CARACTERUL

Numeşti caracter un om frumos sufleteşte, care ştii, de

pildă, că nu-şi va călca cuvântul dat, ori nu va face nimic,
care să fie în afara previziunilor celei mai stricte etici.
George Călinescu

Munca unui om se poate plăti, caracterul lui, nici gând.

Mihai Eminescu

In lucrurile cele mai mici, unde omul nu are timp să se

prefacă, se arată caracterul lui.
Arthur Schopenhauer
DEFINIRE
 Etimologic, termenul provine din greaca veche
– tipar, pecete
- cu aplicabilitate la om – sisteme de trăsături,
stil de viață
 Definiție:
 Caracterul – totalitatea însușirilor psihice
esențiale și stabile, care se exprimă în valorile
promovate și prin atitudinile omului în raport cu
diferite domenii ale vieții sociale și în raport cu
sine.
 CARACTERISTICI

 Implică un standard moral;

 Emitem o judecată de valoare;
 Cuprinde moduri constante, stabilizate de conduită;

 Se formează pe parcursul vieții;

 Presupune interiorizarea valorilor promovate de:

familie, școală, grup de prieteni, societate.
 TEMPERAMENT CARACTER
 Latura dinamico-  Latura relaţional-valorică a
energetică a P. P.
 Este expresia psihologică  Constituie profilul psiho-
a tipului de sistem nervos moral al individului
 Are un caracter înnăscut
 Se formează pe parcursul

vieţii
 Nu există temperamente
 Se formează şi se afirmă
bune sau rele
prin formularea judecăţilor
de valoare(bun, rău)
 Este neutru dpdv socio- 
Trăsăturile de caracter sunt
moral
supuse evaluării morale
 Este cea mai expresivă
latură a P
 Nu determină aptitudinile
sau caracterul
 Cele mai accesibile şi uşor
de identificat trăsături de P
 Există posibilitatea de a
controla acele manifestări
care nu ne plac prin
autoeducaţie şi autocontrol
conştient
 Cuprinde moduri constante,
stabilizate de conduită
 Este o instanţă de control şi
valorificare
 Influenţează puternic
celelalte două componente
(temperamentul şi
aptitudinile) şi le valorifică
 STRUCTURA CARACTERULUI
 Trăsăturile de caracter – poziţii ale subiectului faţă de
cele din jur, un mod de a se raporta la evenimentele
existenţei sale în lume.
 Trăsăturile caracteriale, ca şi cele temperamentale, au o
dinamică polară, ele formând, de regulă, perechi
antagonice(ex. egoist-altruist, harnic -leneş, curajos-laş ).
 Atitudinea – modalitatea de raportare la o clasă generală
de obiecte sau fenomene şi prin care persoana se
orientează subiectiv şi se autoreglează preferenţial.
 Nu orice trăsătură de caracter reprezintă o
atitudine. Este necesar ca trăsătura în cauză să fie:
 definitorie,
 esenţială,
 stabilizată,
 durabilă,
 cu manifestări constante,
 asociată cu o valoare morală,
 exprimată cu o anumită intensitate.
ATITUDINEA – COMPONENTE:

 De tip
1.Cognitiv
2. Afectiv - motivaţional
3. Volitiv
SISTEMUL DE ATITUDINI:
 Atitudini faţă de ceilalţi oameni:
Ex. omenia, sinceritatea, cinstea, altruismul, recunoașterea valorii celorlalți,
minciuna, egoismul, laşitatea, invidia

 Atitudini faţă de sine:

Ex. modestie, încredere în sine, demnitate, modestia, îngâmfare, automutilarea

 Atitudini faţă de activitate:

Ex. disciplină, sârguinţă, iniţiativă, lene, rutină, dezorganizare, indisciplină,
neglijenţă
Alte clase de atitudini:
 atitudini culturale;
 atitudini faţă de natură;
 atitudini faţă de societate în ansamblul ei, etc.
ATITUDINI
TEORIA PSIHOLOGULUI G.W. ALLPORT

 consideră că trăsăturile individuale de caracter

sunt de trei tipuri:
 cardinale :1-2 trăsături care le domină şi le
controlează pe celelalte;
 principale: 10-15 trăsături evidente, controlând
un mare număr de situaţii obişnuite, comune;
 secundare: sute şi mii de trăsături slab exprimate
şi deseori negate de subiect.
A CUNOAŞTE PE CINEVA

înseamnă a-i determina

trăsăturile caracteriale
cardinale şi principale.