Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.

Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Termenul aptitudine provine din limba latină, din cuvântul aptus care însemna ,,bun
pentru,, ,,capabil de ,,. Termenul are ca sinonime ,,capacitate,, şi ,,abilitate,,.

Aptitudinea este un complex de însuşiri psihice şi fizice strict individuale, relativ stabile ale
persoanei, care condiţionează realizarea cu randament a unei anumite activităţi.

Criteriile după care distingem o aptitudine este efortul cu care persoana realizează o anumită
activitate şi viteza realizării activităţii.

Deosebim nivelele de realizare a aptitudinii. Aptitudinile sunt însuşirile potenţiale ce pot

valorificate în condiţii favorabile. Dacă aptitudinile sunt dezvoltate, perfecţionate, aplicate în
situaţii reale ele devin efective fiind denumite capacităţi ale persoanei.

În ordinea devenirii personale la baza aptitudinilor stau predispoziţiile pentru anumite

activităţi.Predispoziţiile sunt înnăscute.Concursul unor factori biologici, psihologici, sociali şi
culturali ducând în acelaşi sens pot transforma predispoziţiile în aptitudini şi aptitudinile în
capacităţi personale.O acţiune negativă a condiţiilor şi cauzelor biologice, psihologice, de
grup uman şi culturale pot stopa devenirea benefică a predispoziţiilor sau chiar pot cauza
destructurarea acestora. Aptitudinile sunt parţial determinate de natură şi parţial determinate
de umanitate.

Experienţa arată că în funcţie de gradul de dezvoltare şi de complexitate aptitudinea poate

trece în forme superioare. Prima formă superioară pe care o îmbracă aptitudinea este talentul.
Talentul este acea combinaţie a unor aptitudini care dă individului posibilitatea de realiza o
activitate într-un mod nou, original, creator. Persoana talentată face uşor ceea ce alţii fac greu.
Nivelul extrem al formelor de dezvoltare aptitudinală este geniul. Geniul este o complexă
sinteză de aptitudini ce realizează saltul de la condiţia normalităţii la condiţia anormalităţii în
activitate realizând ceea ce predecesorii nu putuseră realiza, adică noul absolut. Geniul
creează paradigme adică modele noi neexistente până la el în activitatea în cauză.

[modifică] Clasificarea aptitudinilor

După criteriul naturii proceselor psihice care concură la existenţa aptitudinii distingem
aptitudini senzoriale, aptitudini psiho-motorii şi aptitudini intelectuale.

Aptitudinile senzoriale sunt aptitudinile de a vedea, auzi, mirosi, etc. cu precizie mai mare
decât media oamenilor. Aptitudinile psihomotorii sunt aptitudinile de a executa mişcări
corporale complexe în care se combină calităţile fizice ale persoanei cu cele ale gândirii.
Aptitudinile intelectuale sunt acele aptitudini prin care se manifestă la un nivel ridicat procese
ca memorarea, gândirea, imaginarea, limbajul, intuiţia.

Considerând gradul de specializare în activităţi socialmente constituite deosebim aptitudini

generale cum este inteligenţa, şi aptitudini speciale cu sunt de exemplu aptitudini sportive,
aptitudini artistice, aptitudini tehnice, aptitudini ştiinţifice de diferite speţe, aptitudini
filozofice, aptitudini teologice etc.

[modifică] Surse informaţionale

1.