi anumite cunștinte,
priceperi si deprinderi.4
Bibliografie:

1.www.academia.eu

2.www. regielive.ro

3.www. referatele.com

4.www.academia.eu
Ministerul Educației ,Culturii Tineretului și Sportului.
Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată.
Departamentul de Psihologie, Securitate și Drept
din Republica Moldova

Tema: Aptitudinile și rolul lor în formarea

personalității.

Elaborat: Solomon Anastasia

Verificat: Cucer Angela
CHIȘINĂU 2019