ROLUL SI LOCUL APTITUDINILOR IN SISTEMUL DE PERSONALITATE

1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central in psihologie.Din punct de vedere teoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. Raportata la celelalte procese si mecanisme psihice, este mecanismul psihic superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei, adica organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor bioconstitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o adaptare specifica la mediu. Din punct de vedere practic, personalitatea este realitatea cea mai complexa pe care o studiem cu scopul de a o ameliora. Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi: temperament, aptitudini si caracter, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si creativitatea, din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.

2.Definitie:
Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operationale care diferentiaza indivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si mai ales prin randamentul cantitativ si calitativ.

3.Caracteristici:
Nu orice insusire psihica este o aptitudine ci doar acelea care permit obtinerea unor rezultate peste medie. Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ. Ele pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, precizie, originalitate, eficienta si rapiditate. Aptitudinile se deosebesc de alte componente ce alcatuiesc latura instrumental-operationala a personalitatii cum ar fi: deprinderile, priceperile si cunostintele. Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din perspectiva randamentului, apar ca aptitudini. Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si capacitate ce presupune consolidarea insusirii prin exercitiu.

Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara aceeasi activitate dar si aprecierea modului in care acestia realizeaza o activitate in functie de cerintele ei. Cele doua forme superioare de manifestare ale aptitudinilor sunt talentul (combinarea originala a aptitudinilor ce asigura realizarea unor valori noi) si geniul (cel mai inalt nivel de dezvoltare al aptitudinilor ce permite realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere).

4.Comparatie:
La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului descoperim ca aptitudinile alaturi de celelalte laturi este indispensabila tuturor oamenilor. In raport cu caracterul care este latura relational-valorica si cu temperamentul, latura dinamico-energetica, aptitudinile reprezinta latura instrumental-operationala a personalitatii. Spre deosebire de temperament care este innascut si de caracter care este dobandit, aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate si factorii de mediu. Ca si caracterul si in opozitie cu temperamentul, aptitudinile sunt valorizate in functie de randamentul calitativ si cantitativ si se manifesta superior la talente si genii. Temperamentul, caracterul si aptitudinile sunt caracteristice tuturor persoanelor putandu-se intalni in stare latenta sau actiualizate, adica transformate in capacitati. Spre deosebire de temperament care este o trasatura generala a personalitatii, aptitudinile particularizeaza si diferentiaza indivizii intre ei manifestandu-se in grade diferite.

5.Clasificare:
Aptitudinile se clasifica dupa numeroase criterii printre care: structura si activitatea dominanta. In functie de structura aptitudinile pot fi simple si complexe. Aptitudinile simple au la baza un singur proces cu insusirile se calitatile sale ca de exemplu: sensibilitate muzicala, discriminare senzoriala. Aptitudinile complexe si bazeaza pe mai multe procese care interactioneaza si se combina original, ca de exemplu aptitudinile intelectuale. Dupa criteriul activitatii dominante, aptitudinile se clasifica in: generale si speciale. Aptitudinile speciale se manifesta in cadrul activiatilor cu o arhitectonica functionala complexa. Acestea pot fi: pedagogice, scolare, tehnice si sportive.

Aptitudinile generale servesc unei categorii mari de activitati de exemplu: inteligenta, spiritul de observatie.

6.Relatii:
A.Cu procesele psihice: Unele aptitudini au la baza un proces iar altele mai multe procese dar nu se identifica cu acestea. Un proces privit din perspectiva randamentului apare ca aptitudine. Numarul de procese ce stau la baza aptitudinilor determina impartirea acestora in simple si complexe. Aptitudinile interactioneaza cu numeroase procese psihice a caror functionalitate depaseste media. Aptitudinile au legaturi stranse cu procesele psihice senzoriale si superioare cand rezultatele depasesc media. De exmplu spiritul de observatie(cu perceptia), reprezentare spatiala(cu reprezentarea), imaginatia creatoare(cu imaginatia). Aptitudinile presupun un inalt nivel de functionalitate al atentiei precum concentrarea, distributivitatea ce se constituie in conditii ce favorizeaza randamentul cantitativ si calitativ. Aptitudinile nu s-ar putea dezvolta fara participarea vointei si a calitatilor ei. Ca insusiri potentiale, aptitudinile se transforma in capacitati prin exercitiu sistematic si voluntar. Limbajul este presupus si el indeosebi in aptitudinile verbale sau cele verbaleducationale. Structurile afective si motivationale stimuleaza, sustin energetic si driectioneaza formarea si dezvoltarea aptitudinilor. De exmplu, pasiunile ca trairi afective superioare, influenteaza dezvoltarea aptitudinilor la un nivel inalt ca in cazul geniilor. Motivatiile complexe ca aspiratiile si idealurile ce reprezinta proiectii ale personalitatii, iar un consideratie si dotarile persoanei in ce priveste aptitudinile facand diferenta intre ceea poate un individ si ceea ce doreste sa faca. Ele au rol de model in raport cu aptitudinile, urmarindu-se atingerea performatelor inalte ca de exemplu la sportivi. Conlucrarea proceselor psihice in formarea aptitudinilor isi gasesc expresia in inteligenta ca aptitudine generala ce presupune adaptarea condiutei la situatii problematice.

B.Cu personalitatea: Temperamentul in raport cu aptitudinile constituie fundamentul pe care acestea se formeaza. El nu le predetermina, insa le influenteaza in forma si expresivitate. Temperamentul influenteaza indeosebi aptitudinile sportive relationate cu resursele energetice si constitutia fizica. De exemplu, un coleric are predispozitii spre sporturile agresive. De asemenea, aptitudinile simple, derivate din capacitatile innascute ale sistemului nervos si particularitatile analizatorilor sufera influente in ce priveste promptitudinea, corectitudinea si precizia miscarilor. Aptitudinile complexe si inteligenta nu suporta asemenea influente constatandu-se ca geniile si idiotii sunt caracteristici tuturor temperamentelor. La randul lor, unele aptitudini simple si speciale ce solicita dinamica energetica, tind sa accentueze unele trasaturi temperamentale fara sa le modifice profund. Desi nu predetermina caracterul si aptitudinile, temperamentul poate avantaja formarea si manfestarea unor aptitudini cerute de anumite profesii. De exemplu, temperamentul flegmatic favorizeaza formarea unor aptitudini speciale privind finetea anumitor miscari. Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma compatibilitatii sau incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative. Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si ineficienta. Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a aptitudinilor. La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in caracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor. De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.

7.Concluzie:
Aptitudinile, alaturi de temperament si caracter sunt trei laturi indispensabile in afirmarea subiectului uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de integrare in societate.